Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu

Yüklə 3,29 Mb.

Pdf görüntüsü

səhifə	8/23
tarix	07.04.2017
ölçüsü	3,29 Mb.
	#13633

1 ... 4 5 6 7 8 9 10 11 ... 23

4. Asociaţi cauzele locale şi generale ale

a. Cauze locale.

b. Cauze generale.

5.

6

.

Gradul mai înalt de rezoluţie pentru toate

structurile parenchimatoase.

Gradul de sensibilitate semnificativ mai

mare în detectarea ţesuturilor anormale.

Posibilitatea de reconstrucţie şi nivelul

mai scăzut al radiaţiei ionizante.

Semnale modificate de la vasele obstruc-

ţionate apar chiar în primele ore de la de

butul ictusului.

Aparatele spin-echo şi gradient-echo cla

sice nu pot vizualiza semnale patologice

timp de 6 ore de la debut.

Inaccesibilitate.

Monitoringul dificil în timpul investigaţiei

pacienţilor a căror stare este gravă.

Timpul îndelungat necesar pentru reali

zarea procedurii.

tromboflebitelor cerebrale:

Scarlatina.

Rujeola.

Infecţiile craniofaciale.

Febra tifoidă.

Supuraţiile epicraniene.

Diverse procese infecţioase otomastoidi-

ene.

Malaria.

Traumatismele la distanţă.

Infecţiile uterine (în special cele posf-par-

tum şi după avort).

IV. RELAŢIE CAUZĂ-EFECT

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E - dacă ambele afirmaţii sunt false.

1. întrucât clinic este imposibil de a şti dacă accidentul vascular cerebral va fi

tranzitor sau constituit, apare necesitatea de a le considera pe toate drept

accidente în evoluţie.

2. Efectuarea tomografiei computerizate cerebrale nu este absolut necesa

ră pentru pacienţii suspectaţi cu ictus cerebral, deoarece oricum deciziile

terapeutice în primele ore sunt aceleaşi şi în ictusul hemoragie, şi în cel

ischemic.

3* Angiografia prin rezonanţă magnetică nucleară, efectuată în timpul exame

nului bolnavului cu ictus cerebral, este folosită pentru a demonstra locul oclu

ziei vaselor cerebrale în regiunea gâtului sau la bază; deci şi ocluziile vaselor

de calibru mic se pot observa.

4. Deoarece emboliile cardiogene deseori sunt cauza ictusuiui, ecocardiogra-

fia transtoracică trebuie folosită în primele ore, pentru a confirma sursa de

emboli.

Răspunsurile se vor nota cu:

RĂSPUNSURI

1. E, p. 236.

1. A, B, Э, Е, р. 235.

2. 3, p. 237.

2. А, В, C, Э,|э. 235.

З.У\, p. 238.

3. А, В, С, E, ). 236.

4. V p. 238.

4. B,

К ", Э. 237.

5. 3, p. 239.

5. B, 3,

Ел

3. 237.

6, E, p. 240.

6. A, B, J.238

7. s;

p

. 240.

7. A, B, >. 238

8. V p. 241.

8. A, C, =. ). 239.

9. \, p. 241.

9. B,

э. 239.

10 C, p 242.

10. A,

D, P- 239.

11. C,p. 245.

11. A,

D, Е, р. 241.

12 D, p 245.

12. A,

С, D, р. 243.

13 B,p 245.

13. A,

D, Е, р. 243.

14 A, p. 246.

14. A,

С, Е, р. 244.

15 E,p 246.

15. A,

D, Е, р. 246.

16 B, p 247.

16. A,

в с,

D, р. 246.

17 C, p 247.

17. A,

С, D, р. 247.

18 E, p. 247.

18. A,

D, Р- 249.

19 D,p 248.

19. A,

С, D, р. 249.

20 D.p 248.

20. A,

в с,

Р- 251-252.

21 D,P 248.

21. A,

D, Е, р. 252.

22 A, p. 248.

22. C, D Е Р. 253.

23 B, p 249.

23. A, В С, D, р. 253-254.

24 A, p. 255.

24. A,

Е, Р- 255.

25 C, p 256.

25. B, D Е, Р* 255.

26 E, P 261.

26. A, В С, D, р. 256.

27 A, p. 265.

27. A, В С, Е, р .256-257.

28 B, p 265.

28. A,

Р- 257.

29. A, D Е, Р- 257.

30. A,

в с,

D, р. 259.

31. A,

в

С, D, р. 259.

32. A, В

с,

D, р. 259.

33. С D Е Р- 259.

34. В, С Р. 260.

35. A, В D, Е, р. 260.

36. A, В С, Р- 261.

37. A, В D, Е, р. 261.

38. B,

D Е р. 262.

39. B,

с

D Р. 263.

40. B,

D Е р. 263.

41. B, D Е, Р- 264.

",r

42. A, В

с,

Р- 265-266.

43. B, С D Е р. 265.

a. 1,5, 6, 8, 11.

b. 2, 3, 4, 7, 9, 10, 12,

p. 249.

a. 1,3, 5,

b. 2, 4, 6, p. 250.

a. 1,2, 3,4.

b. 5, 6, 7, 8, p. 254.

a. 3, 5, 6.

b. 1,2,4, 7, 8, 9,

p .263-264.

III.

i, p. 242.

p. 253.

;, p. 255.

i, p. 255.

IV.

13. PATOLOGIA V A S C U LA R Ă M EDULARĂ

t. COMPLEMENT SIMPLU

1. Indicaţi rata confirmării diagnosticului patologiei vasculare medulare printre bol

navii internaţi cu această patologie tn secţiile neurologice:

A. 10%.

B. 15%.

C. 20%.

D. 30%.

E. 35%.

2. Arterele care coboară din arterele vertebrale până ia constituirea trunchiului ba-

zilar şi confluează, formând artera spinală anterioară, asigură debitul sanguin al

măduvei cervicale până la nivelul:

A. С -C 2.

B. C3-C 4.

,C . c

4

- c B.

D. C7~CB.

E. Thr

3. Câte artere radiculomedulare anterioare participă la vascularizarea măduvei spi

nării?

A. 2-4.

B. 5-6.

C. 6—8.

D. 8-10.

E. 10-12.

4. Indicaţi numărul de artere radiculomedulare posterioare, care vascuiarizează

măduva spinării:

A. 6-8.

B. 9-10.

C. 12-16.

D. 11-22.

E. 28-30.

5. Indicaţi până la care nivel medular de vascularizarea măduvei spinale e respon

sabil teritoriul vascular superior:

A. D4.

B. Ds.

C. D6.

D. Dr

E. De.

6. în partea inferioară, principala arteră responsabilă de vascularizarea măduvei

spinării este:

A. Artera radiculomedulară suplimentară superioară.

B. Artera radiculomedulară mare a lui Adamkiewicz,

C. Artera Zulch.

D. Artera Desprogress-Gotterone.

E. Artera Lazort.

7. Marea venă radiculară Adamkiewicz, de cele mai multe ori, însoţeşte rădăcina

medulară:

A. Thc.

B. Th7.

C. Ц-

D. L2.

E. Sr

8. Arborele vascular este

A. Cervical superior.

b. uervicai îhedîu. '

C. Dorsal.

D. Lombar.

E. Sacrat.

9. Zona critică de irigaţie sanguină medulară pe planul vertical dintre teritoriul vas

cular al arterei vertebrale şi cel al aortei abdominale se află:

A. La nivel bulbar (zona bulbară).

B. în jurul segmentelor D4.

C. în jurul segmentelor D10.

D. La graniţa dintre teritoriul vascular central şi cel periferic.

E. La nivel lombar (zona terminală).

10. Care dintre procesele patologice, ce determină o patologie vasculară cerebrală,

la nivelul măduvei spinării este o raritate?

A. Ateroscleroza.

B. Arterita.

C. Anevrismul.

D. Malformaţia arterio-venoasă.

E. Spasmul vascular.

11. Sindromul arterei spinale anterioare a fost descris în anul 1904 de:

A. Bogorodinski.

B. Preobrajenski.

C. Lazort.

D. Zulch.

E. Adamkiewicz.

12. Mielopatia discirculatorie intermitentă se manifestă printr-o slăbiciune în picioare

după un mers de:

A. 10-20 paşi.

B. 30-50 paşi.

C. 50-100 paşi.

D. 200-300 paşi.

E. 1-5 km.

13. Mielopatia discirculatorie adesea are următoarea etiologie:

A. Patologia discovertebrală.

B. Infarctul miocardic.

Endocardita mitrală ulceroasă.

D. Traumatismele vertebro-medulare.

E. Tumorile vertebro-medulare.

Care măsură de diagnosticare va confirma diagnosticul pozitiv de hematomielie?

A; Anamnesticul {traumatismul vertebro-meduiar recent).

B. Tulburările de sensibilitate sub formă de disociaţie siringomielică, semnele de

iritaţie meningiană pozitive.

C. Depistarea lichidului cefalorahidian hemoragie.

D. Examenul prin potenţiale evocate motorii.

Ev-: Detectarea semnelor de denervare acută la examenul electromiografic cu

ac-electrozi.

II. COMPLEMENT MULTIPLU

Arterele ce asigură vascularizarea măduvei spinării provin din:

A? Aortă.

B. Artera brahiocefalică.

C. Artera carotidă comună.

D. Arterele vertebrale.

E. Arterele subclaviculare.

2. După D. Bogorodinski şi A. Skoromeţ, pot fi evidenţiate următoarele tipuri de

vascularizare medulară mai jos de

DA:

Artera Adamkiewicz este unica

arteră.

Artera Adamkiewicz şi o arteră suplimentară superioară.

Artera Adamkiewicz şi o arteră suplimentară inferioară.

D. Tipul dispers, când măduva spinării e vascuiarizată de câteva artere radicu-

lomedulare de calibru egal.

E. Tipul solitar, când măduva spinării este vascuiarizată exclusiv din ramurile

provenite din arterele vertebrale.

3. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare ia artera spinală anterioară:

A. Este impară.

B. Este situată de-a lungul măduvei spinării, ia nivelul şanţului median anterior.

C. Este formată din ramurile ascendente şi descendente ale arterelor radiculo-

medutare.

