Stimularea electrică funcţională Radu Breahnă, Irina Turtureanu

Stimularea  Electrică  Funcţională  (SEF)-  sau  electrostimularea  funcţională  este  o 

tehnică  care  utilizează  curentul  electric  pentru  excitarea  nervilor  extremităţilor  afectate  de 

paralizie  în  urma  leziunii  măduvii  spinării,  a  capului,  ischemie  cerebrală,  şi  alte  afecţiuni 

neurologice.  SEF  este  primordial  utilizată  pentru  restabilirea  funcţionalităţii  persoanelor  cu 

dizabilităţi. Uneori mai este numită Stimularea Electrică Neuromusculară (SENM). 

SEF iniţial a fost cunoscută sub denumirea de Electroterapie Funcţională, termen propus 

de Liberson [1]. De abia în 1967 a apărut denumirea de Stimulare Electrică Funcţională, noţiune 

utilizată de Moe şi  Post  într-un patent intitulat  “Stimularea electrică a  muşchiului deprivat de 

controlul nervos cu scopul obţinerii contracţiei musculare şi asigurării unei mişcări funcţionale 

şi  utile”.  Primul  aparat  comercial  SEF  trata  flexiunea  dorsală  deficitară  a  piciorului  în  timpul 

mersului, prin stimularea nervului peronier. Liberson a comunicat o îmbunătăţire semnificativă a 

mersului pacienţilor hemiplegici care au testat acest tip de neuroproteză. Ideea a fost preluată şi 

de  către  alte  centre  de  cercetare  (University  Rehabilitation  Institute  –  Ljubljana,  Rancho  Los 

Amigos,  Downey,  USA,  etc)  [2,3].  Au  avut  loc  cercetări  asidue,  finalizîndu-se  cu  diverse 

prototipuri  de  neuroproteze.  Din  păcate,  puţine  au  depăşit  stadiul  cercetărilor  şi  au  ajuns  în 

clinici pentru tratamentul curent al pacienţilor. 

Stimularea  electrică  funcţională  urmăreşte  coordonarea  activării  grupelor  musculare 

vizate,  astfel  încît  mişcarea  rezultată  la  nivelul  membrelor  inferioare  sau  superioare  să 

corespundă celei normal voluntare.  

Pacienţii care pot beneficia de tratamente bazate pe stimulare electrică funcţională: 



 

Pacienţii  cu  accident  vascular  cerebral  (primele  6  luni  sunt  hotărîtoare  în 

recuperare) 



 

Pacienţii cu scleroză multiplă (îmbunătăţeşte calitatea mişcărilor) 



 

Pacienţii cu Parkinson (calitatea mersului se îmbunătăţeşte semnificativ) 



 

Pacienţii paralizaţi (exerciţii de întreţinere) [4,5]. 

Stimularea electrică se realizează cu electrozi plasaţi la suprafaţa pielii sau implantaţi.