Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare


Crearea şi dezvoltarea spiritului de echipă



Yüklə 1,3 Mb.
səhifə5/192
tarix29.12.2016
ölçüsü1,3 Mb.
#3781
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   192
4) Evitaţi să vorbiţi despre bani!... Iar dacă, totuşi, veţi fi obligaţi să vorbiţi

despre bani, amintiţi-vă că banul este cea mai rară marfă din lume!...

Pe lângă faptul că am devenit specialişti în a ne „plânge” de sănătate, oboseală şi stres, mai avem o „meteahnă”: suntem săraci… Nu avem bani, salariile sunt foarte mici, preţurile şi/sau tarifele sunt foarte mari, totul este „…incomparabil, mai rău ca în Occident”… Chiar mai mult, persoane care au acceptat, sub semnătură, în contractul individual de muncă, inclusiv faptul că sunt de acord cu salariul pe care îl primesc din partea organizaţiei de apartenenţă, se „trezesc” la realitate şi exteriorizează reacţii de genul: „… Da’, ce, dom’le, ăsta-i salariu?... Bătaia asta de joc?!... Şi-atunci, pentru ce să muncesc?!... Dacă vor să muncesc, să mă plătească, nu să-şi bată joc de mine!”... Este, odată în plus, o dovadă elocventă nu numai a unei educaţii consistent perfectibilă, ci şi a unei deficienţe majore de ştiinţă şi/sau de abilitate de a comunica eficient…

O altă situaţie paradoxală este relevată de modul în care românul îşi vede, de regulă, interlocutorul occidental: cu un ochi vede un „morman” de euro, iar cu celălalt, un „munte” de dolari (bineînţeles, americani!)… Dacă, spre exemplu, vei întreba un român de ce apreciază că occidentalii au bani, îţi va răspunde „… pentru că ei au, că… au de unde, iar noi, nu!”… După care adaugă: „… Avem salarii româneşti şi preţuri occidentale!... V-aţi întrebat, însă, vreodată, cât şi cum muncesc occidentalii pentru a avea acei bani?!8...

Surprinzător, însă, deşi se plâng (chiar cu jale) că nu au bani, mult prea mulţi români îşi exteriorizează, chiar ostentativ, lipsa de respect faţă de… bani!... „Sărăcia” românilor este demonstrată, printre altele, de numeroasele case, vile şi chiar localităţi „paralele” apărute asemenea ciupercilor după ploaie, de autoturismele care-de-care mai late şi mai înalte şi mai SUV-uri9, de restaurantele (arhi)pline, de hotelurile cu super-tarife occidentale pentru condiţii super-româneşti, de cele peste 100 de cazinouri (dintre care peste 20 numai în Bucureşti, capitala nr. 1 în Europa din acest punct de vedere) şi, mai ales, de mult prea numeroasele telefoane mobile… Referitor la acest ultim aspect, lipsa de respect a românului faţă de bani este relevată şi de cele peste 20 de milioane de telefoane mobile existente în ţara noastră atât de „săracă”10… Practic, este aproape imposibil să existe o „gospodărie” fără telefon/telefoane mobile, cei mai „privilegiaţi” fiind, desigur, copiii… Aceştia deţin, de regulă, minimum două telefoane mobile, de ultimă generaţie (evident)…

De asemenea, dacă vrei să mai constaţi, odată în plus, suprema lipsă de respect a românului faţă de bani, este suficient să priveşti mimica şi gesturile acestuia după ce se aşeză la o masă… În primul rând, îşi va etala, cu superioritate ostentativă cheile de la maşină/maşini… Un „snop” de chei, vizibil pentru oricine, cu un clinchet „atrăgător”… Urmează telefoanele mobile (de regulă, minimum două), pachetul de ţigări, bricheta şi, eventual (numai dacă este „umflat”), portofelul11… În multe situaţii, portofelul este purtat, de bărbaţi, în buzunarul poziţionat în partea dreaptă din spatele pantalonului şi, odată scos „la vedere” de proprietarul său din acest loc atât de intim, ne va face dovada existenţei teancului mai mare sau mai mic de bancnote de (evident) 500 de euro…

Iată doar câteva dintre motivele care îi determină, pe foarte mulţi dintre străinii sosiţi în România12, să nu mai înţeleagă nimic!... Mai ales că niciun om care ştie că un salariu mediu de 300 – 350 de euro este, deja, apreciat ca „bun” pentru români, nu poate înţelege nimic atunci când vede din ce în ce mai multe case şi vile de sute de mii şi chiar de milioane de euro, autoturisme de zeci şi chiar de sute de mii de euro, oameni care vorbesc, aproape tot timpul, chiar şi pe cele mai „năstruşnice” teme, la telefonul mobil şi care, din ce în ce mai des, se află în restaurante şi hoteluri în care plătesc, de regulă, mai mult decât preţuri şi/sau tarife occidentale…

Pentru comparaţie… De câte ori aţi auzit un occidental vorbind despre bani?... La această întrebare pot exista minimum două variante de răspuns, şi anume: a) un om educat, fie el şi occidental, nu vorbeşte despre bani, pentru că a fost educat că banul este cea mai rară marfă din lume (chiar şi un proverb românesc afirmă „Totul până la bani!”…); b) dacă va vorbi, vreodată, despre bani, un om educat, fie el şi occidental, va vorbi despre bani ca despre… cea mai rară marfă din lume, în maniera: „…Actualele condiţii economice deosebit de complexe implicate de mondializare şi de globalizare au generat, atât la nivel macro, cât şi, mai ales, la nivel micro, efecte dintre cele mai dificile, dacă nu chiar şi incomprehensibile multora dintre noi, asupra societăţii şi economiei contemporane, efecte manifestate prin condiţii dintre cele mai restrictive impuse consumului de resurse primare şi standardelor de viaţă. Am venit aici, la dumneavoastră, pentru că numai împreună putem reuşi!


Yüklə 1,3 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   192




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin