Microdictionar -psihopedagogie speciala


CADRE DIDACTICE ITINERANTE SI DE SPRIJIN



Yüklə 169,96 Kb.
səhifə2/4
tarix05.05.2017
ölçüsü169,96 Kb.
1   2   3   4

CADRE DIDACTICE ITINERANTE SI DE SPRIJIN = cadre specializate ale scolii speciale care desfasoara activitati de recuperare si dezvoltare psihofiziologica a copilului cu dizabilitati si acorda asistenta psihopedagogica sau de consiliere curriculara elevilor cu dizabilitati integrati individual in scoala obisnuita, in vederea depasirii dificultatilor de invatare si de integrare scolara si socioprofesionala.

Sursa: Alois Ghergut / “Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
8. ATELIER PROTEJAT = perimetru/ spatiu special amenajat ce poate asigura posibilitatile de munca remunerata sau de readaptare profesionala pentru persoanele cu dizabilitati/ handicap care nu pot face fata exigentelor din unitatile economice obisnuite sau concurentei de pe piata.

Sursa: Alois Ghergut / “Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
Atelierul protejat = spaţiu adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfăşoară activităţi de formare, perfecţionare a abilităţilor; poate funcţiona şi în locaţii din comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale etc.;

Sursa: http://www.mmssf.ro consultat la data de 3.12.2005
Locul de muncă protejat = spaţiu adaptat nevoilor persoanei cu handicap care include cel puţin locul de muncă, toaleta, căile de acces şi unde persoana cu handicap angajată îşi desfăşoară activitatea zilnică;

Sursa: http://www.mmssf.ro consultat la data de 3.12.2005
9. AUTISM = (gr. autos - insusi), dupa E.Bleuler, sindrom constand in replierea totala asupra propriei lumi launtrice, mod de gandire necritica centrata pe subiectivitate si rupt de realitate, dominata de fantezie si reverii. Subiectul refuza contactul cu persoane si obiecte externe si se refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan imaginativ, se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt duse pana la delir halucinatoriu. A. cunoaste diverse grade de dezvoltare intre normal si patologic si apare, dupa A. Maslow, in doua forme distincte: de a. agitat, in care subiectul incearca, in plan imaginar, experiente ce-l terorizeaza sau duc la extaz, si de a. calm, de tip contemplativ, in care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. A. este un termen aplicat uneori situatiilor sau cazurilor de intoversiune accentuata, se intalneste destul de frecvent in momentele critice ale psihogenezei (prima copilarie si inceputul adolescentei ) dar poate dobandi si forme anormale. / Boala lui Langdon-Down / v. Mongolism

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
AUTISM = Sindrom patologic, aparut in copilarie, caracterizat printr-o stare de instrainare / retragere, o lipsa de raspuns social si/sau interes fata de cei din jur, dificultati de comunicare si de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal si existenta unor cai bizare de a raspunde la stimulii din mediul inconjurator.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
AUTISM = Pierdere de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea unei schizofrenii.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997
10. BOALA CRONICA = Boli in care fazele de aparitie si de progres exista, dar nu mai apare cea de declin. In anumite conditii, cand bolnavul nu mai este stresat, de exemplu, boala cronica isi reduce din intensitate si aparent simptomele ii cedeaza, dar de fiecare data in conditii defavorabile, boala cronica devine mai rea decat a fost la ultima exacerbare; aceste boli de obicei se desfasoara dinantru spre exterior, cursul bolii nu mai este de autovindecare.

Sursa: www.medisan.ro (adaptare!) consultat la data de 3.12.2005
BOALA = categoria fundamentala a medicinii, greu de definit; in b. Gasim deficiente de activitate adaptare si evolutie a organismului (si , la om, a persoanei); Marx scria ca b. este o viata limitata in libertatea ei. Substratul b. poate fi o anomalie de dezvoltare, o leziune morfologica, o tulburare biochimica, etc. B. are aspecte de tulburare subiectiva, implicatii etice si sociale. Nu exista frontiere nete si fixe intre b. si sanatate; exista si modele social-culturale ale sanatatii. Trebuie deosebite b. psihice (nevroze, psihopatii, psihoze) de tulburarile psihice din bolile curente (ex. in febra) sau de simptomele psihice ale bolilor, accidentelor, etc. (ex. durerea).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
11. HIPOTERAPIE = tratament cu ajutorul calului, este unul dintre cele mai eficiente pentru imbunatatirea pozitiei, echilibrului, mobilitatii si functiunilor in toate cazurile de persoane cu disfunctii motorii. In hipoterapia clasica, calul influenteaza omul mai mult decat omul controleaza calul. Terapeuti special antrenati pozitioneaza omul pe cal, iar acesta raspunde activ la miscarea si terapia calului. Terapeutii analizeaza raspunsul persoanei si directioneaza miscarea calului pentru a obtine, în mod specific, efectul pentru fiecare persoana.

Pentru om perfect sanatos sau persoana cu nevoi speciale, calaria este o experienta unica din o multime de puncte de vedere: fizic, relational si afectiv, psihic, social, etc Contactul cu un animal mare are un profund efect asupra persoanei; în afara unei legaturi emotionale, calul produce o multime de experiente senzoriale.

Din perspectiva psihologicului si al socialului, structura lectiilor de calarie induce o stare controlata de disciplina. Cursantul este capabil de o mai buna organizare a propriei persoane, ritmul si comunicarea fiind consistente, în permanenta relatie, iar comportamentul devine mult mai hotarat, cu efecte imediate asupra imaginii si increderii de sine. Dand comenzi calului, raspunsul acestuia este o permanenta recompensa instantanee. In plus, calaria ofera persoanei cu handicap o sursa de putere, de a fi egal, avand posibilitatea sa priveasca in jos la ceilalti si la tot ce-l înconjoara, el în mod obisnuit privind in sus din scaunul lui cu rotile (ceea ce înseamna o cuprindere limitata a lumii inconjuratoare) deschizîndu-i-se astfel spatii vizuale noi, inaccesibile altfel.

Pentru persoanele cu diverse afectiuni, de la cele usoare pana la handicap sever, beneficiile in zona echilibrului - functie dinamica - sunt spetaculoase, imbunatatind timpii de reflex si propria perceptie corporala.Transferul caldurii de la cal la calaret incalzeste musculatura, miscarea ritmica a calului în mers stimuleaza receptorii vestibulari, faciliteaza relaxarea si ajuta la concentrare. In cadrul programelor de terapie conlucreaza colective interdisciplinare de specialisti: medici, terapeuti, instructori.


(Efectele benefice ale calului si calariei pentru om sunt cunoscute de multa vreme, dar la Jocurile Olimpice de la Helsinki, Finlanda, medalia de argint la proba de hipism - dresaj, este castigata de Liz Hartel, o tanara care, la festivitatea de premiere, a aparut în scaunul cu rotile. Era bolnava de poliomielita…Abordarea acestui domeniu din punct de vedere stiintific, ca terapie, are loc abia în jurul anului 1870. Momentul culminant si consacrarea hipoterapiei il marcheaza anul 1952.)

Sursa: www.gala2000.ro consultat la data de 6.01.2006

HIPSOTERAPÍE, – Din fr. Hypsothérapie; hipsoterapii, s.f. (Med.)

Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine.

Sursa: DEX
12. CECITATE = orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensiune, absenta si a altor functii senzoriale sau comunicative. Cauzele c. constau in afectarea aparatului ocular, a cailor aferente sau a centrilor de proiectie corticala. Se disting: c. pentru forme si alte insusiri spatiale, c. cromatica sau acromatopsie, c. diurna sau nictalopie si c. nocturna sau hemeralopie. C. este corticala cand survine in urma traumatizarii ariilor 17, 18 si 19 din occipital. Charcot si apoi K. Goldstein au descris c. psihica, care este de natura centrala si survine in urma unei disfunctii de ordin neuropsihic.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
CECITATE = Incapacitate vizuala totala corespunzatoare unei acuitati vizuale sub 1/6 sau unui camp vizual sub 20 de grade; diminuarea acuitatii vizuale pana la pragul in care vederea reziduala este considerata a fi neglijabila.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
CECITATE (engl. blindness) = Starea unei persoane lipsita de simtul vazului.

Sursa: DEX
CECITATE VERBALA = Sinonim afazie.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997
13. COMUNICARE ASISTATA = comunicare bazata pe ideea dezvoltarii unor centre de internet cu aparatura informatizata, accesibila arhitectural, adaptata SI pentru persoanele cu diferite tipuri de deficienta.

Sursa: www.integration.ro consultat la data de 6.01.2006
14. CULTURA PERSOANELOR CU HANDICAP =
Integrarea socială - reprezintă procesul de interacţiune dintre individ sau grup şi mediul social, prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcţional al părţilor;

Incluziunea socială - reprezintă un set de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii

excluziunii sociale.



Sursa: www.mmssf.ro consultat la data de 6.01.2006
15. DEBILITATE = (engl.debility) - Slabiciune, lipsa de forta.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

DEBILITATE MINTALA = Dezvoltarea insuficienta a inteligentei, caracterizata prin tulburari de judecata, dificultatea adaptarii la situatii noi.Este primul grad de “arierare mentala”.

Sursa: Dictionar de medicina – Oxford-2005, edit. BIC ALL
DEFICIENŢA MINTALĂ = este un complex de manifestări foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicaţiilor. Trăsătura comună este incapacitatea de a desfăşura activităţi ce implică operaţii ale gândirii la nivelul realizării lor de către indivizii de aceeaşi vârstă, pentru că funcţiile psihice (în special cognitive) se dezvoltă într-un ritm încetinit şi rămân la un nivel scăzut faţă de nivelul indivizilor normali de aceeaşi vârstă.

Deficienţa mintală este o deficienţă globală ( nu numai sub aspect cognitiv) care vizează întreaga personalitate (structură, organizare, dezvoltate afectivă, psiho-motorie, comportamentală) şi se manifestă în grade diferite în raport cu nivelul mediu al populaţiei, pe parcursul vieţii cu urmări diferite în privinţa adaptării.



Dată fiind variabilitatea criteriilor de abordare (medical sau pedagogic) în literatura de specialitate s-au utilizat termeni cu caracter de sinonimie cu deficienţa mintală:

- arieraţie mintală (înapoiere, întârziere mintală) introdus de SEGUIN (1846) şi se referă la formele grave ale deficienţei delimitându-le de cele uşoare;

- debilitate – forme uşoare;

- amentie – absenţa inteligenţei (Tredgold subliniază diferenţierea între întârzierea mintală ca stare neprogresivă şi demenţă);

- oligofrenie – folosit în URSS (A. Luria) – insuficienţă mintală determinată de leziuni ale SN în perioada prenatală sau după, înainte ca anumite funcţii psihice să se fi constituit;

- intârziere mintală (Mariana Roşca) – înlocuieşte termeni mai traumatizanţi şi pentru că în cazuri mai puţin grave se poate realiza progres;

- handicap de intelect –(E. Verza) – pune în evidenţă deficienţa primară.

Sursa: www.licentza.as.ro, consultat la data de 30.12.2005 (“Psihopedagogie speciala”)
16. DEFICIENTA = Insuficienta dezvoltare sau functionare a unui organ, sistem sau organism in ansamblu. Ex. deficienta mintala, v. debilitate.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

DEFICIENTA = Pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice; desemneaza o stare patologica, functionala, stabila sau de lunga durata, evidentiata prin metode si mijloace clinice sau paraclinice (explorari functionale sau alte evaluari folosite de serviciile medicale), ireversibila sub actiunea terapeutica si care afecteaza capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si integrare la locul de munca sau in comunitate a persoanei in cauza.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
DEFICIENTA = consta intr-o anumita pierdere din punct de vedere structural(anatomic) sau functional (fiziologic, psihic), cu referire la anumite parti, sisteme sau subsisteme/ organe ale organismului uman care, in aceste conditii, nu mai functioneaza la parametri obisnuiti, constatati la celelalte persoane, de o maniera cronica si constanta.

Sursa: "Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"- O.M.S.-1980

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

DEFICIENTA (dupa Ph. Wood-1980) = pierderea sau alterarea unei structuri sau a unei functii (leziune anatomica,tulburare psihologica ) rezultand in urma unei maladii, accident sau perturbare in evolutia normala (batranetea), dar si ca urmare a unor carente psiho-afective (pierderea parintilor dar si neglijenta psihopedagogica).Deficiente frecvente: auditive, vizuale, de limbaj,intelectuale etc.

Sursa: „Deficienta, incapacitate, handicap – ghid fundamental pentru protectia,

educatia speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in m

dificultate” / prof. Dr. Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997
DEFICIENT = o persoana cu o lipsa, o lacuna morfofunctionala innascuta sau survenita. Deficientele sunt anomalii dar nu reprezinta ceva patologic. Se disting d. senzoriali, motori si mintali. Prin extensiune, se vorbeste si despre d. morali.

Sursa: DEX
DISABILITATEA/ DISFUNCTIA (INCAPACITATEA) = reprezinta orice restrangere, diminuare sau chiar o lipsa a unor abilitati, capacitati actionale pe care ceilalti oameni le detin, prezinta, fara probleme in mod curent.

Sursa: "Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"- O.M.S.-1980

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)
DIZABILITATE = Termen generic pentru deficiente, limitari de activitate si restrictii de participare, releva aspectul negativ al interactiunii individ - context.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
17. ENCEFALITA = proces inflamator afectand portiuni cerebrale, datorita unor cauze variate: virale, bacteriene, chimice ( mai ales infectioase, dar si toxice, ca in alcoolism, sau alergice), subacute sau cronice. Dupa straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antreneaza diverse tulburari vegetative, motorii, intelectuale si psihocomportamentale.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
ENCEFALITA = Inflamatie a encefalului.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

ENCEFALITA = Actiune inflamatorie cu etiologie variata a tesutului nervos central caracterizata prin leziuni alternative ale celulelor gliale si tulburari ale functiilor cerebrale.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
18. ENCULTURATIE = desemneaza (in antropologia culturala) procesul de asimilare a valorilor si comportamentelor, sub forma unei invatari continue pe toata perioada vietii. In copilarie e. este globala, nediferientiata (suferind si prin excese de imitatie), in timp ce la o varsta matura ea devine reflexiva, selectiva, creatoare. Aculturatia (v.) este, in acest sens, o re-enculturatie, constand in asimilarea noilor comportamente si valori si in echilibrarea lor cu cele vechi (M. Herskovits).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
aculturatia = termen folosit de antropologia culturala pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o comunitate in alta precum si efortul de asimilare a acestora. In sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dintr-un mediu cultural in altul, implicand instrainarea de vechile valori si asimilarea celor noi, nu fara conflicte, criza, dificultati de adaptare (R. Linton, C. Kluckhon). Dupa F. Keesing, a. poate fi definita ca proces de modificare culturala in care un contact mai mult sau mai putin continuu intre doua sau mai multe grupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de catre un grup a elementelor de cultura ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri. Totodata, termenul de a. indica starea ce rezulta din aceasta modificare. In genere a. inseamna un ansamblu de procese ce intervin in legatura cu indepartarea de o cultura originara, luata ca sistem de referinta, si cu adaptarea partiala inca nedefinita la o noua cultura.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
19. ERGOTERAPIE = (gr. ergon – munca, therapia - tratament), metoda de tratare a unor boli psihice prin efort psihic, prin munca. E. sau terapia prin munca au drept scop sustrarea bolnavului de la trairile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea inconjuratoare si crearea unui climat psihic favorabil de liniste, de comunicativitate si sociabilitate. Munca poate contribui la vindecarea, la consolidarea remisiunilor si la pregatirea bolnavului pentru reincadrarea sa in societate. E. aplica numeroase procedee potrivit cu varsta, preocuparile anterioare, preferintele bolnavului si in functie de caracterul bolii. In spitalele de psihiatrie sunt organizate ateliere de munca pentru bolnavii adulti (de tesaturi, de covoare, impletituri etc.), iar pentru copiii bolnavi, sub indrumarea unui personal educativ competent, se organizeaza activitati instructive, educative si distractive (traforaj, jocuri mecanice, desen etc.). Rezultatele excelente obtinute prin e. au determinat extinderea procedeelor ei si in alte boli cronice (tuberculoza, reumatism).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
ERGOTERAPIE (engl. ocuppational therapy, ergoterapy) Metoda de tratament si reeducare activa a invalizilor si infirmilor, constand in executarea unui travaliu potrivit cu capacitatile lor functionale reduse, ceea ce permite si ameliorarea echilibrului lor psihic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997
20. FIZIOTERAPIE = Utilizarea factorilor naturali (aer, apa, caldura, electricitate, lumina) ca si a exercitiilor fizice si de masaj in scop terapeutic.

V. Kineziterapie. Metoda implica si climatul, altitudinea, baile marine, etc.

Specialistul este fizioterapeut.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997
21. HANDICAP = dezavantaj, rezultand dintr-o deficienta sau incapacitate, care impiedica sau pune in imposibilitate pe individ sa-si indeplineasca un rol normal (in raport cu varsta, sexul, factorii sociali si culturali)

Sursa: „Deficienta, incapacitate, handicap – ghid fundamental pentru protectia, educatia speciala,

readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in dificultate” / prof. Dr.

Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

HANDICAP = Dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau impiedica indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in functie de varsta, sexul sau profesia persoanei respective; altfel spus, handicapul este o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata, fiind evidentiat atunci cand aceste persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale, impiedicandu-le accesul la diferite activitati sau servicii sociale care sunt disponibile in conditii normale celorlalte persoane din jurul lor.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

HANDICAPARE = denumire data situatiilor in care unii subiecti sunt dezavantajati in raport cu semenii lor, datorita faptului ca au o deficienta senzoriala, motorie, mintala sau orice alta infirmitate. In categoria handicapatilor sunt inclusi subiectii care sunt orbi, surzi, surdomuti, a celor cu infirmitati motorii (schiopi, paralitici), precum si cei cu diferite forme de inapoiere mintala. In dorinta de a veni in ajutorul acestor subiecti, au fost create diverse metode si procedee educative, care sa le usureze situatia, si care sa-i apropie cat mai mult posibil de omul fara deficiente. Tehnica moderna este din plin folosita in construirea unor instrumente, diapozitive, echipamente, care coroborate cu procedeele educative contribuie la reducerea gradului de deficienta sau la facilitarea proceselor de compensare. Educatia deficientelor se face in institutii speciale, unde se realizeaza pentru copil un invatamant adaptat infirmitatii respective, iar pentru adult se depun eforturi in vederea readaptarii lui la o noua profesiune. Prin extensie, handicapata este considerata orice persoana care este pusa intr-o situatie foarte dezavantajoasa ei.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

HANDICAPUL = dezavantajul social, rezultat in urma unei deficiente sau incapacitati, si care limiteaza sau impiedica indeplinirea de catre individ a unui rol asteptat de mediu.

Categorii posibile : handicapuri de independenta fizica, orientare, autonomie economica, integrare sociala.




Yüklə 169,96 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə