Obstetrică Şi ginecologie



Yüklə 14,54 Kb.
Pdf görüntüsü
səhifə20/28
tarix05.05.2017
ölçüsü14,54 Kb.
#16942
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   28

Concluzii şi recomandări 
1.
 
Cunoştinţele privind profilaxia gripei în sarcină sunt insuficiente la o mare parte din femeile 
însărcinate  incluse  în  studiu.  Acest  fapt  se  datorează  vârstei  fragede,  cota  cea  mai  mare  – 
46,7% - revine pentru grupul de vârstă de 21 - 25 ani şi în 43,4% din cazuri au studii medii, 
situaţie  ce  ţine  probabil  de  gradul  de  informare  şi  de  cunoştinţele  pacientelor  despre 

140 
 
problema ce o impune gripa şi sarcina. În concluzie, măsurile de profilaxie a gripei în sarcină 
sunt  mai  puţin  aplicate  din  cauza  lipsei  de  informaţie  -  61,7%  din  cazuri,  neagă  faptul  că 
trebuie de administrat vaccin antigripal în sarcină cu scop profilactic, servicii de consultanţă, 
cheltuieli pentru servicii. 
2.
 
Cunoştinţele/informaţia  şi  măsurile  privind  măsurile  de  profilaxie  a  gripei  în  sarcină  la 
majoritatea  studenţilor  anului  IV,  facultatea  Medicina  generală  USMF  „Nicolae 
Testemiţanu”    sunt  incomplete,  mai  puţin  aplicate  din  cauza  lipsei  de  informaţie  –  doar 
43,7% din cazuri au menţionat vaccinul cu virus întreg inactivat sau atenuat şi doar în 11,3% 
din cazuri, au specificat administrarea vaccinului antigripal tuturor gravidelor. Acest fapt este 
specific, în special, personalului cu experienţă redusă. 
3.
 
Rezultatele  studiului  confirmă  necesitatea  elaborării  unei  indicaţii  metodice  privind 
profilaxia infecţiei gripale în sarcină atât pentru femeile însărcinate, cît şi pentru personalul 
medical,  deoarece  în  baza  rezultatelor  obţinute,  s-a  constat  că  doar  la  2  paciente,  ceea  ce 
constituie 3,4% din cazuri, s-a propus administrarea vaccinului antigripal cu scop profilactic 
de către medicul de familie.   
 
Bibliograie 
1.
 
Neuzil, K.M., Reed, G.W., Mitchel, E.F., Simonsen, L., Griffin , M.R. 1998. "Impact of 
influenza  on  acute  cardiopulmonary  hospitalizations  in  pregnant  women."  American 
Journal of Epidemiology, 148:1094-102. 
2.
 
Hartert,  T.,  Neuzil,  K.,  Shintani,  A.,  Mitchel,  E.,  Snowden,  M.,  Wood,  L.,  Dittus,  R., 
Griffin , M. 2003. "Maternal morbidity and perinatal outcomes  among pregnant women 
with respiratory hospitalizations during influenza season." American Journal of Obstetric 
Gynecology, 189:1705-12. 
3.
 
Jamieson, D.J., Honein, M.A., Rasmussen, S.A., et al. 2009. "H1N1 2009 influenza virus 
infection during pregnancy in the USA." Lancet , 374:451-458. 
4.
 
Centers  for  Disease  Control  and  Prevention.  "Prevention  and  control  of  influenza  with 
vaccines:  recommendations  of  the  Advisory  Committee  on  Immunization  Practices 
(ACIP), 2010." MMWR 2010; 59 (No. RR-8): 1-63. 
5.
 
ACOG  Committee  on  Obstetric  Practice.  2004.  Influenza  vaccination  and  treatment 
during  pregnancy.  ACOG  Committee  Opinion  No.  305,  November  2004.  Obstetric 
Gynecology, 104 (5 Pt 1):1125-6. 
6.
 
Black, S., Shinefield, H., France, E., Fireman, B., Platt, S., Shay, D. 2004. Vaccine Safety 
Datalink Workgroup. "Effectiveness of influenza vaccine during pregnancy in preventing 
hospitalizations and outpatient visits for respiratory illness in pregnant women and their 
infants." American Journal of Perinatology, 21:333-9. 
7.
 
Zaman  K,  Roy  E,  Arifeen  S,  Rahman  M,  Raqib  R,  Wilson  E,  et  al.  "Effectiveness  of 
maternal  influenza  immunization  in  mothers  and  infants."  N  Engl  J  Med  [ 
10.1056/NEJMoa0708630 ]. 2008 Sept [cited 2008 October 1]. Available from the New 
England Journal of Medicine
8.
 
Benowitz  I,  Esposito  D,  Gracey  K,  Shapiro  E,  Vazquez  M.  Influemza  vaccine  given  to 
pregnant women reduces hospitalization due to influenza in their infants. Clin Infect Dis 
2010; 51: 1355-1361. 
 
 
 

141 
 
NAŞTEREA PREMATURĂ - PROFILAXIA SINDROMULUI DETRESĂ 
RESPIRATORIE 
Ion Bologan, Ludmila Bologan, Tatiana Belousova, Ana Cumpana, Elena Mecineanu  
Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary 
 
Premature labour – prevention of respiratory distress syndrome 
Preterm delivery rates vary from 6% to 15% of all deliveries, with the rate increasing in 
recent years. Respiratory distress syndrome (RDS) causes significant mortality and morbidity in 
these babies. RDS is known to affect 40–50% of babies born before 32 weeks.  
The  aim  of  this  article  is  to  provide  up  to  date  information  on  the  appropriate  use  of 
antenatal corticosteroid therapy prior to preterm delivery for the reduction of neonatal mortality 
and morbidity.  
 
Rezumat 
Naşterile  premature  variază  de  la  6%  pînă  la  15%  din  totalul  naşterilor,  cu  o  creştere 
substantială în ultimii ani.  Sindromul de detresă respiratorie (SDR) reprezintă principala cauză 
de  mortalitate  şi  morbiditate  la  aceşti  copii.  SDR  afectează  aproximtiv  40  –  50%  din  copii 
născuţi înainte de 32 săptămîni. 
Scopul  prezentului  articol  este  de  a  oferi  informaţii  actualizate  cu  privire  la  utilizarea 
prenatală  adecvată  a  terapiei  cu  corticosteroizi  înainte  de  naşterea  prematură  pentru  reducerea 
mortalităţii şi morbidităţii neonatale. 
 
Actualitatea  
Naşterile înainte de termen reprezintă o problemă majoră pentru sistemul de sănătate în 
întreaga lume, afectând aproximativ de la 5% până la 13% din totalul numărului de nou-născuţi 
în ţările industrializate, cu o creştere substanţial a acestei rate în ţările în curs de dezvoltare [1, 
2]. 
În  Republica  Moldova,  în  pofida  datelor  statistice  îmbucurătoare  privind  scăderea  ratei 
naşterilor premature  (anul  2010  – rata naşterilor premature a  constituit 4,2%;  anul  1990-1999- 
rata naşterilor premature a costituit  7,9 %), aceasta are loc pe fondalul scăderii ratei natalităţii 
generale [12;13]. Pe parcursul anilor 2008 -2010, indicatorul sumar al natalităţii rămâne totuşi cu 
40% mai scăzut, decât nivelul necesar pentru simpla completare numerică a generaţiei părinţilor, 
de generaţia copiilor săi.   
Costurile necesare îngrijirii prematurilor sunt foarte ridicate [15]. Compania Naţională de 
Asigurări în  Medicină suportă cheltuieli  de circa 5695 lei pentru întreţinerea unui  prematur cu 
masa de 1001-1500g şi de circa 18308 lei pentru întreţinerea unui prematur cu masa de 500-1000 
g [16]. 
Copii  născuţi  prematuri  au  un  risc  major  pentru  dezvoltarea  unor  complicaţii,  care  include 
disabilităţi  şi  impedimente  în  creştere  şi  dezvoltare  psihică.  S-a  efectuat  un  progres  marcat  în 
acordarea  asistenţei  medicale  copiilor  născuţi  înainte  de  termen,  dar  nu  si  in  reducerea 
prevalentei naşterilor premature. [16]  
Copiii născuţi prematur (până 37 de săptămâni de gestaţie) şi în special cei născuţi înainte 
de termenul de 32 săptămâni de gestaţie, sunt supuşi unui risc major de dezvoltare a sindromului 
de detresă respiratorie. Aceasta constituie o complicaţie serioasă şi rămâne a fi cauza principală a 
deceselor  în  perioada  neonatală  precoce  şi  a  dezvoltării  unor  disabilităţi  [2].  Copiii  născuţi 
înainte  de  termen,  ce  au  supravieţuit,  sunt  supuşi  unui  risc  major  de  a  dezvolta  complicaţii 
neurologice pe o perioada lungă de timp [4; 5].  
Sindromul  de  detresă  respiratorie  se  dezvoltă  ca  consecinţa  atât  a  insuficienţei 
surfactantului, cît şi lipsei dezvoltării suficiente a pulmonilor. Cu cît termenul de gestaţie va fi 

142 
 
mai  mare,  cu  atât  riscul  dezvoltării  sindromului  de  detresă  respiratorie  precum  şi  a  deceselor 
neonatale va descreşte [5, 6, 7].     
Tratamentul ce ar putea reduce incidenţa dezvoltării sindromului de detresă respiratorie la 
copii născuţi înainte de termen, include administrarea corticosteroizilor [8]. 
Eficienţa administrării glucocorticoizilor în profilaxia distres sindromului a fost studiată 
de nenumărate ori. S-a constatat că administrarea corticosteroizilor antenatal la gravidele cu risc 
de naştere prematură înainte de 35 săptămâni  de gestaţie, scade semnificativ statistic incidenţa 
morbidităţii şi mortalităţii prin sindromul de detresă respiratorie [8, 9, 10, 11, 12]. 
În  Republica  Moldova,  protocolul  de  administrare  a  glucocorticoizilor  propune  următoarea 
schema:  betametazon  –  2  doze  a  câte  12mg  fiecare,  administrate  la  interval  de  24  ore; 
dexametazon – 2 doze a câte 12 mg fiecare, administrate la interval de 12 ore.     
   
 
Scopul  studiului  -  definitivarea  intervenţiilor  care  vor  spori  la  maxim  numărul 
supravieţuitorilor nou-născuţi, minimalizând în acelaşi timp, efectele adverse potenţiale apărute 
în cadrul profilaxiei cu glucocorticoizi a sindromului de detresă respiratorie. 
 
Materiale şi metode 
Într-u  realizarea  lucrării  date  s-a  efectuat  analiza  bibliografică  a  surselor  de  literatură 
consacrate  acestei  probleme.  Au  fost  prelucrate  100  fişe  de  observaţie  clinică  a  pacientelor  cu 
termenul  de  gestaţie  pînă  la  34  săptămîni,  cu  diagnosticul  de  internare    ce  includea  prezenţa 
iminenţei de naştere premature şi cărora li s-a administrat sol. Dexametazon 12 mg după schema 
stipulată  în  Protocolul  Naţional  şi  au  fost  analizate  registrele  de  naştere  pentru  a  identifica 
termenul  de  gestaţie  în  momentul  naşterii  la  gravidele  căror  li  s-a  administrat  soluţie 
Dexametazon anterior. 
Toate pacientele incluse în studiu au fost supuse unui examen clinic şi paraclinic, datele 
obţinute au fost evaluate statistic (computerizat) prin metoda de analiză variaţională, descriptive. 
Ulterior,  rezultatele  obţinute  au  fost  prelucrate  computerizat,  cu  aplicarea  setului  de  programe 
statistice Microsoft Excel. Naşterile au avut loc în IMSP SCM nr.1, în perioada ianuarie - iunie 
2011. 
 
Rezultatele  
Pentru realizarea scopului si obiectivelor cercetării am examinat şi selectat riguros 100 de 
paciente,  a  căror  diagnostic  de  internare  includea  prezenţa  iminenţei  de  naştere  prematură  şi 
căror li s-a administrat soluţie Dexametazon 12mg (după schema indicată în Protocolul Naţional) 
pentru profilaxia sindromului de detresă respiratorie a nou-născuţilor. Termenul sarcinii a acestor 
paciente era cuprins între 24-34 săptămîni de gestaţie.  
S-a analizat vârsta pacientelor incluse în studiu, stabilindu-se ca vârsta medie este de 27,6 
ani cu limitele cuprinse intre 16 ani si 40 ani. 
Termenul sarcinii în momentul internării în secţia «Patologia sarcinii» este reprezentată 
în tabelul 1. 
Tabelul 1 
Structura pacientelor in dependent de termenul sarcinii in momentul internării in secţia 
«Patologia sarcinii» 
Termenul 
sarcinii 
24 
săpt. 
25 
săpt. 
26 
săpt. 
27 
săpt.. 
28 
săpt. 
29 
săpt. 
30 
săpt. 
31 
săpt. 
32 
săpt. 
33 
săpt. 
34 
săpt. 
Numărul 
de 
paciente 
17 

10 
10 

12 





 

143 
 
Potrivit analizei datelor examinate din fisele de observaţie, s-a demonstrat ca iminenţa de 
naştere  prematură  se  întâlneşte  mai  frecvent  la  primipare.  Astfel,  diagnosticul  de  iminenta  de 
naştere  prematura  la  primipare  s-a  stabilit  în  66  cazuri,  la  multipare  în  34  cazuri 
(primipare/multipare = 2/1).    
În  cadrul  analizei  documentaţiei  medicale,  s-a  evidenţiat  prezenţa  afecţiunilor 
extragenitale în timpul sarcinii la 52 paciente, care ar putea servi drept factori predispozanţi în 
declanşarea naşterii premature.  
Dintre  afecţiunile  extragenitale,  depistate  la  pacientele  din  cadrul  studiului  evidenţiem: 
pielonefrita cronică – 29 cazuri, bronşita cronică – 11 cazuri, obezitate – 3 cazuri, afecţiuni ale 
glandei tiroide  - 3 cazuri, purtătoare de CMV, HSV, toxoplasma – 9 cazuri. 
Anamneza  ginecologică  a  fost  agravată  în  10  cazuri.  Cele  mai  frecvente  fiind  -  miom 
uterin – 3 cazuri, polip al canalului cervical – 2 cazuri, sarcina extrauterină – 2 cazuri, sterilitate 
primară şi secundară – 2 cazuri, chist ovarian – 1 caz. 
Anamneza  obstetricală  a  fost  complicată  în  43  cazuri  prin  -  avort  medicamentos  –  15 
cazuri, avort spontan – 13 cazuri, sarcini stagnate – 4 cazuri, antecedente de naşteri premature – 
4 cazuri, operaţii cezariene – 5 cazuri, copii născuţi morţi – 1 caz. 
În cadrul studiului nostru, unul dintre obiectivele de bază a fost argumentarea necesitaţii 
adminstrarii glucocorticoizilor pacientelor cu travaliu prematur declanşat.  
Unul  dintre  criteriile  de  bază  care  ar  caracteriza  un  travaliu  prematur  declanşat  este 
ecografia transvaginală. În cadrul acestei examinări, am evidenţiat următoarele:    
a.
 
