1 academia de știinţe a moldovei secţia de știinţe medicale buletinul academiei de ştiinţe a moldovei



Yüklə 5,01 Kb.
Pdf görüntüsü
səhifə15/39
tarix05.05.2017
ölçüsü5,01 Kb.
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   39

108
60-75
0- (0)
1
9,1
0
-
0
-
0
-
I – (1)
10
90,9
8
80
8
80
3
30
II – (2)
0
-
2
20
2
20
7
70
III – (3)
4
36,3
7
70
9
90
10
100
IVa – (4)
3
27,3
7
70
4
40
9
90
IVb – (5)
0
-
3
30
1
10
7
70
n=11
n=10
n=10
n=10
  
 Notă: „n” – numărul pacienţilor exploraţi, în paranteze gradaţiile au fost transferate în puncte codate 
(1-2-3-4-5) pentru a calcula statistic media aritmiilor ventriculare.
Tabelul 2
Media frecvenţelor cardiace (MFC) şi maximul mediei gradaţiilor (MG) al aritmiilor 
ventriculare (AV) după cl. Lown al pacienţilor cu valvulopatii mitrale în funcţie de vârstă, 
tipul VM şi ICC (NYHA)
Vâr-
sta, 
ani
ICC I - II
ICC III - IV
VM>S (1)
VM>I (2)
VM>S (3)
VM>I (4)
Nr. de 
paci-
enţi
MFC
Mg al AV 
în puncte
Nr. de 
paci-
enţi
MFC
Mg al 
AV, în 
puncte
Nr. 
de-
paci-
enţi
MFC
Mg al 
AV, în 
puncte
Nr. de 
paci-
enţi
MFC
Mg al 
AV, în 
puncte
36-59
17
78,8±3,9
0,59±
0,12
15
75,6±3,9
2,73±
0,46
10
85,0±3,1
3,0±
0,6
12
86,6±
4,5
4,42±
0,19
60-75
11
75,8±4,1
1,91±
0,46
10
77,3±5,5
3,4±
0,4
10
83,8±5,7
3,3±
0,3
10
82,7±
3,4
4,6±
0,2
P
1-2
<0,001
*<0,05
P
2-4
<0,01
*<0,05
P
1-3
<0,001
*<0,05
P
3-4
<0,05
*<0,01
Notă: veridicitate în loturile comparabile 1-2-3-4;
* - veridicitate între tineri şi bătrâni.
Media frecvenţelor cardiace (MFC) şi maximul mediei gradaţiilor (MG) de aritmii ventriculare 
(AV) la pacienţii cu valvulopatii mitrale în funcţie de vârstă, tipul VM şi stadiul de ICC sunt prezenta-
te în tabelul 2, din care reiese că frecvenţele cardiace într-un minut nu se deosebesc veridic în funcţie 
de vârstă şi de tipul de asociaţie al valvulopatiilor mitrale (p>0,1), iar maximul mediei gradaţiilor în 
aritmiile ventriculare la pacienţii de o vârstă mai înaintată cu acelaşi stadiu de ICC, însă la care creş-
terea mediei gradaţiilor veridic a fost mai mare, considerându-se de 1,91±0,46 (p<0,01), demonstrând 
nocivitatea acestora chiar şi în stadiile incipiente de insufi cienţă cardiacă. Cum se observă din tabel, 
MG aritmiilor ventriculare progresează veridic în stadiile III şi IV de insufi cienţă cardiacă atât la bol-
navii cu VM>S, cât şi la pacienţii cu VM>I, ajungând până la 3,3±0,3 şi concomitent până la 4,6±0,2 
puncte (p<0,001). Aici trebuie de subliniat faptul că la bolnavii cu VM>I maximul mediei gradaţiilor 
se înregistrează mai frecvent, fi ind mai maligne decât la pacienţii cu VM>S (p<0,001), reliefându-se 
că la pacienţii bătrâni ExV sunt mai periculoase, deseori provocând moartea subită. Important este şi 
faptul că din 48 de pacienţi cu VM>S, numai la doi bolnavi cu ICC st. III şi IV s-au înregistrat mai 
mult de 30 de ExV pe oră, iar la 47 de pacienţi cu VM>I acest număr de ExV pe oră s-a depistat la 4 
bolnavi cu ICC st. I şi II şi la 16 subiecţi cu ICC st. III şi IV, stabilindu-se că şi frecvenţa înregistrării 
de ExV maligne, conform claselor III-IVa şi IVb (cl. Lown), prevalează mult mai multe la pacienţii 
cu VM>I (tab. 2, 3).
 

109
Tabelul 3
Media frecvenţei extrasistoliilor ventriculare ExV/oră în funcţie de vârstă, tipul valvulopatiei 
mitrale şi stadiul de ICC, monitorizare Holter/24 ore
Vârsta 
(ani)
Media 
ExV/oră
ICC I - II
ICC III - IV
Nr. 
de 
paci-
enţi
VM>S (1)
Nr. de 
paci-
enţi
VM>I (2)
Nr. de 
paci-
enţi
VM>S (3)
Nr. de 
paci-
enţi
VM>I (4)
36-59
Nr. total
Log(N+1)
17
0,11±0,04
0,03±0,01
15
8,0±2,6
0,82±0,14
10
6,18±2,28
0,64±0,15
12
97,4±21,7
1,9±0,14
60-75* Nr. total
Log(N+1)
11
2,61±1,9**
0,29±0,12
10
18,9±5,8
1,02±0,14
10
16,0±5,3
0,94±0,16
10
156,8±83,5
1,81±0,18
P
1-2
<0,001
*<0,001
P
2-4
<0,001
*<0,01
P
1-3
<0,001
*<0,001
P
3-4
<0,001
*<0,01
Notă: *- veridicitate statistică între loturile bătrânilor; în numărător – numărul total al ExV/oră şi în nu-
mitor – numărul total al ExV/oră în log(N+1);
** - veridicitate între lotul cu vârsta de 36-59 de ani şi 60-75 ani.  
Dat fi ind faptul că prin monitorizarea Holter/24 ore înregistrarea ExV a fost destul de dispersată 
de la caz la caz, clasifi carea Lown a fost adaptată prin cifre codate (0-0, I-1, II-2, III-3, IVa-4, IVb-5), 
iar ExV s-au calculat în medie pe oră până la 30 şi mai mult de 30 de extrasistole ventriculare. Trans-
formarea dispersiilor înregistrate ale ExV prin formula log(N+1) a permis o prelucrare statistică mai 
minuţioasă a ExV/oră pe toată perioada nictemerală. Media frecvenţelor cardiace pe minut în timpul 
monitorizării s-a calculat prin împărţirea tuturor complexurilor ECG/24 ore la timpul nictemiral în 
minute. Astfel, conform  tabelului 3, media frecvenţei ExV/oră în funcţie de vârstă, de tipul valvu-
lopatiei mitrale şi de stadiul de ICC efectuate prin monitorizarea Holter/24 ore  demonstrează că în 
VM>I extrasistolele ventriculare se înregistrează mult mai frecvent comparativ cu VM>S începând 
cu stadiile iniţiale de insufi cienţă cardiacă şi terminând cu cele mai tardive (p<0,001). Concomitent 
cu creşterea stadiului de insufi cienţă cardiacă, această discrepanţă se evidenţiază şi mai mult atât prin 
numărul ExV în numerar, cât şi în log(n+1), diferenţele fi ind veridice între toate loturile comparabile 
(p<0,001). Cât priveşte vârsta pacienţilor, trebuie de menţionat faptul că din toate loturile comparabi-
le, diferenţele au fost veridice numai în lotul pacienţilor bătrâni faţă de cei mai tineri cu VM>S şi ICC 
st. I-II ( p<0,001), iar în celelalte loturi diferenţele au fost destul de pronunţate, dar nesemnifi cative, 
probabil, din cauza dispersărilor numărului de ExV/oră, se poate concluziona că vârsta înaintată în 
loturile de bătrâni de asemenea măreşte nu numai numărul de ExV, dar şi apariţia ExV de gradaţii 
înalte (p<0,001 şi p<0,01), care nu rareori pot provoca şi moartea subită.
Predominanţa înregistrării ExV la pacienţii cu prevalenţa insufi cienţei mitrale, posibil, se mai 
poate elucida şi prin prezenţa volumului ventricolului stâng, crescut concomitent cu severitatea regur-
gitării şi dilatării atriului stâng. Aceste componente ale dereglărilor hemodinamice în VM>I cu tim-
pul deteriorează funcţiile ventricolului stâng, simultan provocând şi creşterea marcată a complianţei 
atriale stângi, care împreună declanşează apariţia fi brilaţiei atriale, edemului pulmonar, de asemenea 
şi dereglări de ritm ventricular. Pentru a soluţiona aceste probleme, cu ajutorul ecocardiografi ei Dop-
pler spectral, am studiat volumul telediastolic al VS, fracţia de ejecţie (FE) şi viteza scurtării fi brelor 
musculare ale pereţilor antero-posteriori ai VS (%ΔS).
În acest studiu au fost selectaţi 80 de bolnavi (tab. 4) cu valvulopatii mitrale asociate, împărţiţi 
în două loturi în funcţie de mărimea volumului telediastolic (VTD) al VS: la 40 de pacienţi VTD a 
fost egal sau mai mic de 170 ml, iar în al doilea lot au intrat 40 de bolnavi cu VTD>170 ml. Indicele 
170 ml a fost stabilit din considerente că împărţeşte veridic loturile pacienţilor. Astfel, în primul lot de 
36-59 de ani au intrat 20 de bolnavi cu VTD≤170 ml (în medie 128,4±6,3 ml), iar în al doilea lot 20 de 
bolnavi cu aceeaşi vârstă, însă cu VTD >170 ml (În medie 218,4 ±9,3 ml). Maximul mediei gradaţii-

110
lor (MG) a aritmiilor ventriculare în primul lot a fost de 1,4±0,3 puncte, iar în al doilea de 3,45±0,36 
puncte (p<0,001). ExV în primul lot cu VTD≤170 ml s-au înregistrat în număr de 1,82±0,66/ oră, în 
log(N+1) – 0,27±0,08/oră, iar în al doilea lot cu VTD>170 ml, ExV - de 29,8±12,18/oră, în log(N+1) 
– 1,0±0,15/oră, (p<0,001).
Tabelul 4
Media extrasistoliilor ventriculare ExV/oră la 80 de pacienţi cu valvulopatii mitrale asociate 
în funcţie de vârstă şi de volumul telediastolic (VTD, ml) al ventricolului stâng,
 monitorizare Holter/24 ore
Vârsta 
(ani)
Media ExV/
oră
VTD≤170 ml
VTD>170 ml
p
ExV/oră
(1)
VTD, ml 
(2)
ExV/oră
(3)
VTD, ml 
(4)
36-59
Nr. total
Log(N+1)
1,82±0,66
0,27±0,08
128,4±6,3 
(n=20)
29,8±12,2
1,00±0,15
218,4±9,3
(n=20)
P
1-3
<0,001
P
2-4
<0,001
60-75*
Nr. total
Log(N+1)
15,1±6,2*
0,72±0,14*
133,7±1,97
(n=20)
80,5±44,0
1,29±0,16
201,2±6,27
(n=20)
P
1-3
<0,01
P
2-4
<0,001
p<0,01
p>0,1
p>0,1
p>0,1
Notă: * - veridicitatea statistică în funcţie de vârstă.
La 20 de bolnavi cu vârsta de la 60 până la 75 de ani cu VTD≤170 ml (în medie 133,7±1,97 ml) 
şi la alţi 20 cu VTD>170 ml (în medie 201,2±6,3 ml), maximul mediei gradaţiilor ExV înregistrate 
a fost concomitent de 2,17±0,39 şi 4,1±0,2 puncte (p<0,001), iar numărul ExV/oră în numerar s-au 
marcat concomitent de 15,1±6,2 şi 80,5±44,0, iar în log(N+1) – 0,72±0,14 şi la 1,29±0,16 pacienţi 
bătrâni cu valvulopatii mitrale asociate (p<0,01).
Aşadar, concludent s-a demonstrat că cu cât VTD este mai mare, cu atât mai frecvent se înregis-
trează ExV, iar simultan cu mărirea VTD creşte nu numai numărul ExV, dar şi înregistrarea ExV de 
gradaţii înalte, vicioase pentru prognosticul vieţii pacienţilor. Aceste deziderate au fost argumentate 
şi prin aprecierea indicilor fracţiei de ejecţie şi vitezei de scurtare a fi brelor musculare ale pereţilor 
antero-posteriori ai VS (%ΔS), determinaţi prin EcoCG. 
Astfel, la bolnavii maturi cu vârsta până la 60 de ani şi la cei bătrâni până la 75 de ani cu 
VTD≤170 ml FE a fost concomitent de 61,1± 1,79 şi 61,1±1,97%, iar la pacienţii cu VTD>170 ml, 
simultan, a fost de 52,9±2,57 şi 49,2±1,9%, argumentând veridic diferenţele dintre cele două loturi 
comparabile (p<0,001), la care viteza scurtării fi brelor musculare a VS (%ΔS) la pacienţii maturi şi 
bătrâni cu VTD≤170 ml a fost concomitent de 35,1±1,15 şi 33,1±1,27%, iar la cei cu VTD>170 ml, 
%ΔS s-au sesizat simultan 28,3±1,56 şi 26,1±1,1%, diferenţele statistice fi ind veridice (p<0,001). 
Aşadar, am constatat că cu cât VTD este mai mare, cu atât mai mult se micşorează şi FE şi %ΔS, 
care, la rândul lor, favorizează disfuncţiile ventriculare paralel cu cele atriale, ambele provocând atât 
dereglări de ritm supraventricular, cât şi ventricular. 
Analizând VTD la 95 de pacienţi în funcţie de prevalenţa stenozei sau a insufi cienţei mitrale, 
am constatat că la bolnavii maturi cu VM>S şi ICC st. I-II volumul telediastolic a fost în medie de 
135,3±11,0 ml, iar la cei vârstnici de 153,5±8,0 ml, pe când la pacienţii cu VM> I aceşti indici conco-
mitent au fost 176,3±8,7 ml şi 189,6±10,7 ml (p<0,001). Pe de altă parte, la bolnavii maturi cu VM>S 
şi ICC st. III-IV VTD a fost 155,3±12,5 ml, iar la bătrâni 167,8±12,9 ml, pe când la pacienţii cu VM>I 
şi acelaşi stadiu de ICC aceşti indici concomitent au fost: 182±10,9 şi 206,4±21,9 ml (p<0,001).
Întregând aceste date hemodinamice, trebuie confi rmat faptul că VTD la pacienţii cu VM>I este 
veridic mai mare şi defectuos chiar de la stadiile incipiente de insufi cienţă cardiacă, refl ectând obiec-
tiv nu numai prevalenţa insufi cienţei mitrale, ci şi disfuncţiile timpurii atriale şi cele ventriculare, care 
stau la baza dereglărilor de ritm cardiac. 
Dat fi ind faptul că în era modernă tratamentul dereglărilor de ritm pe fundalul valvulopatiilor 
mitrale cu insufi cienţă cardiacă cronică se perfecţionează, iar glicozidele digitalice rămân mai bine de 
două secole drogurile de elită în tratamentul insufi cienţei cardiace congestive şi în terapeutica tahi-

111
cardiilor paroxistice din fi brilaţia atrială şi a altor tahicardii ventriculare, în ultimul timp multe trialuri 
referitoare la tratamentul cu digoxină demonstrează supravieţuirea pacienţilor, reducând nevoia de 
spitalizări repetate [4, 5, 11]. În doze mici şi moderate digoxina mai are şi un efect de acţiune antia-
ritmică în aritmiile ventriculare, iar intoxicaţiile digitalice devin tot mai rare şi mai bine controlabile. 
Prin stimularea moderată a contractilităţii miocardului, digitala îmbunătăţeşte golirea ventriculară, 
ceea ce duce la creşterea debitului cardiac şi fracţiei de ejecţie, stimulează diureza, scade volumul 
telediastolic al ventricolului insufi cient, ducând la ameliorarea simptomelor produse de congestia 
vasculară pulmonară şi de presiunea venoasă sistemică crescută [12, 15]. Iată de ce în SUA adminis-
trarea dogoxinei în cardiologie ocupă locul patru din tot tratamentul cardiovascular. Farmacokinetic, 
digoxina se reabsoarbe cel mai mult în stomac, duoden şi în partea proximală a intestinului subţire, 
iar excreţia medie de 25-30 la sută din totalul cumulat în ser/24 ore se efectuează în majoritate prin 
rinichi. 
În tabelul 5, prin monitorizarea Holter/24 ore am înregistrat frecvenţa ExV/oră până şi după 
digitalizare în funcţie de concentraţia drogului în ser (ng/ml) şi de tipul de asociere a valvulopatiei 
mitrale, împărţind pacienţii în 3 loturi: cu concentraţia digoxinei de la 0,4 până la 1,09 ng/ml, de la 
1,1 până la 1,79, iar în al treilea lot au intrat pacienţii cu concentraţia drogului de la 1,8 până la 2,5 
ng/ml. 
Tabelul 5
Frecvenţa extrasistoliilor ventriculare ExV/oră până şi după digitalizare în funcţie de 
concentraţia digoxinei în ser (ng/ml) şi tipul de asociere în valvulopatiile mitrale (VM>S 
şi VM>I), ECG monitorizare Holter/24 ore
Tipul de 
VM
Digoxina în ser 0,4-1,09 ng/ml
Digoxina în ser 1,1-1,79 ng/ml
Digoxina în ser 1,8-2,5 ng/ml
Nr. 
paci-
enţi
ExV/oră 
pînă la 
digitali-
zare 
ExV/
oră după 
digitali-
zare
Dife-
renţa 
ExV/
oră 
log
(N+1)
Digo-
xina 
în ser 
ng/ml
Nr. 
paci-
enţi
ExV/
oră 
pînă la 
digita-
lizare
ExV/
oră 
după 
digita-
lizare
Dife-
renţa 
ExV/
oră 
log
(N+1)
Digo-
xina 
în ser 
ng/ml
Nr. 
paci-
enţi
ExV/oră 
pînă la 
digitali-
zare
ExV/
oră 
după 
digita-
lizare
Dife-
renţa 
ExV/
oră 
log
(N+1)
Digo-
xina 
în ser 
ng/ml
VM>S*
11/6
8,1±2,9
 log
(N+1) 0,67*±
0,16
3,37±1,2 log
(N+1) 
0,45±0,12
(-) 0,17±
0,07
p<0,05
0,83±
0,03
8/3
0,97±0,6 
log (N+1)
0,2*±0,08
1,07±0,5 
log
(N+1) 
0,23±0,09
(+)
0,028±
0,05
p>0,1
1,25±
0,13
6/4
4,55±3,2 
log
(N+1)
0,29*±0,12
2,30±0,8 
log
(N+1) 
0,37±0,13
(+)
0,09±
0,14
p>0,1
2,05±
0,13
VM>I**
9/3
40,4±18,7 log
(N+1) 
1,27**±0,19
19,8±9,6 log
(N+1) 
0,96±0,19
(-)
0,31±
0,08
p<0,001
0,82±
0,09
11/5
38,5±22,4 
log
(N+1)
1,12**
±0,24
51,1±31,1 
log
(N+1) 
1,29±0,29
(+)
0,11±
0,09
p>0,1
1,27±
0,1
10/6
24,1±11,5 
log
(N+1) 
1,0**±0,19
85,4±25,5 
log
(N+1) 
1,76±0,13
(+)
0,76±
0,19
p<0,001
2,16±
0,35
P
*
**
<0,05
>0,1
<0,01
>0,1
<0,01
>0,1
Notă: Nr. pacienţilor cu ICC st I-II în numerar şi în numărător st. III-IV (NYHA);
          *      - veridicitate ExV/oră între pacienţii cu VM>S şi VM>I.
           **
Parametrii 1,09 şi 1,79 ng/ml i-am determinat pentru că ne împărţeau loturile egale şi statistic 
veridice în funcţie de concentraţia drogului în ser. Aici de subliniat că concentraţia digoxinei în dia-
pazonul de la 0,4 până la 2,0 ng/ml are o acţiune ionotrop pozitivă fără intoxicaţii digitalice vizibile. 
Din tabel mai reiese că numărul ExV după digitalizara pacienţilor cu ambele tipuri de valvulopatii 
mitrale asociate s-a micşorat veridic cu 0,17±0,07 şi 0,31±0,8 ExV/oră în log(N+1) la toţi bolnavii din 
primul lot, care au avut digoxina în ser 0,83±0,03 şi 0,82±0,09 ng/ml, demonstrând că digoxina în di-
apazonul acestor concentraţii are o acţiune antiaritmică (p<0,001) şi, invers proporţional, la pacienţii 
cu VM>I şi concentraţia drogului în medie de 2,16±0,35 ng/ml din diapazonul 1,8-2,5 ng/ml, drogul 
a avut o acţiune proaritmogenă (p<0,001). În loturile de pacienţi cu dimensiunile de concentraţie de 
la 1,1 până la 1,79 ng/ml, digoxina a avut o acţiune ionotrop pozitivă, iar ExV/oră înregistrate n-au 
avut diferenţe veridice, nici simptome de intoxicaţii digitalice, concentraţia medie a drogului fi ind de 
1,25±0,13 şi 1,27±0,1 ng/ml (p>0,1). 

112
De menţionat faptul că în primul lot de pacienţi cu VM>S şi acţiune antiaritmică a drogului 6 
bolnavi au fost cu ICC st. III-IV, care deseori favorizează mărirea numărului de ExV. Şi în lotul de 
bolnavi cu VM>I şi acţiune proaritmogenă a digoxinei , de asemenea au fost 6 pacienţi cu ICC st. III 
şi IV. Deşi stadiile de ICC au fost asemănătoare, la bolnavii cu VM>S, volumul telediastolic şi fracţia 
de ejecţie cu disfuncţiile VS sunt mai minore şi, probabil, au favorizat mai uşor acţiunea antiaritmică 
a drogului, pe când la pacienţii cu VM>I disfuncţiile hemodinamice ale VS sunt mai drastice, din 
această cauză şi dereglările de ritm ventricular sunt mai frecvente şi mai nocive, iar digoxina din ser 
în medie de 2,16±0,35 ng/ml a favorizat şi mai mult acţiunea proaritmogenă a drogului. Subliniem 
că bolnavi cu intoxicaţii digitalice nici în al treilea lot nu s-au înregistrat. Maximul mediei gradaţiilor  
ExV în puncte codate până şi după digitalizare la pacienţii cu VM>S din primul lot a fost în medie 
de 2,8±0,5 puncte şi, respectiv, 1,2±0,4 puncte (p<0,05), iar frcvenţa cardiacă concomitent a fost de 
93,0±2,7 şi 71,9±2,6 bătăi/min, adică s-a micşorat după digitalizare cu 22,0±3,8 la sută (p<0,001).
În lotul de pacienţi cu VM>I şi concentraţia digoxinei în ser > 1,8 ng/ml acţiunea proaritmogenă 
s-a manifestat prin mărirea numărului de ExV> 30/oră la 80% din bolnavi, iar ExV de gradaţii înalte 
(IVa şi IVb) s-au înregistrat concomitent după digitalizare în 90 şi 100%, acţiunea proaritmogenă 
fi ind înregistrată şi veridică aproape sută la sută (p<0,001).
Pentru a argumenta mai fundamental acţiunea antiaritmică  şi proaritmogenă a digoxinei, am 
selectat 21 de pacienţi cu ExV, la care s-au înregistrat mai mult de 10 ExV/oră, neluându-se în consi-
deraţie tipul de valvulopatie mitrală (tab. 6). 
La includerea în aceste loturi de înregistrare a ExV/oră s-au exclus pacienţii cu hipo- sau hiper-
potasemie în ser, care pot favoriza dereglările de ritm ventricular. De asemenea s-au exclus bolnavii 
cu clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/min, adică cei cu fi ltraţia renală scăzută şi care mai uşor 
pot face intoxicaţii digitalice, într-un cuvânt, am exclus toţi factorii secundari ce pot provoca apariţia 
aritmiilor ventriculare. 
După cum se constată din tabel, acţiunea veridică antiaritmică a digoxinei se consideră micşo-
rarea cu 50 la sută  şi mai mult a ExV după degitalizare şi tratament. Asemenea efect s-a obţinut la 9 
bolnavi, concentraţia drogului în ser a cărora a fost de la 0,59 până la 0,96 ng/ml (în medie 0,9±0,17 
ng/ml). Micşorarea numărului de extrasistolii în procente a fost de 76,8±4,47, cu deviere de la 54,3 
până la 91,1 la sută. Concentraţia digoxinei în ser şi volumul telediastolic la aceşti pacienţi au fost 
semnifi cativ mai mici decât la pacienţii la care acţiunea antiaritmică a drogului lipsea (p<0,05). Ma-
joritatea bolnavilor din acest lot au fost cu VM>S, iar la 7 din 9 s-a constatat şi ICC de stadiile III-IV, 
care, după cum am menţionat, contribuie la mărirea frecvenţei şi apariţia mai multor ExV de gradaţii 
înalte, aici însă acţiunea antiaritmică a drogului a fost pozitivă. Acest fenomen demonstrează că func-
ţionalitatea VS la bolnavii vu VM>S este satisfăcătoare chiar şi la pacienţii cu stadiile avansate de 
insufi cienţă cardiacă congestivă.
Tabelul 6
Yüklə 5,01 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   39




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə