Boli infecţioase caracteristica clinică, epidemiologică Şi de laborator a botulismului de tip b la adulţI În republica moldova constantin Andriuţă, Iulita Botezatu, Irina Rusu, Tiberiu Holban, Gheorghe Plăcintă, Lilia Baba



Yüklə 0,58 Mb.
səhifə7/7
tarix05.05.2017
ölçüsü0,58 Mb.
1   2   3   4   5   6   7

Scopul lucrării

Studierea comparativă a particularităţilor clinice în diferite forme de erizipel la femei şi bărbaţi.


Obiectivele lucrării

  1. Determinarea particularităţilor clinice ale erizipelului în dependenţă de forma maladiei, regiunea şi caracterul afectării la pacienţi de sex diferit;

  2. Studierea bolilor concomitente şi favorizante erizipelului la pacienţi cu diverse forme ale maladiei.


Materiale şi metode de cercetare

Studiul a inclus 70 de pacienţi cu erizipel, care au fost spitalizaţi în IMSP SCBI „Toma Ciorba” în perioada mai—decembrie 2009, dintre care 47 femei (lotul I) şi 23 barbaţi (lotul II), cu vîrsta cuprisa între 23 şi 80 ani, vîrsta medie fiind de 57,8 ani. Diferenţiată pe genuri: la bărbaţi - de 61,8 ani şi la femei - de 55,8 ani. Diagnosticul de erizipel a fost stabilit pe baza datelor anamnestice, epidemiologice, clinice şi de laborator.

Conform caracterului manifestărilor clinice la 70 pacienţi examinaţi s-au stabilit următoarele forme ale erizipelului: la 50 bolnavi - eritematoasă, la 11 - eritemo-buloasă, la 7 - eritemo-hemoragică şi în 2 cazuri - bulos-hemoragic.

Erizipelul a fost localizat în 53 de cazuri pe membrele inferioare, în 12 - pe faţă, în 5 cazuri pe membrele superiore. In lotul de 70 bolnavi examinaţi: 50 au suportat forma primara de erizipel, 14 – forma recidvantă şi 6 – cea repetată.

Dintre bolnavii incluşi în studiu – 2 bolnavi au suportat forma uşoară de erizipel, 62 - medie şi 6 - cea gravă.

Se observă faptul că în structura pacienţilor spitalizaţi cu erizipel predomină grupele de vârstă mai înaintată şi de sex feminin la care evoluţia bolii este prelungită.

Din momentul internării în staţionar tuturor bolnavilor li s-a stabilit diagnosticul de erizipel, în conformitate cu criteriile clinice, propuse de V.Cercasov [26]. Pe parcursul spitalizării, în corespundere cu criteriile clinico-anamnestice elaborate de acelaşi autor, fiecărui bolnav i s-a stabilit forma clinică a erizipelului în dependenţă de:



  1. Caracterul manifestărilor locale:

2. Gradul de intoxicare (gravităţii bolii): I – uşoară; II – medie; III – gravă.

3. Frecvenţei apariţiei:

4. Răspândirea manifestărilor locale:

Toţi pacienţii au fost investigaţi prin analiză generală a sângele periferic şi analiza generală a urinei. În studiile complexe, cu caracter obligatoriu, a fost inclus electrocardiografia. La unii pacienţi a fost determinat în sînge nivelul de bilirubină, uree, creatinină, activitatea aminotransferazelor.
Rezultate obţinute şi discuţii

Durata evoluţiei şi gravitatea semnelor clinice ale erizipelului depind de prezenţa bolilor concomitente. Aceste boli (micoza plantara, tromboflebita membrelor inferioare, boala varicoasă a venelor, streptodermia, obezitatea, diabetul zaharat) agravează evoluţia erizipelului. [7,25]

Din 70 pacienţi investigaţi 51 au suportat boli favorizante înaintea apariţiei erizipelului (33 femei şi 18 bărbaţi). Dintre 33 femei 14 sufereau de obezitate, 4 – de tromboflebita membrelor inferioare, 6 – de diabet zaharat, 1 – de boala varicoasă a venelor , 1 – de elefantiazis, 5 – de mastectomia.

Din 23 de barbaţi care au participat în studiu 18 au suportat patologii favorizante. Diabet zaharat a fost manifestat la 6 barbaţi, obezitatea – la 5 pacienţi, tromboflebita membrelor inferioare – la 4, micoza plantara – la 1, boala varicoasă a venelor – la 2 bărbaţi (Fig.1.).





Fig.1. Ponderea (în %) bolilor concomitente în loturi
Conform diagramelor prezentate se vede că atît femeile cît şi bărbaţii sunt predispuşi spre patologii favorizante. Se observă faptul că femeile sunt supuse riscului de a fi afectate de mai multe boli. De exemplu, elefantiazisul şi mastectomie pot fi suportate numai de femei cum şi obezitatea. Totodată ambele sexe în aceeaşi măsură suportă diabetul zaharat şi tromboflebita membrelor inferioare.

Obezitatea merită atenţie, fiind cea mai frecventă patologie în rândul bolilor concomitente. Prin urmare, apare întrebarea despre poziţia dominantă a acestei patologii. Obezitatea este cauza tulburărilor endocrine, cum ar fi disfuncţia glandelor sexuale, a hipotalamusului, a hipofizei. De asemenea, obezitatea duce la tulburări trofice prin limfostază şi venostază. Stagnarea fluxului sangvin şi a fluxului limfatic apare ca o consecinţă a perturbărilor mecanice create de obezitate. Astfel, insuficienţă venoasă şi ulcerele trofice sunt o specificitate pentru oamenii supraponderali [16,21]. Obezitatea este una dintre cauzele insuficienţei venoase cronice. Insuficienţa venoasa cronica este un sindrom caracterizat prin tulburări de flux venos, ceea ce duce la o perturbare a microcirculaţiei regionale. Boala se manifesta prin formarea varicelor pe traiectul venelor subcutanate a membrelor inferioare [18].



Din cele afirmate anterior, putem concluziona că obezitatea nu doar complică evoluţia erizipelului, dar şi creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea altor boli concomitente. Obezitatea şi prezenţa bolilor favorizante agravează microcirculaţia regionala pe membrele inferioare. Acest fapt explică apariţia frecventă a erizipelului pe picioare la ambele sexe.

De tot erizipelul a fost localizat în 53 cazuri pe membrele inferioare, în 12 - pe faţă, în 5 cazuri pe membrele superiore. Erizipelul la femei a fost localizat pe membrele inferioare la 34 paciente, pe faţa – la 8 şi pe membrele superioare – la 5. La bărbaţii examinaţi erizipelul a fost localizat pe membrele inferiore în 19 cazuri şi pe faţa în 4 cazuri (Fig.2.).





Fig. 2. Ponderea (în %) localizării erizipelului în loturi
Conform studiilor efectuate în total în 76%(53) de cazuri erizipelul este localizat pe membrele inferioare, în 17%(12) – pe faţa şi în 7%(5) cazuri erizipelul a fost localizat pe membrele superioare. Afectarea membrelor superioare este caracteristică mai mult femeilor, ce au suportat anterior mastectomia. Acest fapt explică prezenţa dereglărilor de circulaţie venoasă şi limfatică ca consecinţă a mastectomiei. Rezultatele studiului dat pot fi comparate cu rezultatele studiului efectuat de Kovtun E.A.[19]. În lucrarea sa ea indică localizarea erizipelului pe membrele inferioare în 72,4% cazuri, pe faţa în 20,6% cazuri şi localizarea la nivelul membrelor superioare în 7,1% cazuri. În concluzie putem spune că rezultatele studiului dat efectuat pe 70 de pacienţi examinaţi în SCBI “T. Ciorba” se aseamăna foarte mult cu rezultatele studiului expus de doctor Kovtun E.A.[19].

Dintre cele 47 de femei bolnave la 34 erizipelul era localizat pe membrele inferiore, aceiaşi localizare era şi la 19 bărbaţi din 23. Numărul de cazuri de erizipel la nivelul membrelor inferioare la ambele sexe era de 76% din numărul total de investigaţi. Pe baza datelor prezentate, sexul feminin aproape de 2 ori mai frecvent este supus maladie cu această localizare. Pentru a răspunde la întrebarea referitor la cea mai frecventă localizare a erizipelului trebuie să se acorde atenţie proceselor care au loc în zonele afectate. De obicei, în multe cazuri erizipelul este precedat de procese care încalcă integritatea pielii şi agravează circulaţia locală. Aceste procese includ apariţia unor tulburări trofice în tromboflebita membrelor inferioare, în boala varicoasa şi micoze. Micoza modifică integritatea protectiva a pielii. Tromboflebita şi boala varicoasă provoca ulcere trofice şi stază venoasă în membrele inferioare. Aceste procese creează condiţi favorabile pentru introducerea şi multiplicarea streptococilor B-hemolitici. Macroangiopatia diabetică şi obezitatea, de asemenea, afectează circulaţia locală, favorizează formarea ulcerilor, creînd condiţii bune pentru persistenţa şi multiplicarea agentului patogen.

Membrele superioare au fost afectate doar la femei, fiecare dintre ele suportând anterior mastectomia, circulaţia limfatică ale membrelor superioare la aceste femei fiind incălcată.

Conform caracterului manifestărilor clinice la 70 pacienţi studiaţi s-au stabilit următoarele forme ale erizipelului: la 50 bolnavi - eritematoasă, la 11 - eritemo-buloasă, la 7 - eritemo-hemoragică şi în 2 cazuri – bulos-hemoragică. Din 47 de femei forma eritematoasă au manifestat 32 bolnave, forma eritemo-buloasă a fost la 7 femei, eritemo-hemoragică – la 6 bolnave şi bulos-hemoragică – la 2. La bărbaţi forma eritematoasa era în 18 cazuri, eritemo-buloasă – în 4 cazuri şi întrun caz – forma eritemo-hemoragică (Fig.3.).




Fig. 3. Ponderea (în %)diferitor formelor morfologice ale erizipelului în loturi
Conform cercetărilor efectuate s-a stabiit faptul, că formele erizipelului însoţite de schimbări morfologice mai însemnate (bulos-hemoragică şi eritemo-hemoragică) s-au înregistrat de 4,25 ori mai frecvent la femei decît la bărbaţi, iar fomele eritematoase – de 1,2 mai frecvet la bărbaţi decît la femei.

De cele mai multe ori erizipelul este precedat de procese, care încalcă integritatea pielii şi agravează circulaţia locală a membrelor inferioare [12,26]. Aceste procese includ apariţia unor tulburări trofice, ca rezultat a tromboflebitei membrelor inferioare, sau a bolii varicoase sau/şi in caz de micoze ale picioarelor. Aceste procese crează condiţii favorabile pentru inocularea şi multiplicarea streptococilor B-hemolitici. Macroangiopatia diabetică şi obezitatea, de asemenea, afectează circulaţia locală, favorizînd apariţia porţii de intrarea şi multiplicarea agentului patogen la locul inoculării [1,8,21]. În plus, membrele inferioare sunt cele mai supuse micro- şi macrotraumatizării [4,6,20 ].

Pentru determinarea formei erizipelului (conform frecevnţei apariţiei) s-a folosit metoda cercetări anamnestice şi clinice. In rîndul acestor 70 bolnavi: 50 au suportat forma primara a erizipelului, 14 – forma recidvantă şi 6 – cea repetată.

Din 47 de femei forma primara a erizipelului a fost la 30 de bolnave, forma repetată la 6 şi recidivantă la 11. În rîndul pacienţilor de sex masculin 20 au suportat forma primara şi 3 -- forma recidivantă (Fig. 4.).

Forma repetată a erizipelului au suportat-o numai femeile (Fig.4.), iar cea recidivantă femeile au suportat-o de 1,8 ori mai frecvent decît bărbaţii. Forma primară a erizipelului de 1,4 ori mai frecvent a fost suportată de către bărbaţi. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că femeile sunt mai frecvente supuse bolilor favorizante.


Fig. 4. Ponderea (în %) formelor apariţiei a erizipelului în loturi
Din toţi bolnavii incluşi în studiu au suportat forma uşoară de erizipel 2, medie – 62 şi gravă – 6. În studiu au participat 47 femei, 4 din ele au suportat forma gravă a erizipelului, 42 – cea medie şi 1 – forma uşoara. În rîndul bărbaţilor 2 au avut forma gravă a erizipelului, 20 – forma medie şi 1 – forma uşoara (Fig.5.).



Fig.5. Ponderea (în %) formelor de gravitate a erizipelului în loturi
Astfel, marea majoritate a pacienţilor au foma de gravitate medie a erizipelului. Ponderea formelor uşoare a erizipelului a fost mai mare la bărbaţi.
Concluzii

1. Cea mai frecventă localizare a erizipelului, atît la femei, cît şi la bărbaţi este pe membrele inferioare.

2. Femeile suferă de boli favorizante apariţiei erizipelului mai frecvent decât bărbaţii.

3. Afectarea membrelor superioare prin erizipel este caracteristică mai mult femeilor.

4. Formele erizipelului însoţite de schimbări morfologice mai însemnate (bulos-hemoragică şi eritemo-hemoragică) se înregistrează mai frecvent la femei decăt la bărbaţi.

5. Femeile sunt supuse unui risc mai mare de repetare şi recidivare a erizipelului decăt bărbaţii.


Bibliografie

  1. BERNARD P., BEDANE C., MOUNIER M., et all. Bacterial dermo-hypodermatitis in adults. Incidence and role of streptococcal etiology. Ann Dermatol et Venereol. 1995, no.122(8), p. 495-500.

  2. BUSSING A., Klotz M., Suzart K., et al. Med. Microbiol. Immunol., 1995, Vol.184, p. 87 – 96.

  3. CEAUŞU Emanoil, CALISTRU Petre, CRISTEA Cristiana, et.al. Curs de boli infecţioase. Bucureşti: Editura Universală "Carol Davila", 2003, p. 112.

  4. CHIDIAC C. Erysipele et fasciite necrosante. Prise en charge. Conference de consensus de Societe de Pathologie Infectieuse De Langue Francaise et Societe Francaise de Dermatologoie. 26.01.2000.

  5. CHIRIACOV Galina, SIMONOV Ludmila, POPOVICI Raisa. Erizipelul la adulţi. Conferinţa a IV-a a infecţioniştilor din Moldova. Probleme actuale în patologia infecţioasă 9-10/10/1996, p. 148-149.

  6. DUPUY A., BENCHIKHI H., ROUJEAU J., et all. Risk factors for erysipelas of the leg (cellulitis): case-control study. BMJ, nr.318, jun 1999, p. 1591-1594.

  7. IAROVOI L. Caracteristica clinică, imunologică şi optimizarea tratamentului în erizipel,2007

  8. POKROVSKI V. I.Compendiu de boli infecţioase. Moscova. 1996.

  9. REBEDEA I. Boli infecţioase. In PASCU, Rodica. Capitolul 14. Infecţii cutanate şi ale părţilor moi. Bucureşti, 2000, p. 122-126.

  10. SIMONOV Ludmila, CHIRIACOV Galina, LUCA Lucia, et.al. Caracteristica erizipelului la adulţi din ultimii ani. Conferinţa a V-a a infecţioniştilor din RM "Probleme actuale în patologia infecţioasă" 4-5/10/2001, p. 238-239.

  11. SOLBERG C.O., CHELSOM J. Infection with group A Streptococcus. Nord Med, nr.110(2), 1995, p. 50 – 52.

  12. VOICULESCU, Marian. Boli infecţioase. Bucureşti:Vol.2., 1990, p.7.

  13. WEATHERALL D.J., LEDINGHAM J.G., WARELL D.A. Oxford textbook of medicine. Third edition, Vol 1, sections 1 -10, 1996, p. 500.

  14. ЕРОВИЧЕНКОВ А.А. Рожа (диагностика, лечение). Врач, 2000, №8, с. 32-34.

  15. ЕРОВИЧЕНКОВ А., БРИКО Н., ГОРОБЧЕНКО А. Особенности современной клиники рожи как варианта течения стрептококковой инфекции. Врач, 2004, №2, с. 32-34.

  16. ЖИДКИХ В.Н., ИЛЬЮЩЕНКО С.В. Влияние нарушений гемодинамики на течение рожи нижних конечностей. Клиническая хирургия. 1991, №3, с. 30 - 31.

  17. ЖУМАНБАЕВА Г.К. Профилфактика рецидивов и осложнений рожи. Автореф. дисс...канд.мед.наук. Алматы.1995. С. 25.

  18. КЛИМОВА Е.А., РМЖ, Изменение реологических свойств крови у пациентов с метаболическим синдромом.

  19. КОВТУН Э. А., ИММУННЫЕ И НЕЙРОРЕГУЛЯТОРНЫЕ НАРУШЕНИЯ И ИХ КОРРЕКЦИЯ У БОЛЬНЫХ РОЖЕЙ, 2008

  20. КОРОЛЁВ М.П., СПЕСИВЦЕВ Ю.А. Вестник хирургии. 2000, т.159, №4, с. 64 - 69.

  21. МЕЛЬНИЧЕНКО Г.А., РМЖ, Том 9 № 2, 2001 Ожирение в практике эндокринолога

  22. МЕЛЬНИК Ю.И., КОНДРАЦКИЙ И.В., ЦУГУЙ Ю.А. Вопросы диагностики и клинического течения рожистого воспаления. Tezele conferinţei ştiinţifice a Institutului de Stat de Medicină din Chişinău (14-16 mai 1991). Chişinău, 1991, p. 229.

  23. ПОКРОВСКИЙ В.И. Медицинская микробиология. Москва: ГЭОТАР Медицина. 1999, с. 194-197.

  24. РЫСКИНД Р.Р., САМОТОЛКИН К.Н., ЛИЕНКО А.Б. Рожа у больных старших возрастных групп. Клиническая геронтология. 1997, №1, с. 43-48.

  25. ФРОЛОВ В.М., БОЙЧЕНКО П.К., ПЕРЕСАДИН Н.А. Диагностическое и прогностическое значение уровня циркулирующих иммунных комплексов у больных рецидивирующей рожей. Врачебное дело. 1990, №6, с. 116-118.

  26. ЧЕРКАСОВ В.Л. Рожа. Москва: "Медицина", 1986.







Yüklə 0,58 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə