Cauza a avut originea în achitarea, în 2009, a unui jandarm care a omorât un tânăr dintr-
o comunitate străină, ce locuia într-un cartier muncitoresc, în cursul unei urmăriri de
Fișă tematică – Protecția reputației
22
mașini în 2003. Câteva minute după pronunțarea verdictului, ca răspuns la întrebarea unui
jurnalist, reclamantul, avocatul tatălui victimei, a declarat că decizia de achitare nu
reprezenta o surpriză având în vedere originea etnică a membrilor juriului, compus
exclusiv din „albi”. Avocatul a fost sancționat de curtea de apel cu avertisment pentru
neîndeplinirea obligațiilor deontologice de discreție și moderare. Acesta a susținut că
sancțiunea respectivă a constituit o atingere nejustificată asupra dreptului său la libertatea
de exprimare.
Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție. S-a
observat, în special, că sancțiunea a constituit o ingerință în exercitarea dreptului
reclamantului la libertatea de exprimare, care a urmărit scopurile de protecție a reputației
sau ale drepturilor altora și cel de respectare a autorității și imparțialității puterii judiciare.
Curtea a considerat că afirmațiile în litigiu se înscriau în cadrul unei dezbateri de interes
general privind funcționarea justiției penale în contextul mediatic al unei cauze. Luate în
contextul lor, nu au constituit o acuzație insultătoare ori cu o conotație rasistă, ci se
refereau la imparțialitatea și reprezentativitatea membrilor juriului, cu alte cuvinte, o
afirmație generală privind organizarea instanțelor penale. Putând să șocheze, afirmațiile
respective au constituit totuși o judecată de valoare ce se baza pe o bază de fapt suficientă
și au format o parte din apărarea clientului avocatului. În cele din urmă, Curtea a
considerat că respectiva condamnare, constând din cea mai mică pedeapsă, a fost totuși
disproporționată și nu a fost necesară într-o societate democratică.
Dostları ilə paylaş: