Obstetrică Şi ginecologie

Concluzii 
Sarcina  gemelară  reprezintă  un  factor  de  risc  înalt  pentru  complicaţiile  perinatale.  În  SG 
mai frecvent se dezvoltă aşa complicaţii ca iminenţa de întrerupere, insuficienţa feto-placentară, 
hipertensiunea  indusă  de  sarcină,  retardul  de  dezvoltare  a  feţilor,  anemiile,  etc.  Supravegherea 
antenatală,  monitorizarea  ecografică  a  stării  intrauterine  a  feţilor,  profilaxia  dezvoltării  stărilor 
patologice permit o abordare diferenţiată a conduitei sarcinii şi naşterii în SG cu scopul reducerii 
morbidităţii şi mortalităţii perinatale. 
 

149 
 
Bibliografie 
1.
 
Bahlmann F., Monochorionic twin pregnancy and the following problems. // Z Geburtshilfe 
Neonatol. 2009 Dec;213(6): p. 234. 
2.
 
Büscher U, Horstkamp B, Wessel J, Chen FC, Dudenhausen JW. Frequency and significance 
of preterm delivery in twin pregnancies. // Int J Gynaecol Obstet. 2000 Apr; 69(1): p. 1-7. 
3.
 
Colla  F,  Alba  E.,  Grio  R.  Delivery  in  multiple  pregnancies.  Minerva  Ginecol.  2001 
Apr;53(1): p. 35-40. 
4.
 
Jirásek JE, Calda P, Krofta L, Kucera E, Malý Z, Santavý J. Classification of twins and their 
ultrasonographic diagnosis // Ceska Gynekol. 2004 Jan; 69(1): p. 27-32. 
5.
 
Luo  YM,  Fang  Q,  Zhuang  GL,  Liang  RC,  Chen  YZ,  Chen  ML.  Perinatal  outcome  of 
discordant twin pregnancies. // Zhonghua Fu Chan Ke Za Zhi. 2005 Jul; 40(7): p. 449-452. 
6.
 
Skublicki S, Szymański W, Jagielska I, Bernaciak K. The influence of delivery methods for 
twins on obstetric results. // Ginekol Pol. 2000 Nov; 71(11):p. 1451-1457. 
7.
 
Taylor  MJ.  The  management  of  multiple  pregnancy.  Early  Hum  Dev.  2006  Jun;  82(6):  p. 
365-370. 
8.
 
Umur A, van Gemert MJ, Nikkels PG. Monoamniotic-versus diamniotic-monochorionic twin 
placentas:  anastomoses  and  twin-twin  transfusion  syndrome.//  Am  J  Obstet  Gynecol.  2003 
Nov;189 (5):p. 1325-1329. 
9.
 
Баранов И.И., Токова З.З., Тадевосян А.А.  Перинатальные исходы при многоплодных 
родах // Акушерство и гинекология.- №1.- 2012.- стр.98-102. 
10.
 
Краснопольский В.И, .Новикова  С.В, Капустина М.В, Титченко  Л.И., Аксенов А.Н., 
Жарова  А.А.  Современные  проблемы  многоплодной  беременности//  Российский 
вестник акушера гинеколога. - Т9. - №2. - 2009. - С. 79 - 81.  
11.
 
Кулаков В.И. Мурашко Л.Е. Преждевременные роды М.: Медицина, 2002.–172 с. 
12.
 
Сичинава  Л.Г.,  Панина  О.Б.,  Калашников  С.А.  и  др.  Многоплодие:  диагностика  и 
тактика ведения беременности и родов // Вопр. гинек., акуш. и перинатол. 2003. — том 
1, 2. — С. 19–24. 
 
 
 
MANIFESTĂRILE CLINICE ŞI DIAGNOSTICUL APOPLEXIEI OVARIENE 
Ludmila Tihon 
Catedra Obstetrică Ginecologie FECMF USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary  
Clinical manifestations and diagnosis of ovarian apoplexy 
Ovarian  apoplexy    is  one  of  the  gynecological-obstetrical  emergencies.  The  work 
presents the results of the diagnosis and treatment of 120 cases of  ovarian apoplexy, which were 
recorded during the period 2011-2012 years. It has been established that the ovarian apoplexy is 
characteristic of young women having in past history a gynecological pathology. Examined the 
clinical manifestations, methods of diagnosis and treatment of this pathology 
 
Rezumat 
Apoplexia  ovariană  este  una  din  stările  de  urgenţă  ginecologică.  Lucrarea  prezintă 
rezultatele  diagnosticului  şi  tratamentului  a  120  cazuri  de  apoplexie  ovariană,  care  au  fost 
înregistrate pe parcursul  anilor  2011-2012. S-a stabilit că apoplexia ovariană este caracteristică  
femeilor tinere, care au în anamneză  o patologie ginecologică. Au fost examinate manifestările 
clinice, metodele de diagnostic şi tratamentul acestei afecţiuni. 
Apoplexia  ovariană  este  o    stare  patologică  care  se  întâlneşte  la  femeile  de  vârstă 
reproductivă şi reprezintă o hemoragie spontană în ovar cu  dereglarea integrităţii ţesuturilor şi 

150 
 
instalarea  unei  hemoragii  abdominale.  Hemoragia  din  ovar  se  dezvoltă  la  ruptura  stromei 
ovariene, unui chist folicular sau al corpului galben.  
 
 Frecvenţa  acestei  patologii  este  de  0,5-2,5%  dintre  toate  maladiile  ginecologice,  iar  în 
structura celor acute ocupă circa 17%. Apoplexia ovariană poate apărea în  diverse perioade ale 
ciclului menstrual, dar mai frecvent aceasta se  întâmplă  în timpul ovulaţiei sau în perioada de 
vascularizare  şi  „înflorire”  a    corpului  galben.  Câte  o  dată  poate  avea  loc  şi  ruptura  corpului 
galben în timpul sarcinii [1,2,4]. 
 
În  etiologia  factorilor  care  contribuie  la  dezvoltarea  patologiei  date  pot  fi  evidenţiate 
dereglările  neuroendocrine,  procesele  inflamatoare  ale  anexelor,  care  conduc  la  sclerozarea 
ţesutului ovarian, dilatarea varicoasă a  venelor ovariene, efortul fizic în perioada ovulaţiei sau 
cu 5-7 zile înainte de menstruaţie, anomaliile de statică a organelor genitale, tumorile  pelviene, 
dereglările de coagulare a sângelui, traumele abdominale, examinările vaginale, sexul violent. Pe 
tot  parcursul  ciclului  menstrual  se  formează  condiţii  favorabile  pentru  apoplexie  ovariană: 
ovulaţia, vascularizarea corpului galben, hiperemia premenstruală a ovarelor. Totodată la o parte 
din paciente apoplexia poate avea loc chiar în repaus sau în timpul somnului. Sporeşte riscul de 
hemoragie internă la pacientele care administrează anticoagulante şi contraceptive orale [2,4].  
În funcţie de manifestările clinice se disting două forme ale apoplexiei ovariene: 

 
doloră  sau  pseudoapendiculară,  pentru  care  sunt  caracteristice  durerile  abdominale 
însoţite de greţuri şi creştere a temperaturii corpului; 

 
anemică, care se manifestă prin tabloul clinic de hemoragie internă. 
Se consideră, că ambele forme se întâlnesc la fel de frecvent. Totodată este descrisă şi a 
treia  formă  clinică  („mixtă”)  care  include  simptomele  primelor  două.  În  funcţie  de  cantitatea 
sângelui  pierdut  şi  manifestarea  simptomelor  patologice  se  disting  formele:  uşoară  (hemoragia 
100-150ml), medie (hemoragia 150-500ml) şi severă (hemoragia mai mare de 500 ml). Această 
clasificare este cea mai adecvată din punct de vedere clinic şi orientează în mod clar medicul la 
selectarea tacticii de tratament a apoplexiei ovariene [5]. 
În  diagnosticul  apoplexiei  ovariene  o  importanţă  deosebită  are  colectarea  anamnezei, 
istoricului  bolii,  examenul  obiectiv,  datele  ultrasonografiei,  determinarea  nivelului  B-HCG 
(pentru excluderea sarcinii extrauterine), puncţia fornixului posterior, laparoscopia diagnostică. 
Examenul  ultrasonografic  reprezintă  o  metodă  de  elecţie  în  diagnosticul  apoplexiei  ovariene. 
Tabloul ecografic al  ovarului afectat (dimensiunile, structura) trebuie suprapus cu faza ciclului 
menstrual  şi  starea  celuilalt  ovar.  La  apoplexie  ovarul  afectat  este  de  dimensiuni  normale  sau 
puţin  mărit.  Este  caracteristică  prezenţa  unei  structuri  fluide  sau  eterogene  (corpul  galben),  al  
căror  diametru  nu  depăşeşte    dimensiunea  foliculului  preovulator.  De  rând  cu  aceasta  se 
vizualizează structurile foliculare normale ale ovarului sub formă de  incluziuni lichide 4-8mm în 
diametru.  În  funcţie  de  volumul  hemoragiei  se  depistează  lichid  liber  în  spaţiul  rectouterin  în 
cantităţi diferite [3,4]. 
Evaluarea  hemoragiei  denotă  anemie  de  divers  grad  la  fiecare  a  3-4  pacientă, 
hematocritul redus (18-25), iar câte odată şi o leucocitoză (9,5-15x10
9
/l). Indicatorii de coagulare 
(nivelul de protrombină, fibrinogen, timpul de recalcificare) la marea majoritate a pacientelor nu 
suferă transformări serioase. 
Laparoscopia  este  o  metodă  de  diagnostic  foarte    informativă.  Tabloul  laparoscopic, 
caracteristic  apoplexiei  ovariene  trebuie  să  întrunească  următoarele  criterii:  prezenţa  sângelui 
lichid  sau  cu  cheaguri  în  bazinul  mic;  uterul  de  dimensiuni  normale  de  culoare  roz-pală; 
trompele uterine cu aspect de proces inflamator şi aderenţe peritubare; ovarul afectat, de obicei, 
este de dimensiuni obişnuite; dimensiunea rupturii ţesutului ovarian nu depăşeşte 1,5-2 cm, iar în 
zona rupturii fie continuă hemoragia, fie este tamponată cu cheaguri  de sânge. Dacă apoplexia 
ovariană  este  condiţionată  de  ruptura  chistului  folicular  sau  a  corpului  galben,  ovarul  este 
hemoragic schimbat, poate fi mărit în funcţie de mărimea chistului rupt [3,5]. 

151 
 
  
 
Manifestările clinice ale apoplexiei ovariene sunt similare altor boli acute ginecologice cu 
care trebui de făcut diagnosticul diferenţiat: sarcina tubară întreruptă, apendicita acută, torsiunea 
pedunculului  chistului  ovarian,  ocluzia  intestinală,  ulcerul    perforat,  pancreatită  acută,  colică 
renală, piosalpinx. 
La  diagnosticul  diferenţiat  trebuie  de  luat  în  consideraţie  faptul,  că  forma  anemică  a 
apoplexiei este identică după manifestările clinice cu sarcina tubară întreruptă, iar cea doloră  – 
cu  apendicita  acută.  Cu  privire  la  diagnosticul  diferenţiat  în  raport  cu  piosalpinxul,  ultimul  se 
dezvoltă, de obicei, după un proces inflamator acut suportat al anexelor şi are semne clinice ale 
unui proces septic (febră, frisoane etc.). 
Scopul  tratamentului  apoplexiei  ovariene  constă  în  stoparea  hemoragiei  ovariene, 
restabilirea integrităţii ovarului şi lichidarea consecinţelor hemoragiei. La suspectarea apoplexiei 
ovariene  este  indicată  spitalizarea  urgentă.  În  elaborarea  tacticii  tratamentului  trebuie  de  ţinut 
cont despre necesitatea păstrării organului – ovarului. 
Pacientele cu hemodinamica stabilă în lipsa  simptomelor de excitare a peritoneului şi o 
pierdere    nesemnificativă  de  sânge  sunt  pasibile  unui  tratament  conservator  cu  o  supraveghere 
strictă  a  funcţiilor  vitale.  Terapia  conservatoare  include  repaus  la  pat  şi    administrare  de 
hemostatice. Deosebit de indicat este tratamentul conservator pacientelor care suferă de dereglări 
de  hemostază  ca  trombocitopenia  autoimună,  boala  Wilebrandt  etc.  De  rând  cu  tratamentul 
hemostatic  după  consultaţia  hematologului  este  indicată  administrarea  de  corticosteroizi, 
imunodepresanţi  –  în  trombocitopenia  autoimună  şi  infuzia  de  crioprecipitat  sau  plasmă 
congelată – în boala Wilebrandt. Totodată în cazul unei hemoragii interne masive este necesară 
ovarioectomia pentru asigurarea hemostazei. 
Agravarea  stării  generale  a  pacientei  cu  apoplexie  ovariană,  prezenţa  simptomelor    de 
hemoragie  internă,  creşterea  anemiei  –  sunt  indicaţii  pentru  tratamentul  operatoriu  al  acestei 
maladii.  De  menţionat,  că  tratamentul  conservator  nu  este  chiar  atât  de  avantajos  faţă  de  cel 
operatoriu, deoarece nu permite, chiar şi în formele neagravate, de a evacua cheagurile de sânge, 
drena cavitatea bazinului mic (ceea ce se poate efectua în cadrul laparoscopiei). Astfel, în aceste 
cazuri, după datele diferitor cercetări, se dezvoltă un proces aderenţial în bazinul mic în 85,7% 
cazuri, sterilitate – în 42,8% cazuri şi apoplexia ovariană recurentă – în 16,3% cazuri [1,3,5]. 
Ca  indicaţii  pentru  tratamentul  operatoriu  servesc  durerea  în  regiunea  inferioară  a 
abdomenului  şi  prezenţa  lichidului  liber  în  cavitatea  bazinului  mic,  confirmate  la  examenul 
ecografic.  Implementarea  în  practica  medicală  a  metodelor  endoscopice  de  diagnostic  şi 
tratament  a sporit  posibilitatea de păstrare sau reabilitare a funcţiei  reproductive. S-a schimbat 
radical şi tactica de tratament operatoriu a patologiilor organelor genitale interne la pacientele  de 
vârstă  reproductivă.  Dacă  înainte  scopul  tratamentului  operator  consta  în  înlăturarea  organului 
afectat  sau  a  unei  formaţiuni  patologice,  atunci  în  prezent  scopul  tratamentului  constă  în 
lichidarea schimbărilor patologice, păstrând integritatea organului şi funcţia reproductivă [5]. 
În  prezent  este  elaborată  o  tactică  de  tratament  cât  mai  menajantă  a  ovarului.  Motivul 
unei astfel de  abordări constă în aprecierea importanţei vitale a ovarului ca organ reproductiv şi 
deci  a  necesităţii  de  păstrare  a  unei  porţiuni  cât  mai  mare  a  ţesutului  ovarian.  Ovarul  va  fi 
înlăturat numai atunci când persistă o hemoragie masivă şi destrucţia totală a ţesutului ovarian 
[3,5]. 
Tratamentul  operatoriu  laparoscopic  al  apoplexiei  ovariene  va  include  câteva  etape: 
stoparea  hemoragiei  din  zona  rupturii  ovariene    prin  coagulare,  suturare  sau  rezecţie  ovariană; 
înlăturarea cheagurilor  de sânge din cavitatea abdominală; drenarea cavităţii abdominale. Este 
strict  interzisă  administrarea  de  vasoconstrictori  în  timpul  intervenţiei  chirurgicale,  dat  fiind 
faptul  unui  posibil  recidiv  de  hemoragie  la  expirarea  duratei  lor  de  acţiune.  În  cazurile  când 
apoplexia  ovariană  se  asociază  cu  o  altă  stare  patologică  cum  ar  fi  torsiunea  pedunculului 
chistului ovarian, dereglările de microcirculaţie în trompa ovariană, se va efectua anexectomia. 

152 
 
Luând  în  consideraţie  faptul,  că  apoplexia  ovariană  adesea  se  asociază  cu  o  sarcină 
extrauterină  sau  apendicita  acută,  în  timpul  laparoscopiei  este  indicată  examinarea  ambelor 
ovare, trompelor uterine şi zonei apendiculare.    
 
Materiale şi metode  
A fost efectuat un studiu retrospectiv în temeiul a 120 fişe de observaţie ale pacientelor 
cu  apoplexie  ovariană,  care  au  fost  internate  în  secţiile  de  ginecologie  a  instituţiilor  medico 
sanitare municipale şi raionale în perioada de timp 2011-2012 şi alcătuiesc circa 4,0% din toate 
urgenţele ginecologice. 
 
Rezultate şi discuţii  
Circa  89,7%  din  numărul  total  de  paciente  s-au  încadrat  în  limita  de  vărstă  16-35  ani, 
apoplexia  ovariană  fiind  o  stare  patologică  care  afectează  preponderent  pacientele  de  vîrstă 
reproductivă. După mediul de trai 67,0% din paciente provineau din mediul urban, iar celelalte 
33,0%  -  din  mediul  rural.  Toate  pacientele  au  fost  internate  în  mod  urgent.  Dintre  ele  au  fost 
îndreptate  pentru  internare  de  către  serviciul  AMU  61,0%  paciente,  medicul  de  familie-5,0% 
paciente, medicul specialist de profil-10,0 % paciente, iar 24% din tot numărul de ginecopate cu 
patologia vizată s-au adresat sinestătător în staţionarul ginecologic.  
Prezintă interes durata perioadei de la debutul maladiei pînă la internare, care la 43,0% 
paciente  a  fost  pînă  la  6  ore,  de  la  6  la  24  ore    la  48,0%  paciente,  iar  9,0%  din  numărul 
ginecopatelor cu AO s-au internat după 24 ore de la debutul apoplexiei. La internare diagnosticul 
a fost confirmat numai în 56.0% cazuri, iar în celelalte cazuri pacientele au fost internate pentru 
torsiunea chistului ovarian, apendicita acută, sarcina extrauterină întreruptă etc. 
Dintre femeile cu AO 8,0% erau virgo, 31,0% - nuligeste, 31,0% aveau cîte o naştere în 
anamneză,  iar  30,0%  femei  erau  multipare.  Debutul  vieţii  sexuale  pînă  la  vîrsta  de  15  ani  au 
menţionat 0,3 % paciente, de la 15 la 18 ani - 13,5% şi după vîrsta de 18 ani - 86,2% paciente. 
Dintre  cele  60,0%    femei  cu  AO,  care  utilizau  contracepţia  ca  metodă  de  reglare  a  natalităţii 
6,0%  aveau  DIU,  3,0%  foloseau  contraceptive  orale,  iar  51,0%  utilizau  aşa  metode  de 
contracepţie ca actul sexual întrerupt, contracepţia orală etc. În antecedente au menţionat sarcina 
ectopică  întreruptă  0,8%  paciente,  apoplexia  ovariană-1,2%  paciente,  patologie  inflamatorie 
acută  -  44,0%,  avorturi  medicale  -  21,0  %,  avorturi  spontane  -12,0%  paciente.  Ca  factor  de 
declanşare a AO a fost menţionat actul sexual în 37,0% cazuri, efortul fizic-în 12,0% cazuri, iar 
în restul cazurilor cauza nu a putut fi stabilită. 
La  internare  sindromul  dolor  a  fost  prezent  în  100%  cazuri,  durerea  avînd  un  caracter 
permanent cu localizarea cea mai frecventă în regiunea suprapubiană. Eliminările sanguinolente 
au fost prezente la 85,0% din tot numărul de paciente. 
Puncţia  fornixului  posterior  a  fost  efectuată  la  circa  jumătate  din  numărul  de  femei 
incluse în studiu, rezultatul fiind pozitiv în 33,0% cazuri. 
Cu  scop  de  apreciere  a  diagnosticului  laparoscopia  diagnostic-curativă  a  fost  efectuată 
numai în 10% cazuri, iar în celelalte cazuri a fost efectuată laparotomia. Procedeul operator  de 
bază folosit a fost rezecţia şi suturarea ovarului în 73,0% cazuri. Concomitent intraoperator au 
fost  depistate  următoarele  patologii  ca  procesul  aderenţial  în  13,0%  cazuri,  chistul  ovarian-
11,0%, procesul inflamator-4,0%, hidrosalpinxul tubar-2,6%, polichistoza ovariană-7,5% cazuri. 
Hemoperitoneul a constituit pînă la 500 ml - 51,0% cazuri, 500-700 ml - 26,0% cazuri, mai mult 
de 700 ml- 23,0% cazuri. 
Aşadar,  apoplexia  ovariană  este  una  din  stările  de    urgenţă  ginecologică.  Această 
afecţiune  este  caracteristică  femeilor  tinere,  care  au  în  anamneză  o  patologie  ginecologică.  În 
apoplexia ovariană se recomandă o tactică de tratament orientată spre păstrarea ovarului ca organ 
reproductiv. 
 

153 
 
Bibliografie 
1. K.P. Abel, M.A., M.Chir. Cantab. Ovarian apoplexy// Lancet.- 1964- V.283.- P.136-137. 
2. Айламазян  Э.К.  и  др.  Неотложная  помощь  при  экстремальных  состояниях  в 
         акушерской практике
 
— СПб.: СпецЛит, 2007. — 400 с.  
3. Гаспаров  A.C.,  Радзинский  В.Е.,  Тер- Овакимян  и  др  // Апоплексии  яичника  и 
         разрывы кист яичников. - М.: "МИА". - 2009.-197с. 
4. Неотложная  помощь  в  акушерстве  и    гинекологии.  Краткое  руководство.//  Под  ред. 
         акад.   РАМН В.НСерова. -   М.:"ГЭОТАР-МЕДИА". - 2007. -256с. 
 5. Элибекова  О.С.,  Тер-Овакимян  А.Э.,  Косаченко  А.Г.  Клинические  формы,  методы  и 
        отдаленные  результаты  лечения  больных  с  апоплексией  яичника  //  Материалы  VII 
        Российского форума «Мать и дитя», М. - 2005. -С.515. 
 
 
 
SARCINA ŞI NAŞTEREA LA GRAVIDELE HIV – SIDA INFECTATE 
Tatiana Belousova, Elena Mecineanu, Beatrice Gherman, Ion Bologan  
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary 
Pregnancy and childbirth at HIV-infected pregnant women 
HIV/AIDS infection continues to remain a major problem of public health. 
The  proportion  of  women  among  HIV  positive  persons  has  increased  from  25,24  %  in 
2001 to  49,11 % in  2004. 7 cases  of  HIV infection  were registered  among pregnant  women in 
2003 and 38 in 2004, but in 2008 – 832 cases. 
The National Programme is oriented towards promoting a healthy lifestyle in society, in 
parallel  with  the  expansion  of  activities  and  prevention  interventions,  early  diagnosis  and 
treatment of people infected with HIV/AIDS, including among pregnant women infected. 
 
Rezumat 
Infecţia HIV / SIDA continuă să rămână o problemă majoră de sănătate publică. 
Proporţia femeilor în rândul persoanelor HIV pozitive a crescut de la 25,24% în 2001 la 
49,11% în 2004. 7 cazuri de infectare cu HIV au fost înregistrate în rândul femeilor  gravide în 
2003 şi 38 în 2004, dar în 2008 - 832 de cazuri. 
Programul Naţional este orientat spre promovarea unui stil de viaţă sănătos în societate, 
în  paralel  cu  extinderea  activităţilor  şi  intervenţiilor  de  prevenire,  diagnostic  precoce  şi 
tratamentul persoanelor infectate cu HIV/SIDA, inclusiv şi în rîndul gravidelor infectate. 
 
Actualitatea  
Prevalenţa şi incidenţa infecţiei cu HIV în rîndul femeilor în Republica Moldova se află 
în creştere. Astfel, ponderea femeilor implicate în epidemia infecţiei cu HIV a constituit: în anul 
2000-24,3%, în 2008 deja-43,67%.  Ponderea înaltă a femeilor infectate cu HIV atrage dupa sine 
creşterea  numărului  gravidelor  infectate  şi  ca  urmare  intervine  problema  transmiterii  materno-
fetale  a  infecţiei  cu  HIV.  Astfel,  după  cum  urmează,  în  anul  2003  au  fost  depistate  12  femei 
gravide infectate cu HIV, iar în 2008 – 832. 
 
Scopul  studiului  constă  în  evaluarea  corectitudinii  sarcinii  şi  naşterii  la  gravidele  HIV 
pozitive. 
 
Materiale şi metode 
A  fost  efectuat  un  studiu  retrospectiv,  pe  un  lot  de  36  de  paciente,  vîrsta  medie  a 

154 
 
pacientelor a constituit 28 ± 0.5 ani, cu extreme cuprinse între 20 şi 45 ani, care au fost internate 
la naştere IMSP SCM Nr. 1 în perioada anilor 2009-2010, cu diagnosticul de infecţia HIV/SIDA 
confirmată la momentul internării. 
Pentru realizarea scopului lucrării şi obiectivelor a fost elaborat un chestionar. 
 
În  investigaţii  au  fost  folosite  următoarele  metode  de  examinare  a  pacientelor  şi  de 
prelucrare a datelor experimentale: clinice -  anamneză, examen obiectiv general şi  ginecologic; 
paraclinice - testul HIV/SIDA pozitiv; statistice de programare a înregistrărilor şi de prelucrare a 
rezultatelor obţinute. 
 
Rezultate şi discuţii 
Infecţia  HIV/SIDA  se  înregistrează  în  rîndul  persoanelor  tinere  de  vîrstă  reproductivă, 
apte de muncă (vîrsta  15-39 ani – 79,5%). 
De către noi a fost efectuată analiza pacientelor HIV - infectate  în funcţie de vîrstă. 
În baza cercetărilor efectuate s-a constatat, că cota cea mai mare – 55,6% din cazuri (20 
paciente) - revine pentru grupul de vîrstă de 20 - 30 ani (tabelul 1), ceea ce corespunde datelor 
literaturii de specialitate. În 25% din cazuri (9 paciente) au vîrsta cuprinsă între 31 – 40 ani, iar 
în 19,4% din cazuri (7 paciente) au o vîrtsă mai ≥ 41 ani. 
Tabelul 1 
Structura pacientelor HIV – infectate în funcţie de vîrstă (%) 
 
Vîrsta (ani) 
 
Total 
20 - 30 
31 - 40 
≥ 41 
Nr. cazuri 
20 
9 
7 
36 
% 
55,6 
25 
19,4 
100 
 
În cadrul studiului retrospectiv, din cele 36 paciente incluse in studiu, 94,5% din cazuri 
(34 paciente) proveneau din mediu urban, iar în 5,5% din cazuri (2 paciente)  – din mediu rural.
 
În  scopul  prevenirii  transmiterii  infecţiei  HIV/SIDA  de  la  mamă  la  făt  gravidele  sunt 
testate  în prima şi în a doua perioadă de sarcină.  
În  urma  analizei  efectuate  în  cadrul  studiului  retrospectiv,  în  13,9%  din  cazuri  (5 
paciente) infecţia HIV/SIDA a fost depistată pe parcursul sarcinii actuale şi în 86,1% din cazuri 
(31 paciente) infecţia HIV/SIDA depistată anterior sarcinii actuale. 
Modalitatea de transmitere a infecţiei HIV/SIDA la pacientele respective nu a fost posibil 
de elucidat. 
La repartizarea gravidelor, incluse în studiul retrospectiv, conform termenului sarcinii am 
obţinut  următoarea  divizare  (tabelul  2):  gravidele  cu  termenul  sarcinii  ≤  37  săptămîni  le  -  a 
revenit 13,9% din cazuri (5 paciente), 37+1 zi – 39 săptămîni în 52,7% din cazuri (19 paciente), 
39+1 zi – 40 săptămîni în 11,1% din cazuri (4 paciene) şi cu termenul sarcinii mai mare de 40 
săptămîni în 22,3% din cazuri (8 paciente). 
Tabelul 2 
Repartizarea pacientelor în funcţie de termenul de gestaţie 
 
 
Termenul de gestaţie 
 
Total 
≤ 37 sp 
37+1 zi – 39sp 
39+1 zi – 40sp 
≥40sp 
Abs. 
5 
19 
4 
8 
36 
% 
13,9 
52,7 
11,1 
22,3 
100 
 
Primipare, în număr de 20 gestante, le-a revenit 55,6% din cazuri, secundipare, în număr 
de  9  gestante,  le-a  revenit  25%  din  cazuri,  iar  multipare,  în  număr  de  7,  respectiv  19,4%  din 

155 
 
cazuri. 
La  momentul  internării  în  IMSP  SCM  Nr.  1,  diagnosticul  de  infecţia  HIV/SIDA  a  fost 
prezent în 86,1% din cazuri (31 paciente) şi doar în 13,9% din cazuri (5 paciente) diagnosticul de 
infecţia HIV/SIDA a fost suspectat şi confirmat la momentul internării pacientei (figura 1). Acest 
lucru a fost posibil prin utilizarea metodelor rapide de testare, testarea primară (de screening), cu 
o sensibilitate şi specificitate înaltă.