1 academia de știinţe a moldovei secţia de știinţe medicale buletinul academiei de ştiinţe a moldovei

§
p
Clinic/IRM
1.7
2.4
4.14
0.0004
Clinic/CT
0.25
2.1
0.42
0.68
Clinic/Ecografi c
0.25
2.1
0.42
0.68
IRM/CT
-1.4
2.6
- 3.5
0.0017
IRM/Ecografi c
-1.7
2.8
-3.8
0.001
Notă: *devierea teoretică =0, 
†
diferenţa de diametru al leziunii, 
§
 coefi cientul de corelare.
Urografi a intravenoasă a avut o contribuţie insubstanzială în bilanţul extinderii şi a permis stu-
diul stării aparatul renal. În acelaşi timp, a furnizat date despre perezenţa anomaliilor de dezvoltare şi 
ptoză renale, care sunt contraindicaţii în utilizarea radioterapiei.
Am efectuat analizarea comparativă a semnelor discriminante în favoarea malignităţii atât a 
metodelor imagistice de diagnostic al cancerului colului uetrin, cât şi în combinarea lor. Sensibilitatea 
ecografi ei a constituit 53%, a CT – 82% a IRM – 94,6% (p<0,05). Specifi citatea ecografi ei a fost egală 
cu 21%, a CT – cu 76%, a IRM –  cu 93,5% (p<0,05).
Rezultatele analizei posibilităţilor de diagnostic ale diverselor combinări de metode imagistice 
de diagnostic sunt redate în tabelul 7.
Tabelul 7
Variaţia de combinaţii ale metodelor imagistice de diagnostic al tumorilor mamare
Tipul investigaţiilor
Denumirea indicatorilor
Sensibilitatea (%) Specifi citatea (%) VPP (%)
VPN (%)
Efi cacitatea(%)
Ecografi a + cutia 
toracică +  UIV
78,9
60,5
68,4
59,1
64,1
Ecografi a + IRM
98,9
93,3
91,5
99,2
95,7
CT + Ecografi a
94,6
92,1
89,7
95,9
93,2
CT + Ecografi a + IRM
99,4
*
95,3
93,9
99,6
*
97,0
*
  Notă: p < 0,005; 
*
 - p < 0,0005
Din tabelul 7 reiese că cea mai optimală combinaţie de metode imagistice de diagnosticare a 
cancerului de col uterin este CT + Ecografi a + IRM, având o efi cacitate de 97%, urmată de Ecografi a 
+ IRM (efi cacitatea - 95,7%).
Examinarea standard Ecografi a + cutia toracică + UIV nu contribuie esenţial la stadializarea 
corectă, având o efi cacitate de 64,1% în evaluarea extinderii neoplazice. Cele mai puţine erori au fost 
înregistrate la examinarea IRM, fi ind urmată de CT şi ecografi e.
Discuţii. Cancerul de col la femei este una dintre cele mai frecvente neoplazii ale tractului geni-
tal. Aprecierea corectă a stadiului în această maladie este crucială pentru determinarea prognosticului 
şi modului de tratament.
În prezenta lucrare ne-am trasat obiectivele de a stabili cu o maximă certitudine ierarhia investi-
gaţiilor imagistice ale tumorilor organelor genitale feminine în complex cu examenul clinic.
Examenul clinic ca mijloc de bilanţ preterapeutic în studiul nostru a constatat numeroase erori 
în stadializarea precoce şi optimă. 
Decizia terapeutică în cancerul de col uterin se bazează pe evaluarea stării parametriului şi evi-
denţa extinderii neoplazice. Histerectomia este destinată pacientelor cu cancer de col uterin în stadiul 
clinic I, tratamentul radioterapeutic începând cu stadiul clinic II.
Conform lui P. Inocenti şi coaut. [2], în 93% cazuri tabloul ecografi c al neoplasmului cervical 
era similar cu tabloul ecografi c al ţesutului cervical normal şi numai în 7% din cazuri a fost posibilă 

194
vizualizarea tumorii. Rezultatele FN obţinute de noi la examenul ultrasonografi c au fost cauzate de 
limitele posibilităţii tehnice ale ecografi ei şi de imposibilitatea în tumorile masive de a determina in-
fi ltrarea neoplayică a parametriului. Rezultatele FP sonografi c au fost explicate prin contururile iregu-
late ale formaţiunii solide, care au impiedicat interpretarea corectă a invaziei parametriale. Afectarea 
canalului endocervical a fost tradusă prin linii hiperecogene alterate sau care întrerupeau integritatea 
conturului. Prezenţa unei arii hipoecogene prin extindere în cervix a fost în favoarea progresării 
procesului neoplazic în parametriu. Deplasarea ţesutului parenchimatos de componentul vascular la 
examenul ecografi c a fost caracteristică pentru o afectare cervicală primară şi nu endometrială. Confi -
gurarea colului cervical ecografi c traduce invazia parametrială a porţiunii distale. Ecografi c leziunile 
focale au avut o ecogenitate diversă: hipo-, hiper- şi mixtă. 
Leziunile hiperecogenice au fost în favoarea necrozei.
Conform datelor obţinute de L. Mollamahmutoglu şi coaut. (2008), USG transvaginală în eva-
luarea infi ltrării parametriului (lot de 120 de paciente) are o sensibilitate de 69%, o specifi citate de 
66%, VPP – 72%, VPN – 60% [1]. Subestimarea invaziei miometrale a fost constată în 14,2% cazuri, 
iar supraestimarea în 16,7% cazuri. Rezultate similare am obţinut şi noi în studiul efectuat.
Contururile neclare în locurile de inserţie a parametriului vorbesc despre infi ltrarea acestei zone, 
unghiul parametriului fi ind deplasat posterior.
La deformarea spaţiului vezico-uterin s-a observat rotaţia corpului uterin şi deplasarea acestuia, 
parametriul fi ind îngroşat, ţesuturile moi ale pelvisului infi ltrate.
Segmentul recto-sigmoidal al intestinului gros în cancer de col uterin avansat s-a vizualizat con-
topit cu opacitatea uterului, care a fost deplasat posterior.
Fig. 3. Schema ganglionilor limfatici locoregionali a cancerului de col uterin [8]
Concluzii
Cancerul colului uterin prin frecvenţa sa înaltă constituie încă o problemă majoră în patologia 
oncologică a femeii, în ciuda îmbunătăţirii ratei de detectare secundară studiilor citologice. Stadiali-
zarea corectă preterapeutică este esenţială şi posibilă astăzi datorită mijloacelor imagistice moderne 
de explorare.
Bibliografi e selectivă
Mollamahmutoglu L . Kanat-Pektas M., 
1. 
The evaluation of endometrial tumors by transvaginal and 
Doppler ultrasonography. Arhives of gynecology and obstetrics. Vol. 277, number 6, 495-499.
Bouhya S, Sefrioui F, Laghzaoui M., 
2. 
Locally-advanced cervical cancer: pre-treatment assessment and 
treatment. Cahiers du Medecin. 2001 Sep;4(44):20-21.
Morice Ph., Castaigne D., 
3. 
Cancer du col utérin MASSON, 2005
Mitchell D.G., Hriak H, Snyder B., 
4. 
Early Invasive Cervical cancer : pretreatment determination of 

195
tumor size and uterine involvment by MRI and CT in the ACRIN-6651/GOG-183 intergroup study. RSNA 
2005;SSA07-02:189.
Hricak H., Gatsonis C., Coakley F.V., 
5. 
CT and MRI imaging in the preoperative evaluation of cer-
vical cancer : ACRIN/GOG copmparative study of diagnosis performance and reader variability. RSNA 
2005;SSA07-01:187.
Matsuki M., Kani H., Tanikake M., 
6. 
Usefulness of diffusion-weighted MR imaging in the Diagnosis and 
Evaluation of Uterine Lesions. RSNA 2005;LPR04-01: 653.
Pannu H.K., Corl F.M., Fishman E.K., 
7. 
CT evaluation of cervical cancer: spectrum of disease. Radio-
Graphics 2001; 21:1155–1168.
Jeong Y., Kang H., 
8. 
Uterine Cervical Carcinoma after Therapy: CT and MR Imaging Findings. Radi-
oGraphics 2003; 23: 969-981.
Rezumat
În prezent cancerul colului uterin este a doua cauză de cancer feminin în lume. Prognosticul este în func-
ţie de stadiul maladiei, dimensiunile şi gradul histologic al tumorii primare. Stadializarea corectă preterapeuti-
că este esenţială şi posibilă astăzi datorită mijloacelor imagistice moderne.
Summary 
Invasive cervical cancer is the third most common gynecologic malignancy. The prognosis is based on 
the stage, size, and histologic grade of the primary tumor and the status of the lymph nodes.  The offi cial clinical 
staging system of the International Federation of Ganecology and Obstetrics has led to errors of 65%- 90% in 
stage III disease; the result has been unoffi cial extended staging with cross-sectional imaging modalities such 
as MRI and CT.
EXAMENUL IMAGISTIC ÎN PATOLOGIA APARATULUI LACRIMAL
Elena Cepoida
2
, dr. în medicină, Eugen Bendelic
1
, dr. h. în medicină, prof. univ., 
Vladimir Boişteanu
1
, dr. în medicină, conf. univ., Dragoş Marusic
1
, student,
USMF „Nicolae Testemiţanu”
1
,  IMSP Spitalul Clinic Republican
2
Patologia glandei lacrimale, precum şi a sistemului nazolacrimal este frecvent subdiagnosticată, 
scăzând evident calitatea vieţii şi uneori solicitând un management complex şi costisitor. Avansările 
recente în imagistica medicală indică necesitatea reactualizării abordării diagnostice a acestei proble-
me. Scopul studiului constă în stabilirea rolului diferitor metode imagistice în evaluarea secvenţială a 
pacienţilor cu patologia aparatului lacrimal.
Materiale şi metode. Examinarea bazei de date PubMed cu ajutorul motorului de căutare Me-
dline a fost efectuată cu următoarele limite ale cercetării: “human”, “title” şi “abstract”. Formula 
căutării: (ultrasound OR ultrasonography OR echography OR “X ray” OR radiography OR contrast 
OR examination OR “computed tomography” OR “magnetic resonance”), AND (dacryocystitis OR 
“lacrimal gland” OR “lacrimal duct” OR lacrimal). Rezultatele studiului, precum şi consultarea li-
teraturii de specialitate au servit drept bază pentru o sinteză a cunoştinţelor privind impementarea 
diferitor metode imagistice.
Rezultate şi discuţii. Aparatul lacrimal cuprinde glandele lacrimale şi sistemul nazolacrimal, 
care este format din punctele lacrimale, canalicule, ductul nazolacrimal şi din sacul lacrimal. Acest 
sistem serveşte pentru secreţie, acumularea şi eliminarea lacrimelor din ochiul extern spre cavitatea 
nazală [6]. 
Radiografi a simplă nu poate depista modifi cările aparatului lacrimal, la care nu se asociază lezi-
unile sistemului osos. Vizualizarea sistemului nazolacrimal necesită o contrastare, substanţa de con-
trast fi ind administrată prin punctul lacrimal canulat. Ca substanţă de contrast sunt utilizate soluţia de 
urografi nă de 76% sau alte soluţii similare. Ele sunt introduse în punctele lacrimale prin intermediul 
unei seringi de 1-2 ml cu un ac obtuz. Administrarea substanţei de contrast solicită o dilatare preven-
tivă a punctelor lacrimale. Sunt contrastate căile lacrimale. 

196
Pentru asigurarea disconfortului minimal al manoperilor efectuate se înfăptuieşte anestezia lo-
cală – în sacul conjunctival de 3 ori se picură soluţie de diacină 0,25% sau novocaină 2%. Aspectul 
normal radiografi c arată canalele lacrimale, care sunt constituite din 2 porţiuni: orizontală şi verticală, 
ce se unesc în canalul lacrimal comun, care se deschide în sacul lacrimal. În zona unirii canalele lacri-
male pot avea o dilatare ampulară. Sacul lacrimal are o formă fusiformă cu polul superior rotunjit şi 
cel inferior ascuiţit. Ocluzia căilor lacrimale se manfestă prin oprirea substanţei de contrast la nivelul 
respectiv. Sacul lacrimal, ca o variantă de normă, poate fi  dilatat, de o formă neregulată, multicameral 
[14].
Studiul ultrasonografi c al glandei lacrimale presupune analiza ei spaţială (forma, dimensiunile, 
poziţia anatomică), stabilirea densităţii, structurii, pattern-ului irigării sangvine. Se aplică ultrasono-
garfi a în modul 2D (bidimensional - B) sau 3D, asociată cu Doppler-color sau cartarea Doppler bila-
teral. Dimensiunile normale verticale şi orizontale ale glandei lacrimale sunt corespunzător de 1-1,8 
cm şi 0,5-0,8 cm. Volumul normal al glandei lacrimale este de 0,66-1,00 cm
3
. Glanda lacrimală este 
relativ omogenă şi normodensă [12]. 
Ecografi a căilor lacrimale se utilizează pentru evaluarea lor structurală şi funcţională [10]. Pen-
tru examinarea căilor lacrimale se recomandă transductorii ultrasonografi ci cu frecvenţă înaltă: 20, 
30 sau 50 MHz. Ultimul este util, în special, în examinarea segmentelor oculare anterioare, servind 
drept biomiocroscop ultrasonografi c [9]. Transductorii cu frecvenţa 20 MHz prezintă un compromis, 
practic, ideal între rezoluţia imaginii achiziţionate şi profunzimea penetrării undei acustice în structu-
rile biologice. Astfel de aparataj oferă o posiblitate de obţinere a imaginei cu rezoluţie de 0,1 mm şi 
penetrare în ţesuturile moi de 10 mm. 
În timpul examenului ultrasonografi c pacientul este culcat pe spate cu extensie cervicală şi cu 
capul întors în partea opusă ochiului examinat. Pentru achiziţionarea unor imagini bune este necesar 
de aplicat o cantitate sufi cientă de gel, după o anestezie locală anterioară. Soluţiile speciale idniferen-
te, tip Healon (acid hialuronic), pot fi  introduse în canalele lacrimale pentru ameliorarea calităţii ima-
ginilor obţinute. O picătură de metilceluloză în unghiul ocular medial poate, la fel, ameliora condiţiile 
de achiziţionare. Canaliculele lacrimale, marginea pleoapei, caruncul lacrimal şi ligamentul palpebral 
anterior pot fi  utilizate ca repere în vizualizarea căilor lacrimale [8]. Cu ajutorul ultrasonografi ei 
pot fi  depistate astfel de condiţii patologice ca diverticulita, canaliculita, dilatarea sacului lacrimal, 
concremente mici în sistemul nazolacrimal. Sunt cu uşurinţă stabilite reducerea funcţiei muşchiului 
orbicular şi/ sau a pompei sacului lacrimal. Poate fi  evaluată, de asemenea, funcţionalitatea dacrio-
cistorinostomiei în stare postoperatorie. Ultrasonografi a poate stabili modifi cările patologice, care 
nu se determină în examinarea radiologică de contrast a căilor lacrimale. Un alt benefi ciu al metodei 
este evitarea expunerii la iradiere cu razele X. Însă sensibilitatea metodei cu transductorii standard de 
10 MHz (rezoluţie de 0,6 mm şi profunzime de penetrare 50 mm) este joasă faţă de modifi cările în 
partea inferioară a sacului lacrimal, precum şi la nivelul canaliculelor lacrimale, datorită superpoziţiei 
structurilor osoase adiacente [10].
Semnele canaliculitei cronice includ: dilatarea tip de ectazie a meatului lacrimal, dezvoltarea 
diverticulelor şi/sau formarea concrementelor (umbre cu ecogenitate înaltă). Diametrul canalelor la-
crimale la distanţa de 5 mm de la punctul lacrimal variază între 1 şi 1,5 mm. Concrementele sunt 
o consecinţă a infecţiilor repetate cu germeni anaerobi şi reprezintă o acumulare a produselor lor 
metabolice. Este important a stabili ultrasonografi c diagnosticul de canaliculită cronică, mai ales, la 
pacienţii cu simptome subiective iritante, care nu sunt confi rmate la examenul clinic obiectiv. Poate fi  
determinat, de asemenea, şi un granulom piogenic paracanalicular asimptomatic [8].
Ultrasonografi a cu frecvenţă înaltă a sistemului nazolacrimal este superioară investigaţiei lui en-
doscopice datorită lipsei de traumatizare (în cadrul manoperilor endoscopice canalul lacrimal trebuie 
să fi e permanent spălat) şi posibilităţii de vizualizare a structurilor adiacente [8,9,11].
În cadrul examenului prin CT pot fi  determinate diferite cauze ale obstrucţiei căilor lacrimale: 
ocluzie internă a canaliculelor lacimale, dacriostenoză, provocată de tumori extrinseci, etmoidită, 
mucocele sacului lacrimal, polipoză nazală masivă, sinuzită fungică, dacriolite [2]. Alte cauze ale 
ocluziei dobândite a sistemului nazolacrimal sunt: boala complexului osteomeatal, opacifi erea celu-
lelor agger nasi, concha bulosa şi devierea septului nazal [5].

197
Pentru diagnsoticarea tumorii glandei lacrimale este recomandată efectuarea CT spiralate sau 
HRCT, cu straturi de 1 mm, cu reconstrucţia ulterioară tridimensională. În evaluarea dimensiunilor şi 
a formei tumorilor CT se echivalează cu IRM, fi ind inferioară ultimei vis-à-vis de diferenţierea den-
sităţii masei tumorale şi acumulării contrastului administrat. CT mai clar ca IRM apreciază invazia 
tumorală în structurile osoase adiacente. Diferenţierea tumorilor epiteliale de cele limfoide şi pseudo-
tumorile infl amatorii este uneori posibilă numai prin evaluarea histologică [7].
Tomografi a computerizată necesită administrarea substanţei de contrast în canaliculele lacrima-
le, iar în IRM este sufi cientă aplicarea topică a soluţiei saline. Investigaţia prin rezonanţă magnetică 
nu este asociată cu iradierea cu razele X, de asemenea, poate fi  utilizată pentru obţinerea imaginilor 
bidimensionale şi a reconstrucţiilor tridimensionale, însă cu o rezoluţie mai mică în comparaţie cu 
tomogarfi a computerizată. IRM este evident inferioară CT în evaluarea modifi cărilor osoase, fi ind 
superioară faţă de prima în depistarea leziunilor patologice ale ţesuturilor moi [1].
Examenul glandei lacrimale prin IRM în caz de depistare a unei formaţiuni de volum apreciază 
dimensiunile, viscerotopia, scheletotopia, caracterul marginilor, angularea, densitatea protonică  şi 
structura glandulară în modul T
1w
 şi T
2W
, acumularea contrastului şi modifi cările în structurile osoa-
se adiacente. Circa 2/3 din pacienţi suferă de diferite maladii infl amatorii ale aparatului lacrimal, în 
special, de dacrioadenită cronică. Mai rar se întâlnesc formaţiunile tumorale, cu predilecţie cele ma-
ligne. Se înregistrează atât tumori limfoide, cât şi epiteliale (adenomul pleomorf, adenocarcinomul 
pleomorf, carcinomul adenoid cistic). Pentru dacrioadenită este caracteristică o afectare preponde-
rentă a porţiunii orbitare a glandei lacrimale (2/3 cazuri), iregularitatea marginilor, angulări ascuţite 
(2/3 cazuri) ale formaţiunii depistate, păstrarea integrităţii oaselor adiacente, structura izodensă în 
modalitatea T
1w
 şi hipodensă în T
2w
, amplifi carea moderată a semnalului după administrarea agentului 
de contrastare [3]. Pentru tumorile limfoide sunt specifi ce o afectare a porţiunii orbitare a glandei 
lacrimale, angulările ascuţite, margini iregulate şi lipsa modifi cărilor patologice din partea oaselor 
adiacente, structura izodensă atât în T
2w
, cât şi în T
1w
, acumularea moderată de contrast adminstrat. 
Pentru tumorile epiteliale sunt caracteristice implicarea preponderentă a lobului orbitar, forma ovo-
idă, angularea rotunjită. Adenomul pleomorf are margini regulate şi poate demonstra expansiune 
în oasele adiacente. Carcinomul adenoid cistic şi adenocarcinomul plemorf au margini iregulare şi 
produc distrucţie osoasă. Tumorile epiteliale au un semnal izointens în T
1w
 şi hiperintens în T
2w
 şi se 
caracterizează prin acumulare sporită a agentului de contrastare cu fenomenul „wash out”. Astfel, 
examenul prin IRM ajută la diferenţierea formaţiunilor de volum al glandelor lacrimale, în special, 
fi ind cuplată cu examinarea cu agenţii de contrast [3].
Atât dacriocistografi a, cât şi dacriocistoscintigrafi a sunt utilizate pentru evaluarea stenozelor în 
sistemul nazolacrimal. Totuşi aceste metode oferă o informaţie limitată privind anatomia canalicule-
lor lacrimale, precum şi a structurilor anatomice periductale. IRM este capabilă să asigure date clinice 
importante privind modifi cările patologice structurale şi funcţionale la diferite niveluri ale aparatului 
lacrimal. Rezultatele IRM pot fi  ameliorate prin administrarea conjunctivală sau intravenoasă a Gd-
DTPA [4]. Sistemul nazolacrimal este investigat prin IRM în proiecţiile frontală, axială şi sagitală. 
Grosimea stratului trebuie să fi e nu mai mare de 2-3 mm pentru achiziţionarea datelor imagistice de o 
valoare clinică înaltă. Reconstrucţia tridimensională ulterioară oferă o posibilitate de apreciere corec-
tă a formei şi a raporturilor anatomice ale sistemului nazolacrimal cu ţesuturile înconjurătoare. IRM 
se recomandă pacienţilor cu modifi cări complexe ale căilor lacrimale, în special, după intervenţii chi-
rurgicale reconstructive, în malformaţii congenitale, leziuni posttraumatice, suspecţie la tumorile sis-
temului lacrimal şi ale ţesuturilor moi adiacente. Rezoluţia spaţială poate fi  crescută în caz de aplicare 
câmpurilor magnetice mai puternice şi poate fi  realizată prin aplicarea antenelor superfi ciale [13]. 
Concluzii
Pe parcursul ultimilor decenii în practica medicală a fost introdus un număr de tehnici imagisti-
ce, care semnifi cativ lărgesc posibilităţile diagnostice ale clinicianului. În acelaşi timp, fi ecare metodă 
are proprietăţi pozitive şi negative, care trebuie folosite în cadrul elaborării unei programe indivi-
dualizate de management al pacienţilor cu diferite patologii ale aparatului lacrimal. Implementarea 

198
în practică a opţiunilor diagnsotice moderne în acest domeniu trebuie să se efectueze conform unei 
reguli, confi rmate de practica contemporană: începând cu cele simple, până la cele mai sofi sticate, cu 
cele mai ieftine, apoi trecând la cele costisitoare, cu cele noninvasive, apoi ţinând cont de cele invazi-
ve. Dacă aceste condiţii se respectă, managementul pacientului poate fi  realizat cu cheltuieli minime, 
obţinându-se un benefi ciu maxim.
Bibliografi e selectivă
Caldemeyer K.S., Stockberger S.M. Jr, Broderick L.S.,  
1. 
Topical contrast-enhanced CT and MR da-
cryocystography: imaging the lacrimal drainage apparatus of healthy volunteers. Am. J. Roentgenol., 1998 
Dec;171(6):1501-4.
Francis I.C., Kappagoda M.B., 
2. 
CT of the lacrimal drainage system: retrospective study of 107 cases of 
dacryostenosis. Ophthal. Plast. Rec. Surg., 1999; 15(3) :217-26. 
Gündüz K., Shields C.L., Günalp I., Shields J.A., 
3. 
MRI of unilateral lacrimal gland lesions. Graefes. 
Arch. Clin. Exp. Ophthalmol., 2003 Nov; 241 (11): 907-13. 
Hoffmann K.T., Anders N., Hosten N. et al., 
4. 
Hoche Resolution functionelle magnetische Kernresonanz 
mit Gd-DTPA Tropfen zur Diagnose dem Tränenkanäl-che- und Tränensackkrankheiten. Ophthalmologe, 1998 
Aug;95(8):542-8. 
Kallman J.E., Foster J.A., Wulc A.E. et al., 
5. 
Computed tomography in lacrimal outfl ow obstruction. 
Ophthalmology, 1997 Apr; 104(4): 676-82. 
Kurihashi K., Imada M., 
6. 
Anatomical analysis of the human lacrimal drainage pathway under an ope-
rating microscope. Int. Ophthalmol., 1991 Nov; 15(6): 411-6.
Lemke A.J., Hosten N., et al., 
7. 
Vergleich der Hoche Resolution CT und NMR zur Differenzierung dem 
Tränendrüsetumoren. Ophthalmologe. 1996 Jun; 93(3):284-91. 
Ostendorf M., Tost F., 
8. 
Examen des canalicules lacrymaux par imagerie medicale avec la sonographie 
a 20 MHz : cas de diagnostic normal (Partie I).  J. Fr. Ophtalmol., 2003; 26, 10, 1031-1034.
Roters S., Kriegelstein G.K.,  
9. 
Atlas der Ultraschallbiomikroskopie. Springer, Berlin-Heidelberg, 2001, 
27-31.
Stupp T., Pavlidis M. et al., 
10. 
Presurgical and postsurgical ultrasound assessment of lacrimal drainage 
dysfunction. Am. J. Ophthalmol., 2004 Nov;138(5):764-71.
Tost F., Bruder R., Ostendorf M., 
11. 
Sonographie de haute fréquence appliquée aux affections des ca-
nalicules lacrymaux. J Fr. Ophtalmol., 2003; 26, 10, 1035-1038 
Аветисов С.Е., Харлап С.И., Маркосян А.Г. и др., 
12. 
Ультрасонографический пространственный 
и клинический анализ глазничной части слёзной железы в норме. Вестник Офтальмологии, 2006, Ноя-
Дек.; 122 (6):14-6. 
Белоглазов В.Г., Филимонов Г.П. и др., 
13. 
ЯМР в диагностике патологии слёзных путей. Вестник 
Офтальмологии, 2007, Янв-Фев.; 123 (1):17-22.
Панфилова  Г.,  Титаренко  З.,  Чепойда  Е., 
14. 
Рентгенодиагностика  в  офтальмологии.  Атлас 
рентгенограмм. Монография, Кишинёв, «Штиинца», 1991, с. 125.