lungimea colului uterin (fig.1) 
 
 
Fig.1 Lungimea colului uterin la ecografia transvaginală 
 
În  urma  analizei  acestor  date,  evidenţiem  că  doar  4  paciente  prezintă  valorile  lungimii 
colului  uterin  la  ecografia  transvaginală  între  25-30mm;  43  paciente  –  lungimea  colului  uterin 
31-35mm;    46  paciente  –  lungimea  colului  uterin  între  36-40mm  şi  7  paciente  cu  lungimea 
colului uterin de peste 40 mm.  
b.  Starea  orificiului  intern  al  colului  uterin,  la  ecografia  tranvaginală  era  închis  –  în 
toate cazurile 
În  cadrul  sintezei  datelor  statistice  obţinute  prin  analiza  documentaţie  medicale  s-a 
demostrat că la pacientele căror li s-a efectuat profilaxia sindromului de detresă respiratorie cu 
soluţie  Dexametazon  după  schema  protocolului  clinic,  naşterea  premature  a  survenit  in  5% 
cazuri; în 2% s-a soldat cu deces antenatal; iar 93 % cazuri – a fost posibilă menţinerea sarcinii 
pînă la termen (fig.2 ).  

144 
 
 
Fig. 2 Structura naşterilor în cadrul profilaxiei efectuate în combaterea sindromului de detresă 
respiratorie 
 
Imediat după naştere, chiar în primele 60 de secunde după expulsie, în sala de travaliu, se 
face  o  apreciere  a  stării  de  sănătate  a  nou-născutului,  prin  aprecierea  funcţiilor  vitale  şi  a 
capacităţii de adaptare la condiţiile din mediul extrauterin. Astfel simultan cu acordarea primelor 
îngrijiri,  medicul  neonatolog  va  nota  starea  clinică  şi  comportamentul  nou-născutului, 
cuantificând funcţiile vitale cu ajutorul scorului Apgar.    
Analizând rezultatele obţinute s-a stabilit că 87 cazuri – nou-născuţii au fost apreciaţi cu 
scorul  Apgar  7-8,  ceea  ce  caracterizează  o  adaptarea  neonatal  bună  şi  nu  necesită  îngrijiri 
deosebite; în 6 cazuri – nou-născuţii au fost apreciaţi cu scorul Apgar 6-7, ceea ce determină o 
adaptare mai dificilă la mediul extrauterin şi va necesita unele îngrijiri suplimentare. 
            
Concluzii 
1.
 
Pacientele  căror  li  s-a  efectuat  profilaxia  sindromului  de  detresă  respiratorie  cu  soluţie 
Dexametazon după schema protocolului clinic 93 % cazuri – a fost posibilă menţinerea 
sarcinii pînă la termen. 
2.
 
Terapia  cu  glucocorticoizi  iniţiată  pentru  profilaxia  sindromului  de  detresă  respiratorie 
este şi va fi o metodă eficientă.   
 
Bibliografie 
1.
 
Goldenberg R, Culhane JF, Iams J, Romero R. Epidemiology and causes of preterm birth. 
Lancet 2007; 371:73-82. 
2.
 
Haram K, Mortenses JHS, Wollen AL. Preterm delivery: an overview. Acta obstetricia et 
Gynecologica Scandinavica 2003; 82:687-704. 
3.
 
Janson A, Townshend P, Yudkin P, Bull D, Wilkinson AR, Funcional abilities at age 4 of 
children born before 29 weeks gestation. BMJ 1993; 306:1715-8. 
4.
 
Saigal  S,  Doyle  LW.  An  overview  of  mortality  and  sequelae  of  preterm  birth  from 
infancy to adulthood. Lancet 2007; 371(9608):261-9. 
5.
 
Doyle  LW,  Victorian  Infant  Collaborative  Study  Group.  Outcome  at  5  year  of  age  of 
children 23 to 27  weeks gestation: refiring the prognosis. Pediatrics 2001; 108(1): 134-
41. 
6.
 
Moise  AA,  Wearden  ME,  Kozinetz  CA,  Gest  AL,  Welty  SE,  Hansen  TN.  Antenatal 
steriods are associated with less nedd for blood pressure support in extremely premature 
infants. Pediatrics 1995; 95:845-50. 
7.
 
Roberts D, Danziel S. Antenatal corticosteroids for accelerating fetal lung maturation for 
women at risk of preterm birth. Cochrane datebase of Systematic Reviews 2006, Issue 3. 
[DOI: 10.1002/14651858.CD004454.pub.2] 
8.
 
Morley  CJ:  Respiratory  distress  syndrome.  In  Polin  RA,  Yoder  MC:  Workbook  in 
practical neonatology. 4th Ed WB Saunders Co Philadelphia 2007; 129-150. 

145 
 
9.
 
Greenough  A,  Milner  AD:  Respiratory  distress  syndrome.  In  Rennie  J:  Roberton's 
Textbook on Neonatology. 4th Ed Elsevier Churchill Livingstone 2005; 468-486. 
10.
 
Tan A, Schulze A, O'Donnell CP et al: Air versus oxygen for resuscitation of infants at 
birth. Cochrane Database Syst Rev 2005; (2):CD002273. 
11.
 
Miracle  X,  Cargo  G,  Renzo  D,  Stark  A,  Fanaroff  AA  et  al:  Guidline  for  the  use  of 
antenatal corticosteroids for fetal maturation. J Perinat Med 2008;36: 191-196. 
12.
 
Honnein  MA,  et  al.  The  association  between  major  birth  defects  and  preterm  birthz. 
Maternal and Child Health Journal, published online 17/05/2008 
13.
 
www.cnas.ro 
14.
 
www.antropologia.academia.edu 
15.
 
www.statistica.md 
16.
 
www.ms.gov.md 
 
 
 
REZULTATELE PERINATALE ALE  SARCINII GEMELARE 
Mariana Dragan, Irina Sagaidac, Victor Ciobanu 
Catedra Obstetrică şi Ginecologie FEMCMF, USMF ,,Nicolae Testemiţanu” 
 
Summary  
Perinatal results of gemelar pregnancy 
This  article  was  elaborated  based  on  the  retrospective  analyses  of  111  cases  of  multiple 
pregnancies. All cases were analysed based on the information provided by the IMSPICSDOM 
si  C. From the total  number  of  111 cases, 107  of them were twin  pregnancies, 3  –  triplets  and 
one  quintuplet.  Gemelar  pregnancy  is  a  major  factor  that  leads  to  perinatal  complications  as: 
pregnancy  interruption,  placental  insufficiency,  pregnancy-induced  hypertension,  intrauterine 
growth  restriction,  anemia,  etc.  In  order  to  reduce  perinatal  morbidity  and  mortality  a 
differentiated approach to pregnancy and childbirth in gemelar pregnancies is required by using 
antenatal  surveillance,  intrauterine  ultrasound  monitoring  of  the  fetus  and  preventing  the 
development of pathological states.   
 
Rezumat 
Articolul  prezintă rezutatele perinatale a 111 cazuri de sarcini gemelare, care au avut loc 
pe parcursul anului 2011. Sarcina gemelară reprezintă un factor de risc înalt pentru complicaţiile 
perinatale. În SG mai frecvent se dezvoltă aşa complicaţii ca iminenţa de întrerupere a sarcinii, 
insuficienţa  feto-placentară,  hipertensiunea  indusă  de  sarcină,  retardul  de  dezvoltare  a  feţilor, 
anemiile,  etc.  Supravegherea  antenatală,  monitorizarea  ecografică  a  stării  intrauterine  a  feţilor, 
profilaxia  dezvoltării  stărilor  patologice  permit  o  abordare  diferenţiată  a  conduitei  sarcinii  şi 
naşterii în SG cu scopul reducerii morbidităţii şi mortalităţii perinatale. 
 
Actualitatea  
Sarcina  gemelară  (SG)  reprezintă  unul  dintre  cele  mai  fascinante  aspecte  în  domeniul 
reproducerii  umane  şi  în  acelaşi  timp  o  condiţie  obstetricală  de  cel  mai  înalt  risc  atât  pentru 
mamă, cât şi pentru feţiOrganismul matern fiind nepregătit pentru dezvoltarea şi naşterea mai 
multor feţi, predispune la complicaţii în timpul sarcinii, naşterii şi nutriţiei lactotrofe. În general 
din 10 sarcini multiple obţinute spontan, 3 fac avort, 6 finisează cu naşterea prematura şi doar o 
naştere  este  la  termen.  Astfel,  la  70-85%  femei  cu  SG  sunt  observate  diverse  complicaţii  în 
evoluţia gravidităţii şi doar 15-30% din sarcini  evoluează fiziologic. Mortalitatea perinatală este 
de 4 ori mai mare comparând cu o sarcină unică, frecvenţa creşte la cele monozigote de 2,5 ori şi 
e direct proporţională cu prematuritatea şi discordanţa  greutăţii a celor 2 gemeni. Morbiditatea 

146 
 
perinatală  este  de  3-10  ori  mai  mare  decât  în  sarcina  unică  (naştere  prematură  -  risc  x  6; 
eclampsie  -  risc  x  4;  pereclampsie  -  risc  x  3;  RDIU  -  risc  x  3;  anemie  -  risc  x  2;  hemoragie 
antepartum  -  risc  x  2;  hemoragie  postpartum  -  risc  x  2;  operaţie  cezariană  -  risc  x  2).  La 
momentul  actual,  unul  din  obiectivele  fundamentale  în  domeniul  ocrotirii  sănătăţii  este 
micşorarea numărului nou-născuţilor prematuri sau cu masa mică la naştere şi prognosticul cât 
mai favorabil în dezvoltarea lor ulterioară, SG ocupând în aceasta problemă un loc de importanţă 
majoră în care frecvenţa naşterilor premature este destul de înaltă. 
 
Scopul  studiului  efectuat  constă  în  aprecierea  rezultatelor  perinatale  în  cazul  sarcinilor 
multiple, obţinute spontan, prin utilizarea metodelor de stimulare ovulatorie sau în urma utilizării 
tehnicilor de reproducere asistată (FIV). 
 
Materiale şi metode  
A fost efectuat un studiu retrospectiv în cadrul IMSP ICŞDOSM şi C (Catedra Obstetrică 
şi Ginecologie FECMF), pe baza a 111 fişe de observaţie clinică a gravidelor şi parturienteloe cu 
diagnosticul de sarcină multiplă (inclusiv 3 cazuri triplex şi 1cvintuplu) din 2011. Au fost extrase 
datele aplicînd un chestionar adaptat pentru analiza obiectivelor . 
 
Rezultate şi discuţii 
Sarcina gemelară (SG) este un eveniment biologic necaracteristic speciei umane, datorita 
ciclului  gonadic  monoovular.  Se  consideră  că  incidenţa  este  de  1/80-1/90  sau  1,2-1,6%  din 
numărul  total  de  naşteri.  SG  dizigotă  constituie  75%,  se  presupune  ca  este  condiţionată  de 
nivelul  sporit  de  FSH  la  debutul  ciclului    şi,  respectiv,  restul  sunt  SG  monozigote,  dintre  care 
bicorială biamniotică constituie 30% (scindarea are loc între I-V zi de la fecundaţie, în stadiul de 
blastomer - morulă), monocorială biamniotică 68% (divizarea se produce în stadiul de blastocist 
la 6-9 zi) şi cea monocorială monoamniotică, ce constituie doar 1-2% (scindarea  după a 10-a zi 
de  la  fecundaţie  la  nivelul  discului  embrionar,  gemeni  conjugaţi)  [1,4].  Instalarea  sarcinii 
gemelare este favorizată de următorii factori: 

 
Dacă mama provine, ea însăşi,  dintr-o sarcină gemelară dizigotă şansa de a da naştere unor 
gemeni este de aproximativ 10%. Comparativ, pentru cele ce nu provin din sarcini gemelare, 
şansa de a da naştere unor gemeni este de doar 5%. Pe de alta parte, apartenenţa tatălui la o 
sarcină gemelară nu pare însa să aibă vreun efect asupra şanselor de a da naştere unor gemeni 
[1,7]. 

 
Odată cu aplicarea tratamentului infertilităţii (utilizarea tehnicilor de reproducere asistată şi a 
medicamentelor pentru tratamentul infertilităţii), din 1980 şi până astăzi, s-a observat ca s-a 
dublat  rata  naşterilor  gemelare,  iar  procentul  de  sarcini  din  care  au  rezultat  tripleţi  sau  mai 
mulţi, s-a mărit aproape de 10 ori. Per total, 25-30% din sarcinile obţinute în acest mod sunt 
gemelare, 5% sunt sarcini trigemelare şi mai puţin de 1% sunt sarcini cu patru sau mai mulţi 
feti [3,10].  

 
Vârsta mamei peste 30 de ani este un factor identificat atât în cazul sarcinilor spontane cât şi 
cele obţinute asistat. Dacă evaluam datele studiului retrospectiv efectuat, conform criteriului 
de vârsta, prevalează femeile din grupul de vârstă 31 - 40 ani  în cazul sarcinilor după FIV; 
pentru  cazurile  sarcinilor  multiple  obţinute  spontan  este  caracteristică  vârsta  mai  tânără  a 
mamelor, ceea ce demonstrează micşorarea funcţiei reproductive odată cu înaintarea în vârstă 
şi tratamentul îndelungat a femeilor care acceptă metoda FIV [7,12]. 

 
Rasa: gemenii sunt mai frecvent întâlniţi la mamele de origine africană, în  special la cele cu 
vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, mai rar întâlniţi la asiatici. 

 
Antecedente personale fiziologice: dacă o femeie a avut deja o sarcina multiplă heterozigotă 
se dublează şansele că o astfel de sarcină să reapară [1]. 

147 
 

 
Sincronizarea:  sarcinile  multiple  apar  mai  frecvent  la  primul  ciclu  menstrual  apărut  după 
stoparea consumului de contraceptive orale sau în cazul frecvenţei înalte a contactelor sexuale 
[8]. 

 
Paritatea:  datele  studiului  retrospectiv  au  arătat  ca  sarcina  gemelară  survine  mai  des  la 
primipare (45%) fiind urmate de secundipare (31%) şi multipare (22%). 

 
Talia  înalta  şi  un  uşor  grad  de  obezitate.  Conform  studiului  efectuat  obezitatea  de  gr.1  s-a 
înregistrat la 7 paciente, obezitate de gr.2 la 3 paciente şi obezitate gr.3 la o pacienta.  

 
S-a cercetat în cadrul studiului şi mediul de trai al femeilor cu sarcină multiplă.  În 59 cazuri 
(53%)  femeile  provin  din  mediul  urban.  Luînd  în  consideraţie  raportul  aproape  unitar  între 
pacientele ce provin din mediu urban şi rural, acest criteriu nu se consideră a fi semnificativ. 
Din cele 111 paciente incluse în studiu în 85 % cazuri s-a înregistrat anamneza obstetrical– 
ginecologică complicată: sterilitatea în  căsnicie   – în 32 (31%) cazuri, avortul medical  – în 23 
(22%) cazuri, avortul spontan în 21 (20%) cazuri, sarcina extrauterină – 9(8%) cazuri, cicatriciu 
pe uter – 10 cazuri (9%), sarcină stagnată în evoluţie – 4 (3%), mortalitatea antenatală – 3 (2%) 
cazuri, mortalitatea intranatală şi neonatală cîte 1 caz, naşterea prematură – 1 caz. 
Confrom  datelor  literaturii  cu  fiecare  făt  adiţional  creşte  riscul  de  întrerupere  intempestivă  a 
sarcinii, malformaţii  fetale, care  sunt de 3 ori  mai frecvente (îndeosebi în sarcina monozigotă), 
naştere prematură, prezentă la fiecare a doua femeie, RDIU, sindrom transfuzat - transfuzor în 
sarcinile  monozigote,  monocoriale,  biamniotice  (apare  în  10%  cazuri,  iar  din  acestea  în  40% 
cazuri este  responsabil de mortalitatea fetală), polihidramnios (10%). Totodată sunt înregistrate 
gestozele    precoce  în  limitele  10-77%,  gestozele  tardive  prezente    la  13-68%  gravide  cu  SG, 
dezlipirea  prematură  de  placentă,  placenta  praevia,  infecţiile  de  tract  urinar,  naşterea  prin 
operaţie  cezariana,  embolismul  pulmonar  şi  hemoragiile  postpartum  (atonia  uterină),  apariţia 
varicelor,  hemoroizilor  şi  anemiei  (30%),  precum  şi  moartea  antenatală  a  unuia  sau  a  ambelor 
feţi [1,2,4,7]. 
Datele  studiului efectuat denotă, că sarcina a evoluat cu următoarele complicaţii :  infecţia 
intrauterină – 14,0 % cazuri, polihdramniosul – 6,0 %, hipertensiunea indusă de sarcină – 6,0 %, 
preeclampsia – 7,0 %, oligoamniosul – 2,0 %. Ruperea prematură a pungii amniotice a avut loc 
în 53 cazuri (47,0 %). Într-un singur caz perioada alichidiană a constituit 20 de zile. 
Prematuritatea este factorul primordial  în  morbiditatea SG, care se întîlneşte  de 10 de ori 
mai frecvent în naşterile la termenul de 26-30 săptămâni şi de 7 ori mai frecvent la termenul de 
31-34 săptămâni  decât în sarcina monofetală [2,11]. Conform datelor studiului efectuat naşterea 
prematură s-a inregistrat în 55 de cazuri sau 49,5%. Administrarea Sol. Dexametazon  cu scop de 
profilaxie as-a efectuat în 19% în doza deplină şi în 8%  s-a efectuat doza parţială.  
Sindromul    transfuzat  -  transfuzor  menţionat  mai  sus,  asociat  cu  un  risc  mai  mare  de 
complicaţii  perinatale,  se  dezvoltă  datorită    prezenţei  de  anastomoze  vasculare  placentare  care 
leagă  cele  două  circulaţii  fetale.  Biometria  ultrasonografică  în  combinare  cu  placentografia 
permite  diagnosticarea  prenatală  precoce  a  sindromului  hemotransfuziei  feto-fetale  în  sarcinile 
monocoriale [8]. În studiul nostru sindromul dat s-a înregistrat în 4 cazuri, diferenţa dintre masa 
feţilor atingînd de la 500 la 1100g. 
Analiza  afecţiunilor  extragenitale  pe  fondul  cărora  s-a  dezvoltat  sarcina  multiplă 
demonstrează că predomină maladiile aparatului cardiovascular înregistrate în  21 (18%) cazuri 
şi    anemiile  –  în  49  (44%)  cazuri.  În  30  de  cazuri  sarcina  multiplă  s-a  instalat  pe  fondul 
patologiei  ginecologice  inclusiv  celei  infecţioase  preexistente  sarcinii  (  27%).  Patologia  renală 
infecţioasă în anamneză a fost depistată în 19 (17,0%) cazuri.  
Travaliul  în  cazul  SG  deseori  se  complică  cu  ruperea  prematură  a  pungii  amniotice  în 
(circa 50,0% cazuri), în 15% cazuri are loc creşterea tensiunii arteriale, 5% cazuri  evoluează cu 
decolarea prematură a placentei normal înserate şi până în 30% cazuri este asociat cu insuficienţa 
forţelor de contracţie [5]. Conform  datelor  literaturii contemporane, un număr sporit de sarcini 

148 
 
multiple se rezolvă pe cale abdominală, indicaţiile primordiale fiind reprezentate de vârsta peste 
30  de  ani  a  parturientei,  tratamentul  îndelungat  al  infertilităţii  prin  aplicarea  tehnicilor  de 
reproducere  asistată,  căile  de  naştere  biologic  nepregătite  şi  alte  indicaţii  din  partea  fătului  [8]. 
Conform  studiului  B.  Kyлaкoв  с  соавт.    cauzele  cele  mai  frecvente  ale  naşterii  pe  cale 
abdominală în SG au fost ruperea prematură a pungii amniotice (20,5%), vârsta primiparei  mai 
mare de 30 ani (18,1%) şi uterul  cicatricial (12,0 %) [11].  
În  cazul  studiului  retrospectiv  efectuat  naşterile  per  vias  naturalis  au  avut  loc  în  48,0  % 
cazuri, operaţiile cezariene au constituit 52,0 %, dintre care 75,0 % efectuate în mod urgent şi 
25,0 % în mod planic. Ca indicaţii pentru operaţia cezariană au servit  IVF - 32% cazuri, uterul 
cicatricial  -  10%  cazuri,  insuficienţa  forţelor  de  contracţie  -  9%  cazuri,  placenta  previa  -3%, 
prezentatia  fătului  alta  decît  craniană  -12  %,  patologia  extragentitala  în  agravare  în  5  cazuri 
(3,5%). 
Din numărul total  al sarcinilor gemelare s-au înregistrat în 65,0 % cazuri s-au înregistrat 
sarcini  bicoriale biamniotice şi  în 33,0 % cazuri  sarcini monocoriale biamniotice. În sarcinile 
trigemelare şi a cvintupleţilor fiecare făt a dispus de  placentă şi sac amniotic propriu. Prezentaţia 
craniană a primului făt s-a întîlnit în 81,0%  cazuri, pelviană – 12,0%, oblică – 1%. Circulara de 
cordon ombilical în jurul gîtului a fost înregistrată în 9,0 % cazuri. 
În total s-au născut 228 copii, dintre  3 s-au nascut morti (1,31%). Starea copiilor la naştere  
a fost    apreciată conform scorului Apgar cu 0 puncte în 1,3% cazuri, sub 3 puncte în 1,7%,  cu 
4-6     puncte  în  13,1%  cazuri,  cu  7-10  puncte  în  79,0%  cazuri.  Din  228  nou–  născuţi  49,56% 
copii erau    de sex masculin şi,  respectiv, 50,44% de sex feminin. Masa copiilor la naştere  din 
SG (duplex) este prezentată în tab.1. 
Tabelul 1 
Masa copiilor la naştere  din SG (duplex) 
Masa nou- 
născuţilor (g) 
I făt 
II făt 




500-1000 

6,3 
10 
9,0 
1001-1500 
10 
9,0 

8,1 
1501-2500 
46 
41,4 
36 
32,4 
2501-3500 
46 
41,4 
56 
50,4 
Peste 3500 

1,8 


Total 
111 
100,0 
111 
100,0 
 
Un  copil  a  decedat  in  perioada  intranatală  (0,43%)  şi  11–  în  perioada  neonatală  precoce 
(4,81%).  
Pierderea  de  sînge  în  timpul  naşterii    a  constituit  în  71  cazuri  sub  600 ml  ;  în  33  cazuri 
volumul de sînge pierdut a constituit 600 – 999 ml, în 5 cazuri un volum de 1000 – 1499 ml şi în 
2 cazuri hemoragia a constituit peste 1500 ml. Într-un caz, la o hemoragie totală de peste 1600 
ml a fost efectuată histerectomia. 
 
Yüklə 14,54 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   16   17   18   19   20   21   22   23   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin