Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

- expunerea concluziilor;

- anunţarea scopului urmărit.

Subliniem faptul că, în cadrul unui asemenea tip de discurs, trebuie să dăm dovadă de stăpânire de sine şi să avem o excelentă putere de convingere asupra auditoriului.

c) discursul acontrario:

Discursul a contrario, specific, mai ales, avocaţilor, implică parcurgerea următoarelor trei etape:

• 
  prezentarea tezei opuse (spre exemplu, o formulare de genul: „Iată ce nu este recomandabil a fi făcut”);
  

• 
  prezentarea cât mai subiectivă a faptelor, în scopul de a influenţa, decisiv, opinia auditoriului;
  
• 
  anunţarea opiniei personale a vorbitorului şi a tezei propuse de acesta.
  

Dintre cele trei tipuri de expuneri (discursuri), este recomandabilă adoptarea primului, cu condiţia ca oratorul să îşi fi creat un ascendent asupra auditoriului (în caz contrar, existând riscul ca acesta să pregătească obiecţii privind teza prezentată).