Concluzii şi recomandări
1.
Cunoştinţele privind profilaxia gripei în sarcină sunt insuficiente la o mare parte din femeile
însărcinate incluse în studiu. Acest fapt se datorează vârstei fragede, cota cea mai mare –
46,7% - revine pentru grupul de vârstă de 21 - 25 ani şi în 43,4% din cazuri au studii medii,
situaţie ce ţine probabil de gradul de informare şi de cunoştinţele pacientelor despre
140
problema ce o impune gripa şi sarcina. În concluzie, măsurile de profilaxie a gripei în sarcină
sunt mai puţin aplicate din cauza lipsei de informaţie - 61,7% din cazuri, neagă faptul că
trebuie de administrat vaccin antigripal în sarcină cu scop profilactic, servicii de consultanţă,
cheltuieli pentru servicii.
2.
Cunoştinţele/informaţia şi măsurile privind măsurile de profilaxie a gripei în sarcină la
majoritatea studenţilor anului IV, facultatea Medicina generală USMF „Nicolae
Testemiţanu” sunt incomplete, mai puţin aplicate din cauza lipsei de informaţie – doar
43,7% din cazuri au menţionat vaccinul cu virus întreg inactivat sau atenuat şi doar în 11,3%
din cazuri, au specificat administrarea vaccinului antigripal tuturor gravidelor. Acest fapt este
specific, în special, personalului cu experienţă redusă.
3.
Rezultatele studiului confirmă necesitatea elaborării unei indicaţii metodice privind
profilaxia infecţiei gripale în sarcină atât pentru femeile însărcinate, cît şi pentru personalul
medical, deoarece în baza rezultatelor obţinute, s-a constat că doar la 2 paciente, ceea ce
constituie 3,4% din cazuri, s-a propus administrarea vaccinului antigripal cu scop profilactic
de către medicul de familie.
Bibliograie
1.
Neuzil, K.M., Reed, G.W., Mitchel, E.F., Simonsen, L., Griffin , M.R. 1998. "Impact of
influenza on acute cardiopulmonary hospitalizations in pregnant women." American
Journal of Epidemiology, 148:1094-102.
2.
Hartert, T., Neuzil, K., Shintani, A., Mitchel, E., Snowden, M., Wood, L., Dittus, R.,
Griffin , M. 2003. "Maternal morbidity and perinatal outcomes among pregnant women
with respiratory hospitalizations during influenza season." American Journal of Obstetric
Gynecology, 189:1705-12.
3.
Jamieson, D.J., Honein, M.A., Rasmussen, S.A., et al. 2009. "H1N1 2009 influenza virus
infection during pregnancy in the USA." Lancet , 374:451-458.
4.
Centers for Disease Control and Prevention. "Prevention and control of influenza with
vaccines: recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices
(ACIP), 2010." MMWR 2010; 59 (No. RR-8): 1-63.
5.
ACOG Committee on Obstetric Practice. 2004. Influenza vaccination and treatment
during pregnancy. ACOG Committee Opinion No. 305, November 2004. Obstetric
Gynecology, 104 (5 Pt 1):1125-6.
6.
Black, S., Shinefield, H., France, E., Fireman, B., Platt, S., Shay, D. 2004. Vaccine Safety
Datalink Workgroup. "Effectiveness of influenza vaccine during pregnancy in preventing
hospitalizations and outpatient visits for respiratory illness in pregnant women and their
infants." American Journal of Perinatology, 21:333-9.
7.
Zaman K, Roy E, Arifeen S, Rahman M, Raqib R, Wilson E, et al. "Effectiveness of
maternal influenza immunization in mothers and infants." N Engl J Med [
10.1056/NEJMoa0708630 ]. 2008 Sept [cited 2008 October 1]. Available from the New
England Journal of Medicine.
8.
Benowitz I, Esposito D, Gracey K, Shapiro E, Vazquez M. Influemza vaccine given to
pregnant women reduces hospitalization due to influenza in their infants. Clin Infect Dis
2010; 51: 1355-1361.
141
NAŞTEREA PREMATURĂ - PROFILAXIA SINDROMULUI DETRESĂ
RESPIRATORIE
Ion Bologan, Ludmila Bologan, Tatiana Belousova, Ana Cumpana, Elena Mecineanu
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Premature labour – prevention of respiratory distress syndrome
Preterm delivery rates vary from 6% to 15% of all deliveries, with the rate increasing in
recent years. Respiratory distress syndrome (RDS) causes significant mortality and morbidity in
these babies. RDS is known to affect 40–50% of babies born before 32 weeks.
The aim of this article is to provide up to date information on the appropriate use of
antenatal corticosteroid therapy prior to preterm delivery for the reduction of neonatal mortality
and morbidity.
Rezumat
Naşterile premature variază de la 6% pînă la 15% din totalul naşterilor, cu o creştere
substantială în ultimii ani. Sindromul de detresă respiratorie (SDR) reprezintă principala cauză
de mortalitate şi morbiditate la aceşti copii. SDR afectează aproximtiv 40 – 50% din copii
născuţi înainte de 32 săptămîni.
Scopul prezentului articol este de a oferi informaţii actualizate cu privire la utilizarea
prenatală adecvată a terapiei cu corticosteroizi înainte de naşterea prematură pentru reducerea
mortalităţii şi morbidităţii neonatale.
Actualitatea
Naşterile înainte de termen reprezintă o problemă majoră pentru sistemul de sănătate în
întreaga lume, afectând aproximativ de la 5% până la 13% din totalul numărului de nou-născuţi
în ţările industrializate, cu o creştere substanţial a acestei rate în ţările în curs de dezvoltare [1,
2].
În Republica Moldova, în pofida datelor statistice îmbucurătoare privind scăderea ratei
naşterilor premature (anul 2010 – rata naşterilor premature a constituit 4,2%; anul 1990-1999-
rata naşterilor premature a costituit 7,9 %), aceasta are loc pe fondalul scăderii ratei natalităţii
generale [12;13]. Pe parcursul anilor 2008 -2010, indicatorul sumar al natalităţii rămâne totuşi cu
40% mai scăzut, decât nivelul necesar pentru simpla completare numerică a generaţiei părinţilor,
de generaţia copiilor săi.
Costurile necesare îngrijirii prematurilor sunt foarte ridicate [15]. Compania Naţională de
Asigurări în Medicină suportă cheltuieli de circa 5695 lei pentru întreţinerea unui prematur cu
masa de 1001-1500g şi de circa 18308 lei pentru întreţinerea unui prematur cu masa de 500-1000
g [16].
Copii născuţi prematuri au un risc major pentru dezvoltarea unor complicaţii, care include
disabilităţi şi impedimente în creştere şi dezvoltare psihică. S-a efectuat un progres marcat în
acordarea asistenţei medicale copiilor născuţi înainte de termen, dar nu si in reducerea
prevalentei naşterilor premature. [16]
Copiii născuţi prematur (până 37 de săptămâni de gestaţie) şi în special cei născuţi înainte
de termenul de 32 săptămâni de gestaţie, sunt supuşi unui risc major de dezvoltare a sindromului
de detresă respiratorie. Aceasta constituie o complicaţie serioasă şi rămâne a fi cauza principală a
deceselor în perioada neonatală precoce şi a dezvoltării unor disabilităţi [2]. Copiii născuţi
înainte de termen, ce au supravieţuit, sunt supuşi unui risc major de a dezvolta complicaţii
neurologice pe o perioada lungă de timp [4; 5].
Sindromul de detresă respiratorie se dezvoltă ca consecinţa atât a insuficienţei
surfactantului, cît şi lipsei dezvoltării suficiente a pulmonilor. Cu cît termenul de gestaţie va fi
142
mai mare, cu atât riscul dezvoltării sindromului de detresă respiratorie precum şi a deceselor
neonatale va descreşte [5, 6, 7].
Tratamentul ce ar putea reduce incidenţa dezvoltării sindromului de detresă respiratorie la
copii născuţi înainte de termen, include administrarea corticosteroizilor [8].
Eficienţa administrării glucocorticoizilor în profilaxia distres sindromului a fost studiată
de nenumărate ori. S-a constatat că administrarea corticosteroizilor antenatal la gravidele cu risc
de naştere prematură înainte de 35 săptămâni de gestaţie, scade semnificativ statistic incidenţa
morbidităţii şi mortalităţii prin sindromul de detresă respiratorie [8, 9, 10, 11, 12].
În Republica Moldova, protocolul de administrare a glucocorticoizilor propune următoarea
schema: betametazon – 2 doze a câte 12mg fiecare, administrate la interval de 24 ore;
dexametazon – 2 doze a câte 12 mg fiecare, administrate la interval de 12 ore.
Scopul studiului - definitivarea intervenţiilor care vor spori la maxim numărul
supravieţuitorilor nou-născuţi, minimalizând în acelaşi timp, efectele adverse potenţiale apărute
în cadrul profilaxiei cu glucocorticoizi a sindromului de detresă respiratorie.
Materiale şi metode
Într-u realizarea lucrării date s-a efectuat analiza bibliografică a surselor de literatură
consacrate acestei probleme. Au fost prelucrate 100 fişe de observaţie clinică a pacientelor cu
termenul de gestaţie pînă la 34 săptămîni, cu diagnosticul de internare ce includea prezenţa
iminenţei de naştere premature şi cărora li s-a administrat sol. Dexametazon 12 mg după schema
stipulată în Protocolul Naţional şi au fost analizate registrele de naştere pentru a identifica
termenul de gestaţie în momentul naşterii la gravidele căror li s-a administrat soluţie
Dexametazon anterior.
Toate pacientele incluse în studiu au fost supuse unui examen clinic şi paraclinic, datele
obţinute au fost evaluate statistic (computerizat) prin metoda de analiză variaţională, descriptive.
Ulterior, rezultatele obţinute au fost prelucrate computerizat, cu aplicarea setului de programe
statistice Microsoft Excel. Naşterile au avut loc în IMSP SCM nr.1, în perioada ianuarie - iunie
2011.
Rezultatele
Pentru realizarea scopului si obiectivelor cercetării am examinat şi selectat riguros 100 de
paciente, a căror diagnostic de internare includea prezenţa iminenţei de naştere prematură şi
căror li s-a administrat soluţie Dexametazon 12mg (după schema indicată în Protocolul Naţional)
pentru profilaxia sindromului de detresă respiratorie a nou-născuţilor. Termenul sarcinii a acestor
paciente era cuprins între 24-34 săptămîni de gestaţie.
S-a analizat vârsta pacientelor incluse în studiu, stabilindu-se ca vârsta medie este de 27,6
ani cu limitele cuprinse intre 16 ani si 40 ani.
Termenul sarcinii în momentul internării în secţia «Patologia sarcinii» este reprezentată
în tabelul 1.
Tabelul 1
Structura pacientelor in dependent de termenul sarcinii in momentul internării in secţia
«Patologia sarcinii»
Termenul
sarcinii
24
săpt.
25
săpt.
26
săpt.
27
săpt..
28
săpt.
29
săpt.
30
săpt.
31
săpt.
32
săpt.
33
săpt.
34
săpt.
Numărul
de
paciente
17
7
10
10
9
12
8
8
7
7
5
143
Potrivit analizei datelor examinate din fisele de observaţie, s-a demonstrat ca iminenţa de
naştere prematură se întâlneşte mai frecvent la primipare. Astfel, diagnosticul de iminenta de
naştere prematura la primipare s-a stabilit în 66 cazuri, la multipare în 34 cazuri
(primipare/multipare = 2/1).
În cadrul analizei documentaţiei medicale, s-a evidenţiat prezenţa afecţiunilor
extragenitale în timpul sarcinii la 52 paciente, care ar putea servi drept factori predispozanţi în
declanşarea naşterii premature.
Dintre afecţiunile extragenitale, depistate la pacientele din cadrul studiului evidenţiem:
pielonefrita cronică – 29 cazuri, bronşita cronică – 11 cazuri, obezitate – 3 cazuri, afecţiuni ale
glandei tiroide - 3 cazuri, purtătoare de CMV, HSV, toxoplasma – 9 cazuri.
Anamneza ginecologică a fost agravată în 10 cazuri. Cele mai frecvente fiind - miom
uterin – 3 cazuri, polip al canalului cervical – 2 cazuri, sarcina extrauterină – 2 cazuri, sterilitate
primară şi secundară – 2 cazuri, chist ovarian – 1 caz.
Anamneza obstetricală a fost complicată în 43 cazuri prin - avort medicamentos – 15
cazuri, avort spontan – 13 cazuri, sarcini stagnate – 4 cazuri, antecedente de naşteri premature –
4 cazuri, operaţii cezariene – 5 cazuri, copii născuţi morţi – 1 caz.
În cadrul studiului nostru, unul dintre obiectivele de bază a fost argumentarea necesitaţii
adminstrarii glucocorticoizilor pacientelor cu travaliu prematur declanşat.
Unul dintre criteriile de bază care ar caracteriza un travaliu prematur declanşat este
ecografia transvaginală. În cadrul acestei examinări, am evidenţiat următoarele:
a.
lungimea colului uterin (fig.1)
Fig.1 Lungimea colului uterin la ecografia transvaginală
În urma analizei acestor date, evidenţiem că doar 4 paciente prezintă valorile lungimii
colului uterin la ecografia transvaginală între 25-30mm; 43 paciente – lungimea colului uterin
31-35mm; 46 paciente – lungimea colului uterin între 36-40mm şi 7 paciente cu lungimea
colului uterin de peste 40 mm.
b. Starea orificiului intern al colului uterin, la ecografia tranvaginală era închis – în
toate cazurile
În cadrul sintezei datelor statistice obţinute prin analiza documentaţie medicale s-a
demostrat că la pacientele căror li s-a efectuat profilaxia sindromului de detresă respiratorie cu
soluţie Dexametazon după schema protocolului clinic, naşterea premature a survenit in 5%
cazuri; în 2% s-a soldat cu deces antenatal; iar 93 % cazuri – a fost posibilă menţinerea sarcinii
pînă la termen (fig.2 ).
144
Fig. 2 Structura naşterilor în cadrul profilaxiei efectuate în combaterea sindromului de detresă
respiratorie
Imediat după naştere, chiar în primele 60 de secunde după expulsie, în sala de travaliu, se
face o apreciere a stării de sănătate a nou-născutului, prin aprecierea funcţiilor vitale şi a
capacităţii de adaptare la condiţiile din mediul extrauterin. Astfel simultan cu acordarea primelor
îngrijiri, medicul neonatolog va nota starea clinică şi comportamentul nou-născutului,
cuantificând funcţiile vitale cu ajutorul scorului Apgar.
Analizând rezultatele obţinute s-a stabilit că 87 cazuri – nou-născuţii au fost apreciaţi cu
scorul Apgar 7-8, ceea ce caracterizează o adaptarea neonatal bună şi nu necesită îngrijiri
deosebite; în 6 cazuri – nou-născuţii au fost apreciaţi cu scorul Apgar 6-7, ceea ce determină o
adaptare mai dificilă la mediul extrauterin şi va necesita unele îngrijiri suplimentare.
Concluzii
1.
Pacientele căror li s-a efectuat profilaxia sindromului de detresă respiratorie cu soluţie
Dexametazon după schema protocolului clinic 93 % cazuri – a fost posibilă menţinerea
sarcinii pînă la termen.
2.
Terapia cu glucocorticoizi iniţiată pentru profilaxia sindromului de detresă respiratorie
este şi va fi o metodă eficientă.
Bibliografie
1.
Goldenberg R, Culhane JF, Iams J, Romero R. Epidemiology and causes of preterm birth.
Lancet 2007; 371:73-82.
2.
Haram K, Mortenses JHS, Wollen AL. Preterm delivery: an overview. Acta obstetricia et
Gynecologica Scandinavica 2003; 82:687-704.
3.
Janson A, Townshend P, Yudkin P, Bull D, Wilkinson AR, Funcional abilities at age 4 of
children born before 29 weeks gestation. BMJ 1993; 306:1715-8.
4.
Saigal S, Doyle LW. An overview of mortality and sequelae of preterm birth from
infancy to adulthood. Lancet 2007; 371(9608):261-9.
5.
Doyle LW, Victorian Infant Collaborative Study Group. Outcome at 5 year of age of
children 23 to 27 weeks gestation: refiring the prognosis. Pediatrics 2001; 108(1): 134-
41.
6.
Moise AA, Wearden ME, Kozinetz CA, Gest AL, Welty SE, Hansen TN. Antenatal
steriods are associated with less nedd for blood pressure support in extremely premature
infants. Pediatrics 1995; 95:845-50.
7.
Roberts D, Danziel S. Antenatal corticosteroids for accelerating fetal lung maturation for
women at risk of preterm birth. Cochrane datebase of Systematic Reviews 2006, Issue 3.
[DOI: 10.1002/14651858.CD004454.pub.2]
8.
Morley CJ: Respiratory distress syndrome. In Polin RA, Yoder MC: Workbook in
practical neonatology. 4th Ed WB Saunders Co Philadelphia 2007; 129-150.
145
9.
Greenough A, Milner AD: Respiratory distress syndrome. In Rennie J: Roberton's
Textbook on Neonatology. 4th Ed Elsevier Churchill Livingstone 2005; 468-486.
10.
Tan A, Schulze A, O'Donnell CP et al: Air versus oxygen for resuscitation of infants at
birth. Cochrane Database Syst Rev 2005; (2):CD002273.
11.
Miracle X, Cargo G, Renzo D, Stark A, Fanaroff AA et al: Guidline for the use of
antenatal corticosteroids for fetal maturation. J Perinat Med 2008;36: 191-196.
12.
Honnein MA, et al. The association between major birth defects and preterm birthz.
Maternal and Child Health Journal, published online 17/05/2008
13.
www.cnas.ro
14.
www.antropologia.academia.edu
15.
www.statistica.md
16.
www.ms.gov.md
REZULTATELE PERINATALE ALE SARCINII GEMELARE
Mariana Dragan, Irina Sagaidac, Victor Ciobanu
Catedra Obstetrică şi Ginecologie FEMCMF, USMF ,,Nicolae Testemiţanu”
Summary
Perinatal results of gemelar pregnancy
This article was elaborated based on the retrospective analyses of 111 cases of multiple
pregnancies. All cases were analysed based on the information provided by the IMSPICSDOM
si C. From the total number of 111 cases, 107 of them were twin pregnancies, 3 – triplets and
one quintuplet. Gemelar pregnancy is a major factor that leads to perinatal complications as:
pregnancy interruption, placental insufficiency, pregnancy-induced hypertension, intrauterine
growth restriction, anemia, etc. In order to reduce perinatal morbidity and mortality a
differentiated approach to pregnancy and childbirth in gemelar pregnancies is required by using
antenatal surveillance, intrauterine ultrasound monitoring of the fetus and preventing the
development of pathological states.
Rezumat
Articolul prezintă rezutatele perinatale a 111 cazuri de sarcini gemelare, care au avut loc
pe parcursul anului 2011. Sarcina gemelară reprezintă un factor de risc înalt pentru complicaţiile
perinatale. În SG mai frecvent se dezvoltă aşa complicaţii ca iminenţa de întrerupere a sarcinii,
insuficienţa feto-placentară, hipertensiunea indusă de sarcină, retardul de dezvoltare a feţilor,
anemiile, etc. Supravegherea antenatală, monitorizarea ecografică a stării intrauterine a feţilor,
profilaxia dezvoltării stărilor patologice permit o abordare diferenţiată a conduitei sarcinii şi
naşterii în SG cu scopul reducerii morbidităţii şi mortalităţii perinatale.
Actualitatea
Sarcina gemelară (SG) reprezintă unul dintre cele mai fascinante aspecte în domeniul
reproducerii umane şi în acelaşi timp o condiţie obstetricală de cel mai înalt risc atât pentru
mamă, cât şi pentru feţi. Organismul matern fiind nepregătit pentru dezvoltarea şi naşterea mai
multor feţi, predispune la complicaţii în timpul sarcinii, naşterii şi nutriţiei lactotrofe. În general
din 10 sarcini multiple obţinute spontan, 3 fac avort, 6 finisează cu naşterea prematura şi doar o
naştere este la termen. Astfel, la 70-85% femei cu SG sunt observate diverse complicaţii în
evoluţia gravidităţii şi doar 15-30% din sarcini evoluează fiziologic. Mortalitatea perinatală este
de 4 ori mai mare comparând cu o sarcină unică, frecvenţa creşte la cele monozigote de 2,5 ori şi
e direct proporţională cu prematuritatea şi discordanţa greutăţii a celor 2 gemeni. Morbiditatea
146
perinatală este de 3-10 ori mai mare decât în sarcina unică (naştere prematură - risc x 6;
eclampsie - risc x 4; pereclampsie - risc x 3; RDIU - risc x 3; anemie - risc x 2; hemoragie
antepartum - risc x 2; hemoragie postpartum - risc x 2; operaţie cezariană - risc x 2). La
momentul actual, unul din obiectivele fundamentale în domeniul ocrotirii sănătăţii este
micşorarea numărului nou-născuţilor prematuri sau cu masa mică la naştere şi prognosticul cât
mai favorabil în dezvoltarea lor ulterioară, SG ocupând în aceasta problemă un loc de importanţă
majoră în care frecvenţa naşterilor premature este destul de înaltă.
Scopul studiului efectuat constă în aprecierea rezultatelor perinatale în cazul sarcinilor
multiple, obţinute spontan, prin utilizarea metodelor de stimulare ovulatorie sau în urma utilizării
tehnicilor de reproducere asistată (FIV).
Materiale şi metode
A fost efectuat un studiu retrospectiv în cadrul IMSP ICŞDOSM şi C (Catedra Obstetrică
şi Ginecologie FECMF), pe baza a 111 fişe de observaţie clinică a gravidelor şi parturienteloe cu
diagnosticul de sarcină multiplă (inclusiv 3 cazuri triplex şi 1cvintuplu) din 2011. Au fost extrase
datele aplicînd un chestionar adaptat pentru analiza obiectivelor .
Rezultate şi discuţii
Sarcina gemelară (SG) este un eveniment biologic necaracteristic speciei umane, datorita
ciclului gonadic monoovular. Se consideră că incidenţa este de 1/80-1/90 sau 1,2-1,6% din
numărul total de naşteri. SG dizigotă constituie 75%, se presupune ca este condiţionată de
nivelul sporit de FSH la debutul ciclului şi, respectiv, restul sunt SG monozigote, dintre care
bicorială biamniotică constituie 30% (scindarea are loc între I-V zi de la fecundaţie, în stadiul de
blastomer - morulă), monocorială biamniotică 68% (divizarea se produce în stadiul de blastocist
la 6-9 zi) şi cea monocorială monoamniotică, ce constituie doar 1-2% (scindarea după a 10-a zi
de la fecundaţie la nivelul discului embrionar, gemeni conjugaţi) [1,4]. Instalarea sarcinii
gemelare este favorizată de următorii factori:
Dacă mama provine, ea însăşi, dintr-o sarcină gemelară dizigotă şansa de a da naştere unor
gemeni este de aproximativ 10%. Comparativ, pentru cele ce nu provin din sarcini gemelare,
şansa de a da naştere unor gemeni este de doar 5%. Pe de alta parte, apartenenţa tatălui la o
sarcină gemelară nu pare însa să aibă vreun efect asupra şanselor de a da naştere unor gemeni
[1,7].
Odată cu aplicarea tratamentului infertilităţii (utilizarea tehnicilor de reproducere asistată şi a
medicamentelor pentru tratamentul infertilităţii), din 1980 şi până astăzi, s-a observat ca s-a
dublat rata naşterilor gemelare, iar procentul de sarcini din care au rezultat tripleţi sau mai
mulţi, s-a mărit aproape de 10 ori. Per total, 25-30% din sarcinile obţinute în acest mod sunt
gemelare, 5% sunt sarcini trigemelare şi mai puţin de 1% sunt sarcini cu patru sau mai mulţi
feti [3,10].
Vârsta mamei peste 30 de ani este un factor identificat atât în cazul sarcinilor spontane cât şi
cele obţinute asistat. Dacă evaluam datele studiului retrospectiv efectuat, conform criteriului
de vârsta, prevalează femeile din grupul de vârstă 31 - 40 ani în cazul sarcinilor după FIV;
pentru cazurile sarcinilor multiple obţinute spontan este caracteristică vârsta mai tânără a
mamelor, ceea ce demonstrează micşorarea funcţiei reproductive odată cu înaintarea în vârstă
şi tratamentul îndelungat a femeilor care acceptă metoda FIV [7,12].
Rasa: gemenii sunt mai frecvent întâlniţi la mamele de origine africană, în special la cele cu
vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, mai rar întâlniţi la asiatici.
Antecedente personale fiziologice: dacă o femeie a avut deja o sarcina multiplă heterozigotă
se dublează şansele că o astfel de sarcină să reapară [1].
147
Sincronizarea: sarcinile multiple apar mai frecvent la primul ciclu menstrual apărut după
stoparea consumului de contraceptive orale sau în cazul frecvenţei înalte a contactelor sexuale
[8].
Paritatea: datele studiului retrospectiv au arătat ca sarcina gemelară survine mai des la
primipare (45%) fiind urmate de secundipare (31%) şi multipare (22%).
Talia înalta şi un uşor grad de obezitate. Conform studiului efectuat obezitatea de gr.1 s-a
înregistrat la 7 paciente, obezitate de gr.2 la 3 paciente şi obezitate gr.3 la o pacienta.
S-a cercetat în cadrul studiului şi mediul de trai al femeilor cu sarcină multiplă. În 59 cazuri
(53%) femeile provin din mediul urban. Luînd în consideraţie raportul aproape unitar între
pacientele ce provin din mediu urban şi rural, acest criteriu nu se consideră a fi semnificativ.
Din cele 111 paciente incluse în studiu în 85 % cazuri s-a înregistrat anamneza obstetrical–
ginecologică complicată: sterilitatea în căsnicie – în 32 (31%) cazuri, avortul medical – în 23
(22%) cazuri, avortul spontan în 21 (20%) cazuri, sarcina extrauterină – 9(8%) cazuri, cicatriciu
pe uter – 10 cazuri (9%), sarcină stagnată în evoluţie – 4 (3%), mortalitatea antenatală – 3 (2%)
cazuri, mortalitatea intranatală şi neonatală cîte 1 caz, naşterea prematură – 1 caz.
Confrom datelor literaturii cu fiecare făt adiţional creşte riscul de întrerupere intempestivă a
sarcinii, malformaţii fetale, care sunt de 3 ori mai frecvente (îndeosebi în sarcina monozigotă),
naştere prematură, prezentă la fiecare a doua femeie, RDIU, sindrom transfuzat - transfuzor în
sarcinile monozigote, monocoriale, biamniotice (apare în 10% cazuri, iar din acestea în 40%
cazuri este responsabil de mortalitatea fetală), polihidramnios (10%). Totodată sunt înregistrate
gestozele precoce în limitele 10-77%, gestozele tardive prezente la 13-68% gravide cu SG,
dezlipirea prematură de placentă, placenta praevia, infecţiile de tract urinar, naşterea prin
operaţie cezariana, embolismul pulmonar şi hemoragiile postpartum (atonia uterină), apariţia
varicelor, hemoroizilor şi anemiei (30%), precum şi moartea antenatală a unuia sau a ambelor
feţi [1,2,4,7].
Datele studiului efectuat denotă, că sarcina a evoluat cu următoarele complicaţii : infecţia
intrauterină – 14,0 % cazuri, polihdramniosul – 6,0 %, hipertensiunea indusă de sarcină – 6,0 %,
preeclampsia – 7,0 %, oligoamniosul – 2,0 %. Ruperea prematură a pungii amniotice a avut loc
în 53 cazuri (47,0 %). Într-un singur caz perioada alichidiană a constituit 20 de zile.
Prematuritatea este factorul primordial în morbiditatea SG, care se întîlneşte de 10 de ori
mai frecvent în naşterile la termenul de 26-30 săptămâni şi de 7 ori mai frecvent la termenul de
31-34 săptămâni decât în sarcina monofetală [2,11]. Conform datelor studiului efectuat naşterea
prematură s-a inregistrat în 55 de cazuri sau 49,5%. Administrarea Sol. Dexametazon cu scop de
profilaxie as-a efectuat în 19% în doza deplină şi în 8% s-a efectuat doza parţială.
Sindromul transfuzat - transfuzor menţionat mai sus, asociat cu un risc mai mare de
complicaţii perinatale, se dezvoltă datorită prezenţei de anastomoze vasculare placentare care
leagă cele două circulaţii fetale. Biometria ultrasonografică în combinare cu placentografia
permite diagnosticarea prenatală precoce a sindromului hemotransfuziei feto-fetale în sarcinile
monocoriale [8]. În studiul nostru sindromul dat s-a înregistrat în 4 cazuri, diferenţa dintre masa
feţilor atingînd de la 500 la 1100g.
Analiza afecţiunilor extragenitale pe fondul cărora s-a dezvoltat sarcina multiplă
demonstrează că predomină maladiile aparatului cardiovascular înregistrate în 21 (18%) cazuri
şi anemiile – în 49 (44%) cazuri. În 30 de cazuri sarcina multiplă s-a instalat pe fondul
patologiei ginecologice inclusiv celei infecţioase preexistente sarcinii ( 27%). Patologia renală
infecţioasă în anamneză a fost depistată în 19 (17,0%) cazuri.
Travaliul în cazul SG deseori se complică cu ruperea prematură a pungii amniotice în
(circa 50,0% cazuri), în 15% cazuri are loc creşterea tensiunii arteriale, 5% cazuri evoluează cu
decolarea prematură a placentei normal înserate şi până în 30% cazuri este asociat cu insuficienţa
forţelor de contracţie [5]. Conform datelor literaturii contemporane, un număr sporit de sarcini
148
multiple se rezolvă pe cale abdominală, indicaţiile primordiale fiind reprezentate de vârsta peste
30 de ani a parturientei, tratamentul îndelungat al infertilităţii prin aplicarea tehnicilor de
reproducere asistată, căile de naştere biologic nepregătite şi alte indicaţii din partea fătului [8].
Conform studiului B. Kyлaкoв с соавт. cauzele cele mai frecvente ale naşterii pe cale
abdominală în SG au fost ruperea prematură a pungii amniotice (20,5%), vârsta primiparei mai
mare de 30 ani (18,1%) şi uterul cicatricial (12,0 %) [11].
În cazul studiului retrospectiv efectuat naşterile per vias naturalis au avut loc în 48,0 %
cazuri, operaţiile cezariene au constituit 52,0 %, dintre care 75,0 % efectuate în mod urgent şi
25,0 % în mod planic. Ca indicaţii pentru operaţia cezariană au servit IVF - 32% cazuri, uterul
cicatricial - 10% cazuri, insuficienţa forţelor de contracţie - 9% cazuri, placenta previa -3%,
prezentatia fătului alta decît craniană -12 %, patologia extragentitala în agravare în 5 cazuri
(3,5%).
Din numărul total al sarcinilor gemelare s-au înregistrat în 65,0 % cazuri s-au înregistrat
sarcini bicoriale biamniotice şi în 33,0 % cazuri sarcini monocoriale biamniotice. În sarcinile
trigemelare şi a cvintupleţilor fiecare făt a dispus de placentă şi sac amniotic propriu. Prezentaţia
craniană a primului făt s-a întîlnit în 81,0% cazuri, pelviană – 12,0%, oblică – 1%. Circulara de
cordon ombilical în jurul gîtului a fost înregistrată în 9,0 % cazuri.
În total s-au născut 228 copii, dintre 3 s-au nascut morti (1,31%). Starea copiilor la naştere
a fost apreciată conform scorului Apgar cu 0 puncte în 1,3% cazuri, sub 3 puncte în 1,7%, cu
4-6 puncte în 13,1% cazuri, cu 7-10 puncte în 79,0% cazuri. Din 228 nou– născuţi 49,56%
copii erau de sex masculin şi, respectiv, 50,44% de sex feminin. Masa copiilor la naştere din
SG (duplex) este prezentată în tab.1.
Tabelul 1
Masa copiilor la naştere din SG (duplex)
Masa nou-
născuţilor (g)
I făt
II făt
n
%
n
%
500-1000
7
6,3
10
9,0
1001-1500
10
9,0
9
8,1
1501-2500
46
41,4
36
32,4
2501-3500
46
41,4
56
50,4
Peste 3500
2
1,8
-
-
Total
111
100,0
111
100,0
Un copil a decedat in perioada intranatală (0,43%) şi 11– în perioada neonatală precoce
(4,81%).
Pierderea de sînge în timpul naşterii a constituit în 71 cazuri sub 600 ml ; în 33 cazuri
volumul de sînge pierdut a constituit 600 – 999 ml, în 5 cazuri un volum de 1000 – 1499 ml şi în
2 cazuri hemoragia a constituit peste 1500 ml. Într-un caz, la o hemoragie totală de peste 1600
ml a fost efectuată histerectomia.
Dostları ilə paylaş: |