Efectul primului pasaj hepatic este relativ puternic pentru majoritatea analgezicelor opioide. De aceea dozele sunt mult mai ridicate în administrarea p.o. comparativ cu calea parenterală
Efectul primului pasaj hepatic este mai slab la unele analgezice opioide: codeină, oxicodonă, metadonă, levorfanol şi în consecinţă potenţa relativă a căii p.o. Faţă de calea parenterală este mai ridicată (cca 60%)
Biodisponibilitatea per os este redusă datorită efectului intens al primului pasaj hepatic care este dependent de starea funcţiei enzimatice hepatice.
Biodisponibilitatea per os este redusă datorită efectului intens al primului pasaj hepatic care este dependent de starea funcţiei enzimatice hepatice.
ATENŢIE!
CI la copiii sub 2 ani, datorită sistemelor enzimatice microzomiale hepatice (SOMH şi glucuronoconjugaze) aflate în cursul procesului de maturare
Biodisponibilitatea p.o. este mai mică (şi marcată la o variabilitate individuală largă) datorită efectului ridicat al primului pasaj hepatic în cazul compuşilor cu radicali hidroxili liberi (tip morfină) (deoarece aceşti radicali pot fi biotransformaţi rapid)
Biodisponibilitatea p.o. este mai mică (şi marcată la o variabilitate individuală largă) datorită efectului ridicat al primului pasaj hepatic în cazul compuşilor cu radicali hidroxili liberi (tip morfină) (deoarece aceşti radicali pot fi biotransformaţi rapid)
Biodisponibilitatea p.o. este mai ridicată (50-60%) (şi fără mari variaţii individuale) datorită efectului primului pasaj hepatic mai scăzut, în cazul compuşilor conţinând hidroxilul esterificat deoarece aceştia nu pot fi glucuronoconjugaţi decât după dezalchilare (de ex. codeina, hidrocodona, oxicodona, codetilina)
Biodispnibilitata p.o. este mai mare de 60% în cazul compuşilor biotransformaţi lent (de ex. metadona, 70-95%)
Biodisponibilitatea pe cale sublinguală este mai bună (şi fără variaţii mari interindividuale) comparativ cu calea p.o. Datorită evitării primului pasaj hepatic (de ex buprenorfina are o biodisponibilitate de 50% pe cale sublinguală, faţă de 15% p.o., de aceea buprenorfina este utilizată frecvent pe cale sublinguală
Biodisponibilitatea pe cale sublinguală este mai bună (şi fără variaţii mari interindividuale) comparativ cu calea p.o. Datorită evitării primului pasaj hepatic (de ex buprenorfina are o biodisponibilitate de 50% pe cale sublinguală, faţă de 15% p.o., de aceea buprenorfina este utilizată frecvent pe cale sublinguală
Biodispnibilitatea pe cale intrarectală este mai ridicată (50-70%) faţă de calea p.o., de asemenea datorită evitării posibile a primului pasaj hepatic
Biodisponibilitatea pe cale transnazală poate fi comparată cu cea pe cale parenterală (datorită vasculariţaziei foarte bogate (ex. butorfanol)
Transportul în sânge sub forma legată de proteinele plasmatice se face în procente mici şi medii (morfină, petidină, pentazocină) şi în procent mare pentru metadona (90%)
Transportul în sânge sub forma legată de proteinele plasmatice se face în procente mici şi medii (morfină, petidină, pentazocină) şi în procent mare pentru metadona (90%)
Difuziunea şi distribuirea sunt în funcţie de gradul de lipofilie
Difuziunea prin placentă este semnificativă, cu RA la făt, nou-născut şi sindrom de abstinenţă (sevraj) la nou-născuţii mamelor toxicomane
Epurarea este majoritar hepatică. Eliminarea metaboliţilor glucuronoconjugaţi are loc urinar şi biliar. T1/2 este mediu (2-6 ore) cu durată de acţiune analgezică medie (2-7 ore) (excepţie metadona T1/2 lung 10-40 ore; cu durată de acţiune lungă (6-48 ore) (şi risc de acumulare)
Mecanismul acţiunii analgezice de tip opioid (morfinomimetic)
Mecanismul acţiunii analgezice de tip opioid (morfinomimetic)
Analgezicele opioide sunt agonişti ai receptorilor opioizi:
Totali (µ şi k) cu eficacitate maximă (grupa agonişti puternici, tip morfină) şi submaximală (grupa de agonişti medii şi slabi, tip petidină şi codeină);
Parţiali în general cu eficicacitate submaximală: (grupa de agonişti k - antagonişti µ tip pentazocină şi grupa de agonişti µ - antagonişti k, tip buprenorfină)
Agoniştii parţiali se comportă ca agonişti când sunt singuri (în absenţa morfinei) şi pot declanşa sindromul de abstinenţă la morfinomani
Agoniştii parţiali se comportă ca agonişti când sunt singuri (în absenţa morfinei) şi pot declanşa sindromul de abstinenţă la morfinomani
Medicamentele antidot, utilizate în intoxicaţia acută cu analgezice opioide (pentru combaterea deprimării respiratorii) sunt antagonişti µ. Antagoniştii µ pot fi:
Antagonişti totali µ şi k (naloxon, naltrexon), fără acţiune analgezică
Antagonişti µ şi agonişti k (nalorfina), cu acţiune analgezică slabă
