Dr. I. Cucu C. Ioan Dr. Cucu Toma psihiatria sub dictatura o carte alba a psihiatriei comuniste romanesti

Prezentarea cazuisticii studiate
Prezentam in continuare cazurile studiate si puse noua la dispozitie. Nu vom da numele bolnavilor, ci doar niste initiale pentru a nu aduce acestor oameni o noua suferinta, starea lor fiind gresit interpretata. Este dureros ca nimeni din organizarea psihiatrica trecuta si prezenta nu ne-a ajutat, cu exceptia muncii prestate de dr. Diacicov, care si-a luat in serios misiunea restabilirii etice a psihiatriei, si a dr. Retezeanu, care ne-a pus la dispozitie cazuistica. Nici un document oficial, foi de observatie, registre de internari nu ni s-au pus la dispozitie, peste tot am fost bruscati si insultati.

Le multumim, deci, cu recunostinta doctorului Diacicov si doctorului Retezeanu, care ne-au ajutat, si de asemenea presedintelui A.P.L.R., dr. Toculescu, care ne-a incurajat, ne-a dat materialele personale publicate in presa, a facut demersurile necesare pentru ca dl. Paler sa accepte ca una din lucrarile sale sa reprezinte un "Cuvant inainte" al lucrarii noastre. Doctorului Marian Popa ii multumim, de asemenea, caci ne-a pus la dispozitie toate documentele oficiale pe care le detinea A.P.L.R.

Tuturor le multumim.
Prezentam in continuare cazurile pe baza carora am intreprins studiul nostru:
1. M.C., din Craiova. In 1986 face afirmatii dusmanoase la adresa oranduirii socialiste si a structurilor sale social-politice. Isi pavozeaza biroul cu tablouri, insemne si lozinci care "contravin scopului institutiei". Se dispune internarea in Spitalul nr. 3 din Craiova, pentru expertiza si stabilirea gradului de discernamant. Din datele trimise de organele de ancheta rezulta ca si in 1975, pe cand efectua serviciul militar, a avut o atitudine antisocialista.

I se stabileste diagnosticul de sindrom delirant paranoid. La examenul psihologic se trage concluzia ca prezinta o dezvoltare interpretativa a personalitatii de aspect paranoiac. Dupa o scurta internare este externat si nu va mai reveni niciodata. Comisia Diacicov stabileste ca individul este si a fost sanatos mintal si ca atare trebuie reabilitat.

2. A.T., din Bucuresti, tamplar. In 1962, in cadrul unei sedinte de partid si-a exprimat nemultumirea in legatura cu salariile muncitorilor, care "nu ajung nici pentru mancare". Este chemat la partid si anchetat de doi securisti care ii spun ca este dusman al poporului. I se insceneaza un proces public pentru propaganda anti-comunista, anti-sovietica si impotriva colectivizarii, fiind insultat si demascat de muncitorii infuriati. Dupa o luna este ridicat si dus la Securitate pentru o declaratie, dupa care este supravegheat permanent, nu este lasat sa participe la manifestatiile de 1 mai si 23 august, este mereu chemat la secretarul de partid.

In 1965 nu mai poate suporta si cere Securitatii sa fie lasat in pace ori arestat. Ca urmare, este ridicat cu forta si internat la Spitalul Gh. Marinescu din Bucuresti cu diagnosticul delir sensitiv de relatie. Dupa aceasta internare este in mod repetat ridicat, fara a i se mai da vreo explicatie. In 1974 este internat cu diagnosticul decompensare psihotica afectiv-paranoida, in 1978 cu stare psihopatoida post-procesuala, in 1979 cu stare hipertimica atipica, in 1982 cu psihoza paranoida. I se fac electrosocuri, este neuroleptizat pana cand isi pierde cunostinta. In perioada dintre internari, fie este urmarit de Securitate, fie este chemat mereu de catre organele medicale pentru control. Comisia Diacicov il declara sanatos.

3. T.M., din Craiova, a lucrat ca profesor la Vaslui si apoi muzeograf. In 1971, fiind student la istorie, a citit in cadrul unei sedinte U.T.C. un material in care critica cultul personalitatii lui Ceausescu si "aparitia unei noi burghezii de partid si de stat". S-a propus sa fie exclus din U.T.C. si din facultate si era amenintat cu inchisoarea. Totusi, a primit doar "vot de blam", iar la absolvire a fost repartizat intr-un sat din Vaslui, in ciuda clasificarii sale excelente.

In 1973, dupa un conflict cu niste colegi, acestia il reclama la C.C. al P.C.R. ca face propaganda religioasa in scoala si are manifestari ostile partidului. In 1974, la 3 luni de la inceperea stagiului militar, este internat cu forta la spitalul militar, unde i se pune diagnosticul de sindrom discordant, desi la acel spital, atunci, nu exista nici un specialist in psihiatrie. Ca urmare a acestei internari abuzive, trimite o scrisoare lui Ceausescu, solicitand anchetarea abuzului savarsit asupra sa. In 1974 este scos din Invatamant, pe motiv ca ar fi transmis elevilor idei si cunostinte in contradictie cu ideologia partidului. In 1975 depune la C.C. un memoriu privind toate persecutiile la care a fost supus, dar ca urmare a acestui fapt, este ridicat si internat la Socola din Iasi, unde i se pune diagnosticul de psihoza discordanta. In 1986 este chemat la procuratura militara pe motiv ca ar fi minimalizat activitatea revolutionara din tinerete a tovarasului Nicolae Ceausescu si este internat la Spitalul Craiova cu sindrom delirant-paranoid, dar nu primeste nici un tratament.

Dupa revolutie este dat afara din serviciu (1991), in urma unui conflict cu directorul muzeului in care lucra, pentru ca ar fi sustras o icoana. Dupa ancheta procuraturii este reangajat. Comisia Diacicov il declara ca a fost si este sanatos mental.
4. P. D. a lucrat ca zidar la Brasov, in prezent este pensionar. In 1972 a luat pozitie impotriva unor nereguli existente la C.A.P., unde o parte din recolta era furata si si trimisa unor conducatori de partid de la judet. Este chemat la militia judeteana, anchetat, batut si internat la psihiatrie, la spitalul din Tarnaveni, cu diagnosticul de reactie depresiva cu elemente paranoide. La externare se specifica pe biletul de externare ca a avut un comportament adecvat si nu i s-au aplicat prevederele Decretului 12. Totusi, in 1975 este internat fortat la Spitalul Gh. Marinescu din Bucuresti, cu stare depresiva reactiva de intensitate nevrotica. Este apoi sicanat in permanenta si obligat a se prezenta periodic la controale. Comisia de cercetare a abuzurilor pune diagnosticul de sanatos.
5. D. F., din Botosani, fara ocupatie. A lucrat la o autobaza ca necalificat. Pe 21 octombrie 1980 i se desface contractul de munca, intrand in conflict cu conducerea care avea o comportare abuziva. Va fi mereu concediat si reangajat. Ca urmare a reclamatiilor facute, se alcatuieste o comisie de ancheta, se constata ilegalitatile reclamate, dar masurile se iau tot impotriva lui. Pe 18 august 1988 contacteaza Ambasada Ungariei din Bucuresti si solicita emigrarea in R.F.G. pe motiv ca este somer. Isi confectioneaza si o lozinca pe care scria "sunt somer in Romania". Este imediat arestat de catre patru militieni si internat la Spitalul Gh. Marinescu. I se pune diagnosticul de paranoia, fiind supus unui tratament cu electrosocuri si neuroleptice. Tratamentele i se faceau cu forta si dupa ele se simtea foarte rau. Dupa externare nu va mai face reclamatii, dar traieste cu impresia ca este distrus. Si el este declarat sanatos de catre comisie.
6. T. I., din Calarasi a fost colonel M.Ap.N. In 1968, nefiind de acord cu noul sistem de salarizare, a fost scos din randul cadrelor armatei. La scurt timp, este internat cu forta la Spitalul Militar Central cu diagnosticul de stare psihipatoida cu decompensari interpretativ -reactive si interferente etanolice. In 1984 este reinternat la acelasi spital cu diagnosticul de sindrom psihoorganic interpretativ. In vara lui 1984 este arestat pentru “actiuni impotriva tovarasului Nicolae Ceausescu" si s-ar fi scris pe dosarul sau "sa fie executat", dar atunci a solicitat el internarea la psihiatrie, intai la Pucioasa, apoi la Spitalul Gh. Marinescu si astfel a fost salvat. A fost si pensionat gradul doi. Comisia Diacicov il declara sanatos.
7. S.C., din Bucuresti. A lucrat ca fotograf si electrician. In 1963 a fost arestat pentru tentativa de trecere a frontierei in Iugoslavia, dar este internat in Spitalul Gh. Marinescu, unde i se pune diagnosticul de schizofrenie paranoida. Timp de 10 ani nu a mai putut sa se angajeze nicaieri, apoi a fost nevoit sa schimbe numeroase locuri de munca. Este de acord ca internarea de acum 30 de ani l-a salvat de la inchisoare, dar in prezent doreste reabilitarea. Comisia il declara sanatos.
8. T. C., din Miercurea Ciuc, contabil. In 1968, din cauza controalelor financiare pe care le facea, a intrat in conflict cu organele de partid si administrative. Fiind un om drept si descoperind acte de coruptie, a ajuns sa aiba multi dusmani. In 1973, dupa un consult banal pentru un concediu medical, este trimis la conducerea policlinicii, unde, spre surprinderea lui, i se da un act din care rezulta ca este pensionat gradul doi. Merge la spitalul din Miercurea Ciuc pentru a discuta cu medicul care a semnat decizia, dar va constata ca nu mai are voie sa plece din spital. I se pune diagnosticul de schizofrenie paranoida. Desi a incercat sa combata acest diagnostic prin internari voluntare facute la spitale din localitati diferite, nu reuseste. Nici memoriile catre Ceausescu si nici calea juridica nu dau rezultate. In 1978 incearca si la Bucuresti, dar fara succes. Din aceste motive va suporta toate umilintele pana la revolutie. Comisia Diacicov il declara sanatos psihic.
9. C. E., inginer fizician, pensionat gradul doi din 1988, din Bucuresti. In august 1981, ca urmare a agravarii situatiei economice din tara si sub influenta miscarilor de protest din Polonia, precum si in urma arestarii parintelui Calciu-Dumitreasa, C.E. a incercat sa organizeze un partid democrat cu urmatorul program: alegerea presedintelui prin vot universal si secret, libertatea politica, sistem pluripartid, libertatea religioasa, dreptul la greva, iesirea Romaniei din pactul de la Varsovia. Contacteaza mai multe persoane si are un succes partial.

In 1982 scrie un articol la gazeta de perete a institutiei, in care arata starea grea a populatiei. In 1982, la o sedinta de partid, cere ca membrii de partid sa fie corect informati asupra situatiei economice. A fost intrerupt si huiduit de un grup. Dupa doua zile este arestat si interogat, dar cu toate mijloacele de tortura nu divulga nimic despre partidul infiintat, desi a fost confruntat cu doi colegi care aderasera la partid.

A fost dus la inchisoarea Securitatii din Bucuresti, intr-o celula cu un individ care il batea tot timpul. Si la Jilava a fost batut, mai ales de catre seful celulei, si a fost supus perversiunilor sexuale. Simtind ca nu mai poate rezista, a strigat ca va spune totul. Imediat a fost transferat la inchisoarea securitatii, unde a fost interogat tot timpul, batut si supus perversiunilor sexuale. Ajuns din nou la Jilava a continuat sa fie tratat la fel. In acest context a inceput sa aiba halucinatii si, in urma examinarii psihiatrice, i se pune diagnosticul de reactie psihogena cu manifestari de intensitate psihotica.

Este eliberat pe 10 iunie 1982. Dupa eliberare a avut lungi perioade de insomnie si i-au reaparut halucinatiile, pentru care se reinterneaza. I se desface contractul de munca, iar colegilor li se spune ca a facut spionaj. In aceste conditii, accepta pensionarea medicala. Desi nu a fost internat abuziv, boala s-a declansat dupa stresul puternic determinat de anchetele de la securitate, fara a fi vinovat. Comisia l-a declarat sanatos psihic in prezent.

10. V. I., din Bucuresti, a fost conductor de vagon de dormit. In 1985 i-a luat foc vagonul, vagon care facea parte din parcul special al lui N. Ceausescu. Se face ancheta si este concediat. Secretarul de partid face reclamatie ca V.I. ar fi dat foc vagonului, motiv pentru care este retrogradat ca necalificat. Se adreseaza organelor de partid. Se prezinta la Circa 3 Militie pentru a primi un raspuns, dar este retinut si trimis la Spitalul Cula. I se pune diagnosticul de psihopatie impulsiv-exploziva cu interferente toxice. In 1989, de Ziua Ceferistului, a facut o petitie la C.C. pe care dorea sa o inmaneze personal lui Ceausescu. Este oprit de Militie, care ii rupe memoriul si il interneaza cu forta la Spitalul Cula, pe motiv ca "in repetate randuri tulbura linistea locatarilor, fiind agresiv si ca de mai multe ori si-a facut aparitia in zona Salii Palatului, fiind stapanit de porniri violente fata de organele de Militie, acesta fiind periculos si pentru publicul stradal, fiind bolnav psihic". La Cula sta 22 de zile cu psihopatie impulsiva-instabila. Tot in 1989 este reinternat, in urma unui conflict cu un coleg de serviciu pe care a vrut sa-l bata. Internarile au continuat si dupa 1989 la cererea sa. Incearca sa obtina vechiul loc de munca la CFR, dar nu reuseste.
11. V. F., din Oradea, absolvent al Facultatii de Filozofie si al Academiei Militare. In 1969 a expediat pe adresa Congresului al IX-lea al P.C.R. o scrisoare cu "continut calomnios si cu invective la adresa C.C. si a lui Ceausescu, ponegrind politica interna si externa a statului, deformand realitatea economica si sociala din tara, cerand delegatilor de la congres sa ia atitudine fata de secretarul general." Cu ocazia perchezitiei la domiciliu i se gaseste o copie a scrisorii si altele, cu acelasi continut dusmanos, dar care nu fusesera expediate. Este acuzat de "propaganda contra oranduirii socialiste" de catre procuratura militara din Oradea. In 1971 este scos de sub urmarire penala si internat la psihiatrie, in Oradea, apoi transferat la Bucuresti, unde este tinut 10 luni si apoi transferat sub escorta la Cluj, cu diagnosticul de sindrom depresiv paranoid. De la 34 de ani a fost marginalizat, a fost pensionat pentru a putea fi scos din viata sociala. Reinternat dupa revolutie si expertizat de comisie, este declarat sanatos.
12. T.E., de 60 de ani, din Cluj, asistenta medicala. Asista la un conflict dintre directorul intreprinderii si sotul ei, caruia in final i se desface contractul de munca. Sotul se adreseaza justitiei, ea fiind in acest cadru co-reclamanta. Treptat, prin introducerea in dosar a o serie de calomnii, este inculpata si apoi acuzata ca a comis fapte penale grave, fapte antisociale si calomnii la adresa autoritatilor locale si centrale. Este arestata si internata la Spitalul de psihiatrie din Cluj, in 1974. Este expertizata si i se pune diagnosticul de delir paranoid sistematizat. In fata acestui fapt declara greva foamei, dar i se aplica prevederile art.114 c.p., cu internare obligatorie. In 1975 este internata la Bucuresti si reexpertizata, stabilindu-se diagnostiucul de reactie interpretativa pe fondul unei dezvoltari disarmonice a personalitatii de tip paranoiac. I se aplica masurile de siguranta conform art.113 c.p. Continua sa faca memorii la M.A.N., radio, TV, dar fara nici un rezultat. In 1976 este reexpertizata la Timisoara, iar in 1978 la Cluj, cu diagnosticul de delir paranoid sistematizat, stare depresiva interpretativa, reactie persistenta. Contesta atat diagnosticul, cat si masurile de siguranta. In 1981 castiga ultimul proces, este scoasa de sub incidenta art.113 c.p., dar adresa nu-i va parveni decat dupa revolutie. Reexpertizata dupa 1989, este declarata sanatoasa.
13. V.Gh., fost profesor, in prezent pensionar. In 1951 a fost retinut de catre Securitate si anchetat pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. Este transferat la Spitalul Vacaresti, ca urmare a intrarii in greva foamei.

In 1970 a fost condamnat de catre Tribunalul Militar tot pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste, dar este trimis la Spitalul Voila, unde primeste diagnosticul de psihopatie paranoica, cu stari de excitatie de tip maniacal, fiind scos pe aceasta baza de sub urmarirea penala. In 1971 este internat tot fortat la Urlati, iar in 1974 i se aplica prevederile art.114 c.p si apoi 113 c.p. pana in 1980. In 1980, dupa o greva a foamei, este reinternat fortat la Voila si tinut in evidenta pana in decembrie 1988. De mentionat ca, in urma perchezitiilor facute, i s-au confiscat opere literare (scrise sub pseudonimul Zapada). Dupa revolutie este reexaminat si nu se mai constata tulburari psihice.

14. U.C. din Bucuresti. Dorind sa lucreze in R.F.G., a solicitat Consiliului de Stat sa i se permita plecarea. Neprimind raspuns, scrie un memoriu in care se plange ca, in timp ce conducatorul se plimba, el nu are posibilitatea sa lucreze in strainatate. Ca urmare, pe 30 august 1972, este ridicat de Circa 1 Militie si dus direct la Spitalul de psihiatrie Balaceanca. Este expertizat si i se pune diagnosticul de psihoza paranoida. I se face externarea cu conditia de a nu mai veni in Bucuresti. Deja la serviciu i se desfacuse contractul de munca. In octombrie 1974 este reinternat de Militie la Spitalul Socola, unde i se schimba diagnosticul in sindrom nevrotic rezidual, cu decompensari depresive. Asupra sotiei se fac presiuni pentru a divorta, deoarece ar fi un tradator de tara. Dupa revolutie, cere recunoasterea vechimii in munca si plata drepturilor banesti. Comisia Diacicov il declara sanatos mintal.
15. S.V., statistician din Bucuresti. In 1982, in timp ce era in concediu medical, i se desface contractul de munca. Incearca audiente, memorii, dar nu poate rezolva nimic. In 1983, disperat de nerezolvarea situatiei, iese in fata masinii lui Ceausescu. Este arestat, apoi eliberat si primit in audienta la C.C., dupa care este reangajat in alt sector de activitate, ceea ce il nemultumeste. In 1984 iese din nou in fata masinii lui Ceausescu pentru a-i inmana o scrisoare, in aceeasi problema. Este iar arestat si eliberat. Dupa doua zile este insa ridicat de la domiciliu si dus la Spitalul Gh. Marinescu. Nu avea antecedente psihiatrice. Pe 30 august 1984 este expertizat de Institutul Medico-Legal cu diagnosticul de personalitate accentuata de tip hipertim, cverulent, revendicativ si se inainteaza Policlinicii Titan cu un dosar. Pe 16 noiembrie este readus de Militie la Spitalul Gh. Marinescu pentru ca "prezinta grave tulburari de comportament, sub forma actiunilor revendicative". Dupa 8 zile este externat cu diagnosticul anterior. In 1987 este iar internat fortat, dar se mentine vechiul diagnostic. In toate internarile nu a primit nici un tratament. Comisia Diacicov il gaseste normal psihic.
16. S.N., economist din Bucuresti. In 1977 a fost urmarit de Securitate pentru propaganda religioasa, fiind internat fortat la Spitalul Gh. Marinescu si pensionat cu diagnosticul de schizofrenie paranoida. Diagnosticul s-a stabilit pe baza convingerilor sale religioase si ca urmare a actiunilor sale de predicare a religiei. Timp de 8 ani a solicitat dreptul de a lucra, dar a fost sistematic refuzat de psihiatri, refuzandu-i-se depensionarea. La Policlinica Titan a fost amenintat ca daca nu inceteaza cu propaganda religioasa va fi internat definitiv la Balaceanca. S-a adresat Institutului de Expertiza a Capacitatii de Munca pentru a putea munci, dar, spre mirarea sa, acum avea paranoia. In toate demersurile sale pentru un loc de munca i s-a raspuns ca atata timp cat va face "propaganda religioasa" va fi considerat bolnav psihic, desi el a declarat ca religia este crezul vietii lui. Dupa revolutie se constata de catre comisie ca tot timpul a fost sanatos.
17. S. Gh. din Pitesti. Tatal sau, orb fiind, avea obiceiul de a trimite anonime (din 1957) lui Gheorghiu Dej, in care cerea desfiintarea colhozurilor. Sesizand pericolul, S.Gh. pleaca departe de casa si, in 1962, ajunge sef de birou la o schela de extractie. Deoarece tatal sau fusese intre timp arestat, acest lucru ajunge la cunostinta serviciului de cadre si el va fi tratat ca un "dusman al poporului", fiind retrogradat pentru a nu mai avea nici-o raspundere. Deschide actiune in justitie, dar ca rezultat este dus la un psihiatru care ii pune diagnosticul de nevroza astenica cu elemente paranoide. Justitia nu-i da satisfactie, astfel incat el va acuza si aceste organe. In 1964 se trezeste pensionat medical cu diagnosticul de psihoza paranoida, dar refuza pensia. Noul director, care era si membru in Comitetul judetean de partid, cere fara nici-o explicatie punerea dizidentului sub interdictie. Pentru acoperire recurge la L.S.M. din Pitesti care se conformeaza si stabileste diagnosticul de paranoia. Urmeaza alte plangeri si memorii si abia in 1988 o comisie a Spitalului Gh. Marinescu formuleaza un nou diagnostic, psihopatie polimorfa in stadiul de buna remisie. I se recomanda reluarea activitatii. Dupa revolutie va fi declarat sanatos, dar sirul sicanelor si abuzurilor administrative va continua si in prezent.
18. R.N., programator din Bucuresti. Avand un copil cu tulburari congenitale, nu a mai dorit sa aiba si alti urmasi, motiv pentru care s-a internat la psihiatrie. In ‘83 si ‘84 este internata la sectia psihiatrie a Spitalului Tulghes, apoi la L.S.M. Titan, cu diagnosticul depresie anxioasa, fond dizarmonic si, drept urmare, va putea face legal intreruperi de sarcina. Dar din 1984 este internata fortat, motiv pentru care are doua tentative de sinucidere. Dupa revolutie, de frica unor noi internari fortate, face demersuri pentru a contesta diagnosticele puse. Comisia Diacicov apreciaza starea sa de sanatate si faptul ca diagnosticlele anterioare au fost de complezenta.
19. B.P. din Dambovita, pensionar, fost ofiter. In 1965, fiind ofiter la Tg.Jiu, il cunoaste, cu ocazia campaniei electorale, pe tov. Marin, directorul fabricii de confectii si candidat pentru alegeri. Militarii care au luat cuvantul au cerut sa ia fiinta in incinta unitatii un chiosc de alimente. B.P. a luat cuvantul aratand ca tov. Marin nu pare a fi un candidat competent, numindu-l manechin, care nu stie de ce a venit in fata alegatorilor militari. Dupa trei zile este chemat la Bucuresti si pus sa faca un raport privind incidentul. La intoarcerea in unitate este exclus din UTC, situatie incompatibila cu functia de ofiter, motiv pentru care este trecut in rezerva. Urmeaza o perioada in care face memorii catre organele in drept, dar nu primeste nici un raspuns. In disperare de cauza se adreseaza unor ambasade straine -Anglia, Franta, RFG - si chiar Bibliotecii americane. De fapt, nici un memoriu nu ajunge la destinatie, ele fiind depuse la dosarul sau de la Securitate. Timp de 20 de ani este hartuit intr-un labirint administrativ. Isi castiga cu greu existenta, este marginalizat si persecutat. In aprilie 1977, fiind salariat la un trust de constructii din Craiova, este arestat fara motiv, batut crunt si internat la Spitalul de psihiatrie din Slatina. Aici, medicul I.D. ii spune sincer ca are obligatia de a-l pensiona, dupa care el trebuie sa paraseasca Slatina. In timp ce i se stabilea diagnosticul de paranoi, la serviciu i se desfacea contractul de munca, retroactiv, desi decizia nu i s-a comunicat. Contestatiile facute l-au plimbat prin multe spitale de psihiatrie in perioada 1977-1986. Persecutiile au continuat si la domiciliul sau, unde in decembrie 1979 este batut de plutonierul Manea, care ii interzice sa mai paraseasca satul. I se iau amprentele si este obligat sa semneze un angajament ca nu va mai scrie memorii si nu se va mai adresa altor foruri. In 1987 ajunge la Spitalul Gh. Marinescu, unde seful clinicii ii cere sa renunte la actiunile sale contestatare, deoarece acest lucru i-ar aduce multe necazuri. Daca ar contesta diagnosticele, el s-ar pune la dispozitia Securitatii si a mijloacelor sale. Convins de aceste explicatii, el va renunta la toate actiunile revendicative. Dupa revolutie se prezinta la comisia Diacicov si se constata ca nu este bolnav psihic.
20. B.I., fost ofiter din Cluj. In 1962 este scos din armata pentru ca a imprumutat haine militare unor particulari, pentru un spectacol. Lucreaza apoi in mai multe locuri. Dandu-si seama de multele nedreptati din societatea comunista, incepe sa scrie memorii in care demasca pe cei vinovati, incompetenti, demasca abuzurile. Acest lucru devine cu atat mai periculos cu cat in acest cerc apar persoane din conducere sau chiar din nomenclatura (reclama chiar un prim-secretar de partid). Din aceste motive este mereu concediat, retrogradat si in ultima instanta arestat, inscenandu-i-se un proces. Nu recunoaste acuzatiile si declara greva foamei. Condamnarile cumulate au totalizat 30 de ani de inchisoare, din care a efectuat 23 de ani, fara a se retine contra lui acte criminale, in afara nesupunerii civile si a reclamatiilor. Contra neregulilor din penitenciare, protesteaza mereu prin greva foamei, dar este sistematic torturat - i se fac injectii care sa-i provoace durerea, este cufundat in apa fierbinte etc.

Odiseea psihiatrica incepe din 1976, cand devine clar ca metodele clasice de represiune nu pot sa-l intimideze. Pe 5 martie 1976 afla ca a fost pensionat medical cu diagnosticul de delir paranoid sistematizat. Refuza si pensionarea, si diagnosticul. Urmeaza o perioada de internari pe toata filiera gulagului psihiatric: Spitalul P. Groza, Poiana Mare, Jilava, Gherla, Poarta Alba etc. A fost incadrat in art.114 c.p. si apoi trecut in 113 c.p. Dupa revolutie este declarat sanatos mintal.

21. G.B., muncitor necalificat din Bucuresti. In 1977 este supus unor condamnari juridice succesive pentru comportament antisocial si perseverarea in acest comportament. In 1987 i se reproseaza ca, in colaborare cu alti tineri, a savarsit infractiunea de "difuzare fara autorizatie a unor imprimate destinate a fi folosite ca mijloc de informare publica", precum si "raspandirea de materiale obscene", procurare de benzi magnetice, casete video, publicatii cu caracter mistic, obscurantist care s-au multiplicat la xerox si dactilo. De asemenea, acuzatia mai pretinde ca "a urmarit satisfacerea aberatiilor sexuale cu manifestari tipice a unei personalitati dizarmonice, cu preocupari obsesive in probleme de sexualitate". Pe 23 iunie 1989 este din nou arestat pentru difuzare de materiale obscene.

Pentru a pune capat acestor activitati si a degreva organele de securitate de raspundere, pe 4 august 1989, G.B. este incadrat in art. 114 c.p., prin sentinta Tribunalului sect.1 Bucuresti, recursul fiindu-i respins. Pe 8 august 1989 este internat la spitalul penitenciarului Jilava cu diagnosticul de dezvoltare paranoida a personalitatii cu elemente obsesivo-fobice, psihopatie schizoida, iar pe 15 august se face o noua expertiza cu acelasi diagnostic. Avand in vedere antecedentele infractionale, comisia considera ca "sus-numitul prezinta un grad mare de periculozitate, fapt pentru care se apreciaza ca discernamantul este pierdut in raport cu fapta pentru care este cercetat si se recomanda aplicarea masurilor medicale, prevazute in art. 114 c.p". Ca urmare, este scos din detentie si trimis la Spitalul Poiana Mare, de unde, dupa revolutie, este urgent externat (pe 30 decembrie 1989) Din relatarile medicului curant, in cursul internarii, comportamentul pacientului a fost perfect adaptat situatiei si a primit doar un tratament minim (cu exceptia ES la inceput). Diagnosticul pus de comisie nu se confirma si dupa revolutie este declarat sanatos.

22. C.V., pensionar, fost operator chimist in Braila. In 1975 este acuzat de propaganda impotriva oranduirii socialiste, in urma unui memoriu trimis lui Ceausescu, in care cerea P.C.R.-ului sa nu se mai amestece in treburile sindicatelor. Prin ordonanta Procuraturii militare Bucuresti este invinuit ca a redactat si expediat postal doua scrisori conducerii de partid, concepute in maniera de a crea impresia ca exprima opinia unui grup de muncitori de la Uzina Progresul. Ar mai fi facut afirmatii calomnioase si ostile la adresa oranduirii sociale actuale, privind anumite aspecte economice, de asistenta medicala si sociala, scrisori prin care a proferat si amenintari care vizau conducerea superioara de partid si includea ideea inlocuirii acesteia. O alta scrisoare semnata “Fratii Romaniei” a fost pusa intr-o cutie postala pe 26 mai 1975, inscrisul fiind anonim si fara destinatar. In cursul urmaririi penale, se dovedeste ca C.V. este autorul scrisorii. I se face perchezitie si este cercetat la sediul Securitatii din Braila. Fiind intrebat "unde a ascuns armamentul", C.V. raspunde ca in bucatarie are un tun demontat. Aceasta afirmatie facuta in gluma duce la internarea sa in mod abuziv, pe 16 decembrie 1975, la Spitalul psihiatric din Braila, cu diagnosticul de psihopatie polimorfa, predominant exploziva, paranoica, cu frecvente decompensari, diagnostic confirmat de expertiza I.M.L. Braila. Biletul de trimitere a fost eliberat de medicul D.M. de la Policlinica Braila, fara ca macar respectivul sa fi vazut pacientul sau ca acesta sa fi fost in evidentele policlinicii. Desi este pensionat pentru sciatica, i se anuleaza aceasta pensionare si i se face alta cu diagnostic psihiatric. Dupa aceasta procedura este dus la Judecatoria Braila si judecat de urgenta, aplicandu-i-se masurile de siguranta, iar prin ordonanta Securitatii este obligat a se prezenta lunar la psihiatrie pentru control. In martie 1976 C.V. cere anularea pensionarii pentru a-si putea relua activitatea, dar cererea ii este respinsa, contestatiile facute la Ministerul Muncii fiind zadarnice. Este chemat la Securitatea din Braila, unde i se spune ca daca nu se astampara va fi "ascuns de nu-l va mai gasi nimeni". Este obligat sa semneze un angajament si amenintat cu evacuarea lui si a familiei din apartament.

Dupa decembrie 1989 a incercat sa-si clarifice situatia, dar a fost purtat de la o institutie la alta, comisia de expertiza locala declinandu-si competenta. Comisia de cercetare a abuzurilor il declara insa normal psihic.

23. C.I., pensionara, fost statistician, din Bucuresti. Pe 2 octombrie 1975, in timpul unei audiente (legata de o problema de serviciu) la primul secretar al sectorului 5 Bucuresti, tov. Ganea Nicolae, este determinata de grosolania acestuia sa riposteze. Secretarul de partid, nefiind obisnuit sa suporte asemenea afronturi, se razbuna obligand conducerea intreprinderii in care lucra sa o concedieze. Nefiind membra de partid, se convoaca o sedinta la care primul secretar trimite o activista care preseaza si obtine concedierea. Din cauza situatiei in care se afla, C.I. are o tentativa de sinucidere si astfel ajunge la psihiatrie. Aici s-a dat dispozitie sa nu fie externata fara aprobarea primului secretar, motiv pentru care a stat internata 21 de zile. Dupa 3 zile de la externare, este ridicata abuziv de la domiciliu de catre Militie si internata cu forta la Balaceanca, unde la fel de abuziv este supusa unei expertize. Spre surprinderea ei, medicii resping internarea obligatorie. In perioada 1975 - 1979 nu mai are probleme cu psihiatria, desi fara voia ei era tinuta in evidenta. La domiciliu vine in conflict cu sectoristul, un rau platnic din blocul ei. Este sicanata de Militie, i se iau amprentele pe motiv ca "s-au comis crime in cartier", numele fiindu-i furnizat de policlinica de psihiatrie. Tot fara motiv, in 1986, in blocul ei se prezinta o asistenta sociala de la policlinica teritoriala care cere vecinilor referinte despre ea, dar nu obtine declaratii negative. Pe 3 iunie 1989, pe baza unui referat al medicului de policlinica, este ridicata abuziv de la domiciliu si internata la Spitalul Gh. Marinescu, unde comisia respinge internarea obligatorie. Se prezinta cu decizia la medicul de policlinica, iar acesta, in fata ei, telefoneaza medicului din spital sustinand in mod nereal ca femeia ar fi agitata. Dupa revolutie este declarata sanatoasa mental.
24. C.I., pensionar medical, fost inginer electronist. Pentru a-si face bine profesia, a trebuit sa protesteze fata de conditiile aberante de rasturnare a valorilor, dar toate criticile sale au fost respinse. Este concediat in mod abuziv, ridicat de Securitate si supus unui tratament psihiatric obligatoriu si greu de suportat. Astfel, in repetate randuri, militienii il internau in Spitalul Gh. Marinescu sau Cula cu diagnosticul de schizofrenie paranoida. In 1981, pe baza unei adrese a Policlinicii Titan si a examenului lui C.G., pe care pacientul nu l-a vazut niciodata, i se stabileste abuziv diagnosticul de schizofrenie paranoida si se conchide ca este un pericol social, aplicandu-i-se prevederile decretului 313. In urma acestui fapt, este ridicat de pe strada si internat la Spitalul Gh. Marinescu, totalizand multe internari abuzive. Si el este declarat sanatos de comisia Diacicov.
25. D.V., electronist din Bucuresti. Intra in conflict cu Securitatea pentru o serie de afirmatii cu caracter politic, antitotalitar. Intr-o serie de scrisori adresate Securitatii el critica conducerea superioara de partid si de stat. A fost ridicat cu mandat de arestare si i s-a facut dosar la procuratura militara. In perioada 1979 - 1980 a fost in repetate randuri convocat la Securitate, iar din cauza continuarii activitatii politice este internat in Spitalul de psihiatrie din Podari-Craiova. A fost exclus din facultate si marginalizat, izolat social. Dupa externarea din Spitalul Podari, a fost urmarit in permanenta de Securitate, inclusiv prin mijloace tehnice. In perioda lungii sale persecutii a fost supus unui stres permanent, a inceput sa consume alcool, a devenit depresiv, vulnerabil, pozitia lui sociala s-a deteriorat. Examinat de catre comisia de abuzuri este declarat normal psihic.
26. D.P., pensionar, fost contabil la Craiova. In 1948 face afirmatii defavorabile regimului comunist, fiind arestat, lucru care se repeta si in 1950. Iesit din arest, arata colegilor urmele, vanataile si alte semne de tortura. In 1957 ascunde un fost camarad de front cautat de Securitate, fiind inchis pentru aceasta pana in 1961. In 1965 face un memoriu cerand plecarea definitiva din tara si scrie un memoriu in care insulta guvernul si organele de partid. Este internat cu forta in Spitalul de psihiatrie Craiova in 1966 si supus unei expertize psihiatrice, unde i se stabileste diagnosticul de paranoia. Dupa aplicarea decretului 12, internarile se succed la Podari, iar in 1970 este transferat la Spitalul Poiana Mare, unde este internat conform unei decizii a Tribunalului militar Timisoara. In toata aceasta perioada D.P. continua sa faca aprecieri negative asupra regimului. In 1973 este arestat fara vina ca fiind implicat intr-o crima, iar in 1976 este acuzat de marturie mincinoasa. Internarile se succed de fiecare data la Spitalul Poiana Mare si Podari. Dupa revolutie si el este declarat sanatos mental.
27. F.N., fost mecanic de locomotiva, in prezent pensionar, din Bucuresti. Intre 1949 – 1950 a lucrat la Ambasada Albaniei (sotia era cetatean albanez). In 1960, alterandu-se relatiile cu Albania, este acuzat ca in statia Ciorogarla ar fi depasit semnalul de oprire a locomotivei. Dupa aceasta inscenare i se desface contractul de munca. Incepe sa faca demersuri pentru repararea nedreptatii. Este invitat la Spitalul Gh. Marinescu, unde in mod neasteptat este pensionat medical cu diagnosticul de reactie interpretativa pe fond dizarmonic. Expertizat dupa 1989, se constata ca nu prezinta tulburari psihice.
28. G.I., pensionar, fost profesor in Bucuresti. A fost arestat de catre Securitate pe 14 iulie 1970 pentu vina de a fi scris si raspandit poezii cu caracter antiguvernamental.

I s-au confiscat manuscrisele, masina de scris si cartile. Este internat la Spitalul Gh. Marinescu si apoi trimis la Balaceanca.

29. G. Gh., fost director de scoala, in prezent pensionar, din Bucuresti. A fost secretar P.S.D. in Tg. Neamt, unde a avut de infruntat numeroase inscenari si chiar o tentativa de omor. In 1989 i-a fost devastata casa si a fost molestat, in timp ce infractorii care si-au recunoscut vina au fost eliberati la interventia secretarului de partid din Tg. Neamt. In urma a numeroase reclamatii facute, a fost internat la Spitalul de psihiatrie din Piatra Neamt, unde i s-a stabilit diagnosticul de paranoia. In timpul Congresului Partidului, din noiembrie1989, este din nou internat cu forta, cu diagnosticul de paranoia. Toate internarile au fost nejustificate si in afara legii. Dupa 1989 este declarat sanatos psihic.
30. G.I., fost merceolog, acum pensionar, din Bistrita Nasaud. Refugiat din Basarabia, este sfatuit sa se inscrie in partid pentru a nu fi expulzat in URSS. In 1952 este exclus din partid si scos din armata pe motiv ca este fugit din URSS. Face multe incercari pentru a fi reincadrat in munca si reuseste abia in 1968, dar la scurt timp este transferat cu un salariu mai mic. Din 1970 incepe sa faca reclamatii, motiv pentru care va fi persecutat. In 1972 este din nou concediat, iar apoi evacuat din locuinta. Face in continuare reclamatii si cere si plecarea din tara. In acest context, pe 29 iulie 1976, este ridicat de Militie si internat fortat in Spitalul de psihiatrie din Bistrita cu recomandarea de a i se aplica Decretul 12/65. I se pune diagnosticul de sindrom interpretativ reactiv, dar se refuza integrarea in decret. Procuratura nu se multumeste si decide internarea fortata in clinica din Cluj pentru o noua expertiza, dar nici de aceasta data nu i se aplica Decretul 12. Dupa externare, ofiterul de securitate care il supravegheaza il ameninta ca, daca va mai face memorii, va fi dus pe granita cu Iugoslavia si impuscat, motivandu-se ca a vrut sa fuga. A continuat sa fie supravegheat. Ori de cite ori venea Ceausescu in vizita la Bistrita, el era internat cu forta in spitalul de psihitrie. Dupa revolutie este reabilitat si declarat sanatos psihic.
31. M.L., fost inginer, in prezent pensionar, din Bucuresti. A inceput sa fie persecutat din 1969, ca urmare a corespondentei pe teme stiintifice cu o facultate din Franta. In 1970, ca urmare a unui conflict cu seful sau de la Fundulea, este mutat disciplinar la Mogosoaia. Observa ca este urmarit de Securitate, pentru ca in 1974, la interventia fostului sef, sa fie internat fortat la Spitalul Gh. Marinescu cu diagnosticul de reactie psihogena paranoida. In foaia de observatie exista un bilet de trimitere care nu se stie cum a ajuns acolo, pacientul nefiind examinat de policlinica. In ianuarie 1975 este pensionat medical, desi el nu a solicitat acest lucru. In 1976 constata ca una dintre lucrarile lui apare la comisia de omologare a Ministerului Agriculturii, dar are ca autor tocmai pe directorul persecutor. Desi solicita sa fie reprimit in serviciu, i se spune ca nu sunt locuri. In perioada 1977 -1979 este in mod ostentativ urmarit, i se fac diferite inscenari (este acuzat de furt, de relatii cu strainii, posesie de fotografii pornografice). In aceasta perioada face 8 memorii la C.C., iar in semn de protest restituie carnetul de partid. In 1982 surprinde la domiciliul sau agenti de securitate ce patrunsesera cu ajutorul unor chei duble. De asemenea, in cursul unei interventii chirurgicale are impresia ca medicul voia sa-l omoare (acesta fusese medic la inchisoarea Vacaresti). Pentru a nu mai fi considerat delirant, inceteaza a mai face memorii. Dupa revolutie, Comisia Diacicov il reabiliteaza, fiind sanatos psihic.
32. M.S., fosta lucratoare in comert, in prezent pensionara, din Bucuresti. In 1954 a fost arestata si condamnata pentru crima de inalta tradare. In detentie este molestata, batuta. De asemenea, sotul ei a fost obligat sa divorteze de ea in perioada detentiei, iar copiii i-au fost luati. A fost internata de cateva ori in spitalul psihiatric. Dupa revolutie a fost declarata sanatoasa.
33. J.I., inginer din Colibasi, transferat la Bucuresti. A absolvit cu diploma de onoare facultatea in URSS. Se confrunta cu greutatile industriei romanesti, cu tehnologia invechita. Propune o serie de masuri care sa stimuleze progresul tehnic si devine chiar subiectul unor elogii care i se aduc in presa. In 1970 - 1971 se pune problema colectivizarii zonelor montane. Fiind din Rucar, isi da seama ca o asemenea masura va duce la saracirea si disparitia satului de munte. De asemenea, se opune unui proiect de sistematizare hidroenergetica a Dambovitei aprobat de Ceausescu, care ar fi dus la distrugerea zonei. Propune el insusi un plan-alternativa care ar fi salvat regiunea. Este chemat la C.N.S.T., la cabinetul 2, unde sta de vorba cu un consilier. La iesirea din cladire este acostat de doi indivizi, urcat cu forta intr-o masina neagra si i se spune ca este arestat. In realitate este dus direct la Balaceanca si dat in primire doctorului de garda. I se da o uniforma vargata si este trimis intr-un salon de agitati. Refuza tratamentul, dar conditiile de cazare sunt mizerabile. Este expertizat de patru ori succesiv. Face apel la constiinta medicilor din comisie, iar unul dintre medici ii spune "trebuia sa asteptati sa va nasteti peste 100 de ani, daca societatea va evolua asa cum speram". Este externat peste doua luni, dar i se cere o declaratie in care sa arate ca nu va mai supara "organele". Reintors la serviciu, constata ca este transferat la alta intreprindere. Este in permanenta supravegheat de Securitate, i se interzice sa participe la adunari sau mitinguri organizate, iar cu ocazia vizitei lui Ceausescu in intreprindere este izolat si pazit. Sotia sa este mereu sfatuita sa divorteze de el deoarece ar fi un pericol social. Participa la revolutia din 1989 si este ales presedinte al F.S.N. pe uzina. Este anuntat ca poate fi reincadrat la vechiul sau loc de munca, Uzina Republica. Si el este declarat sanatos psihic.
34. N.E., pensionar, din Bucuresti. In 1974 a protestat impotriva demolarii locuintei, refuzand sa se mute din casa. Si-a exprimat nemultumirea in fata a numeroase autoritati si a adresat o scrisoare lui Ceausescu - pe care o preda fratelui dictatorului, care lucra la Casa Scanteii -, scrisoare in care relata despre viata grea a taranilor si muncitorilor. Ulterior, fiind tot nemultumit, solicita un pasaport pentru a emigra, dar toate scrisorile s-au adunat la dosarul lui de la Securitate. Pe 31 octombrie 1974 este ridicat de doi ofiteri de securitate si internat fortat la Spitalul Gh. Marinescu, cu ocazia vizitei lui Brejnev in Romania. In foaia de observatie se noteaza ca face reclamatii nejustificate. Dupa revolutie, comisia Diacicov constata ca este sanatos mental.
35. M.I., invatatoare, din Mangalia. Dupa o internare si o pensionare medicala, reluandu-si activitatea intra in conflict cu conducerea scolii si, drept urmare, face o serie de memorii pe care le adreseaza revistei “Flacara”. In 1989, in urma unor conflicte, este internata cu forta, la cererea directoarei scolii si introdusa in decretul 313, apoi internata in Spitalul de psihiatrie Palazu Mare. Dupa revolutie este reabilitata ca fiind normala psihic.
36. N.C., muncitor agricol din Bucuresti, in prezent pensionar. In 1956 este acuzat pe nedrept de crima si pentru faptul ca ar fi vrut sa destrame CAP-ul. Este inchis la Vacaresti si expertizat la Spitalul Gh. Marinescu cu diagnosticul de schizofrenie paranoida. Va sta cinci ani intr-un spital de psihiatrie. In 1962 este externat si va lucra ca factor postal noua ani, apoi portar la Hotelul Ambasador 15 ani, de unde este pensionat. Dupa revolutie se apreciaza ca este sanatos mental.
37. C.V., fost ofiter de securitate, din Ocna Mures. In 1955 a fost acuzat de tradare (titoist), judecat, eliberat, dat afara din armata. In urma unui memoriu la C.C., primeste o slujba de mecanic, dar, solicitand un transfer, acesta i se respinge si el va preda carnetul de partid. Dupa un an este exclus din partid si i se desface contractul de munca pentru a nu mai fi incadrat nicaieri. Vine la Bucuresti pentru a se adresa C.C.-ului, dar este retinut la Militie trei zile, transferat apoi la Securitate si apoi internat la Spitalul de psihiatrie al inchisorii Vacaresti, unde este expertizat si diagnosticat cu schizofrenie paranoida. Este purtat mai apoi prin mai multe penitenciare, ultimul fiind cel din Sighet. Face greva foamei si este mutat la Spitalul de psihiatrie din Sighet, unde este declarat iresponsabil, iar fratele lui este numit tutore. Desi face contestatie, nu i se ridica interdictia. Este declarat sanatos de Comisia de cercetare a abuzurilor.
38. P.V., muncitor, din Ploiesti. In 1968 scrie un memoriu adresat lui Ceausescu, dar pe care a incercat sa-l citeasca intr-o adunare de partid. Dupa ce termina de citit, isi depune carnetul de partid. Pe 29 iunie 1969, cu ocazia vizitei lui Nixon, este ridicat de militieni si internat abuziv la Spitalul Urlati. Aici face greva foamei cerand ca organele de stat sa fie informate de acest abuz. El cere sa se respecte ceea ce afirmase Ceausescu intr-un discurs: "un om plecat la serviciu trebuie sa fie sigur ca va ajunge acasa". Dupa cinci zile de greva a foamei, la care mai aderasera patru persoane, i se face externarea fara bilet de iesire si fara diagnostic. Depune o plangere impotriva acestei internari abuzive, dar tribunalul refuza sa o ia in consideratie. Constata ca in cele cinci zile de internare a fost pontat la serviciu.

A doua internare fortata s-a facut la Spitalul Voila -1976. Anterior internarii, P.V. trimisese o scrisoare la Europa Libera cerand marirea salariilor fostilor membri ai partidului social-democrat, care a fost inglobat in P.C.R. La perchezitie i s-au gasit si alte copii ale unor scrisori similare cu cea trimisa la radio, in care isi exprima convingerea ca regimul comunist va cadea. Este expertizat cu forta, inchis intr-un salon cu gratii, dar nu primeste nici un tratament, nici-o atentie. La externare i se pune diagnosticul de paranoia, iar directorul spitalului ii spune ca "se bate cu morile de vant".

In aprilie 1977 este pentru a treia oara internat cu forta, la Spitalul Sapoca, pe care il descrie ca pe un infern. Este arestat in timp ce incerca sa faca o vizita scriitorului contestatar P. Goma. Chiar la usa blocului acestuia este prins, batut crunt, fiind mereu intrebat daca a semnat scrisoarea lui Goma. Refuza sa semneze declaratia de retractare a semnaturii. Este reinternat la Sapoca, la agitati, iar apoi transferat la alcoolici. Timp de 45 de zile i se fac doze mari de neuroleptice si ES. In perioada internarii sale la Sapoca este adus acolo si N.M., din Ploiesti, care ceruse sa emigreze, ca si P.C., astazi emigrat in Canada. Dupa externare este chemat de Tribunalul din Ploiesti pentru a se stabili in ce spital va fi internat. Securitatea ceruse Spitalul Calinesti-Prahova, dar tribunalul decide sa fie lasat sub control ambulatoriu, sotia lui fiind obligata sa-i fie tutore.

Alta internare o are la Voila si a avut o desfasurare dramatica prezentata intr-un capitol anterior.

V.P. - cunoscut dizident politic in tara si strainatate, a infiintat un sindicat liber. In 1976 a reusit sa plece in Occident, iar in februarie 1978 a tinut la Paris o conferinta de presa in care a vorbit despre utilizarea psihiatriei in scopuri politice in Romania. De asemenea, a facut apel la libertatea muncitorilor de a se organiza in sindicate. La intoarcere i se refuza intrarea in tara, dar ca urmare a protestelor este reprimit. I s-a schimbat locul de munca si apoi a fost pensionat fortat. Atat la Paris, cat si in tara (dupa revolutie) a fost examinat si gasit ca fiind perfect sanatos mintal.
39. P.F., inginer constructor, din Cluj. In 1983 ii scrie lui Gorbaciov scrisori in care ii arata situatia grea din tara. De asemenea, trimite memorii critice catre minister si ca urmare este destituit din functie. Face un memoriu catre Elena Ceausescu, in care arata aspectele negative din constructii, critica megalomania din acest domeniu. Incepe sa fie urmarit de catre Securitate, mai ales ca el continua sa scrie memorii lui Ceausescu. In acest context, in 1986 este ridicat de la serviciu si i se pune in vedere sa demaste toti prietenii pentru ca altfel "va fi desfiintat" impreuna cu intreaga familie. Se decide sa simuleze o boala mintala, motiv pentru care pune in scena o tentativa de sinucidere, fiind internat la psihiatrie. Aici, un medic (D.S.) il invata cum sa simuleze mai bine boala psihica, motiv pentru care a stat 93 de zile in spital si a fost ajutat sa se pensioneze cu diagnosticul de depresie melancolica, cu elemente interpretativ-paranoide pe fond involutiv. Dupa revolutie se interneaza pentru a se decide ca nu este bolnav psihic.
40. V.D.S., pensionar, fost ospatar, din Bucuresti. Chiar dupa terminarea stagiului militar, avea obiceiul de a scrie memorii lui Ceausescu.

In timp ce Ana Muresanu vizita magazinul sau si ii adresa unele critici neintemeiate, V.D.S. a avut indrazneala de a o da afara din magazin. Imediat este vizitat de un ofiter de securitate care il obliga sa dea declaratii in legatura cu unul dintre colegii sai, fost detinut politic, care ulterior a fost ucis in conditii misterioase.

A luat apoi legatura cu un grup care tiparea manifeste anticomuniste.Sotia, convinsa de secretarul de partid, a insistat pe langa V.D.S. sa se interneze, motiv pentru care, din proprie initiativa, are cateva internari la psihiatrie.

In 1984 este insa ridicat, cu salvarea, de pe strada si internat obligatoriu la Spitalul Gh. Marinescu. Dupa externare are o discutie cu tov. Carolica, primul secretar al sectorului 3 si, in urma unor violente verbale, il loveste pe acesta in cap cu un dosar. Pleaca, dar nu ajunge prea departe. Este luat de pe strada de trei indivizi, batut in mod bestial si i se face perchezitie la domiciliu. Apoi este reinternat cu forta la acelasi spital, unde este neuroleptizat masiv (i se administreaza un amestec de 14 fiole de neuroleptice simultan) si este tinut intr-o stare permanenta de adormire. A primit fortat si ES. In urma batailor primite, ii este strivit nasul, ulterior pe acel loc aparand un epitelom. I se aplica prevederile decretului 313, desi nu stie sa fi fost expertizat vreodata. S-a constatat ca foaia de observatie din 1984 a fost inlocuita cu alta, avand un alt diagnostic si alt scris.

Dupa asemenea istorie, starea pacientului se decompenseaza, anual trebuind sa faca internari. Diagnosticul actual este de personalitate dizarmonica, dar resimte dureros tot ceea ce s-a intamplat, toata brutalitatea cu care a fost tratat facand din el un client al spitalelor de psihiatrie. A luat parte activa la revolutie, iar pe 13 iunie 1990 a fost groaznic batut de mineri. In prezent este pensionat medical si se prezinta periodic la spitalul de psihiatrie, din proprie initiativa.
41. A.T., medic neurolog, din Bucuresti, nepoata unei mari personalitati politice din trecut. Are nesansa de a locui langa Sala Palatului. Tatal sau a fost chestor de politie si a fost detinut politic timp de 15 ani. In 1976 face un memoriu la C.C., cerand daune morale pentru anii de detentie. Singurul raspuns la memoriu a fost arestarea fiicei sale, A.T., si internarea ei la Spitalul Balaceanca. I se da drumul dupa doua zile, dar tatal va face un soc si va ramane infirm toata viata.

In 1982 lui A.T. i se insceneaza un proces pentru evacuarea locuintei, dar in 1984 castiga procesul. Pe 15 noiembrie 1984, inaintea congresului partidului, este ridicata si internata la Spitalul Cula. In 1985 un batran, in mod neindemanatec si provovator, ii face scandal pe strada, inscenare pusa la cale de sectorist. La cateva zile, pe baza unui bilet scris de mana de sectorist, este din nou internata la Cula, de unde este externata la scurt timp.

A treia internare este facuta cu ocazia vizitei lui Gorbaciov in Romania, in 1987, si este dusa iarasi la Cula. Insotitorul ei a spus doctorului: "in momentul in care Gorbaciov va pune piciorul pe scara avionului, ea poate fi eliberata". I s-a pus un diagnostic inchipuit de catre un medic care ii fusese coleg de facultate. Ulterior, acesta isi motiva fapta: "am facut-o pentru a nu-mi pierde painea".

Si ea a fost declarata normala psihic.

42. S.M., mecanic de locomotiva, din Rosiorii de Vede. La varsta de 15 ani asculta muzica usoara si comentariile de la Europa Libera. Entuziasmat, in 1969 scrie acestui post de radio doua scrisori in care spunea ca filozofia marxista este o minciuna, iar partidul comunist ar fi identic cu cel nazist. La scurt timp, este chemat sa dea o declaratie legata de furtul unor carti. Era de fapt o proba grafologica. Este anchetat la Securitate si torturat. Recunoaste cu inocenta cele scrise, motiv pentru care unul dintre securisti spune: "baiatul acesta nu este sanatos la cap". Este trimis imediat la psihiatrie si el nu se opune, nici nu stia ce semnificatie are. La Spitalul Gh. Marinescu i se face un examen sumar. Este judecat pentru infractiunea de uneltire contra securitatii statului, fiind catalogat ca pericol social. Recursul ii este respins. Diagnosticul stabilit de comisie este de schizofrenie paranoida. Este imediat dus la Spitalul Balaceanca, internat intr-un pavilion special, cu o curte interioara, plasa de sarma ghimpata si paznici. Locuieste cu bolnavi psihici periculosi, mai ales epileptici.

Tot aici se afla si un grup de studenti care demonstrasera contra regimului in 1968. I se face fortat cura cu neurolepticre si ES. Deoarece este reclamat ca si in spital asculta Europa Libera, medicul E.C. ordona sa fie mutat imediat la salonul de cronici, este legat de pat si i se fac neuroleptice. In 1971 i se suspenda masurile de siguranta si este externat cu recomandarea de a fi obligat sa faca tratament ambulatoiriu. Din cauza acestei internari, B.M. nu a mai putut urma liceul de muzica la care aspira. Face o scoala de strungari si apoi devine mecanic de locomotiva. Tot timpul este urmarit de securitate, iar cu ocazia unor evenimente politice este trimis cu locomotiva la distante foarte mari. Comisia Diacicov il declara sanatos psihic.

43. M.V., lacatus, din Bucuresti. Raspandeste manifeste anticomuniste in lunile aprilie si mai 1989. Este prins si dus direct la psihiatrie, expertizat la Spitalul Gh. Marinescu, unde i se pune diagnosticul de schizofrenie paranoida. In august 1989 este internat la Spitalul Poiana Mare pe baza introducerii sale in art. 114 c.p. Brusc. la cateva luni de la revolutie, este eliberat fara nici o explicatie. Este declarat sanatos mental.
44. I.M., muncitor, din Bucuresti. In 1969 iese din Piata Obor cu o pancarda pe care scria "Jos Ceausescu". Este ridicat, dus la Militie si de acolo direct la Spitalul Gh. Marinescu, unde directorul spitalului scrie "caz special" si "va fi mentinut in spital". Pe adresa Militiei se specifica doar blocarea circulatiei. I se face rapid expertiza si i se pune diagnosticul de schizofrenie paranoida, fiind incadrat in art.114 c.p., apoi trimis la spitalul Poiana Mare. Dupa revolutie si el este eliberat fara explicatii, iar comisia il gaseste sanatos mental.
45. A.T., tamplar, din Bucuresti. In 1962, in cadrul unei sedinte, isi exprima nemultumirea fata de salarizare. Este chemat la partid, anchetat de Securitate si declarat dusman al poporului. I se insceneaza un proces pentru propaganda anticomunista, antisovietica si contra colectivizarii. Dupa o luna de anchete si torturi, este internat la Spitalul Gh. Marinescu cu diagnosticul de delir senzitiv de relatie. I se aplica prevederile Decretului 12. Dupa externare este mereu urmarit de Securitate si ridicat in mod constant cu ocazia unor evenimente politice. Dupa revolutie este declarat sanatos.
46. G.T., tamplar, din Bucuresti. Cu ocazia vizitei lui Brejnev, din 1976, este internat cu forta la Spitalul Gh. Marinescu din Bucuresti pentru ca intentiona sa iasa in fata conducerii de partid si de stat pentreu a inmana o scrisoare. Este eliberat dupa cateva zile fara diagnostic sau bilet de externare.
47. F.F., plutonier de militie, din Bucuresti. In 1985 adreseaza C.C. mai multe scrisori prin care atrage atentia conducerii superioare de partid si de stat asupra nemultumirilor si neajunsurilor, precum si asupra starii de spirit a populatiei (intreruperea curentului electric, infometare, frig etc). In 1986 desi nu mai trimisese scrisori, este arestat 10 zile pe motivul fals ca nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu. Prin constrangere si intimidare, i se ia o declaratie in arest, care de fapt ii este dictata si in care recunoaste ca a adus grave injurii conducerii de partid si de stat. Este supus zilnic la interogatorii si este batut bestial. Familia ii este filata si cercetata. Desi este militar, el nu este lasat sa raporteze superiorilor sai situatia in care se afla. Dupa 10 zile de arest este internat fortat la Spitalul Militar Central, sectia psihiatrie, dar la externare nu i se inmaneaza nici un act. Pe 23 iulie 1986 este trecut in rezerva printr-un raport fals si in aceeasi zi este exclus din partid. Imediat i se aduce la cunostinta ca este pensionat medical. In urmatorii trei ani este mereu supus expertizelor medicale, afla ca a fost diagnosticat cu schizofrenie, dar este in permanenta urmarit de Securitate.

Dupa 1989, desi este declarat sanatos psihic, nu-si poate reglementa situatia si nu poate fi reabilitat pe linie administrativa. I se spune ca nu exista posturi vacante pregatirii sale.

48. S.I., din Bucuresti, locuieste langa Sala Palatului. Pe 8 februarie 1989 vede un militian brutalizand un cetatean, nu se poate abtine si arunca un borcan in strada. Dupa cateva ore, se prezinta la el un militian care il duce la Circa 3 militie. Dupa o cercetare de cateva ore, in cursul noptii este dus direct la Spitalul Cula. Aici este tinut o luna, neuroleptizat masiv, nu mai stie ce este cu el, este stupefiat. I se da drumul fara diagnostic si fara bilet de externare.
49. T.D., din Bucuresti. In 1971 infiinteaza Partidul Socialist Tehnocrat. Partidul este dizolvat in 1975, cand el este arestat, iar o parte dintre membrii partidului sunt internati la psihiatrie. T.D. este acuzat ca, fiind barman, vinde cu lipsa la gramaj. Este tinut un an la sediul Securitatii, din str. Rahova, iar la doua luni de la eliberare este rearestat, prezentat unui tribunal, unde afla ca are diagnosticul de paranoia. Seful inexistentei comisii de expertiza, Dr.T., ii explica astfel diagnosticul: "adica iti doresti postul de presedinte al Romaniei". La doua zile de la proces este dus la Spitalul Poiana Mare (pe al carui frontispiciu scria Spital TBC), unde intalneste si alti dizidenti politici. Spitalul era inconjurat cu sarma ghimpata de trei metri inaltime, paznicii aveau bastoane de lemn cu capetele in forma de furculita. Unul dintre medici - dr. L – spunea: "Ei, mai baieti, ce sa va fac daca v-a mancat fundul si ati vrut sa schimbati lumea? Asa, cine stie cand o sa iesiti de aici? Si de schimbat nu se va schimba niciodata nimic". In 1978 este eliberat, dar nu-si poate gasi loc de munca. Ajunge totusi la ITB, unde reuseste sa promoveze chiar intr-o munca de raspundere. In 1984 scrie poezii contra regimului, pe care i le gaseste Securitatea. Este dus iar la psihiatrie, unde i se pune diagnosticul de structura dizarmonica a personalitatii, de tipul personalitatii paranoiace. Nu mai este trimis in sistemul gulagului psihiatric, ci este condamnat la 4 ani inchisoare, fiind tot timpul izolat intr-o celula.
50. O.E., muncitor, din Bucuresti. In 1979, la 21 de ani, adera la S.L.O.M.R. - un sindicat clandestin organizat de V. Paraschiv si dr. Cana. Este imediat luat cu forta si internat trei saptamani la Spitalul Cula. Aici i se fac doze mari de neuroleptice cu efect sedativ si dureros. Este externat fara diagnostic sau bilet de externare. Este urmarit tot timpul de catre Securitate. Dupa revolutie este declarat sanatos.
51. M.M., din Bucuresti. Revine din Franta, unde emigrase in 1980. Se increde in promisiunile Ambasadei romane, care il asigura ca va avea casa si loc de munca. Pe 15 august se afla la C.C. cu un memoriu in care se plangea ca promisiunile nu sunt respectate Este arestat patru zile si internat la Spitalul psihiatric Constanta fara diagnostic si fara forme de externare.
52. R.I., inginer, din Cluj. In 1974 scrie o scrisoare lui Ceausecu, in care il acuza de guvernare dictatoriala a tarii. Este ridicat de la locul de munca de catre organele de securitate din Tg. Jiu si apoi internat la spitalul psihiatric local. Este neuroleptizat masiv, i se fac ES si in aceasta stare este dus la o expertiza in care este declarat bolnav mintal periculos, fiind internat intr-un spital de cronici, cu diagnosticul de schizofrenie paranoida. Reuseste sa fuga si difuzeaza in Craiova sute de manifeste anticomuniste. Este prins, reexpertizat la Bucuresti si internat la Spitalul Gh. Marinescu. Este masiv neuroleptizat si i se fac ES si tot cu forta i se face o insuflatie cu aer in creier, manevra inutila, dar foarte dureroasa. Dupa aceste analize i se stabileste diagnosticul de paranoia si din acel moment va fi numai la dispozitia Securitatii. Dupa 1989 incearca sa faca recurs extraordinar pentru anularea hotararilor judecatoresti, dar este respins peste tot. In consecinta, se adreseaza numeroaselor organizatii internationale.

Pe 24 martie 1992, Emanuel Valeriu transmite o emisiune TV, in care el este catalogat drept bolnav psihic, lucru pe care ulterior il va citi si in ziarul Dimineata. Ramane uluit si consternat. Mai mult, Emanuel Valeriu il contacteaza personal si ii propune sa dea in judecata o personalitate din conducerea A.P.L.R., iar in schimb i se va procura un bun loc de munca. "Ziaristul" care il insotea pe Emanuel Valeriu a fost recunoscut de catre pacient ca fiind de fapt dr. C. Gorgos, directorul policlinicii Titan, acela care facea listele cu pacientii care trebuiau internati cu forta la psihiatrie cu ocazia evenimentelor politice. Cei doi vor fi acuzati de el ca i-au adus mari prejudicii prin presa si TV. Se considera un stigmatizat si ar dori sa fie reabilitat, contactul cu psihiatria distrugandu-i existenta. Evident este declarat sanatos psihic.

53. I.A., avocat, din Brasov. A fost internat in repetate randuri la Spitalul psihiatric Brasov si la cel din Bucuresti, pentru ca scria scrisori secretarului general ONU, in care sustinea ca in Romania nu sunt respectate drepturile omului. A trebuit sa renunte din cauza unor repetate internari abuzive la psihiatrie facute la comanda Securitatii.
54. V.N., poet, din Bucuresti. A criticat Securitatea, motiv pentru care, in repetate randuri, este internat abuziv la Spitalul Gh. Marinescu. Aici i se fac neuroleptice si ES masiv. In prezent este emigrat in SUA.
55. N.P., filolog, redactor la studioul cinematografic. Pana in 1987 este silit sa lucreze ca muncitor necalificat. In 1987 face cerere de emigrare in SUA. Incearca sa intre in ambasada, dar nu reuseste decat sa arunce o scrisoare in gradina acesteia. Este arestat pe loc si trimis la Spitalul de psihiatrie al Inchisorii Jilava, unde i se pune diagnosticul de psihoza paranoida. Dupa o luna, Judecatoria sectorului 1 dispune internarea lui obligatorie. Fapta penala ar fi constituita din infractiune contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice. Este dus la Spitalul de psihiatrie Poiana Mare in noiembrie 1987. In spital a avut un regim special, fiind bine cazat, i s-a permis sa aiba carti. Medicii propun externarea lui, dar Tribunalul din Bailesti respinge cererea. Nu mai face cereri de externare, dar este condus de la Poiana Mare la scara avionului, unde il astepta pasaportul de emigrare in SUA si intreaga familie.
56. D F.S., sofer, din Ramnicul Valcea. Intr-o criza de furie, se cearta cu sefii ierarhici si injura congresul partidului si chiar pe N. Ceausescu. Este arestat si dus la spitalul de psihiatrie teritorial, unde i se pune diagnosticul de psihopatie polimorfa, cu manifestari exploziv-impulsive, boala care in mod normal nu impune lipsa discernamantului. I se aplica prevederile art. 114 c.p. si este trimis la Spitalul Poiana Mare. Evadeaza in timpul revolutiei, impreuna cu alti cinci detinuti. Desi condamnat de un tribunal, de atunci nimeni nu l-a mai cautat si isi desfasoara activitatea normal.
57. V.M., din Bucuresti. In iulie 1989 striga in plina strada: "Eu nu mai fac parte din epoca de aur! Jos Ceausescu!". Este dusa la circa de militie, batuta bestial de cativa militieni tineri, carora le putea fi bunica. Este dusa apoi direct la Spitalul Gh. Marinescu, unde cinci saptamani i se fac masiv neuroleptice. In urma acestui tratament nu mai putea vorbi si in final a decedat.
58. M.S., inginer mecanic, din Bucuresti. In 1952 - 1954 infiinteaza organizatia "Vulturul de Munte" cu scopul de a imprastia manifeste. Este arestat, batut si ramane cu grave sechele. In 1988 este ridicat de la locul de munca de catre un ofiter de securitate, dus intr-o cladire speciala si supus unui aparat, operatorul purtand haine de protectie. Dupa acest “tratament” a simtit un efect de oboseala masiva si de "amestec al ideilor", nu se mai putea concentra. Treptat s-a linistit si de atunci nu a mai fost deranjat de Militie.
59. G.I., din Bucuresti. Raspandeste manifeste in Piata Unirii. Facuse acest lucru de mai multe ori fara sa fie descoperit. De aceasta data este prins si dus la sediul Securitatii, iar apoi la Penitenciarul Jilava. Fara nici o alta formalitate este dus la Spitalul Poiana Mare. Abia ulterior a realizat ca ar fi fost expertizat si i s-ar fi pus diagnosticul de schizofrenie paranoida si ca are discernamantul scazut. Mai afla ca i s-au aplicat prevederile art. 114 c.p. Este eliberat cu mare viteza dupa revolutie, cand este declarat normal mintal.
60. D.T., sofer, din Bucuresti. Pentru vizita lui Gorbaciov isi pregatise o pancarda pe care scria: "Vrem glasnosti si perestroika". Nici nu a apucat sa scoata pancarda in strada - o ascunsese in masina - cand a fost arestat, fiind “turnat” de un coleg. A fost dus direct la Spitalul Cula si tinut acolo cat a durat vizita lui Gorbaciov. Nu a primit nici diagnostic si nici bilet de externare.
61. D.E., din Bucuresti. Merge la C.C., unde doreste sa intre in audienta, dar fiind impiedecata se manifesta zgomotos. Este arestata imediat, dusa la Policlinica Titan si de aici, fara a fi examinata, i se pune diagnosticul de epilepsie cu tulburari psihice. Pe motiv ca a comis acte antisociale, comisia policlinicii ii aplica decretul 12 si este internata cu forta la Spitalul Balaceanca.