b)clientul nu este, niciodată, răspunzător de propriile-i greşeli!… Iată o formulare care a suscitat, nu de puţine ori, vii şi „aprinse” contradicţii!… Pentru că foarte mulţi susţin lucruri de genul: „Ce dom’le, s-a păcălit, să plătească! Că doar nu eu i-am băgat mâna în buzunar! Cu ce sunt vinovat?!“… Categoric, aceasta este o mentalitate pe cât de „păguboasă”, pe atât de perimată… Oare cui dintre noi îi convine să fie lăsat să greşească?! Şi dacă, să presupunem, un client greşeşte (atenţie, în mod intenţionat!…), cine este cel care are de suferit? Noi sau el? Sau, nu cumva, amândoi?!… În situaţiile în care vrem şi suntem de acord cu principiul că esenţial este ca, în afaceri, să ne creăm clienţi fideli şi repetitivi, trebuie să manifestăm maximă prudenţă faţă de orice „pas greşit” al interlocutorului nostru! Deoarece, dacă acesta greşeşte, există (minimum) două posibilităţi: 1) Nu îşi dă seama de greşeală, revine la noi, dar a doua sau a treia oară tot va conştientiza eroarea pe care… i-am permis să o facă; 2) Realizează17 faptul că i-am „permis” să greşească şi că, din această cauză, a pierdut!… În ambele situaţii, cel mai probabil, respectivul interlocutor nu va mai fi, niciodată, clientul nostru!… Pentru că, fapt demonstrat şi verificat de fiecare dintre noi, încrederea se câştigă foarte greu şi cu multă, foarte multă muncă! În schimb, ea se poate pierde foarte uşor, o singură dată!… Şi, din nefericire, iremediabil!…
Concluzionând, subliniem faptul că este recomandabil să adoptăm principiul conform căruia în afaceri nu există decât învingători! …
