Vellutini și Michel împotriva Franței
6 octombrie 2011
Această cauză privea condamnarea pentru calomnierea publică a unor liderilor sindicali
pentru critica vehementă adusă unui primar în calitatea sa de angajator.
Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție,
constatând că ingerința în dreptul la libertatea de exprimare al reclamanților, în calitatea
acestora de lideri sindicali, nu a fost necesară într-o societate democratică. Observând în
special, că, în calitatea lor de reprezentanți ai unui sindicat, reclamanții aveau totuși
obligația de a se asigura că observațiile lor se încadrau în limitele dreptului la libertatea
de exprimare, luând în considerare interesul de a proteja reputația și drepturile altora,
Curtea a remarcat că primarul, care putea fi identificat din pliantul în litigiu, nu fusese însă
menționat pe nume. Acesta a fost doar criticat în ceea ce privește îndatoririle sale și nu au
fost făcute afirmații de natură privată împotriva sa. Curtea a repetat că limitele criticii
acceptabile sunt mai mari față de un politician decât față de o persoană particulară.
Politicienii se deschid în mod inevitabil și cu bună știință unei examinări riguroase a fiecărui
cuvânt și faptă atât din partea jurnaliștilor, cât și a publicului larg și, prin urmare, trebuie
să manifeste un grad mai mare de toleranță față de critică.
Dreptul la protecția reputației ca aspect legat de dreptul la
respectarea vieții private
Personalități istorice
Dostları ilə paylaş: |