D. Vascularizează un teritoriu superficial pe faţa ventrală a măduvei spinării.

E. Irigă exclusiv meningele medular.

4. Pe plan orizontal se disting următoarele teritorii vasculare medulare:

A. Teritoriul superficial.

B. Teritoriul profund.

C. Teritoriul arterei spinale anterioare.

D. Teritoriul arterei spinale posterioare.

E. Teritoriul coronar perimedular.

Care procese de nivelul aortei, enumerate mai jos, pot conduce la accidente

vasculare medulare ischemice?

A. Plăcile ateromatoase la nivelul aortei, în zonele de emergenţă a arterelor

segmentare.

B. Anevrismul disecant.

C. Stenoza.

D. Tromboza.

E. Ultrasonografia aortei.

Indicaţi grupul de afecţiuni care pot evoca tulburări vasculare medulare acute şi

cronice:

A. Patologia aortei.

B. Arteritele.

C. Bolile demielinizante ale sistemului nervos central.

D. Modificările vertebrale degenerative-distrofice, discopatiile.

E. latrogeniile.

Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la tulburările ischemice medulare de tip tran

zitoriu:

A. Constituirea lor acută se desfăşoară în regiunea dorsală mijlocie sau la nive

lul altei „zone critice”.

B. Nu au loc tulburări motorii.

C. Sunt păstrate reflexele osteotendinoase.

D. Se manifestă o hipoestezie uşoară de tip paraplegie, tulburări sfincteriene.

E. Toate manifestările regresează timp de 24-48 de ore.

Ictusul medular acut transversal se localizează îndeosebi:

A. La nivel cervical superior.

B. La nivel lombar inferior.

C. La nivelul măduvei dorsale D4.

D. în zona vasculară Adamkiewicz.

E. în zona vasculară Desprogress-Gotterone.

Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la manifestările clinice ale ictusuiui medular

acut transversal:

A. Paraplegie flască instalată brutal.

B. Abolirea reflexelor osteotendinoase.

C. Anestezie totală de tip paraplegie.

D. Tulburări sfincteriene importante.

E. Evoluţie relativ uşoară, cu restabilirea completă mai ales a funcţiilor motorii şi

vegetative.

Prognosticul ictusuiui medular acut transversal este influenţat defavorabil datorită:

A. Complicaţiilor cardiocirculatorii.

B. Complicaţiilor respiratorii.

C. Complicaţiilor gastrointestinale.

D. Infecţiilor urinare frecvente.

E. Escarelor.

11. în sindromul arterei spinale anterioare, leziunile medulare sunt localizate îndeo

sebi în:

A. Coamele medulare posterioare.

B. Coarnele medulare anterioare.

C. Baza coarnelor posterioare.

D. Cordoanele medulare posterioare.

E. Cordoanele medulare anterolateraîe.

12. Indicaţi felurile de sensibilitate care nu sunt afectate în sindromul de arteră spina

lă anterioară:

A. Algică.

B. Termică.

C. Parţial tactilă.

D. De vibraţiune.

E. Mioartrocinetică.

13. Atrofiile musculare în sindromul arterei spinale anterioare se observă, în special,

în formele cu evoluţie:

A. Fulminantă.

B. Acută.

6. Subacută.

D. Cronică.

E. Remitentă.

14. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sindromul arterei spinale posterioare:

A. Infarctul medular anatomic cuprinde coarnele şi cordoanele posterioare.

B. Infarctul medular anatomic cuprinde partea posterioară a cordoanelor latera

le (secţiunea piciorului, a căilor piramidale).

C. Are loc abolirea sublezională a sensibilităţii profunde conştiente.

D. Are loc exagerarea reflexelor osteotendinoase.

E. Semnele piramidale lipsesc.

15. Ţinând seama de intensitatea procesului ischemic în tulburările medulare ische

mice cronice (mielopatia discirculatorie), deosebim următoarele forme clinice:

A. Claudicaţia intermitentă a muşchiului piriform.

B. Claudicaţia intermitentă caudogenă.

C. Claudicaţia intermitentă mielogenă.

D. Mielopatia discirculatorie în stadiul de compensaţie.

E. Mielopatia discirculatorie decompensată.

16. Cele mai frecvente cauze, ce provoacă o hemoragie în măduva spinării, sunt:

A. Traumatismul coloanei vertebrale.

B. Malformaţiile vasculare medulare (anevrisme).

C. Diateza hemoragică.

D. Hemofiiia.

E. Vascul iţele hemoragice.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

Teritoriul vascular medular:

a. Al arterei spinale anterioare.

Al arterelor spinale posteri

oare.

Coronar perimedular.

Asociaţi teritoriile vasculare medulare pe plan orizontal cu particularităţile lorana-

tomice-fiziologice:

Particularităţile:

1. Se desprind arterele sulcocomisurale.

2. Este compus dintr-o reţea anastomotică

bogată.

3. Provine din artera spinală anterioară şi

arterele spinale posterioare.

4. Vascularizează coarnele medulare pos

terioare.

5. Vascularizează cordoanele medulare

posterioare.

6. Vascularizează 2/3 anterioare ale măduvei

spinării.

7. Se desprind vase penetrante scurte, mij

locii şi lungi.

8. Formează bazinul central.

9. Formează bazinul dorsal.

10. Formează bazinul periferic.

IV. RELAJIE CAUZĂ-EFECT

Răspunsurile se vor nota cu:

A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

•

E - dacă ambele afirmaţii sunt false.

1. Spre deosebire de creier, măduva spinării are mai puţine surse de aport san

guin, ceea ce explică, parţial, raritatea proceselor ischemice medulare.

2. Deşi procesele ischemice medulare sunt rare, numărul factorilor determinanţi

este destul de mare.

RĂSPUNSURI

II.

iii

a. 1,6,8.

269.

b .4 ,5 .9 .

IV.

1. E, p. 267.

2. C, p. 267.

3. C, p. 267.

4. D, p. 267.

5. A, p. 267.

1. A, D, p. 267.

2. А, В, C, D, p. 267-268-:

3. А, В, C, p. 269.

4. C, D, E, p. 269.

5. А, В, C, D, p. 270-271.

c. 2, 3.’ 7, 10, p. 269

.

B, p. 270,

D, p. 269.

6. B, p. 267.

6. A, B, D, E, p. 271.

7. D, p. 269.

7. A, C, D,E. p. 271.

8. C, p. 270.

8. C, D, p. 271.

9. B, p. 270.

9. А, В, C, D, p. 271.

10. A, p. 270.

10. D, E, p. 271.

11. B, p. 272.

11. В, С, E, P- 272.

12. D, p. 273.

12. C, D, E, p. 272.

13. A, p. 273.

13. C, D, p. 272.

14. C, p. 275.

14. А, В, C, p. 272.

15. C, D, E, p. 273.

16, A, B,p. 275.

14. BOLILE IN FE C ŢIO A S E A LE S IS TE M U LU I NERVOS

I. COMPLEMENT SIMPLU

1. Care factori au influenţat în primul rând evoluţia bolilor infecţioase ale sistemului

nervos în ultimele decenii?

A. Poluarea mediului ambiant.

B. Modificarea structurii genetice a microorganismelor.

C. Condiţiile social-economice de igienă şi de nutriţie mult schimbate (în sensul

înrăutăţirii lor).

D. Scăderea vigilenţei noilor generaţii de medici în posibilitatea reapariţiei unor

boli infecţioase ale sistemului nervos considerate dispărute.

E. Modificarea răspunsului imun al oamenilor în evoluţia diverselor procese pa

tologice.

2. Rolul principal în realizarea funcţiei de barieră imună îi revine:

A. Macrogliei astrocitare perivasculare.

B. Celulelor „giganto-piramidale" (celulele Betz).

C. Celulelor gliale ependimale.

D. Celulelor microgliale.

E. Oligodendrocitelor.

3. Afectarea selectivă a sistemului nervos în neuroinfecţii se explică prin:

A. Aşa-numitul tropism al agentului patologic sau al toxinei eliberate de el.

B. Lipsa răspunsului imun în cazul agresării directe a sistemului nervos.

C. Modificarea nespecifică a celulelor responsabile de formarea barierei hema-

toencefalice.

D. Proprietăţile specifice de organizare a receptorilor, alcătuiţi din unităţi macro-

moleculare complexe atât structural, cât şi funcţional.

E. Polarizarea sinapsei neuro-musculare, ceea ce înseamnă că impulsul, este

întotdeauna direcţionat de la axon spre următorul neuron.

4. Indicaţi descrierea corectă a sindromului licvorean meningitic pozitiv.

A. Creşterea numărului de celule, în timp ce conţinutul de proteine în lichidul

cefalorahidian rămâne normal.

B. Creşterea atât a numărului de celule, cât şi a conţinutului de proteine, com

parativ cu indicii normali.

C. Creşterea conţinutului de proteine, în timp ce numărul de celule rămâne

normal.

D. Prezenţa eritrocitelor nemodificate în lichidul cefalorahidian.

E. Prezenţa eritrocitelor modificate patologic în lichidul cefalorahidian.

5. Aşezarea în „boabe de cafea” îi este caracteristică:

A. .Streptococului (Streptococcus pneumoniae).

B. Meningococului (Neisseria meningitidis).

C. Haemophilus influenzae.

D. Boreliei Burgdorferi.

E. Streptococcus aureus.

6. Perioada de incubaţie a meningitei meningococice durează:

A. 1-2 zile.

B. 2-4 zile.

C. 5-10 zile.

D. 10-20 zile.

E. 20-30 zile.

7. în meningita tuberculoasă infecţia pătrunde în tunicile cerebrale pe caie:

A. Aeriană.

B. Fecal-orală.

C. Parenterală.

D. Hematogenă.

E. De migrare axono-plasmatică.

8. De regulă, inflamaţia specifică sub formă de tuberculi în meningita tuberculoasă

este localizată:

A. în cortexul cerebral şi nucleti bazali.

B. în hipocamp.

C. în plexul horioidal al sistemului ventricular cerebral.

EJ. Pe meningele bazai.

E. Pe meningele convexital.

9. în prezent, diagnosticul rapid al meningitei tuberculoase se bazează pe:

A. Detectarea genomuiui Mycobacterium tuberculosis în lichidul cefalorahidian

prin reacţia de polimerizare în lanţ.

B. Investigaţiile microbiologice care identifică Mycobacterium tuberculosis în li

chidul cefalorahidian.

C. Analizele de laborator care stabilesc titrul de anticorpi specifici ce fac parte

din clasa IgM.

D. Examenul neuroimagistic prin rezonanţă magnetică cerebrală.

E. Examenul clinic atent, cu colectarea specială a anamnezei epidemiologice.

10. Incluziunile intranucleare cu particule de virus „ochi de taur" se constată la exa

menul ultrastructural în encefalita:

A. Cauzată de virusul ECHO.

B. Cauzată de virusul Coxsackie.

C. Cauzată de virusul Polio.

D. Herpetică.

E. Cauzată de virusul bolii cu incluziuni citomegalice.

11. Anticorpii specifici în encefalita herpetică fac parte din clasa:

A. IgE.

B. IgM.

C. IgA.

D. IgD.

E. IgC.

12. în cazurile dificile de diagnostic în encefalită se recurge la:

A. Examenul prin potenţiale evocate somatosenzoriale.

B. Echoencefaloscopie.

C. Electroencefalografie.

D. Rezonanţă magnetică cerebrală.

E. Biopsie cerebrală explorativă.

13. Aciclovirul este medicaţia etiologică în tratamentul:

A. Encefalitei gripale.

B. Encefalitei reumatice.

C. Encefalitei herpetice.

D. Encefalitei rujeolice.

E. Encefalitei rubeolice.

14. Examenul neuroimagistic de elecţie în diagnosticul encefalitei gripale este:

A. Pneumoencefalografia.

B. Ventriculografia.

C. Tomografia computerizată cerebrală.

D. Rezonanţa magnetică nucleară cerebrală.

E. Tomografia computerizată cerebrală prin emisie de pozitroni.

15. Protecţia celulară nespecifică în encefalita gripală se va realiza prin administra

re de:

A. Interferon.

B. Manitol.

C. Glicerol.

D. Furosemid.

E. Diacarb.

16. Coreea Sydenham este o neuroinfecţie cauzată de:

A. Virusul rujeolei.

B. Virusul rubeolei.

C. Streptococul ß-hemolitic din grupul A.

D. Virusul urlian.

E. Virusul gripal tip A.

17. Alteraţiile degenerative neuronale în encefalita reumatică sunt localizate perîca-

rional în:

A. Paleostriat.

B. Neostriat.

C. Hipotalamus.

D. Talamus.

E. Cerebel.

18. O formă clinică a encefalitei reumatice a căpătat denumirea coree moale (chorea

mollis) pe motiv de:

A. Labilitate emoţională sever exprimată.

B. Deviere neregulată, în diferite direcţii a capului şi trunchiului corpului bolnavului.

C. Diminuare severă a reflexelor osteotendinoase.

D. Hipotonie musculară foarte exprimată.

E. Mişcări involuntare spontane, ilogice, dezordonate şi scurte.

19. Examenul electromiografic cu electrozi de suprafaţă în coreea reumatică va înre

gistra:

A. Un traseu silenţios.

B. О activitate spontană neregulată.

C. O activitate spontană patologică de tip fasciculaţii.

D. Unde pozitive ascuţite.

E. Potenţiale de fibrilaţii.

20. Regimul de pat, izolarea, măsurile de protecţie pentru a evita loviturile se indică

în cadrul tratamentului encefalitei:

A. Herpetice,

B. Reumatice.

C. Rujeolice.

D. Rubeolice.

E. Variceloase.

21. în tratamentul encefalitei reumatice, cantitatea de glucide se limitează, fiindcă ele:

A. Favorizează înmulţirea streptococului.

B. Creează posibilităţi suplimentare de supra infecţie.

C. Sporesc riscul de manifestare a diabetului zaharat latent.

D. Potenţează acţiunea tranchilizantelor.

E. Reduc acţiunea antibioticelor.

22. După vindecare, pacientului cu encefalită reumatică i se indică:

A. Regim de pat, izolarea şi protecţia de un eventual stres psihoemoţional.

B. Salicilate.

C. Amidopirină.

D. Butadion.

E. Tratament profilactic antireumatisma! după schema clasică; dacă este nevoie,

se efectuează amigdaiectomie.

23. Cu scop profilactic, persoanelor de contact în cazul encefalitei rujeolice li se indică:

A. Medicaţie de dezintoxicare.

B. Desensibilizante.

C. Antiedemice.

D. Gamaglobulină.

E. Antipiretice.

24. Care dintre encefalitele asociate cu infecţii virale are evoluţie gravă, cu letalitate

în 25% din cazuri?

A. Encefalita rujeolică.

B. Encefalita rubeolică.

C. Encefalita variceloasă.

D. Encefalita herpetică.

E. Encefalita gripală.

25. Analiza lichidului cefalorahidian în encefalita variceloasă constată:

A. Prezenţa hematiilor proaspete (nemodificate).

B. Prezenţa sindromului licvorean de disociaţie proteică-celulară.

C. Prezenţa sindromului licvorean meningitic.

D. Prezenţa sindromului licvorean de disociaţie celulară-proteică,

E. Componenţa lui normală.

26. Prevenirea suprainfecţiei bacteriene în encefalita variceloasă se face prin:

A. Respectarea unui regim sanitar strict.

B. Administrarea antibioticelor cu spectru larg.

C. Medicaţia de dezintoxicare.

D. Administrarea

desensibilizantelor.

E. Administrarea

antiedemicelor.

27. Profilaxia encefalitei cauzate de vaccinarea antipertusică-antidifterică-antitetani-

că constă în:

A. Administrarea corticosteroizilor timp de 4-6 săptămâni înainte de vaccinare.

B. Administrarea

antihistaminicelor timp de 1 săptămână înainte de vaccinare.

C. Determinarea strictă a indicaţiilor privind vaccinarea.

D. Administrarea vitaminelor cu 30 zile înainte de vaccinare.

E. Administrarea nootropilor timp de 30 zile înainte de vaccinare.

28. Evoluţia encefalitei cauzate de vaccinul antirabic este:

A. Gravă, cu letalitate în 25% din cazuri.

B. Favorabilă.

C. Benignă.

D. Gravă, cu letalitate crescută şi sechele sub formă de retard psihic, sindrom

convulsiv, pareze.

E. De lungă durată, cu sechele piramidale.

29. Alegeţi afirmaţia corectă privind reacţia encefalică:

A. Reacţia encefalică este pierderea cunoştinţei şi vigilenţei (stării de veghe) de

lungă durată, ce se manifestă prin absenţa răspunsului adaptativ la stimulen-

ţii externi sau interni.

B. Reacţia encefalică este o entitate clinică şi se manifestă prin episoade sau

stări de dureri de cap de intensitate uşoară sau moderată, ce nu afectează

activitatea zilnică şi nu se amplifică la efort fizic.

C. Reacţia encefalică este o maladie cu manifestări paroxistice de cefalee, cu

durata de 4-72 ore, asociată cu greţuri, vome, fonofobie şi fotofobie.

D. Reacţia encefalică este o suferinţă cu desfăşurare dramatică, de etiologii diver

se, în cadrul căreia un individ este predispus la crize convulsive recurente.

E. Reacţia encefalică cuprinde manifestările encefalice generale sub formă de

sindrom convulsiv (convulsii febrile) sau delirant la copilul atacat de infecţie

sau toxine.

30. La 10% din numărul bolnavilor cu convulsii, din cadrul reacţiei encefalice, se in

stalează starea de rău epileptic pe motiv de:

A. Edem cerebral.

B. Disfuncţie a sistemului hipotalamo-hipofizar-suprarenal.

C. Hipertermie.

D. Excitaţie psihomotorie.

E. Apariţie a zonelor de necroză cerebrală.

•

31. Locvacitatea excesivă este o manifestare de debut al:

A. Formei convulsive a reacţiei encefalice.

B. Formei delirioase a reacţiei encefalice.

C. Encefalitei letargice von Economo.

D. Encefalitei de căpuşe din Europa Centrală.

E. Poliomielitei acute anterioare (boala Heine-Medin).

32. Indicaţi principala manifestare ce persistă la copilul care a suferit de sindromul de

decerebrare pe motiv de reacţie encefaîică:

A. Stereotipuri motorii nemotivate.

B. Dezinhibîţia motorie.

C. Dispariţia vorbirii frazeologice.

D. Retardul psihic.

E. Diminuarea interesului faţă de lumea înconjurătoare.

33. Deosebit de dificilă este diferenţierea reacţiei encefalice de:

A. Epilepsie.

B. Coreea Sydenham.

C. Delirium tremens.

D. Isterie.

E. Criza miastenicâ.

34. Acidoza metabolică se corijează prin administrare de:

A. Manit.

f f Sorbit.

C. Glicerol.

D. Soluţie de hidrocarbonat de sodiu de 4%.

C. Fenobarbital cu sau fără difenin.

35. Cea mai detaliată descriere a encefalitei letargice П aparţine lui:

A. Heine.

B. Medin.

C. Constantin Freiherr von San Serff Economo.

D. A.T. Tarasenkov.

E. Nicola Tesla.

36. Indicaţi motivul pentru care encefalita von Economo a fost numită letargică:

A. Deoarece suferă predominant substanţa cenuşie a creierului.

B. Somnolenţa sever exprimată în uneie cazuri.

C. Deoarece s-au găsit leziuni degenerative şi inflamatorii perivasculare în sub

stanţa cenuşie a diencefalului şi trunchiului cerebraf.

D. Fiindcă deosebit de semnificativ este afectată substanţa neagră şi regiunea

nucleelor oculomotori din calota creierului mijlociu.

E. Fiindcă debutul bolii este în context infecţios cu o cefalee puternică, febră

(39^W°C), frisoane, ameţeli, adinamie.

37. Tabloul clinic al fazei cronice a encefalitei epidemice este identic cu cel al:

A. Encefalitei de căpuşe din Europa Centrală.

B. Parkinsonismului.

C. Poliomielitei acute anterioare.

D. Arahnoiditei spinale.

E. Meningitei sifilitice.

38. Agentul cauzal al encefalitei de căpuşe din Europa Centrală este:

A. Un arbovirus din grupul A.

B. Un arbovirus din grupul В.

C. Un arbovirus din grupul C.

D. Borrelia burgdorferi.

E. Virusul poliomielitic din familia Picornaviridae, genul Enterovirus.

39. Pe prim-plan în terapia encefalitei de căpuşe din Europa Centrală se situează:

A. Reducerea edemului cerebral la minimum.

B. Medicaţia de combatere a hipertermiei.

C. Administrarea interferon-beta.

D. Administrarea medicamentelor anticomiţiale.

E. Medicaţia de reechilibrare hidroelectrolitică.

40. Leziunile din sistemul nervos central în poliomielita acută anterioară predomină în:

A. Coarnele anterioare ale măduvei spinării.

B. Coamele posterioare ale măduvei spinării.

C. Coarnele laterale ale măduvei spinării.

D. Cordoanele anterioare ale măduvei spinării.

E. Cordoanele laterale ale măduvei spinării.

41. Cea mai frecventă formă clinică a stadiului paralitic al poliomielitei acute anteri

oare este:

A. Forma spinală.

B. Forma bulbară.

C. Forma pontină.

D. Forma mixtă bulbospinală.

E. Forma mixtă bulbopontină.

42. Principala măsură de prevenire şi eradicare a poliomielitei este:

A. Izolarea obligatorie a bolnavilor timp de 6 săptămâni.

B. Repausul absolut la pat al bolnavului, pentru a se evita orice solicitare neuro

nală.

C. Dezinfecţia continuă pentru excreţii şi secreţii nazofaringiene şi pentru toate

obiectele contaminate de bolnav.

•

D. Realizarea unui program complex de recuperare şi de reeducare musculară.

E. Vaccinarea.

43. Indicaţi câte procente de populaţie trebuie să fie cuprinse cu vaccinarea antipoli-

omielitică, pentru a preveni apariţia de noi cazuri sau a unei epidemii:

A. 90%.

B. 80%.

C. 70%.

D. 60%.

E. 50%.

44. Mortalitatea în empiemul subdural atinge 40% din cauza:

A. Ineficacităţii remediului antibacterian.

B. Eşecului identificării agentului patogen în licvor şi respectiv administrarea

greşită a tratamentului.

C. Dificultăţilor de diagnostic şi respectiv a tratamentului întârziat.

D. Unei suprainfecţii (infecţie mixtă), fiecare germene patologic având specificul

său.

E. Examenului CT sau RMN, care nu vizualizează focarul patologic.

45. Arahnoiditele se desfăşoară în special după:

A. Suportarea unei gripe.

B. Suportarea unei angine.

C. Reumatism.

D. Sepsis.

E. Afecţiunile acute sau cronice ale sferei otorinolaringologice.

46. Arahnoiditele posttraumatice se localizează, de regulă:

A. Pe suprafaţa convexitală a regiunii fronto-parietale.

B. în fosa craniană anterioară.

C. în unghiul ponto-cerebelos.

D. în fosa craniană medie.

E. în fosa craniană posterioară.

47. Dintre simptomele generale în arahnoiditele cerebrale predomină:

A. Cefaleea.

B. Manifestările de iritare meningeană (meningismul),

C. Sindromul convulsiv.

D. Hipertermia.

I". Agitaţia psihomotorie.

48. Manifestările clinice de focar ale arahnoiditelor cerebrale depind de:

A. Expresia dereglărilor morfopatologice.

B. Starea sistemului imun al pacientului.

C. Localizarea procesului patologic.

D. Specificul germenului patologic.

E. Alegerea remediului antibacterian.

49. Manifestările clinice de arahnoidită de fosă craniană posterioară au foarte mult

comun cu manifestările de:

A. Meningită sifilitică.

B. Tumoare de cerebel.

C. Meningită borelică limfocitară.

D. Arahnoidită de unghi ponto-cerebelos.

E. Arahnoidită cerebrală convexitală.

50. Până la implementarea uzuală a tomografiei computerizate şi a rezonanţei mag*

netice cerebrale, prioritate în diagnosticul arahnoiditelor avea:

A. Examenu! clinic.

B. Scintigrafia cerebrală,

C. Pneumoencefaiografia.

D. Ventriculografia cerebrală.

E. Electroencefalograma.

51. Indicaţi măsura terapeutică primordială pentru a preveni arahnoiditele cerebrale,

dacă se descoperă afecţiuni otorinolaringologice:

A. Administrarea antibioticelor.

B. Administrarea suifanilamidelor.

C. Administrarea salicilaţilor.

D. Sanarea focarelor de infecţie.

E. Administrarea corticosteroizilor.

52. Importantă în stabilirea diagnosticului de mielita este următoarea modificare pa

tologică a lichidului cefalorahidian:

A. Creşterea moderată a presiunii.

B. Sindromul lichidian meningitic.

C. Diminuarea conţinutului de glucoză.

D. Creşterea semnificativă a g'icorahiei.

E. Diminuarea conţinutului de cloride.

53. Investigaţia imagistică de elecţie în diagnosticarea mielitei transverse este:

A. Rezonanţa magnetică nucleară.

B. Tomografia computerizată.

C. Mielografia.

D. Mielografia computerizată.

E. Epidurografia.

54. Sifilisul este o maladie sexual-transmisibilă cauzată de:

A. Virusul imunodeficienţei umane.

B. Toxoplasma gondi.

C. Borrelia burgdorferi.

D. Treponema palidă.

E. Streptococul ß-hemolitic din grupul A.

55. în cazul neurosifilisului cu afectarea selectivă a meningelui bazei encefalului, din

tre nervii cranieni de cele mai multe ori suferă nervul:

A. Olfactiv.

B. Optic.

C. Oculomotor.

D. Abducens.

E. Facial.

56. Alegeţi descrierea corectă a semnului Argyll-Robertson din meningita sifilitică:

A. Fotoreacţia directă şi consensuală este abolită, în timp ce acomodaţia papi

lară şi convergenţa globilor oculari sunt perfecte.

B. Fotoreacţia directă şi consensuală este perfectă, în timp ce acomodaţia pupi-

lară şi convergenţa globilor oculari sunt abolite.

C. Sunt abolite funcţiile de îngustare pupilară, atât la controlul fotoreacţiei di

recte şi consensuale, cât şi la controlul acomodaţiei şi convergenţei globilor

oculari.

D. Fotoreacţia directă este abolită, în timp ce fotoreacţia consensuală este per

fectă.

E. Fotoreacţia directă este perfectă, în timp ce fotoreacţia consensuală este

abolită.

57. Dispariţia simţului de durere la compresiunea puternică a tendonului achilian în

faza de instalare a hipoesteziei în tabesul dorsal se numeşte semn:

A. Bernadski.

B. Argyll-Robertson.

C. Wasserman.

D. Lange.

E. Abadi.

58. Un semn patognomonic precoce al tabesului dorsal este:

A. Dispariţia simţului de durere la compresiunea puternică a nervului ulnar în

vecinătatea apofizei cubitale.

B. Diminuarea acuităţii vizuale.

C. Dereglări ale vederii cromatice.

D. îngustarea concentrică a câmpului vizual.

E. Diminuarea şi abolirea reflexelor osteotendinoase.

59. Care reflexe deţin întâietatea în procesul de abolire a reflexelor osteotendinoase

în tabesul dorsal?

A. De pe extremităţile superioare.

B. Abdominale.

C. Cremasterian.

D. Achiliene şi rotuliene.

E. Plantare.

60. Indicaţi cel mai frecvent test reaginic utilizat în diagnosticul de laborator al sifilisului:

A. Reacţia Wasserman.

B. Reacţiile coloidale Lange,

C. Reacţia de imunofluorescenţă.

D. VDRL (Venerai Disease Research Laboratory).

E. Reacţiile de precipitare Kan.

61. Faza atactică a tabesului dorsal se caracterizează prin:

A. Dureri radiculare intense cu caracter lancinant.

B. Parestezii.

C. Abolirea reflexelor osteotendinoase.

D. Ataxie spinală progresivă.

E. Excitare sexuală exagerată.

62. Leucoencefalita multifocalâ progresivă este o afecţiune provocată de:

A. Un virus al grupului lentivirus din familia retrovirusurilof.

B. Cryptococcus neoformans.

C. Micobacterii atipice.

D. Un papovirus ubicuitar (virusul JC).

E. Citomegalovirus.

63. Gazda definitivă a infecţiei Toxoplasma gondi este:

A. Hulubul.

B. Pisica.

C. Porcul,

D. Capra.

E. Rozătoarele mici.

64. Omul achiziţionează agentul patogen în maladia Lyme prin:

A. înţepătura de ţânţar.

B. Ingerarea chisturilor (biftec puţin prăjit, carne de oaie crudă, contactul cu fe

cale de pisică).

C. înţepătura căpuşelor infectate din clasa Ixodes.

D. Consumul de lapte şi produse lactate.

E. Perfuzii tntravenoase.

65. Eritemul cronic migrator este un semn clinic preţios în stabilirea diagnosticului bolii:

A. Imunodeficienţă umană (HIV/SIDA).

B. Neurosifilis.

C. Lyme.

D. Toxoplasmoză.

E. Bruceloză.

66. Indicaţi simptomul care, uneori, este dominant în meningita borelică:

A. Astenia.

B. Cefaleea.

C. Greţurile.

D. Voma.

E. Fotofobia.

67. Indicaţi simptomul care poate fi unica manifestare a radiculonevritei borelice:

A. Durerea.

B. Hipoalgezia de tip segmentär.

C. Tulburările de ortostaţiune.

D. Semnele de elongaţie pozitive.

E. Diminuarea reflexului achilian.

68. Indicaţi neuropatia craniană cea mai frecventă în neuroborelioză:

A. Facială.

B. Oculomotorie.

C. Trigeminală.

D. Cohieară.

E. Vestibulară.

69. Cea mai severă manifestare neurologică a maladiei Lyme este:

A. Encefalita.

B. Mielita.

C. Meningita.

D. Neuropatia facială.

E. Eritemul migrator.

70. O importanţă decisivă în stabilirea diagnosticului de neuroborelioză au:

A. Datele clinice.

B. Datele anamnestice.

C. Datele epidemiologice.

D. Diagnosticul de laborator.

E. Examenul neuroimagistic.

71. Acrodermatita cronică atrofică este o formă dermatologică tardivă a:

A. Bolii Parkinson.

B. Encefalomielitei progresive.

C. Toxoplasmozei.

D. Brucelozei.

E. Maladiei Lyme.

72. De ce în cazul vizitării zonelor de vieţuire naturală a ixodelor se recomandă folo

sirea îmbrăcămintei de culoare deschisă?

A. Deoarece poate fi uşor îmbibată cu repelent antiacarian.

B. Pentru a detecta rapid căpuşele.

C. Deoarece căpuşele „nu văd” culorile deschise.

D. Fiindcă nuanţa albă respinge atacul căpuşelor.

E. Fiindcă îmbrăcămintea de culoare albă diminuează eliberarea undelor infra-

roşii produse de corpul uman, astfel diminuând şi atacul căpuşelor.

73. Una dintre cele mai frecvente manifestări ale brucelozei este:

A. Multinevrita acută.

B. Poliradiculonevrita acută.

C. Polineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă.

D. Meningita acută sau cronică.

E. Encefalita Îimbica.

74. Indicaţi care pereche de nervi cranieni este cel mai des implicată în bruceloza

sistemului nervos:

A. A IV-a (n. trohlear).

B. A V-a (n. trigemen).

C. AVI-a (n. abducens).

D. A Vil-a (n. facial).

E. AV!ll-a {n, vestibulocohlear).

75. Conform distribuţiei geografice, hidatioza prevalează în:

A. Europa.

B. Asia.

C. America de Nord.

D. Africa.

E. Ţările în care creşterea oilor şi a vitelor mari cornute este foarte dezvoltată.

76. Frecvenţa hidatiozei cerebrale este în funcţie de:

A. Endemia echinococozei.

B. Caracterul sezonier al maladiei (lunile martie-mai).

C. Sursa naturală a maladiei.

D. Evoluţia bolii la om.

E. Inocularea primară a parazitului în organismul uman.

77. în structura localizării, echinococoza cerebrală deţine locul:

A. întâi.

B. Doi.

C. Trei,

D. Patru.

E. Cinci.

78. Localizarea preferenţială a chistului hidatic în echinococoza sistemului nervos

este:

A. Măduva spinării.

B. Emisfera cerebrală.

C. Sacul durai medular.

D. Unghiul ponto-cerebelos.

E. Sistemul ventricular cerebral.

79. Indicaţi localizarea extrem de rară a hidatiozei sistemului nervos:

A. Fosa craniană anterioară.

B. Fosa craniană medie.

C. Fosa craniană posterioară.

D. Teritoriul arterei sylviene.

E. Canalul medular.

80. Tratamentul conservator medical ai echinococozei cerebrale:

A. Nu există.

B. Administrare de streptomicină.

C. Administrare intravenoasă de penicilină G.

D. Administrare de pirimetamină.

E. Administrare de sulfadiazină.

81. Cea mai frecventă formă de cisticercoză a sistemului nervos este:

A. Cisticercoză emisferică.

B. Cisticercoză ventriculară.

C. Cisticercoză bazală.

D. Cisticercoză generală difuză.

E. Cisticercoză trunculară.

82. Cisticercoză cerebrală emisferică se manifestă prin:

A. Criză comiţială de tip focal.

B. Hipertensiune intracraniană.

C. Tulburări psihice.

D. Deficit neurologic.

E. Criză comiţială primar generalizată.

83. Blocând căile de circulaţie ale lichidului cefalorahidian, cisticercozele ventriculare

provoacă:

A. Epilepsie secundară.

B. Hipertensiune intracraniană.

C. Disfuncţie vegetativă suprasegmentară.

D. Excitaţie psihomotorie.

E. Reacţie toxicoalergică.

84. Dintre multiplele teste imunobiologice, unica identificare de laborator a cisticerco

zei nevraxiale este:

A. Leucopenia cu limfocitoză relativă din analiza generală a sângelui.

B. Eozinofilia în examenul general în sânge şi în lichidul cefalorahidian.

C. Reacţia de fixare a complementului în lichidul cefalorahidian.

D. Testul imunoenzimatic (ELISA).

E. Reacţia de imunofluorescenţă indirectă.

85. Diseminarea veziculelor în cisticercoză medulară secundară are loc pe cale:

A. Hematogenă.

B. ’Limfogenă.

C. Gastrointestinal.

D. Lichidiană.

E. De migrare axonoplasmaticâ.

86. Dintre toate medicamentele folosite în tratamentul cisticercozei cerebrale, cele

mai categorice indicaţii are:

A. Notezinul,

B. Antimoniul.

C. Medicaţia anticonvulsivă.

D. Piretoterapia antiinflamatorie.

E. Corticoterapia.

87. Principala complicaţie postoperatorie în tratamentul chirurgical al cisticercozei

cerebrale generalizate este:

A. Hipertensiunea intracraniană.

B. Blocajul ventricular.

C. Diseminarea lichidiană a veziculelor.

D. Meningoencefalita ca reacţie toxicoalergică.

E. Instalarea stării de rău epileptic, ce nu reacţionează la tratamentul anticomiţial.

88. Paragonimiaza este o:

A. Parazitoză frecventă în Extremul Orient.

B. Encefalomielită acută diseminată, care face parte din grupul bolilor demieiini-

zante.

C. infectare a creierului şi măduvei spinării, cu forma larvară a cestodului Taenia

solium.

D. Boală parazitară determinată de dezvoltarea în organism a larvei de Taenia

echinococcus.

E. Boală cu parazitism intracetular.

89. Adesea, debutul paragonimiazei se manifestă prin:

A. Convulsii,

B. Cefalee.

C. Diaree.

D. Nistagmus.

E. Tulburări ale funcţiilor nervilor cranieni.

90. Prognosticul în paragonimiază este:

A. Favorabil.

B. Nefavorabil.

C. Grav.

D. Uşor.

E. Rezervat.

EL COMPLEMENT MULTIPLU

1, în funcţie de evoluţie, neuroinfecţiiie se clasifică în:

A. Fulminante.

B. Acute.

C. Subacute.

D. Cronice {infecţii persistente).

E. Remitente.

2. Perioadele succesive ale neuroinfecţiei sunt:

A. Invazia.

B. Perioada de stare.

C. Perioada de declin.

D. Perioada de convalescenţă.

E. Perioada de cronicizare.

3. Faza acută a procesului neuroinfecţios este determinată de:

A. Instalarea unor procese autoimune.

B. Suferinţa neuronilor.

C. Declanşarea unor mecanisme de autoagresiune împotriva ţesutului cere

bral.

D. Suferinţa infecţioasă a vaselor cerebrale şi medulare.

E. Acţiunea toxică a agentului patogen asupra întregului organism.

4. Triada meningitică (algoritmul de diagnostic al meningitei) cuprinde:

A. Semne şi simptome generale de infecţie (hipertermie, cefalee, greţuri vomă

frisoane etc.).

B. Sindromul meningian pozitiv.

C. Sindromul licvorean meningitic pozitiv.

D. Sindromul licvorean de disociaţie celulară-proteică pozitiv.

E. Starea de meningism.

5. Meningita septică acută poate fi provocată de orice germene bacterian patolo

gic. In majoritatea cazurilor însă este cauzată de:

A. Meningococ (Neisseria meningitidis).

B. Virusul Coxsackie.

C. Pneumococ (Streptococus pneumoniae).

D. Streptococul ß-hemolitic din grupul A.

E. Haemophilus influenzae.

6. Alegeţi afirmaţiile juste referitoare la epidemiologia meningitei meningococice:

A. Infecţia meningococică se transmite pe cale fecal-orală.

B. Afecţiunea are un caracter sporadic, mai rar se constată epidemii de proporţii

mici.

*

C. Pot fi infectate persoane de toate vârstele.

D. Este o meningită secundară şi se dezvoltă la bolnavii cu otite cronice purulente.

E. Reprezintă o reacţie infecţioasă-alergică vasculo-parenchimatoasă a ţesutu

lui cerebral.

7. Indicaţi antibioticele care pot fi folosite în tratamentul meningitei meningococice'

A. Penicilina.

B. Ampicilina.

C. Cloramfenicolul.

D. Lincomicina.

E. Rifampicina.

8. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la meningita limfocitară (seroasă) acută:

A. Debutează prin hipertermie, durere de cap pronunţată, vomă.

B. Pe mucoasa buzelor şi cavităţii nazale, de obicei, se observă erupţii herpeti-

ce şi se dezvoltă amigdalita herpetică.

C. Examenul neurologic pune Tn evidenţă absenţa sindromului meningeal.

D. Analiza generală a sângelui este normală sau poate arăta o leucopenie şi o

limfocitoză relative.

E. Lichidul cefalorahidian este clar, se elimină sub presiune înaltă, în compo

nenţa iui se depistează o pleiocitoză limfocitară, conţinutul de proteine creşte

uşor, conţinutul de glucoză rămâne normal.

9. în funcţie de sindromul clinic dominant, se disting următoarele forme ale menin

gitei tuberculoase:

A. Meningoconvexitală.

B. IVSeningobazală.

C. Horioidală.

D. Meningovasculară.

E. Meningospinală.

10. Diagnosticul diferenţial al meningitei tuberculoase trebuie să includă:

A. Meningita cu criptococ.

B. Meningitele acute sau cronice virale şi cele bacteriene parţial tratate.

C. Infiltraţia neoplazică şi granulomatoasă {carcinoameie, leucemiile, limfoame-

ie, sarcoidoza).

D. Tumorile cerebrale,

E. Encefalita herpetică.

11. Deosebit de greu decurge meningita tuberculoasă la:

A. Copii.

B. Persoanele de vârstă înaintată.

C. Bolnavii cu SIDA,

D. Bolnavii cu coree Sydenham.

E. Bolnavii cu sistem imun compromis.

12. Deseori, meningita tuberculoasă condiţionează manifestări reziduale sub formă de:

A. Accese epileptice.

B. Dereglări psihice.

C. Dereglări somato-viscerale.

D. Dereglări comportamentale.

E. Tulburări oculomotorii,

13. Encefalita este o leziune a encefalului cu semnificaţie:

A. Vasculară.

B. Toxică.

C. Alergică.

D. Infecţioasă-alergică.

E. Infecţioasă.

14. în conformitate cu criteriul histologic, se deosebesc următoarele forme de ence

falite:

A. Polioencefalite.

B. Corioencefalite.

C. Leucoencefalite.

D. Meningoencefalite.

E. Panencefalite.

15. Criteriul anatomo-patologic clasifică encefalitele în:

A. Necrotice.

B. Demielinizante.

C. Crepusculare.

D. Infiltrative-proliferative.

E. Hemoragice.

16. Indicaţi encefalitele care se consideră a fi provocate de prioni:

A. Encefalita epidemică letargică von Economo.

B. Boala Creutzfeldt-Jakob.

C. Boala Kuru.

D. Insomnia fatală familială.

E. Encefalita herpetică.

17. în raport cu criteriul sezonier şi epidemiologie, encefalitele se clasifică în:

A. Sezoniere.

B. Fără caracter sezonier strict definit.

C. Endemice.

D. Epidemice.

E. Izolate.

18. Afectarea sistemului nervos central în encefalita herpetică are loc pe cale:

A. Hematogenă.

B. Axonoplasmatică.

C. Aeriană.

D. Fecal-orală.

E. Parenterală.

19. Zonele de necroză în faza acută a encefalitei herpetice pot fi localizate în:

A. Lobul temporal.

B. Lobul frontal.

C. Lobul parietal.

D. Hipocamp.

E. Lobul occipital.

20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la tabloul clinic şi evoluţia encefalitei her

petice:

A. Boala debutează prin manifestări clinice de hemoragie subarahnoidiană.

B. Mai târziu se instalează faza manifestărilor generale.

C. Urmează faza manifestărilor ae focar.

D. Agravarea progresivă este urmată mai apoi de dereglări de respiraţie, sin

drom meningeal, stare comatoasă.

E. 70-80% din supravieţuitori rămân cu grave manifestări sechelare.

21. Diagnosticul diferenţial al encefalitei herpetice se face în primul rând cu

A. Meningita tuberculoasă atipică.

B. ' Encefalita reumatică.

C. Encefalita cauzată de zona Zoster.

D. Encefalita letargică (boala von Economo).

E. Encefalita rujeolică.

183

22. Combaterea edemului cerebral în faza acută a encefalitei herpetice se face prin

administrare de:

A. Anticonvulsive.

B. Diuretice osmotice.

C. Aciclovir.

D. Corticosteroizi.

E. Desensibilizante.

23. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la etiologia şi detaliile epidemiologice ale

encefalitei gripale:

A. Boala este provocată, de cele mai multe ori, de virusurile gripale А, В şi asiatic.

B. Are caracter sezonier (în perioada epidemiilor

de gripă).

C. Atacă mai ales copilul mic, între 6 luni şi 5 ani.

D. Pot fi afectaţi şi adulţii.

E. Proporţia femei/bărbaţi este de aproximativ 2:1.

24. Indicaţi formele de focar ale encefalitei gripale:

A. Medulară.

B. Bulbară.

C. Cohleovestibularâ.

D. Mezodiencefalică.

E. Pontină.

25. în cazurile dificile de diagnostic în encefalita gripală, o importanţă decisivă au:

A. Examenul serologic.

B. Examenul virusologie.

C. Examenul prin CT cerebrală.

D. Examenul prin rezonanţă magnetică cerebrală.

E. Examenul prin tomografie prin emisie de pozitroni.

26. Encefalita reumatică survine sporadic, îndeosebi în perioadele:

A. Martie-aprilie.

B. Noiembrie-decembrie.

C. lanuarie-februarie.

D. Septembrie-octombrie.

E. Mai-iunie.

27. Sindroamele clinice cardinale ale encefalitei reumatice sunt:

A. Delirul.

B. Somnolenţa sau insomnia.

C. Mişcările coreice.

D. Hipotonia musculară.

E. Labilitatea emoţională.

28. Indicaţi tehnicile clinice elaborate pentru a diferenţia mişcările coreice de hiperm

neziile funcţionale:

A. Semnul indicelui Kreindler.

B. Semnul pronator Willson.

C. Examinatorul discută cu copilul, sprijinindu-se pe mâinile lui.

D. Probe de forţă continuă egală.

E. Fenomenul Gordon.

29. Au fost descrise următoarele forme clinice ale encefalitei reumatice:

A. Obişnuită, generalizată.

B. Hemicoree.

C. Cu predominanţă mintală.

D. Coree gravidică.

E. Coree juvenilă.

30. Analiza generală a sângelui în encefalita reumatică poate prezenta:

A. O anemie.

B. O leucocitoză uşoară.

C. Viteză de sedimentare a hematiilor (VSH) crescută.

D. Limfocitoză.

E. Eozinofilie relativă.

31. Indicaţi semnele morfopatologice ale encefalitei rujeolice.

A. Hemoragii parenchimatoase-meningiene.

B. Edemaţierea pereţilor vaselor cerebrale.

C. Vacuolizarea şi omogenizarea celulelor nervoase.

D. Demielinizarea diseminată, hemoragii, flebotromboze ale venelor şi sinusuri

lor cerebrale.

E. Leziuni acute ale celulelor din cortexul cerebral.

32. Alteori, simptomatologia neurologică a encefalitei rujeolice ia aspect de:

A. Pareze, plegii.

B. Hiperkinezie.

C. Afectare a perechilor de nervi cranieni II, III, VII.

D. Tulburări conductive ale sensibilităţii, tulburări sfincteriene.

E. Sindrom extrapiramidal.

33. Indicaţi formele de focar ale encefalitei rubeolice:

A. Hipokinetică.

B. Hiperkinetică.

C. Paralitică.

D. Bazală.

E. Ataxică.

34. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la etiopatogenia şi epidemiologia encefalitei

variceloase:

A. Este o encefalită primară.

B. Survine cu o incidenţă de 15-20%.

C. Incubaţia este de 3-8 zile de la constituirea erupţiei cutanate.

D. Reprezintă o reacţie infecţioasă-alergică a ţesutului cerebral.

E. Reprezintă o reacţie vasculo-parenchimatoasă a ţesutului cerebral.

35. La baza mecanismului patogenic al reacţiei encefalice stau:

A. Tulburările hemolicvorodinamice.

B. Reacţia inflamatorie hiperergică a meningelor.

C. Hipoxia.

D. Demielinizarea inflamatorie a sistemului nervos central.

E. Reacţia neadecvată a sistemului imun la o agresiune infecţioasă sau toxică.

36. Acidoza metabolică cerebrală provoacă:

A. Denaturarea structurilor proteice.

B. Creşterea permeabilităţii membranelor cerebrale.

C. Pătrunderea fără piedică a ionilor de sodiu în celulă.

D. Vacuolizarea şi omogenizarea celulelor nervoase.

E. Infiltraţia neurogliei cu neutrofile şi limfocite.

37. Accesele convulsive în reacţia encefalică sunt precedate de:

- A. Nelinişte generală.

B. Cutremurări,

C. Tremor.

D. Secuze musculare.

E. Reducerea reflexelor osteotendinoase.

38. Examenul clinic a! bolnavului în stare de rău epileptic urmăreşte scopul de a

stabili:

A. Maladiile cu care trebuie să se facă diagnosticul diferenţial.

B. Faza de evoluţie a maladiei.

C. Caracterul convulsiilor.

Q. Gradul de tulburare a conştientei.

E, Existenţa unei eventuale simptomatologii trunculare.

39. Răspândirea edemului spre etajele superioare ale trunchiului cerebral se mani

festă prin:

A. Convulsii de decerebrare,

B. Strabism convergent,

C. Strabism divergent

D. Nistagmus vertical spontan.

E. Nistagmus orizontal cu componentă rotatorie.

40. Sindromul de decerebrare la copilul de vârstă fragedă se manifestă prin:

A. Reacţie minimală la excitaţii externe.

B. Dispariţia abilităţilor preexistente de vorbire.

C. Dispariţia abilităţilor preexistente de motilitate voluntară.

D. Dispariţia reflexelor automatismului oral.

E. Instalarea reflexelor labirintice tonice.

41. Tratamentul complex al reacţiei encefalice include:

A. Antimicotice.

B. Medicaţie etiologică.

C. Antibiotice de spectru larg.

D. Diuretice osmotice.

E. Plasmă sau albumină.

42. Indicaţi manifestările tipice pentru faza acută a encefalitei epidemice:

A. Sindromul convulsiv.

B. Febra.

C. Agitaţia psihomotorie.

D. Tulburările funcţiei hipnice.

E. Paraliziile oculare.

43. Indicaţi formele clinice posibile în varianta clasică de evoluţie a encefalitei letar

gice:

A. Forma delirioasă.

B. Forma comiţială.

C. Forma somnolentă-oftalmoplegică.

D. Forma hiperkinetică.

E. Forma akinetică.

44. Surse de virus natural al encefalitei de căpuşe din Europa Centrală sunt:

A. Diverse rozătoare.

B. Pisicile.

C. Câinii.

D. Păsările.

E. Reptilele.

45. Indicaţi fazele evoluţiei encefalitei de căpuşe din Europa Centrală:

A. Faza de viremie (aspect „gripal”).

B. Faza de localizare pe sistemul nervos central, cu aspect de encefalită acută

sau encefalomielită.

C. Faza cronică.

D. Faza de convalescenţă.

E. Faza sechelară.

46. Diagnosticul de encefalită de căpuşe din Europa Centrală se suspectează şi se

precizează în baza:

A. Datelor clinice.

B. Datelor epidemiologice.

C. Examenelor bacteriologice.

D. Examenelor serologice.

E. Eliminării altor factori etiologici.

47. Indicaţi elementele auxiliare în diagnosticul pozitiv al encefalitei de căpuşo, din

Europa Centrală:

A. Zonele cu epidemii de encefalită.

B. înregistrarea unui număr sporit de cazuri de parkinsonism.

C. Călătorii în zone cu epidemii de encefalită.

D. IPierirea în masă a păsărilor şi rozătoarelor sălbatice.

E. înţepături de căpuşe.

48. Caracteristicile lichidului cefalorahidian în encefalita de căpuşe din Europa Cen

trală sunt următoarele:

A. Este clar sau uşor opalescent.

B. Este tulbure, de culoare galben-verzuie.

C. Conţine câteva zeci/sute de limfocite/mm3.

D. Proteinorahia este moderat crescută.

E. Glicorahia este moderat redusă.

49. La necesitate, în caz de obstruare a căilor respiratorii, în encefalita de căpuşe din

Europa Centrală se recurge la:

A. Administrarea mucoliticelor.

B. Administrarea vitaminelor В (Bv B

şi B6) în doze mari.

C. Aspirarea secreţiilor.

D. Traheostomie.

E. Respiraţie asistată.

50. Poliomielita acută anterioară rămâne actuală pentru ţările:

A. Americii de Nord.

B. Cu decădere economică.

C. Scandinave.

D. Africii.

E. Asiei.

51. Virusul poliomielitei se transmite pe cale:

A. Fecal-orală.

B. Parenterală.

C. Sexuaîă.

D. Aerogenă.

E. Habituală.

52. Poarta de intrare a virusului poliomielitic în organism este:

A, Mucoasa globilor oculari.

. Orofaringele.

C. Tractul gastrointestinal.

D. Mucoasa organelor genitale.

E. Defectele de pe suprafaţa tegumentelor corpului.

53. Virusul poliomielitic se multiplică în:

A. Ganglionii paravertebrali.

B. Celulele epiteliale ale intestinului.

C. Ţesutul limfatic al faringelui.

D. Ţesutul limfatic al intestinului.

E. Celulele nervoase ţmai ales în neuronii motorii).

54. Indicaţi stadiile patogeniei poliomielitei acute anterioare:

A. Stadiul tonsilitei.

B. Stadiul nevraxial.

C. Stadiul intestinal.

D. Stadiul de viremie (apare atunci când apărarea locală şi cea limfatică intesti

nală sunt depăşite).

E. Stadiul de invazie a sistemului nervos central.

55. în funcţie de localizarea parezelor şi paraliziilor, în stadiul paralitic al poliomielitei

acute anterioare se disting următoarele forme clinice:

A. Spinală.

B. Bulbară.

C. Pontină.

D. Mixtă.

E. Corticală.

56. Izolarea virusului poliomielitic se face din:

A. Spălături nazofaringiene.

B. Fecale.

C. Lichidul cefalorahidian.

D. Spută.

E. Ţesutul nervos (la necropsie).

57. în majoritatea cazurilor, afectarea învelişului dur cerebral în bolile infecţioase are

loc din cauza ascensiunii infecţiei din:

A. Cavitatea bucală.

B. Sinusurile paranazale.

C. Oasele craniului.

D. Sistemul mandibulodentar.

E. Oasele tubulare mari.

58. Alegeţi entităţile nozologice care se referă la afecţiunile infecţioase ale durei mater:

A. Abcesul epidural.

B. Empiemul subdural.

C. Arahnoidita cerebrală.

D. Abcesul intraparenchimatos.

E. Infiltraţia purulentă a ţesuturilor moi ale craniului.

59. Afecţiunile urechii medii, de cele mai multe ori, cauzează apariţia arahnoiditelor:

A. Fosei craniene anterioare.

B. Fosei craniene medii.

C. Unghiului pontocerebelos.

D. Fosei cerebrale posterioare.

E. Cisternei craniene mari.

60. Procesele patologice ale cavităţii nazale şi ale sinusurilor paranazale contribuie

la apariţia arahnoiditelor:

A. Bazale.

B. Fosei craniene anterioare.

Сi Fosei craniene medii.

D. Unghiului ponto-cerebelos.

E. Fosei craniene posterioare.

•

61. în patogenia arahnoiditelor cerebrale joacă un rol important:

A. Reacţia inflamatorie hiperergică a meningelor.

B, Tulburările locale de circulaţie sanguină la nivel de tunici

subarahnoidian.

cerebrale şi spaţiu

C. Tulburările locale de circulaţie lichidiană la nivel de tunici

subarahnoidian.

cerebrale şi spaţiu

D. Procesele alergice.

E. Procesele de hipersensibilitate imună.

62. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la modificările morfopatologice depistate în

arahnoidite:

A. învelişul păienjenos devine dens, de culoare gri-deschis.

B. îhtre arahnoidă şi învelişul moale, pe de o parte, şi cel dur, pe de altă parte,

se formează adeziuni.

C. Procesul proliferativ conduce la formarea chisturilor arahnoidiene cu conţinut

de lichid cefalorahidian.

D. Adeziunile şi chisturile exercită acţiune compresivă asupra sectoarelor din

vecinătate, provocând tulburări de circulaţie sanguină şi lichidiană.

E, Procesul patologic afectează deosebit de semnificativ substanţa neagră şi

regiunea nucleilor oculomotorii din calota creierului mijlociu.

63. Lichidul cefalorahidian în arahnoiditele cerebrale:

A. La puncţie lombară se scurge sub presiune crescută.

B. La examenul de laborator întotdeauna denotă modificări patologice.

C. Are o componenţă de obicei normală.

D. La examenul de laborator denotă o uşoară creştere a conţinutului de proteine.

E. La examenul de laborator denotă o uşoară creştere a numărului de celule.

64. în arahnoiditele cerebrale convexitale se evidenţiază:

A. Tulburările de hemitip cortical ai sensibilităţii.

B. Tulburările de monotip cortical al sensibilităţii.

C. Accesele jacksoniene senzitive.

Accesele jacksoniene motorii.

E. Semnele meningeale negative.

65. Indicaţi modificările câmpului vizual posibile în arahnoiditele cerebrale optico-chi-

asmale:

A. îngustare concentrică.

B. Scotom central.

C. Hemianopsie heteronimă bitemporală.

D. Hemianopsie heteronimă binazală.

E. Hemianopsie omonimă stângă sau dreaptă.

. Procesul patologic în arahnoiditele cerebrale optico-chiasmale poate să se mani

feste prin:

A. Atingerea funcţiilor nervului oculomotor comun.

B. Tulburări de hemi- sau monotip cortical al sensibilităţii.

C. Atingerea funcţiilor nervului olfactiv.

Atingerea căilor piramidale.

E. Accese jacksoniene senzitive şî/sau motorii.

67. Tratamentul chirurgical aS chisturilor arahnoidiene cu efect de masă se face în

cazul:

A. Evoluţiei negative a cefaleei.

B. Sindromului epileptic rebel la terapie anticomiţială.

C. Hidrocefaliei ocluzante.

D. Manifestărilor de focar în evoluţie progresivă.

E. Vomelor persistente.

. Localizarea de elecţie a arahnoiditelor spinale este:

A. Joncţiunea cranio-spinală.

B. Regiunea cervicală.

C. Regiunea toracică.

Regiunea lombară.

E. Cauda equina.

69. Indicaţi fazele evoluţiei clinice a neurinomului intrarahidian intradural dorsal:

A. Faza manifestărilor generale.

B. Faza manifestărilor de focar.

C. Faza manifestărilor de tip radicular.

D. Faza sindromului Brown-Sequard.

E. Faza lezării medulare transverse totale.

70. Indicaţi examenele neuroimagistice care contribuie în mod decisiv la stabilirea

diagnosticului de arahnoidită spinală:

A. Spondilografia.

B. Epidurografia.

C. Mielografia.

D. Tomografia computerizată.

E. Rezonanţa magnetică nucleară.

71. Diagnosticul diferenţial al arahnoiditelor spinale se face cu:

A. Tumorile cerebrale.

B. Forma spinală a sclerozei multiple.

C. Siringomielia.

D. Mielopatia vasculară cronică.

E. Hematomielia.

72. în funcţie de criteriul patogenic, mielitele sunt:

A. Parainfecţioase.

B. Postinfecţioase.

C. Primare.

D. Secundare.

E. Per continuum.

73. Indicaţi stările după care se poate instala mielita secundară:

A. Anghine.

B. Pneumonii.

C. Gripă.

D. Traumatism craniocerebral.

E. Vaccinare antirabică.

74. Virusul şi toxinele lui pătrund în măduva spinării, producând mielita, pe cale:

A. latrogenă (puncţie lombară, infiltraţii epidurale, perfuzii intravenoase).

B. De migrare axonoplasmatică.

C. Hematogenă.

D. Limfogenă.

E. Prin spaţiile perineurale.

75. Drept factori favorizanţi în patogenia mielitei pot servi:

A. Suprarăcirea.

B. Intoxicaţiile.

C. Supraefortul fizic.

D. Supraefortul psihoemoţional.

E. Traumatismul vertebro-medular.

76. Procesul patologic în mielite se poate localiza la nivel medular:

A. Cervical.

B. Toracic.

C. Lombosacrat.

D. Bulbar.

E. Pontin.

77. Indicaţi simptomele caracteristice tabloului clinic al mielitei:

A. Vertijul.

B. Tetra- sau paraplegia/pareza.

C. Tulburarea conductivă (paraplegică) a tuturor felurilor de sensibilitate.

D. Tulburări ale funcţiilor sfincteriene.

E. Dereglările vegetative-trofice.

78. în funcţie de evoluţie, mielitele se divizează în:

A. Fulminante.

B. Subacute.

C. Fruste.

D. Cronice.

E. Staţionare.

79. Care dintre examinările electrofiziologice enumerate mai jos pot fi utile în stabi

lirea diagnosticului de suferinţă medulară, precum şi a prognosticului evoluţiei

mielitei acute:

A. Examenul EMG cu electrod coaxial.

B. Electroneurografia.

C. Potenţialele evocate motorii.

D. Potenţialele evocate auditive.

E. Potenţialele evocate somatosenzoriale.

80. Profilaxia mielitei acute presupune:

A. Vaccinarea.

B. Administrarea gama-globulinei.

C. Administrarea antibioticelor.

D. Combaterea şi sanarea focarelor de infecţii.

E. Măsurile de călire şi fortificare generală a organismului uman.

81. Neurosifilisul, în raport cu axa timpului, se clasifică în:

A. Primar.

B. Secundar.

C. Terţiar.

D. Precoce.

E. Tardiv.

82. Tabesul dorsal în varianta clasică parcurge următoarele faze de evoluţie:

A. Asimptomatică.

B. Nevralgică.

C. Atactică.

D. Paralitică.

E. Vindecare spontană.

83. Indicaţi modificările pupilare care se pot observa deja în prima fază de evoluţie a

tabesului dorsal:

A. Mioza paralitică.

B. Semnul Argyll Robertson.

C. Midriaza paralitică.

D. Pupila crenelată.

E. Anizocoria.

84. în faza nevralgică a tabesului dorsal pot fi afectaţi nervii cranieni:

A. Optic.

B. Oculomotor comun.

C. Trohlear.

D. Auditiv.

E. Hipoglos.

85. Virusul imunodeficienţei umane are tropism pentru următoarele tipuri de celule:

A. Macrofag-monocit (în sistemul nervos central omologul lor este microglia).

B. Limfocite T helper.

C. Limfocite T killer.

D. Macroglie.

E. Oligodendrocite.

. Manifestările rare la pacienţii seropozitivi în infecţia HIV includ:

A. Sindromul Guillain-Barră.

B. Angeita cerebrală.

C. Rabdomioliza acută.

D. Dissomnia.

E. Amiotrofia nevralgică.

87. Studiul electrofiziologic în polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică de

pistează:

A. Creşterea latenţei motorii distale.

B. Diminuarea amplitudinii răspunsului motor la stimulare distală.

C. Bloc de conducere.

D. Denervare-reinervare cronică.

E. încetinirea vitezei de conducere.

. Polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică din cadrul infecţiei HIV/SIDA

poate să se amelioreze spontan, efectul curativ atribuindu-se:

A. Plasmaferezei.

B. Iradierii sângelui cu raze ultraviolete.

C. Hemosorbţiei.

D. Perfuziilor de plasmă proaspăt congelată.

E. Injecţiilor intravenoase de gama-globulinâ.

89. Sistemul nervos este afectat în toxoplasmoză în următoarele moduri:

A. Diseminarea toxoplasmei în cadrul infecţiei generalizate.

B. Ca o manifestare de hipersensibilizare la ruperea chisturilor.

C. Ca o recădere infecţioasâ.

D. Afectarea limfocitelor CD4+.

E. Infiltraţie inflamatorie cu limfocite CD

90. Pentru toxopfasmoza congenitală a fost descrisă tetrada diagnostică Sabin, com

pusă din:

A. Ataxie.

B. Sindrom convulsiv.

C. Corioretinită.

D. Hidrocefalie.

E. Calcificări cerebrale.

91. Diagnosticul de toxoplasmoză se bazează pe:

A. Depistarea semnelor de toxoplasmoză generalizată {febră, limfadenopatii,

hepatosplenomegalie).

B. Teste serologice.

C. Izolarea parazitului prin inoculare la şoarece a lichidului cefalorahidian extras

de la bofnav.

D. Diagnosticul histologic, în special din biopsia musculară.

E. Examenul electromiografic.

92. Tratamentul toxoplasmozei se face cu:

A. Penicilină G.

B. Tetraciclină.

C. Pirimetamină.

D. Sulfadiazină.

E. Eritromicină.

93. Maiadia Lyme este o zooantroponoză, sursele căreia sunt:

A. Rozătoarele.

B. Căprioarele.

C. Furnicile.

D. Câinii.

E. Pisicile.

94. Cele mai afectate organe şi sisteme în maladia Lyme sunt:

A, Pielea.

B, Sistemul gastrointestinal.

C, Sistemul nervos.

D, Articulaţiile.

E, Cordul.

95. în varianta „clasică” de evoluţie a neuroboreliozei poate fi observat următorul lanţ

de evenimente:

A. Plimbare în parc sau pădure.

B. Muşcătură de căpuşă.

C. Eritem migrator.

D. Semne de intoxicaţie generală.

E. Manifestări neurologice.

96.Indicaţi părţile corpului afectate de eritemul migrator în maladia Lyme:

A. Faţa.

B. Abdomenul.

C. Regiunea axilară.

D. Coapsele.

E. Regiunea inghinală.

97. Sindromul Garin-Boujadoux-Bannwarth din borelioza precoce include:

A. Meningita septică.

B. Meningita limfocitară.

C. Radiculonevrita.

D. Encefalita.

E. Neuropatia craniană.

98. Semnele generale în encefalita borelică sunt:

A. Lipsa dorinţei de a dormi.

B. Labilitatea emoţională.

C. Dereglările memoriei.

D. Dereglările de concentraţie.

E. Dereglările de comportament.

99. Afectarea în focar a parenchimului encefalului în encefalita borelică se manifestă

prin:

A. Cefalee.

B. Ataxie.

C. Tulburări sfincteriene de tip central.

D. Para- sau tetrapareză spastică.

E. Diminuarea/pierderea neurosenzorială a auzului.

100. Indicaţi grupele de antibiotice care pot fi folosite în tratamentul neuroboreliozei:

A. Macrolide.

B. Osmotice.

C. Peniciline semisintetice.

D. Cefalosporine de generaţia II.

E. Cefalosporine de generaţia III.

101. Profilaxia infectării cu Borrelia burgdorferi prevede:

A. Luarea măsurilor de prevenire a muşcăturilor de căpuşă.

B. Folosirea repelentului antiacarian.

C. Administrarea profilactică a antibioticelor în caz de muşcătură de căpuşă.

D. Utilizarea vaccinului antiborelic.

E. Luarea măsurilor sanitare de nimicire a ixodelor în zonele naturale de vieţuire

a lor.

102. Indicaţi caracteristicile etiopatogenice ale brucelozei:

A. Brucelele sunt microorganisme grampozitive.

B. Brucelele sunt anaerobi obligaţi.

C. Bruceloza face parte din zoonoze, omul infectându-se predominant pe cale

alimentară - prin lapte şi produse lactate.

D. Rolul principal în aspect epidemiologie în bruceloză le revine bovinelor.

E. Boala are un caracter sezonier - în perioada lunilor martie-mai.

103. Brucella este susceptibilă la

A. Streptomicină.

B. Trimetoprim.

C. Sulfamethoxazol.

D. Tetracicline.

E. Diazepam.

104. în Moldova, cele mai frecvente parazitoze ale sistemului nervos sunt:

A. Echinococoza,

B. Cisticercoză.

C. Paragonimiaza.

D. Ascaridoza.

E. Trichinoza.

105. Dintre parazitozele sistemului nervos cu distribuţie geografică difuză sunt ex

trem de rare:

A. Schistostomiaza.

B. Toxocaroza.

C. Paragonimiaza.

D. Toxoplasmoza.

E. Trichinoza.

;

iv/V.,; (

106. Care sunt cele mai dese localizări ale hidatiozei la om?

A. Hepatică.

B. Pulmonară.

C. Cerebrală.

D. Renală.

P. Gastrointestinal.

107. Care sunt consecinţele dezvoltării chistului hidatic asupra parenchimului cerebral?

A. Ţesutul cerebral suferă o deplasare continuă datorită creşterii chistului.

B. Substanţa cerebrală suferă efectul compresiunii şi al ischemiei consecutive.

C. Ventriculele cerebrale se deplasează.

D. Căile de circulaţie a lichidului cefalorahidian se blochează, producând feno

mene de hipertensiune intracraniană.

E. Vor apărea semne cerebeloase discrete uni- sau bilaterale.

108. Semnele clinice ale cisticercozei sistemului nervos depind de:

A. Numărul paraziţilor cttn creier.

B. Localizarea paraziţilor.

. C. Faza biologică a cisticercului (viu, mort).

D. Complicaţiile produse în creier (edem cerebral, arahnoidită, ependimită).

E. Starea sistemului imun al organismului-gazdă.

109. Din punct de vedere clinic, cisticercoză cerebrală se manifestă prin următoarele

sindroame:

A. Hipertensiune intracraniană.

B. Crize de epilepsie.

C. Radicular.

D. Psihic.

E. De localizare.

110. Formele clinice de cisticercoză a sistemului nervos, în funcţie de localizare, pot fi:

A. Medulare.

B. Emisferice.

C. Ventriculare.

D. Bazale.

E. Generalizate (difuze).

111. Examenul lichidului cefalorahidian în cisticercoza sistemului nervos arată:

A. Limfocitoză.

B. Eozinofilie.

C. Hiperalbuminorahie.

D. Hiperglicorahie.

E. Scăderea clorurilor.

112. Tabloul clinic al paragonimiazei comportă următoarele faze clinice de evoluţie-

A. Infectare pe cale orală.

B. Invazie.

C. Diseminare hematogenă.

D. Hipertensiune intracraniană.

E. Tardivă sechelară.

113. în paragonimiază se deosebesc următoarele forme clinice:

A. Forma pseudovasculară ictală cu tabloul unei embolii din stadiul iniţial.

B. Forma polinevritică.

C. Forma de hipertensiune intracraniană cu sau fără semne de focar.

D. Forma epileptică de tip psihoorganic.

E. Forme mixte.

114. Evoluţia paragonimiazei este:

A. Staţionară.

B. Progresivă.

C. Cronică, întreruptă de remisiuni cu durată variabilă.

D. Benignă.

E. Cu prognostic grav.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

1. Asociaţi denumirile maladiilor infecţioase ale sistemului nervos cu substratul ana

tomic lezat:

Substratul anatomic:

Denumirea afecţiunii:

a. Sistemul nervos periferic so-

. Panencefalită.

matic.

. Leucoencefalită.

b. Meningele spinal şi/sau ce- 3. Polioencefalită.

rebral.

. Mononevrită.

c. Parenchimul cerebral.

. Multinevrită.

. Polinevrită.

7. Plexită.

. Radiculită.

9. Leptomeningită.

10. Arahnoidită.

11. Pahimeningită.

aiasi? îunrv

f t f l Ö t ä r 5 0 t > > : ' Г '

■

a. Semne

meningiene.

b. Semne de

elongaţie.

Asociaţi cifrele cu literele:

1. Lessaj.

2. Lasegue.

3. Brudzinski superior, mediu, inferior.

4. Neri.

5. Redoarea cefei.

. Wassermann.

7. Kernig.

. Turin.

9. WeisS'Edelman.

. Mendel,

Asociaţi:

a. Coreea

Sydenham.

b. Boala Parkinson.

Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:

1 ... 4 5 6 7 8 9 10 11 ... 23