Ordin nr. 1142 din 03/10/2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti. Publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 31/10/2013


PARTEA I: PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE



Yüklə 1,88 Mb.
səhifə2/28
tarix05.05.2017
ölçüsü1,88 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28

PARTEA I: PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE

CAPITOLUL 1: CONTROLUL INFECŢIILOR

SUBCAPITOLUL 1: 1.1 Definiţie, factori şi surse de contaminare, căi de transmitere

1.Definiţie

Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul – datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar – datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.

2.Factori şi surse de contaminare intraspitaliceşti

Agenţii responsabili de contaminare sunt foarte numeroşi. Ei determină infecţii mai mult sau mai puţin grave. Adesea devin rezistenţi la tratamente.

Agenţii patogeni sau microbii (nume generic dat de Pasteur organismelor unicelulare invizibile cu ochiul liber) sunt:

- bacteriile aerobe şi anaerobe din genul cocilor şi bacililor;

- ciuperci sau levuri care determină micoze;

- paraziţii responsabili de parazitoze;

- virusurile (hepatotrope, neurotrope, etc.);

- prionii.

Sursele de contaminare în spital sunt reprezentate de:

- pacienţi;

- personal de îngrijire;

- vizitatori;

- echipamente şi suprafeţe contaminate, ex. lenjerie de pat, saltele, toalete comune, etc.;

- secreţii, excreţii, probe de laborator, răni/plăgi;

- materiale utilizate contaminate;

- alimentaţie.

Pacienţii spitalelor sunt mai susceptibili la infecţii datorită rezistenţei naturale diminuate de boală sau de unele medicamente (imunodepresoare, chimioterapice).

Toaletele comune sau proximitatea altor pacienţi măresc riscul infecţiilor încrucişate.

3.Căi de transmitere

Principalele căi de transmitere a infecţiilor sunt:

- transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor;

- calea aeriană, prin tuse, strănut, expectoraţie (picăturile Flugge), este responsabilă de apariţia unui procent de 10% dintre infecţiile nosocomiale. Aerosolii din dispozitivele de curăţare sau din seringi pot transporta particule microscopice ale organismelor care se găsesc în suspensie în aer şi care pot fi inhalate cu uşurinţă;

- inoculare cu ace sau soluţii contaminate;

- penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubaţiei orotraheale, inciziilor operatorii.

SUBCAPITOLUL 2: 1.2 Politici şi programe de supraveghere şi control a infecţiilor

(1)_

Pentru a îndruma instituţiile furnizoare de îngrijiri medicale în eforturile lor de a ţine sub control infecţiile, în anul 1970 centrele pentru controlul bolilor au publicat un manual care detalia 7 categorii de proceduri de izolare. Recomandările au fost revizuite în anul 1983 cu următoarele scopuri:



- reducerea procedurilor inutile;

- utilizarea procedurilor invazive în unităţile de îngrijire intensivă;

- contracararea răspândirii agenţilor patogeni rezistenţi la tratament.

În anul 1985 centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie au introdus precauţiunile universale prin care se recomandă personalului medical să poarte echipamentul de protecţie pentru a reduce posibilitatea contactului direct cu sângele şi alte fluide provenite de la pacienţi.

În 1996 centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie au introdus precauţiunile standard ca bază a normelor de izolare. Au fost adăugate precizări privind alte 3 căi de contaminare şi protocoalele standard, cu scopul prevenirii transmiterii în rândul pacienţilor, personalului şi vizitatorilor.

În prezent în toate spitalele există Departamentul de Supraveghere şi Control a Infecţiilor Intraspitaliceşti care colectează date privind episoadele infecţioase şi sănătatea personalului care furnizează informaţii privind riscurile potenţiale. Lunar sau trimestrial fiecare secţie raportează, către acest departament, numărul şi tipul de infecţii intraspitaliceşti. În funcţie de politica spitalului se propun măsuri de audit şi de combatere a acestor infecţii.

(2)Politicile şi procedurile de control a infecţiilor trebuie să fie clare şi cunoscute de întregul personal medical. Pentru a ţine sub control infecţiile sunt disponibile patru mijloace: decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia şi antisepsia.

1.Decontaminarea, în practica medicală, se adresează exclusiv materialului murdar şi se aplică materialelor inerte (suprafeţe, instrumente). Are ca scop diminuarea numărului de microorganisme înainte de curăţare, protejarea personalului de o contaminare (instrumente de la sala de pansamente sau sala de operaţii) şi evitarea diseminării microorganismelor în mediul înconjurător.

2.Curăţenia este acţiunea care constă în îndepărtarea murdăriei (spălarea podelelor, suprafeţelor de lucru, etc.) şi precede celelalte operaţii cu excepţia decontaminării (ex: instrumentele murdare se pun în soluţie dezinfectantă înainte de a fi spălate/curăţate de sânge, secreţii, etc.) Dezinfecţia este operaţia care se aplică pe medii inerte.

3.Dezinfecţia este treapta superioară a decontaminării şi se aplică numai pe materiale sau suprafeţe curate. Nu se dezinfectează decât ceea ce este curat.

Curăţenia şi dezinfecţia pot fi realizate în aceeaşi operaţie pe o suprafaţă, datorită utilizării produselor de curăţenie/dezinfecţie. Cu toate aceste, dacă dezinfecţia înlocuieşte sterilizarea unui obiect, ea trebuie, în mod imperativ să se facă în 2 timpi separaţi (curăţire apoi dezinfecţie) utilizând produse diferite.

4.Antisepsia este o metodă de combatere a infecţiei care se aplică la nivelul ţesuturilor vii, eliminând sau distrugând microorganismele prezente în momentul derulării procedurii.

(3)_

Decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia concură asepsia care reprezintă un ansamblu de măsuri preventive ce împiedică introducerea germenilor patogeni în organism.



Igiena este un ansamblu de principii şi practici care vizează ameliorarea sănătăţii şi presupune:

- o stare de spirit;

- luarea la cunoştinţă (informarea);

- un comportament individual şi colectiv;

- o filozofie şi o morală;

- un ansamblu de reguli de muncă.

SUBCAPITOLUL 3: 1.3 Ghid de precauţii universale

(1)_


Ordinul ministrului sănătăţii nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare (Anexa nr. 4) defineşte conceptul de "precauţii universale" şi stabileşte modalitatea de aplicare a acestora.

Conceptul de precauţii universale se referă la:

- măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, în timpul actului medical;

- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină);

- toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB,VHC şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj

(2)Scopul aplicării precauţiilor universale (PU)

Scopul aplicării precauţiilor universale este prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului.

(3)Reguli de bază în aplicarea precauţiilor universale

1.Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

2.Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HCV, HCV;

3.Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare;

Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerate la risc:

- sânge;

- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalorahidian;

- sperma, secreţii vaginale;

- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

(4)Implementarea precauţiilor universale

a)Se referă la:

1.Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet, corect;

2.Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor;

3.Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională;

4.Personal infectat cu HIV;

5.Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medico-sanitar în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.

b)Recomandări privind utilizarea echipamentelor de protecţie

 

COMPONENTE

RECOMANDĂRI

Halate obişnuite

- în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale

Şorţuri, bluze impermeabile, ochelari de protecţie

- completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, în secţii cu profil chirurgical, servicii de urgenţă, laboratoare

Mănuşi de unică folosinţă

- intervenţii care implică contactul cu regiuni ale corpului în mod normal sterile

- abord vascular prin puncţie

- contactul cu tegumentul pacientului care prezintă soluţii de continuitate (plăgi)

- manipularea unor materiale potenţial contaminate – nesterile, curate

- dezobstruări de urgenţă ale căilor respiratorii


Mănuşi reutilizabile

- manipularea de materiale contaminate

- curăţenie, îndepărtarea de produse biologice contaminate



Mănuşi de uz general

- colectare materiale contaminate

- curăţire şi decontaminare instrumentar, suprafeţe contaminate

Mănuşile nu sunt un substitut pentru spălarea mâinilor, prin urmare mâinile trebuie spălate după îndepărtarea acestora


Bonete/calote

Ochelari de protecţie



- activităţi care presupun contaminare sau stropire cu diferite fluide organice

- săli de operaţie, în timpul manipulării instrumentarului şi a materialului textil steril



Măşti faciale

- contactul cu pacienţi cu meningită virală sau bacteriană, cu TBC pulmonară care sunt BK pozitivi

- contactul cu pacienţi care tuşesc

- aspirarea secreţiilor traheo-bronşice pe canula traheală

- îngrijirea plăgilor supurate

- pregătirea perfuziilor cu chimioterapice

- pregătirea vaccinurilor pentru administrare

- dizolvarea pulberilor liofilizate

Măştile trebuie să fie de tip filtru şi să fie bine fixate pe faţă



SUBCAPITOLUL 4: 1.4 Spălarea mâinilor

(1)Scop


Spălarea mâinilor asigură igiena, protecţia şi securitatea persoanei şi a mediului său, prevenind transmiterea germenilor purtaţi pe mâini, responsabili de o mare parte dintre infecţiile nosocomiale. Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru asigurarea ei.

(2)Tipuri de spălare a mâinilor

1.Lavajul simplu elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri, levuri, ciuperci mai mult sau mai puţin patogene şi care nu se multiplică. Ea se elimină în totalitate după o spălare meticuloasă şi contactul cu un antiseptic.

2.Lavajul igienic sau antiseptic elimină în totalitate flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală sau rezidentă, adică germenii oportunişti care se găsesc în mod natural pe piele (stafilococul auriu de exemplu) care se multiplică anormal, în absenţa măsurilor de igienă şi duc la scăderea rezistenţei organismului.

3.Fricţiunea igienică cu un produs hidro-alcoolic elimină flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală.

4.Lavajul chirurgical se practică în sălile de operaţii, sălile de naştere, sălile de pansamente serviciile de urgenţă.

(3)Indicaţiile spălării mâinilor

1.Lavajul simplu:

- la intrarea şi la ieşirea din serviciu;

- înainte şi după înlăturarea mănuşilor sau a oricărui tip de echipament de protecţie;

- după orice gest contaminant;

- după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere;

- cu ocazia îngrijirilor neinvazive (injecţii, recoltare de sânge, punerea unei sonde gastrice, realizarea pansamentului, sondajului urinar, etc.);

- înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor per os;

- după folosirea toaletei.

2.Lavajul antiseptic

- după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecţii;

- cu ocazia realizării unei proceduri invazive;

- cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;

- după două secvenţe de îngrijire cu risc de contaminare la acelaşi pacient sau între doi pacienţi.

3.Fricţiunea igienică

Soluţia hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul antiseptic în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic.

Fricţiunea cu soluţie hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la spălarea cu apă şi săpun.

4.Lavajul chirurgical

- cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecţii (cateterismul central, puncţia lombară, drenajul pleural, etc.);

- pentru intervenţiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de radiologie intervenţională;

- în alte servicii de investigare;

- pentru asistarea naşterilor.

(4)Pregătirea materialelor

1.Lavaj simplu

- chiuvetă/lavabou;

- săpun lichid cu distribuitor;

- prosoape de unică folosinţă în distribuitor;

- sac pentru deşeuri.

2.Lavaj antiseptic

- chiuvetă/lavabou;

- săpun lichid antiseptic sau soluţie spumoasă antiseptică cu distribuitor;

- prosoape de unică folosinţă în distribuito;

- sac pentru deşeuri.

3.Fricţiunea igienică

- soluţie sau gel în distribuitor sau în ambalajul de prezentare.

4.Lavajul chirurgical

- chiuvetă cu robinete cu senzori;

- apă controlată bacteriologic;

- soluţie spumantă antiseptică cu spectru larg (clorhexidină de exemplu);

- periuţă sterilă de unică folosinţă impregnată cu soluţie antiseptică spumantă;

- soluţie sau gel hidroalcoolic în distribuitor;

- şerveţele sterile;

- saci pentru deşeuri;

- pubele cu senzori (neacţionate manual).

(5)Realizarea procedurii

1.Realizarea procedurii Lavajul simplu

- se descoperă mâinile şi antebraţele;

- se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;

- se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;

- se aplică o doză de săpun;

- se spală fiecare mână prin fricţionare;

- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări;

- se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;

- se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone deja uscată;

- se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;

- se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.

Observaţii

Nu se şterge chiuveta după spălarea mâinilor, manevra va murdări din nou mâinile.

Se spală mâinile înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.

2.Realizarea procedurii Lavajul igienic sau aseptic

- se udă bine mâinile şi articulaţiile;

- se aplică o doză de săpun antiseptic;

- se spală fiecare mână masând;

- se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor de la fiecare mână care se freacă, pe rând în podul palmei opuse executând 5 mişcări;

- se spală pe rând, respectând "regula 5" (cinci mişcări circulare) policele şi apoi articulaţiile mâinilor;

- se clăteşte din abundenţă dinspre vârful degetelor spre articulaţiile mâinilor;

- se perie unghiile;

- se menţin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;

- se usucă cu grijă, prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă;

- se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;

- se aruncă şerveţelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu mâna.

Observaţii

Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere.

Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii, utilizând sursa de apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe degete să nu existe inele)

Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.

3.Realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune

- se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe;

- se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.

4.Realizarea procedurii Lavajul chirurgical

Necesită purtarea unei măşti, calote şi utilizarea de şerveţele sterile pentru uscarea mâinilor.

Se pun în prealabil masca şi calota.

Se prepară/pregăteşte peria impregnată cu soluţia spumantă antiseptică.

Se efectuează în 3 timpi:

Timpul 1: prespălarea

- se udă mâinile, articulaţiile, antebraţele până la coate;

- se aplică o doză de săpun antiseptic şi se face spumă din abundenţă prin masajul efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de 1 minut;

- se menţin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operaţii;

- se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile, antebraţele;

Timpul 2

- se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluţie spumantă antiseptică timp de 1 minut;

- se clătesc din abundenţă mâinile, încheieturile, antebraţele;

Timpul 3


- se ia încă o doză de săpun antiseptic şi se masează timp de 1 minut mâinile, încheieturile, antebraţele, apoi se clătesc;

- se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile fiecare membru, începând de la degete spre coate şi menţinând mâinile ridicate.

Observaţii

După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor.

Lavajul chirurgical poate fi completat cu fricţiuni chirurgicale cu soluţii hidroalcoolice sau iodate.

(6)Complicaţii şi riscuri

- Dermatite determinate de utilizarea produselor antiseptice: săpun lichid blând (doux), săpun lichid antiseptic, soluţie spumantă antiseptică; în acest caz, este recomandat să se reducă sau să se întrerupă utilizarea produsului respectiv şi să se aplice o cremă hidratantă după fiecare spălare a mâinilor.

- Formarea unei pelicule uleioase, lipicioase prin utilizarea repetată a soluţiilor/gelurilor hidroalcoolice; se recomandă spălarea cu apă din abundenţă a mâinilor.

- Uscarea şi iritarea pielii prin îndepărtarea grăsimii naturale a tegumentului; se recomandă clătirea cu apă din abundenţă şi aplicarea, după uscare, a unei creme emoliente de mâini care să nu deterioreze mănuşile de cauciuc în cazul în care acestea trebuie purtate.

SUBCAPITOLUL 5: 1.5 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană

(1)Indicaţii

Afecţiunile care necesită astfel de precauţii sunt:

- varicela;

- zona zooster diseminat;

- zona zooster localizat la pacienţii imunodepresivi;

- rubeolă;

- tuberculoză;

- pacienţi traheostomizaţi.

(2)Linii directoare

Aceste precauţii, alături de precauţiile standard, previn răspândirea agenţilor patogeni ce se transmit pe calea aerului, prin strănut, tuse, vorbit, respiraţie.

Aceste precauţii necesită, efectiv, o cameră cu presiune negativă, cu uşă închisă, pentru a menţine o presiune adecvată a aerului între camera de izolare şi hol.

Presiunea negativă a aerului din camera de izolare, trebuie monitorizată iar aerul trebuie dirijat în exteriorul clădirii sau filtrat înainte de reciclare.

Protecţia respiratorie trebuie utilizată de către toate persoanele care intră în cameră (sunt ideale aparatele care folosesc filtru de aer).

Pacientul va purta în afara camerei (atunci când va trebui s-o părăsească pentru efectuarea unor proceduri) mască chirurgicală aşezată peste gură şi nas.

(3)Pregătirea materialelor

Se vor pregăti toate materialele necesare respectării precauţiilor de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană pe un cărucior, în anticameră.

Aceste materiale sunt:

- cartelă pentru uşa camerei de izolare;

- măşti chirurgicale;

- halate, mănuşi de unică folosinţă;

- materiale pentru igiena mâinilor.

(4)Efectuarea procedurii

- se plasează pacientul/pacienţii (maxim 2 pacienţi) într-o cameră cu presiune negativă, cu uşa închisă prevăzută cu anticameră sau hol;

- se vor explica precauţiile de izolare pacientului şi a familiei acestuia;

- se vor menţine închise tot timpul atât uşa camerei cât şi uşa antecamerei pentru a menţine presiunea negativă a aerului şi pentru a nu răspândi agenţii patogeni din aer;

- se vor afişa pe uşa camerei precauţiile specifice prevenirii transmiterii infecţiilor pe cale aeriană pentru a fi citite de orice persoană care intră în camera de izolare;

- se instruieşte pacientul să-şi acopere nasul şi gura cu şerveţel de hârtie atunci când tuşeşte sau strănută;

- se plasează un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să colecteze materialele folosite (şerveţele, comprese);

- se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;

- dacă trebuie să părăsească camera pentru diverse proceduri, pacientul va purta o mască chirurgicală iar serviciul de investigaţii/tratament va fi anunţat despre precauţiile de izolare stabilite pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus în camera de izolare cât mai repede posibil.

SUBCAPITOLUL 6: 1.6 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin picăturile Flugge

(1)Indicaţii

Bolile care necesită astfel de precauţii sunt:

- Pneumonia cu hemophilus influenzae de tip b;

- Difteria;

- Faringita streptococică;

- Pneumoniile bacteriene;

- Scarlatina la copiii mici;

- Parotidita epidemică;

- Infecţia cu adenovirusuri la copii.

(2)Linii directoare

- precauţiile, în aceste cazuri, nu necesită în mod obligatoriu camere de izolare cu presiune negativă şi cu sistem de închidere automată a uşii;

- respectarea acestor precauţii previne răspândirea infecţiilor ce se transmit prin picăturile lui Flugge (stropi de salivă răspândiţi în aer prin tuse, strănut, vorbit); aceste picături, încărcate cu germeni patogeni, cad pe podea şi se usucă, transformându-se în praful bacterian care este apoi inhalat;

- materialele necesare aplicării acestor precauţii vor fi păstrate pe un cărucior în afara camerei de izolare.



Yüklə 1,88 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə