Suport de curs

Fig. IV.14.: Lingurile din placă de bază
LINGURA DIN POLISTIREN
Plăcile de polistiren fiind transparente au avantajul că se ajustează mai uşor pe model în limitele câmpului protetic. Tehnologia de confecţionare este asemănătoare cu cea a lingurilor din placă de bază, având câteva deosebiri:

• 
  Temperatura de ramolire e mai mare;
  
• 
  Plastifierea e mai lentă;
  
• 
  Adaptarea pe model se face prin intermediul unui prosop ud datorită temperaturii ridicate;
  
• 
  Surplusul de material se secţionează căci nu se poate răsfrânge;
  
• 
  Prelucrarea lingurii este greoaie datorită compoziţiei materialului;
  
• 
  Accesoriile se confecţionează din placă de bază.
  

Din aceste motive polistirenul este rar folosit în practică.
LINGURA DIN ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL
Răşina autopolimerizabilă este indicată pentru orice câmp protetic şi în special pentru cele deficitare. Aceste linguri pot fi folosite ca suport pentru o gamă largă de materiale de amprentare finală, chiar şi pentru cele cu o consistenţă crescută cum sunt masele termoplastice. Sunt preferaţi polimerii din acrilat de metil sau etil, iar tensiunile interne care apar în timpul contracţiei la polimerizare dispar în decurs de 24 de ore. Grosimea pereţilor trebuie să fie de aproximativ 4 mm, iar în zonele de solicitare maximă se practică îngroşări sub formă de nervuri.

În cazul confecţionării portamprentei din răşini acrilice, pentru prepararea acesteia avem nevoie de;

• 
  Godeu din sticlă, porţelan sau plastic (polietilenă), care trebuie să fie curat şi uscat;
  
• 
  O spatulă din metal, plastic sau agar-agar, care de asemenea trebuie să fie uscată şi curată;
  
• 
  Două plăci de sticlă;
  
• 
  O spatulă de ceară sau un bisturiu;
  
• 
  Freze pentru acrilat;
  
• 
  Şnur de bumbac.
  

Etapele de execuţie:

• 
  Trasarea limitelor câmpului protetic, ocolind bridele, frenurile labiale şi lingual;
  
• 
  Deretentivizarea zonelor exagerat retentive sau a dinţilor restanţi;
  
• 
  Izolarea câmpului protetic cu soluţii alginice prin pensulare;
  

Fig. IV.15.: Izolarea modelului

• 
  Se prepară pasta de răşină acrilică autopolimerizabilă într-un godeu uscat şi curat după instrucţiunile firmei producătoare. Godeul este bine să fie acoperit pentru a proteja materialul de eventualele impurităţi şi a preveni evaporarea monomerului;
  

Fig. IV.16.: Prepararea pastei acrilice

• 
  Pasta astfel obţinută se presează între două plăci de sticlă vaselinate şi distanţate la 1,5 - 2 mm cu două şuviţe de ceară roz. Pe una din plăci se aplică o folie de celofan umezită. Conturul viitor al plăcii, de trapez sau de potcoavă, se obţine cu ajutorul unui fir de bumbac care se plasează între cele două plăci în forma dorită. În interiorul acestui fir se pune acrilatul, se întinde şi apoi se presează cu cealaltă placă de sticlă. Se îndepărtează placa de sticlă fără celofan prin glisare, iar cu ajutorul foliei de celofan acrilatul este depus pe model prin răsturnare;
  

Fig. IV.17.: Presarea acrilatului