Ordin nr. 1142 din 03/10/2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti. Publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 31/10/2013



Yüklə 1,88 Mb.
səhifə12/28
tarix05.05.2017
ölçüsü1,88 Mb.
1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   ...   28

Indicaţii terapeutice

- hidratare şi aport electrolitic;

- alimentaţie parenterală;

- aport de medicamente;

- transfuzie cu sânge şi derivate de sânge.

Indicaţii pentru diagnostic

- prelevări de sânge, repetate într-un interval de timp scurt;

- administrarea de substanţe de contrast;

Aceste indicaţii trebuie limitate la strictul necesar şi revăzute zilnic în funcţie de starea pacientului, şi în particular, în funcţie de aptitudinea sa de a primi tratamentul pe cale digestivă.

Contraindicaţii

Contraindicaţii absolute

Nu se va puncţiona braţul care:

- prezintă fistulă arterio-venoasă;

- implant ortopedic;

- ablaţia ganglionilor axilari.

Contraindicaţii relative

În cazul în care:

- braţul este paralizat sau traumatizat;

- există leziuni cutanate şi infecţii la locurile de puncţionare.

Pregătirea pacientului

- se identifică pacientul;

- se informează despre importanţa şi durata procedurii şi eventual despre aspectele legate de imobilizare;

- se abordează de regulă, braţul nedominant al pacientului;

- se instalează confortabil;

- se depilează zona în caz de pilozitate importantă;

- se explică gesturile ce trebuie evitate pentru protejarea abordului venos precum şi simptomele unor complicaţii potenţiale.

Pregătirea materialelor

- suport pentru perfuzie la picioarele patului, de preferinţă mobil dacă pacientul este autonom;

- material pentru protecţia patului;

- o pereche de mănuşi de unică folosinţă;

- un garou;

- comprese sterile/tampoane de vată;

- soluţii antiseptice iodate sau clorhexidină alcoolică dacă pacientul este alergic la iod;

- pungi cu soluţii de perfuzat, indicate de medic;

- medicamentele prescrise pentru administrarea în perfuzie;

- trusa de perfuzat sterilă cu debitmetru şi una sau mai multe căi de perfuzat;

- robinet trifazic pentru racordarea simultană a 2 perfuzii la aceeaşi linie venoasă;

- catetere/branule de dimensiuni diferite;

- plasturi, pansamente adezive de tip folie sau plasă;

- perne pentru poziţionare, eventual atele pentru o poziţie confortabilă a braţului mai ales la pacienţii agitaţi.

Pregătirea liniei de perfuzie

- se verifică prescripţia medicală;

- se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;

- se adaptează tubulatura principală la punga cu soluţie sterilă;

- se adaugă robinetul la căile de perfuzare a soluţiilor, dacă sunt necesare mai multe derivaţii, apoi prelungitorul ce va fi adaptat la cateterul/branula endovenoasă;

- se clampează tubul perfuzorului;

- se umple camera picurătorului la jumătate;

- se deschide prestubul/clema pentru a purja ansamblul liniei de perfuzat;

- se clampează apoi tubul principal al perfuzorului şi se acoperă steril;

- se datează tubulatura principală şi se schimbă la fiecare 24 h. dacă perfuzia durează mai multe zile.

Efectuarea procedurii

- se spală mâinile;

- se îmbracă mănuşi sterile;

- se plasează braţul pacientului deasupra materialului de protecţie;

- se cercetează vena de puncţionat luând în calcul principiul progresiei centripete la schimbarea locurilor de puncţionare;

- se aplică garoul (nu se menţine mai mult de 3 minute) şi se dezinfectează larg zona de puncţionare;

- se face stază venoasă (pulsul arterial periferic se palpează, în caz contrar se mai slăbeşte puţin garoul);

- cu mâna nedominantă se exercită o presiune uşoară asupra pielii pentru a stabiliza vena cercetată;

- se introduce cateterul/branula cu vârful mandrenului orientat în sus şi se puncţionează vena;

- se opreşte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge;

- se fixează cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul;

- se desface garoul;

- se aruncă mandrenul în recipientul special;

- se adaptează amboul perfuzorului la branulă;

- se deschide tubul perfuzorului;

- se fixează cateterul/branula cu un pansament oclusiv steril, incluzând racordul terminal;

- se adaptează numărul de picături la prescripţia medicală după formule standard;

- se reorganizează locul de muncă;

- se îndepărtează mănuşile, se spală mâinile;

- se notează procedura în Fişa de proceduri (nume, dată, ora administrării, tipul soluţiei, doza).

Incidente/Accidente

- extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a zonei;

- necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone;

- infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem, durere, căldură locală, tumefacţie şi lezarea funcţiei segmentului respectiv;

- obstruarea cateterului/branulei cu cheaguri de sânge în absenţa manevrelor standard de întreţinere zilnică;

- edemul pulmonar acut prin hiperhidratare în cazul în care nu se calculează corect numărul de picături pe minut şi nu se respectă timpul de perfuzare.

SUBCAPITOLUL 2: 7.2 Menţinerea şi îngrijirea unei linii venoase existente

Îngrijirea unei linii venoase presupune:

- verificare permeabilităţii cateterului;

- permeabilizarea cateterului;

- schimbarea pansamentelor şi a fixatoarelor;

- schimbarea perfuzoarelor şi a soluţiilor perfuzabile.

Linii directoare

- fixatoarele sau/şi pansamentele se schimbă atunci când se udă sau se murdăresc, sau odată cu inserţia unui nou cateter;

- la pacienţii cu administrare intravenoasă continuă, perfuzoarele se schimbă la 48 ore iar soluţiile la 24 ore;

- locul de inserţie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 ore şi trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent şi semipermeabil;

- permeabilitatea canulei/branulei în caz de perfuzie/administrare intermitentă se verifică prin aspirare înaintea oricărei administrări intravenoase.

Pregătirea materialelor

Pentru verificarea şi permeabilizarea branulei:

- paduri alcoolizate;

- seringi sterile de 5 ml cu ace sterile;

- fiole cu ser fiziologic, heparină;

- mănuşi de unică folosinţă;

- tăviţă renală.

Pentru schimbarea pansamentului/fixatorului

- mănuşi sterile;

- paduri alcoolizate sau cu betadină;

- bandaj adeziv/leucoplast;

- comprese sterile sau fixator transparent şi semipermeabil.

Pentru schimbarea soluţiilor

- flaconul/punga cu soluţia de administrat;

- paduri alcoolizate;

- benzi adezive pentru notarea eventualelor medicamente introduse în soluţia perfuzabilă.

Pentru schimbarea perfuzorului

- trusă de perfuzat sterilă;

- mănuşi sterile;

- etichete;

- comprese sterile.

Se pregătesc materialele necesare pe căruciorul de lucru respectând regula de bază în ce priveşte separarea materialelor sterile şi curate de cele murdare şi de recipientele de colectare.

Efectuarea procedurii

Reguli generale

- se verifică prescripţia medicală;

- se identifică pacientul;

- se explică pacientului, în termeni accesibili, procedura pentru a obţine colaborarea sa şi pentru a-i diminua anxietatea;

- se spală mâinile;

- se îmbracă, obligatoriu, mănuşi sterile când se lucrează în zona de inserţie a cateterului.

Permeabilizarea branulei cu ser fiziologic

- se ataşează seringa cu ser fiziologic la branulă respectând tehnica aseptică;

- se aspiră şi se observă dacă a apărut sânge în seringă;

- dacă nu apare sânge în seringă, aplică un garou deasupra locului de inserţie al cateterului, timp de 1 minut, după care se aspiră din nou;

- dacă nici de data aceasta nu apare sânge în seringă, se injectează lent serul fiziologic simplu după ce se desface garoul;

- dacă se întâmpină rezistenţă la injectare, se întrerupe operaţia considerând branula înfundată.

Permeabilizarea branulei cu heparină (dacă heparina este compatibilă cu serul administrat)

- se ataşează seringa cu heparină şi ser fiziologic la branulă respectând tehnica aseptică;

- se injectează lent soluţia până când rezistenţa la injectare este diminuată şi fluxul se reia.

Schimbarea pansamentului sau fixatorului

- se îndepărtează vechiul fixator;

- se dezinfectează mâinile cu un gel antiseptic

- se îmbracă mănuşile sterile;

- se pregăteşte noul fixator;

- se fixează cateterul cu mâna nedominantă pentru a preveni mişcările accidentale urmate de ieşirea din venă sau perforarea venei;

- se curăţă cu atenţie zona cu paduri alcoolizate sau cu betadină, prin mişcări circulare;

- se lasă pielea să se usuce şi apoi se aplică fixatorul nou sau pansamentul;

- dacă la locul puncţionării se observă semne de inflamaţie (congestie, tumefacţie, durere) sau de tromboflebită (roşeaţă, flebalgie, edem) se procedează astfel:

- se acoperă zona de puncţionare cu un pansament steril şi se extrage cateterul din venă;

- se comprimă locul până se opreşte sângerarea;

- se aplică apoi un bandaj adeziv, compresiv;

- se puncţionează o altă venă şi se montează un nou cateter.

Schimbarea soluţiei de perfuzat

- se spală mâinile;

- se inspectează punga sau flaconul cu soluţia de perfuzat pentru a identifica eventualele modificări: decolorarea soluţiei, aspect tulbure, expirarea termenului de valabilitate, fisurarea flaconului sau pungii;

- se clampează tubul perfuzorului pentru a împiedica pătrunderea aerului în sistemul circulator (în cazul în care perfuzorul este adaptat la flacon);

- pe căruciorul de lucru se pregăteşte flaconul sau punga de schimb: se îndepărtează capacul sau dopul flaconului şi se dezinfectează cu pad alcoolizat;

- se îndepărtează flaconul vechi din stativ şi se scoate trocarul perfuzorului din acesta;

- se introduce imediat trocarul perfuzorului în flaconul perfuzorului în flaconul sau punga nouă şi se suspendă în stativ;

- se declampează tubul perfuzorului (atenţie să nu existe aer pe tub) şi se lasă soluţia să curgă la ritmul anterior sau la alt ritm prescris de medic.

Schimbarea perfuzorului

- se clampează perfuzorul cu camera de picurare pe jumătate plină;

- se scoate trocarul perfuzorului din flacon şi se agaţă în stativ;

- se dezinfectează dopul flaconului nou şi se introduce trocarul noului perfuzor în flacon;

- se evacuează aerul de pe tubul perfuzorului şi apoi se închide prestubul;

- se spală mâinile cu un agent antiseptic;

- se îmbracă mănuşi sterile;

- se pune o compresă sterilă deasupra locului de inserţie a cateterului şi se presează cu un deget pentru a preveni sângerarea;

- se deconectează, cu atenţie vechiul perfuzor fără să scoatem accidental şi branula;

- se îndepărtează capacul protector al noului perfuzor şi se adaptează la cateterul venos;

- se fixează cateterul şi tubul perfuzorului la tegument cu un fixator transparent şi semipermeabil având grijă să permită libertate de mişcare pacientului şi să prevină ieşirea cateterului din venă la o mişcare bruscă;

- se îndepărtează perfuzorul vechi şi se aruncă în recipientul cu materiale contaminate;

- se supraveghează ritmul de scurgere, locul puncţionat şi comportamentul pacientului.

SUBCAPITOLUL 3: 7.3 Îndepărtarea dispozitivului intravenos periferic

Scop


Prevenirea complicaţiilor locale.

Materiale

- comprese sterile;

- soluţii antiseptice;

- bandă adezivă;

- tăviţă renală;

- recipiente pentru colectarea deşeurilor.

Linii directoare

- dispozitivele intravenoase sunt schimbate în următoarele situaţii:

- la indicaţia medicului care întrerupe terapia intravenoasă;

- schimbarea locului puncţiei la 72 de ore pentru a continua terapia intravenoasă;

- dacă la locul puncţionării apar roşeaţă, edem, durere sau infiltraţie subcutanată;

- dacă banda adezivă aplicată deasupra locului puncţiei nu exercită suficientă presiune;

- pentru a preveni sângerarea sau hematomul;

- nu se schimbă niciodată un dispozitiv intravenos în funcţiune la un pacient în stare critică până când nu se execută cu succes, o altă puncţie venoasă.

Efectuarea procedurii

- se pregătesc toate materialele;

- se verifică dacă ordinul de terminare a terapiei i.v. a fost alocat;

- se identifică pacientul;

- se explică procedura pacientului şi se avertizează pacientul că va simţi o uşoară senzaţie de arsură;

- se spală mâinile;

- se închide prestubul/clema perfuzorului, dacă perfuzia este în derulare;

- se îndepărtează banda adezivă şi pansamentul dacă există;

- se observă şi se notează starea locului puncţionat şi a ţesutului din jur;

- se aşează o compresă sterilă deasupra locului puncţionat, exercitând o uşoară presiune;

- se îndepărtează acul din venă şi se comprimă locul;

- se verifică dacă dispozitivul din venă este intact;

- se îndepărtează compresa când sângerarea se opreşte şi se aruncă în recipientul de deşeuri;

- se aseptizează locul şi se aplică i compresă sterilă, utilizând tehnica aseptică şi banda de siguranţă;

- se aruncă echipamentul;

- se verifică din nou după 15 minute locul puncţiei, pentru a ne asigura că sângerarea s-a oprit;

- se instruieşte pacientul să evite orice activitate la nivelul segmentului afectat;

- se instruieşte pacientul să anunţe asistenta medicală dacă sângerarea reapare la locul puncţionat;

- se încurajează pacientul să crească ingestia de lichide dacă este posibil;

- se notează procedura de îndepărtare a dispozitivului intravenos în Fişa de proceduri a pacientului.

SUBCAPITOLUL 4: 7.4 Participarea la punerea şi îndepărtarea cateterului venos central

Terapia venoasă centrală este o procedură de mare tehnicitate care intră în atribuţiile medicului. Asistentul medical ajută efectiv medicul în realizarea acestei proceduri.

Cateterul venos central este un cateter venos steril, confecţionat din cauciuc poliuretan sau silicon, care se introduce transcutan, într-o venă centrală de calibru mare, aşa cum sunt venele subclaviculară şi jugulară.

Indicaţii

- colaps circulator periferic (venele periferice sunt colabate prin prăbuşirea circulaţiei periferice;

- administrarea unor cantităţi mari de fluide în urgenţe;

- tratament intravenos îndelungat;

- nutriţie parenterală cu soluţii polinutritive (ex. Kabiven);

- monitorizarea presiunii venoase centrale.

Dezavantaje

- este mai costisitoare decât terapia venoasă periferică;

- risc crescut de complicaţii: pneumotorax, sepsis, formarea de trombi;

- perforarea de organe şi vase în timpul montării;

- scăderea gradului de mobilizare a pacientului.

Pregătirea materialelor

Pentru inserţia cateterului venos central:

- se vor pregăti pe căruciorul de lucru, separând circuitul materialelor sterile curate cu cel al materialelor murdare, următoarele:

- halate;

- mănuşi sterile;

- măşti chirurgicale;

- câmpuri sterile;

- paduri alcoolizate;

- trusă de perfuzat;

- 2 catetere venoase centrale de 14-16 G;

- seringi de diferite mărimi sterile (2, 5, 10 ml);

- soluţii saline sterile în pungi sau flacoane;

- soluţii anestezice: Xilină 1%;

- comprese de tifon sterile;

- aţă sterilă pentru sutură;

- foarfecă sterilă;

- fixator transparent şi semipermeabil;

- fiole cu heparină şi cu ser fiziologic pentru verificarea şi spălarea cateterului;

- leucoplast;

- etichete;

- unguent cu antibiotic;

Materialele sterile se vor aşeza pe un câmp steril.

Pentru îndepărtarea cateterului venos central:

- mănuşi de unică folosinţă;

- trusă cu pense sterile, bisturiu;

- paduri alcoolizate/comprese sterile;

- pansament transparent, adeziv;

- foarfece sterilă, unguent cu betadină;

- recipiente sterile cu medii de cultură pentru însămânţarea sângelui recoltat de pe vârful cateterului extras, dacă este necesar.

Efectuarea procedurii

- se identifică pacientul;

- se obţine consimţământul informat al pacientului/familiei;

- se face anamneza pacientului de către medic pentru a exclude un eventual istoric de alergie la iod, xilină, latex;

- se aşează pacientul în poziţie Trendelenburg pentru a produce dilatarea venelor centrale şi pentru a preveni riscul de embolism;

- se aşează o aleză sub regiunea cefalică a pacientului pentru a proteja lenjeria de pat;

- se întoarce capul pacientului spre partea opusă intervenţiei pentru a preveni contaminarea zonei de inserţie a cateterului cu eventuali agenţi patogeni proveniţi din căile respiratorii şi pentru a face zona mai accesibilă (o asistentă va menţine pacientul în această poziţie);

- se pregăteşte zona de intervenţie: radere la nevoie, dezinfecţie/aseptizare, evitându-se zonele iritate, inflamate;

- medicul este ajutat să îşi pună masca, halatul, mănuşile;

- se acoperă zona de intervenţie cu un câmp steril decupat la mijloc, astfel încât, deschizătura să corespundă traiectului venei;

- se oferă medicului seringa cu xilină pentru a efectua anestezia locală;

- se deschide şi se oferă medicului în mod steril cutia cu cateterul;

- în timp ce medicul introduce cateterul în venă, asistenta pregăteşte soluţia de perfuzat la care adaptează trusa de perfuzat şi elimină aerul de pe tubul perfuzorului;

- medicul ataşează apoi amboul perfuzorului la cateter şi stabileşte ritmul de scurgere;

- medicul fixează prin sutură aripioarele cateterului la piele;

- se curăţă şi se dezinfectează zona lăsându-se să se usuce;

- se aplică apoi fixatorul transparent, semipermeabil şi eticheta cu data inserţiei cateterului venos central;

- se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă şi se reevaluează starea sa generală;

- pentru a menţine permeabilitatea şi buna funcţionare a cateterului se folosesc soluţii diluate de heparină (10 până la 100 U.I. heparină pe ml de soluţie salină) sau ser fiziologic.

Supravegherea cateterului şi a pacientului

- se schimbă pansamentul cateterului la fiecare 48 ore, iar fixatorul la 3 zile sau o dată pe săptămână dacă nu se udă sau se murdăreşte;

- perfuzorul se schimbă la 72 ore şi soluţiile perfuzabile de lungă durată la 24 ore, utilizând tehnicile aseptice;

- se verifică periodic locul de inserţie pentru a surprinde eventualele semne de inflamaţie, deconectare sau drenaj;

- se monitorizează cu atenţie pacientul pentru a surprinde precoce semnele unor complicaţii:

- embolie: paloare, cianoză, tuse seacă, dispnee, tahicardie, sincopă, şoc;

- pneumotorax: respiraţie superficială, asimetria mişcărilor toracice, tahicardie, junghi toracic;

- se anunţă medicul şi se intervine de urgenţă în caz de complicaţii.

Îndepărtarea cateterului

- se explică procedura pacientului;

- se aşează pacientul în decubit dorsal;

- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi şi se aplică masca pe faţă;

- se întrerupe perfuzia;

- se îndepărtează şi se aruncă pansamentul vechi, fixatorul;

- se îndepărtează mănuşile şi se fricţionează mâinile cu un gel antiseptic;

- se îmbracă apoi mănuşi sterile;

- se inspectează zona de inserţie a cateterului pentru a vedea dacă sunt semne de inflamaţie;

- se taie firele de sutură utilizând bisturiul şi o pensă sterilă;

- se coate cateterul printr-o mişcare sigură;

- se aplică unguent cu betadină pe locul de inserţie, se acoperă cu o compresă sterilă şi se fixează cu un bandaj adeziv, transparent şi semipermeabile;

- se inspectează cateterul îndepărtat pentru a vedea dacă este întreg şi dacă nu prezintă semne de infecţie;

- în cazul în care se suspectează o infecţie, se taie vârful cateterului cu o foarfece sterilă, se introduce în recipientul steril cu mediu de cultură, se etichetează şi se trimite la laborator pentru examinare;

- se aruncă materialele folosite în recipientele de colectare.

SUBCAPITOLUL 5: 7.5 Transfuzia sanguină

(1)_


Este o substitutivă administrată cu scopul de a corecta un deficit congenital sau câştigat în unul sau mai mulţi constituenţi ai sângelui.

Se bazează pe utilizarea de derivate sanguine preparate pornind de la o donare de sânge efectuată cu respectarea principiilor voluntariatului, benevolatului, anonimatului şi a lipsei de beneficiu.

Orice indicaţie de administrare a unei terapii transfuzionale, trebuie făcută de un medic şi documentată în Foaia de observaţie a pacientului.

Responsabilitatea medicului se extinde atât asupra administrării propriu-zise a produsului sanguin cât şi asupra monitorizării posttransfuzionale a pacientului.

Tipuri de transfuzie

- Homologă – procedură prin care un component sanguin/sânge total recoltat de la un donator, este administrat unui pacient, altul decât donatorul;

- Autologă – procedura prin care un component sanguin/sânge total recoltat de la o persoană, special în acest scop este administrat aceleiaşi persoane.

(2)Clasificarea produselor sanguine

Prin produs sanguin se înţelege orice substanţă terapeutică preparată din sânge.

Produsele sanguine se împart în două mari categorii:

a)Produse sanguine labile (P.S.L.): sânge total, concentrate celulare sanguine, plasmă

Caracteristici:

- au valabilitate redusă în timp şi condiţii stricte de conservare;

- administrarea lor la primitor necesită respectarea regulilor imunologice destinate a asigura compatibilitatea între primitor şi unitatea sanguină de transfuzat.

b)Produse sanguine stabile: produse derivate din sânge (albumină, imunoglobulină, concentrate de factor VIII, factor IX, etc.)

Caracteristici:

- valabilitate extinsă în timp;

- condiţii de conservare mai puţin severe;

- administrarea lor nu necesită efectuarea prealabilă a testelor de compatibilitate.

(3)Indicaţii şi precauţii în utilizarea produselor sanguine

a)Sânge total

Este recoltat într-un container de plastic steril, apirogen, de unică folosinţă care conţine o soluţie anticoagulantă. La adult, o unitate de sânge integral are un volum de 400/450/500 ml.

Indicaţii

- materie primă pentru componente sanguine în caz de traumatismne, hemoragii sau arsuri.

Precauţii de utilizare:

- compatibilitatea cu primitorul constituie baza selecţiei unei unităţi de sânge total pentru a fi transfuzată (primitorul cu grupa sanguină A va primi A, B va primi B, AB va primi AB, O va primi O, fiind necesară şi compatibilitatea de factor Rh.);

- filtru pentru microagregate, obligatoriu de utilizat în timpul transfuziei;

- timp de administrare: în minim 30 min. de la scoaterea din frigider, maxim 4 ore;

- verificarea aspectului pungii şi conţinutului înainte de a fi administrat;

- verificarea valabilităţii (cca. 35 zile).

b)Concentrat eritrocitar

Este obţinut din sânge total din care se extrage o parte din plasma unităţii. O unitate adult de concentrat eritrocitar conţine 200-250 ml, toate eritrocitele din unitatea de sânge total iniţială, majoritatea leucocitelor, şi o cantitate variabilă de trombocite.

Indicaţii:

- anemii;

- hemoragii;

- pierderi sanguine postchirurgicale. Precauţii în utilizare:

- compatibilitatea cu primitorul (compabilitate O AB şi Rh);

- filtru pentru microagregate obligatoriu în timpul transfuziei;

- verificarea aspectului pungii şi a conţinutului înainte de a fi administrat;

- verificarea valabilităţii (cca. 42 zile).



Yüklə 1,88 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə