1. Sănătatea este definită de oms ca fiind: a o stare de bine fizic şi psihic



Yüklə 408,41 Kb.
səhifə1/5
tarix07.04.2017
ölçüsü408,41 Kb.
  1   2   3   4   5
GRILE 2015

1. Sănătatea este definită de OMS ca fiind:

a) o stare de bine fizic şi psihic;

b) absenţa bolii;

c) o stare de bine fizic, mental şi social şi nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii.

2. Frecvenţa respiraţiei la persoana adultă este:

a) 14-16 respiraţii/min;

b) 16-18 respiraţii/min;

c) 18-22 respiraţii/min.

3. Hipoxia reprezintă:

a) scăderea cantităţii de O2 în sânge;

b) scăderea cantităţii de O2 în ţesuturi;

c) scăderea cantităţii de CO2 în sânge.

4. Respiraţia este influenţată de postura persoanei şi este favorizată de:

a) Poziţia ortostatică şi şezând;

b) Poziţia şezând şi clinostatică;

c) Poziţia decubit lateral

5. Declanşarea hemoptiziei este precedată de:

a) senzaţie de căldură retrosternală, jenă respiratorie;

b) senzaţie de vomă;

c) vărsătură.

6. Eliminarea sângelui provenind din arborele bronşic se defineşte ca:

a) hematemeză;

b) hemoptizie

c) hematurie.

7. Pulsul dicrot se manifestă astfel:

a) pauzele dintre pulsaţii sunt inegale;

b) se percep două pulsaţii, una puternică, alta slabă, urmată de pauză;

c)pulsaţii abia perceptibile.

8. Pentru măsurarea corectă a tensiunii arteriale asistenta medicală are în vedere:

a) pregătirea psihică a pacientului;

b) liniştirea pacientului, folosirea aceluiaşi aparat;

c) informarea pacientului, plasarea manometrului la nivelul arterei la care se face

măsurarea, folosirea aceluiaşi aparat.

9. Tensiunea arterială la o persoană adultă este:

a) 115-140/70-90 mm Hg;

b) 150/80 mm Hg;

c) 90-115/50-80 mm Hg.

10. Pentru calcularea nevoilor calorice ale organismului asistenta medicală ia în consideraţie:

a) vârsta pacientului;

b) greutatea corporală;

c) activitatea desfăşurată de individ, vârsta şi greutatea corporală.

11. Glucidele conţinute în alimente reprezintă:

a) elementele organice cu cea mai mare valoare calorică;

b) elementele organice cu rol în formarea anticorpilor;

c) elementele organice care sunt metabolizate de organism cu cel mai redus consum de energie.

12. În stările de hipertermie nevoile energetice ale organismului cresc cu:

a) 20-30%;

b) 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C;

c) 10%.


13. Alimentaţia artificială prin perfuzie se practică la următoarele categorii de pacienţi cu excepţia:

a) inapetenţi;

b) cu tulburări de deglutiţie şi intoleranţă digestivă;

c) inconştienţi.

14. Tulburările de micţiune sunt:

a) poliuria, oliguria, disuria;

b) anuria, polachiuria, nicturia;

c) nicturia, disuria, ischiuria, polachiuria, incontinenţa urinară.

15. Incontinenţa urinară reprezintă:

a) incapacitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul;

b) eliminare inconştientă, involuntară a urinei;

c) micţiuni involuntare nocturne.

16. Globul vezical este o formaţiune tumorală:

a) suprapubiană, dură, mobilă la palparea bimanuală;

b) ovală, elastică, localizată în hipogastru;

c) suprapubiană, intens dureroasă la palpare, aderentă de peretele abdominal interior.

17. Hipostenuria reprezintă:

a) urină cu sânge;

b) urină cu densitate scăzută sub 1010;

c) urină în cantitate redusă/24 h.

18. Vărsăturile alimentare cu conţinut vechi sunt manifestări de dependenţă întâlnite în:

a) stenoza pilorică;

b) la gravide;

c) în colecistite.

19. Vomica reprezintă:

a) vărsătură cu conţinut alimentar;

b) eliminarea unor colecţii de puroi sau exsudat din căile respiratorii;

c) vărsătură fecaloidă.

20. Hemoragiile menstruale prelungite se numesc:

a) menoragii;

b) oligomenoree;

c) hipermenoree.

21.Manifestările de dependenţă ale imobilităţii sunt:

a) anchiloza, crampa, atrofia musculară;

b) mişcări necoordonate;

c) tremurături.

22. Consecinţele imobilizării îndelungate la pat pot fi:

a) spasmele musculare;

b) atrofia musculară, escarele;

c) contracturile musculare.

23. Crampele musculare se caracterizează prin:

a) contracţie involuntară permanentă a muşchiului;

b) contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a muşchiului;

c) dificultate de deplasare.

24. Mobilizarea după o perioadă lungă de imobilizare depinde de:

a) natura bolii şi starea pacientului;

b) dorinţa pacientului;

c) condiţiile de mediu.

25. Nevoia de somn la persoana adultă sănătoasă este de:

a) 7-9 h/24 h;

b) 12-14 h/24 h;

c)6-8 h/24 h.

26. Somnolenţa se caracterizează astfel:

a) pacientul aţipeşte, aude cuvintele rostite tare, fără un stimul adoarme din nou;

b) pacientul doarme profund, este trezit numai de stimuli foarte puternici;

c) pacientul răspunde cu greutate la întrebări.

27. Pentru evaluarea reală a temperaturii corpului, termometrul va fi menţinut în axilă:

a) minimum 2 min;

b) maximum 6 min;

c) 10 min.

28. Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise valorile ei pot creşte cu:

a) 0,8-1 °C;

b) 0,5-0,8°C;

c) 0,3-0,5°C.

29. Valoarea normală a temperaturii corporale măsurată în cavitatea bucală este:

a) 37,4-37,7°C;

b) 36,4-37,4°C;

c) 36-38°C.

30. Subfebrilitatea reprezintă:

a) scăderea temperaturii corporale sub 36°C;

b) menţinerea temperaturii între 37 şi 38°C;

c) menţinerea temperaturii între 38 şi 39°C.

31. Starea de hipotermie este determinată de:

a) pierderea excesivă de căldură;

b) creşterea arderilor din organism;

c) intensificarea metabolismului.

32. Pacientul cu hipertermie prezintă:

a) tegumente palide;

b) frisoane, piele caldă, roşie;

c) ambele.

33. Alterarea integrităţii pielii şi mucoaselor se manifestă prin:

a) escoriaţii, fisuri, vezicule, ulceraţii, escare;

b) alopecie;

c) vitiligo.

34. Afazia este manifestarea comunicării ineficiente care priveşte:

a) scăderea masei musculare;

b) tulburarea sensibilităţii pielii;

c)incapacitatea de a pronunţa cuvintele.

35. Următoarele manifestări de dependenţă sunt la nivel senzorial, în afară de:

a) hipoacuzie, anosmie;

b) paralizie;

c) cecitate, hipoestezie.

36. Amnezia reprezintă:

a) tulburarea memoriei;

b) tulburare de gândire;

c) tulburare de percepţie.

37. Hemiplegia se defineşte ca pierderea totală a funcţiei motorii a:

a) membrelor inferioare;

b) unei jumătăţi laterale a corpului;

c) unui membru.

38. Coma este o pierdere totală sau parţială a:

a) conştientei;

b) conştientei cu alterarea funcţiilor vegetative;

c) a conştientei, mobilităţii, sensibilităţii, cu conservarea celor mai importante funcţii vegetative.

39. Termoreglarea reprezintă:

a) funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii (termogeneză) şi pierderea căldurii (termoliză);

b) funcţia organismului de păstrare a valorilor constante de 36,7°-37°C dimineaţa şi 37°-37,3°C seara;

c) rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin dezintegrarea

alimentelor energetice.

40. În obstrucţia căilor respiratorii pacientul prezintă următoarele manifestări de dependenţă, cu excepţia:

a) respiraţie dificilă pe nas;

b) secreţii nazale abundente;

c) respiraţie ritmică.

41. Valoarea normală a TA la adult este:

a) 100-120 max; 60-75 mm Hg min;

b) peste 150 max; peste 90 mm Hg min;

c) 115-140 max; 75-90 mm Hg min.

42. Următoarele manifestări de dependenţă reprezintă tulburări de emisie urinară, cu excepţia:

a) polakiuria;

b) disuria;

c) hematuria.

43. Izostenuria reprezintă:

a) densitatea crescută a urinei (urina concentrată);

b) densitate mică a urinei (urină diluată);

c)urină cu densitate mică ce se menţine în permanenţă la aceleaşi valori, indiferent de regimul alimentar.

44. Ischiuria reprezintă:

a) incapacitatea vezicii urinare de a-şi elimina conţinutul;

b) eliminarea urinei cu durere şi cu mare greutate;

c)senzaţie de micţiune frecventă.

45. Deformările coloanei vertebrale se pot manifesta astfel:

a) cifoză, lordoză, scolioză

b) lordoză, genu varum

c) cifoză, lordoză, genu valgum

46. Nursingul, ca parte integrantă a sistemelor de sănătate cuprinde:

a) promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor;

b) îngrijirea persoanelor bolnave;

c)promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea persoanelor bolnave fizic şi psihic, precum şi a persoanelor handicapate, în orice tip de unitate sanitară.

47. Modelul conceptual al îngrijirilor după Virginia Henderson precizează:

a) individul este un tot;

b) individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale;

c)individul este un tot prezentând 14 nevoi fundamentale pe care trebuie să şi le satisfacă.

48. În elaborarea unui cadru conceptual privind îngrijirile, orientarea nouă este către:

a) îngrijiri centrate pe sarcini;

b) îngrijiri centrate pe persoana îngrijită;

c) ambele.

49. Independenţa în satisfacerea nevoilor fundamentale e reprezentată de:

a) satisfacerea unei nevoi fundamentale prin acţiuni proprii;

b) satisfacerea nevoii fundamentale cu ajutorul altei persoane;

c) satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale prin acţiuni proprii în funcţie de gradul de creştere şi dezvoltare al persoanei.

50. Problema de dependenţă este definită ca:

a) semn observabil defavorabil în starea pacientului;

b) schimbare defavorabilă de ordin biopsihosocial în satisfacerea unei nevoi fundamentale care se manifestă prin semne observabile:

c) nesatisfacerea unei nevoi fundamentale prin acţiuni proprii.

51. Manifestarea de dependenţă constă în:

a) semn observabil care permite identificarea stării de dependenţă;

b) incapacitatea persoanei de a-şi satisface una din nevoile fundamentale;

c)lipsa de cunoştinţe a persoanei asupra modului în care să-şi satisfacă nevoile fundamentale.

52. Procesul de îngrijire reprezintă:

a) metodă care permite acordarea de îngrijiri;

b) un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor pacientului pentru a răspunde nevoilor sale fizice, psihice sau sociale;

c)un mod de asigurare în serie a îngrijirilor acordate pacientului.

53. Diagnosticul de îngrijire cuprinde:

a) descrierea procesului patologic;

b) enunţul problemei de dependenţă, a sursei de dificultate şi a manifestării de dependenţă;

c) enunţul manifestării de dependenţă.

54. Obiectivul de îngrijire poate fi definit astfel:

a) descrierea comportamentului pe care îl aşteptăm de la pacient;

b) activitatea pe care asistenta îşi propune să o îndeplinească;

c)ambele.

55. Infecţia se defineşte astfel:

a) reacţia locală sau generală rezultată din pătrunderea şi multiplicarea agentului microbian în organism;

b) reacţia locală determinată de pătrunderea microbului în organism;

c) boala rezultată ca urmare a pătrunderii microbului în organism.

56. Sterilizarea ca metodă de prevenire a infecţiilor reprezintă:

a) totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existenţă a microorganismelor;

b) totalitatea procedeelor prin care sunt distruse toate formele de existenţă a microorganismelor, de la suprafaţa sau profunzimea unui obiect;

c) totalitatea procedeelor de distrugere a microbilor din mediul înconjurător.

57. Care din următorii termeni poate fi definit ca absenţa tuturor microbilor?

a) steril;

b) curat;

c) dezinfectat.

58. Dezinfecţia este operaţia:

a) de distrugere a agenţilor infecţioşi de pe tegumente, mucoase, obiecte şi din încăperi;

b) de distrugere a paraziţilor de pe obiecte;

c)de distrugere a insectelor transmiţătoare de microbi.

59. Dezinsecţia reprezintă:

a) distrugerea insectelor;

b) distrugerea insectelor care pot transmite boli infecţioase;

c) distrugerea păduchilor.

60. Infecţiile intraspitaliceşti se definesc astfel:

a) îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate în spital;

b) îmbolnăviri de natură infecţioasă care se manifestă după externarea pacientului:

c)îmbolnăviri de natură infecţioasă contractate în spital şi care se manifestă în timpul internării sau după externare.

61. Dezinfecţia termometrelor se face prin submerjarea lor în soluţie de:



  1. cloramină 5-10 g ‰

  2. alcool 70˚

  3. bromocet 1 g ‰

62. Pentru recoltarea exsudatului faringian avem nevoie de următoarele materiale cu excepţia:

a) eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină:

b) spatulă linguală;

c) seringă şi ace de unică folosinţă.

63. Recoltarea urinei pentru urocultură se face:

a) înainte de administrarea antibioticelor;

b) concomitent cu administrarea antibioticelor;

c) ambele.

64. Prezenţa sondei în stomac este indicată de marcajul acesteia citit la arcada dentară astfel:

a) la 40-50 cm;

b) la 60 cm;

c) la 70-75 cm.

65. Pentru drenarea căilor biliare prin tubaj duodenal pacientul este aşezat în poziţie:


  1. decubit dorsal;

  2. decubit lateral stâng;

  3. decubit lateral drept.

66. Pentru efectuarea clismei înalte canula se introduce:

  1. 10-20 cm;

  2. 30-40 cm;

  3. 5-6 cm.

67. Pentru a nu produce escare ale mucoasei rectale, tubul de gaze se menţine maximum:

  1. 3 h;

  2. 2h;

  3. 4 h;

68. Prin injecţia subcutanată se pot introduce în organism:

a) substanţe medicamentoase izotonice lichide nedureroase;

b) substanţe medicamentoase hipertonice;

c) substanţe medicamentoase uleioase.

69. Accidentele injecţiei intravenoase sunt următoarele, cu excepţia;

a) flebalgiei, datorită injectării prea rapide a unor substanţe iritante;

b) hematomului, prin străpungerea venei;

c) paraliziei, prin lezarea nervului sciatic.


70. Incidentele oxigenoterapiei sunt următoarele, cu excepţia:

a) distensiei abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag;

b) emfizemului subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului datorită fisurării mucoasei;

c) emboliei gazoasă.

71. Cortizonul se administrează la început:

a) în doze mari, scăzând apoi cantitatea până la doza minimă de intreţinere;

b) în doze mici, care cresc treptat, până la doza maximă;

c) aceeaşi doză, până la sfârşitul tratamentului.

72. În timpul tratamentului cu cortizon, regimul alimentar va fi:

a) desodat;

b) hipersodat;

c) normosodat.

73. Paracenteza abdominală reprezintă:

a) pătrunderea cu ajutorul unui trocar în cavitatea peritoneală;

b) pătrunderea cu un ac în cavitatea pleurală;

c) pătrunderea cu un ac într-un organ parenchimatos.

74. Accidentele injecţiei subcutanate sunt următoarele, cu excepţia:

a) durere violentă prin lezarea unei terminaţii nervoase;

b) hematom prin perforarea unui vas;

c) flebalgia.

75. Toracocenteza reprezintă puncţia:

a) cavităţii peritoneale;

b) cavităţii pericardice;

c) cavităţii pleurale.

76. Natura lichidului pleural (exsudat sau transsudat) se determină prin reacţiile:

a) Pandy;

b) Rivalta;

c) Nonne-Apelt.

77. Accidentele toracocentezei sunt următoarele, cu excepţia:

a) lipotimiei şi colapsului;

b) hematemezei;

c) pneumotoraxului.

78. Accidentele puncţiei pericardice sunt următoarele, cu excepţia:

a) pătrunderii acului în miocard;

b) şocului pericardic;

c) edemului pulmonar acut

79. După puncţia articulară se recomandă:

a) mobilizarea cât mai precoce a articulaţiei puncţionate;

b) imobilizarea articulaţiei în poziţie fiziologică timp de două-trei zile;

c) nu necesită îngrijire specială.

80. Pentru efectuarea reacţiei Rivalta, sunt necesare următoarele materiale, cu excepţia:

a) pahar conic, apă distilată;

b) lichid pleural extras prin puncţie;

c) hârtie de turnesol.

81. Reacţia Rivalta este pozitivă dacă:

a) picătura se transformă într-un nor asemănător cu „fumul de ţigară";

b) dacă soluţia rămâne nemodificată;

c) dacă în soluţie apar flocoane.

82. Accidentele puncţiei osoase sunt următoarele, cu excepţia:

a) hemoragie şi hematom;

b) perforarea lamei posterioare a sternului;

c) edem pulmonar acut.

83. Pentru efectuarea puncţiei renale, pacientul se aşează în poziţie:

a) decubit lateral stâng;

b) decubit ventral cu o pernă tare (sac de nisip) aşezată sub abdomen;

c) decubit lateral drept.

84. După punctia hepatică, pacientul se aşează în poziţia:

a) decubit lateral drept;

b) decubit lateral stâng;

c) decubit dorsal.

85. Pentru puncţia vezicii urinare, pacientul este aşezat în poziţie:

a) decubit lateral drept;

b) decubit lateral stâng;

c) decubit dorsal, cu o pernă tare sub bazin.

86. Antibioticele se pot administra pe următoarele căi, cu excepţia:

a) orală;

b) parenterală intramuscular şi intravenos;

c) subcutanată.

87. Pentru testarea sensibilităţii organismului la penicilină se folosesc diluţiile:



  1. 1/10.000;

  2. 1/1.000;

  3. 1/100.

88. Manifestările de dependentă în deshidratare sunt următoarele, cu excepţia:

a) piele uscată, membrane şi mucoase uscate;

b) creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie;

c) creşterea tensiunii arteriale;

89. Manifestările de dependenţă în excesul volumului de lichid sunt următoarele, cu excepţia:

a) creştere acută în greutate;

b) edem periferic, pleoape edemaţiate;

c) hipotensiune arterială.

90. Alimentaţia pacientului trebuie să respecte următoarele principii, cu excepţia:

a) înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului;

b) favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave;

c) satisfacerea în exclusivitate a preferinţelor alimentare ale pacientului.

91. Pentru alimentarea prin sondă gastrică bulionul alimentar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, cu excepţia:

a) să nu prezinte grunji;

b) să aibă valoare calorică mare;

c) să aibă temperatura scăzută.

92. Hiperpirexia reprezintă:

a) temperatura corpului peste 40-41 °C;

b) temperatura corpului între 39-40°C;

c) temperatura corpului între 37-38°C.

93. Modificările de frecvenţă ale pulsului sunt următoarele, cu excepţia:

a) tahicardie;

b) bradicardie;

c) puls filiform.

94. Pregătirea generală din preziua intervenţiei chirurgicale are ca scop realizarea următoarelor obiective, cu excepţia:

a) asigurarea repausului şi a alimentaţiei necesare;

b) asigurarea igienei corporale şi evacuarea intestinului;

c) pregatirea campului operator.

95. După rahianestezie, pacientul se transportă în poziţie:

a) decubit lateral;

b) decubit dorsal, cu capul întors lateral;

c) Trendelenburg.

96. Deformările coloanei vertebrale (cifoza, lordoza) apar mai frecvent:

a) la copii preşcolari;

b) în perioada pubertară;

c) la vârstnici.

97. Semnele de recunoaştere a unei luxaţii sunt următoarele, cu excepţia:

a) febrei ridicate şi congestiei la nivelul articulaţiei;

b) tumefacţiei locale şi deformarea regiunii;

c) durerii vii care nu cedează la calmante;

d) impotentei funcţionale.

98. Diagnosticul corect al unei luxaţii şi a unei fracturi se pune prin:

a) semnele de probabilitate;

b) prin examenul radiologie faţă şi profil al osului interesat;

c) aprecierea mobilităţii membrului afectat.

99. Entorsele sunt:

a) leziuni traumatice închise ale articulaţiei cu modificarea temporară a raporturilor anatomice normale a suprafeţei articulare;

b) leziuni traumatice caracterizate prin pierderea permanentă a raporturilor anatomice

normale dintre suprafeţele articulare;


  1. întreruperea parţială a continuităţii unui os. .

100. Reducerea ortopedică a unei fracturi se realizează:

a) sub anestezie generală;

b) sub anestezie locală;

c)nu necesită anestezie.

101. Efectuarea aparatului gipsat se începe cu:

a) aplicarea unor aţele;

b) acoperirea tegumentelor cu un strat de tifon;

c) depinde de calitatea sulfatului de calciu.

102. Extensia continuă este:

a) o metodă de reducere a fracturilor cu deplasarea capetelor osoase fracturate;

b) o metodă de imobilizare;

c) o tehnică chirurgicală.

103. Examenul endoscopic articular poartă numele de:

a) endoscopie;

b) artroscopie;

c) sinovialoscopie.

104. Pentru cercetarea factorului reumatoid se recoltează:

a) sânge venos;

b) urină;

c) lichid sinovial.

105. Durerile în RAA au următoarele caracteristici:

a) afectează articulaţiile mici de la mâini şi picioare;

b) au caracter migrator afectând articulaţiile mari;

c) se instalează numai la mobilizare.

106. Pentru injecţia intraarticulară cu medicaţie antiinflamatoare, unui pacient cu artroza umărului, asistenta medicală pregăteşte materialele următoare, cu excepţia:

a) seringă, ace, soluţie medicamentoasă, soluţii dezinfectante;

b) eprubete sterile, pahar conic gradat;

c) material de protecţie, tampoane şi comprese sterile.

107.Obiectivul principal în îngrijirea pacientului cu artroză îl constituie:

a) păstrarea mobilităţii articulare;

b) menţinerea greutăţii corporale;

c)reintegrarea socială a pacientului.

108. Spirografia explorează:

a) volumele şi capacităţile pulmonare;

b) volumele pulmonare după efectuarea unui efort dozat;

c) arborele traheobronşic, folosind substanţa de contrast

109. Bronhografia reprezintă examenul:

a) radiologie al aparatului respirator;

b) endoscopic al aparatului respirator:

c) radiologie al arborelui traheobronşic.

110. Semnele caracteristice ale hemoptiziei sunt:

a) senzaţie de gâdilitură a laringelui, căldură retrosternală, tuse iritativă cu expulzia

sângelui, gust de sânge;

b) senzaţie de gâdilitură a laringelui, greaţă, vărsătură, gust de sânge, transpiraţii profuze;

c)senzaţie de greaţă, vărsături, căldură retrosternală, gust de sânge.

111. Criza de astm se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) sputa rozată, bradipnee;

b) sputa cu aspect perlat, tahipnee;

c) dispnee expiratorie, bradipnee.

112. Pentru ameliorarea respiraţiei pacientului în criza de astm bronşic i se dă poziţia:

a) semişezând cu spatele sprijinit, braţele pe lângă corp;

b) decubit lateral;


Kataloq: system -> files -> articole
files -> Azərbaycan Respublikası Silahlı Qüvvələri Qarnizon və qarovul xidmətləri nizamnaməsinin təsdiq edilməsi haqqında
files -> 2016 aisd/yoba boys basketball tournament
files -> Sosial müavinətlər haqqında
files -> Azərbaycan Respublikasının Seçki Məcəlləsi
files -> Əmri icra etməmə hərbi xidmət əleyhinə olan cinayət kimi Əzizov Ceyhun Həmid oğlu
files -> B İ L d I r I Ş təqsirləndirilən şəxsin hüquq və vəzifələrinə dair
files -> Diş ipi, diş fırçası, diş macunu. Bunları dişlerimizi temizlerken kullanırız. Aşağıdaki dairelerde bunlar belirli bir sırada dizilmiş. Bu sırayı takip ederek boş dairelere nelerin geleceğini bulabilir misin?
files -> Bu say›m›zda sizlere TÜB‹tak popüler Bilim
articole -> Specializarea asistent medical de farmacie

Yüklə 408,41 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə