Ordin nr. 1142 din 03/10/2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti. Publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 31/10/2013



Yüklə 1,88 Mb.
səhifə9/28
tarix05.05.2017
ölçüsü1,88 Mb.
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   28

- se şterge depozitul faringian şi amigdalian, orice zonă inflamată sau ulcerată;

- se retrage tamponul cu atenţie pentru a nu atinge limba, dinţii şi buzele;

- se introduce imediat tamponul în eprubeta protectoare;

- se etichetează şi se trimite la laborator comunicând dacă pacientul a luat medicamente, ce fel.

Colectarea materialelor folosite

- materialele folosite au un potenţial infecţios ridicat şi se colectează conform precauţiilor universale.

Observaţii

Pentru recoltarea secreţiei nazale se foloseşte un tampon steril flexibil care se introduce în narină şi se şterg pereţii laterali.

SUBCAPITOLUL 5: 5.5 Recoltarea sputei prin expectoraţie

Scop/Indicaţii

- identificarea germenilor responsabili de infecţii respiratorii şi testarea sensibilităţii acestora faţă de antibiotice;

- diagnosticarea tuberculozei;

- identificarea celulelor modificate de procese inflamatorii sau neoplazice.

Tipuri de examene

- examen bacteriologic;

- examen citologic.

Materiale necesare

- recipient steril cu capac etanş;

- pungi din material plastic;

- mănuşi de unică folosinţă;

- soluţie salină;

- apă simplă;

- pahar de unică folosinţă;

- colector pentru materialele folosite.

Pregătirea pacientului

- se explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a respectării instrucţiunilor;

- se informează că proba se recoltează dimineaţa, deoarece se atenţionează pacientul să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte de recoltare;

- se informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode care să stimuleze expectoraţia şi se obţine colaborarea;

- testul se efectuează înaintea administrării de antibiotice.

Efectuarea recoltării

- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;

- pacientul este rugat să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină pentru a nu contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală;

- pacientul aşezat pe scaun sau în ortostatism este rugat să respire adânc de 2-3 ori şi apoi să tuşească puternic;

- sputa eliminată (echivalentul cel puţin al unei linguriţe) se colectează direct în recipientul steril;

- folosind mănuşi de protecţie se închide recipientul, se şterge exteriorul cu un şerveţel şi se introduce într-o pungă de material plastic;

- se etichetează produsul şi se trimite la laborator;

- după recoltare se oferă pacientului apă să-şi clătească gura.

Dacă pacientul nu expectorează suficient

- se administrează 2 pahare cu apă care fluidifică secreţiile;

- se apelează la umidificarea aerului din încăpere, folosirea aerosolilor;

- la recomandarea medicului se administrează un expectorant cu cel puţin 2 ore înainte de recoltare;

- la recomandarea medicului se apelează la alte metode de recoltare:

- aspiraţie transtraheală folosind un cateter subţire sau seringă;

- spălătură bronşică efectuată în timpul bronhoscopiei.

Colectarea materialelor folosite, respectarea normelor

- se colectează materialele în containere speciale conform precauţiilor universale;

- se spală mâinile;

- se atenţionează pacientul să colecteze sputa în continuare în recipientul oferit de personalul de îngrijire.

Erori de recoltare

- sputa este amestecată cu salivă sau resturi alimentare când pacientul nu respectă recomandările

- sputa este amestecată cu voma declanşată în timpul episodului de tuse

- produsul a fost suprainfectat în timpul manevrării

Observaţii

Pentru examenul citologic se recoltează 3 probe în momente diferite. Pentru bacilul Koch se recoltează 3-5 probe matinale.

SUBCAPITOLUL 6: 5.6 Recoltarea secreţiei uretrale la bărbat

Scop/Indicaţii

- diagnosticarea bolilor cu transmitere sexuală;

- testarea sensibilităţii germenilor la tratamentul cu antibiotice.

Materiale necesare

- ansă de platină, lampă de spirt;

- tampoane sterile;

- lame de sticlă;

- mănuşi de unică folosinţă;

- etichete.

Pregătirea pacientului

- se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării examenului şi modul de derulare;

- se anunţă pacientul ca va fi păstrată confidenţialitatea;

- se asigură intimitatea.

Efectuarea recoltării

- se atenţionează pacientul asupra modului de colaborare;

- se spală mâinile, se îmbracă mănuşile;

- se evidenţiază uretra;

- se comprima puţin glandul pentru a exprima secreţia;

- se recoltează folosind ansa de platină sterilizată sau introducând un tampon steril prin orificiul uretral în uretra anterioară;

- se realizează un frotiu care se trimite la laborator imediat.

Observaţii

Se recomandă prelevare în poziţie de decubit dorsal pentru prevenirea sincopei vasovagale. După recoltare se monitorizează pacientul existând risc de hipotensiune, bradicardie, paloare, transpiraţie, greaţă, vărsături.

Colectarea materialelor se face conform normelor, materialul recoltat având potenţial infecţios ridicat.

SUBCAPITOLUL 7: 5.7 Recoltarea secreţiilor purulente din leziuni

Scop/Indicaţii

- identificarea germenilor responsabili de infectarea plăgii;

- stabilirea sensibilităţii germenilor faţă de antibiotice.

Materiale necesare

- pense sterile;

- comprese;

- soluţii dezinfectante;

- mănuşi sterile;

- tampoane sterile, ansă de platină;

- pipete;

- lame de sticlă, lampă de spirt.

Pregătirea pacientului

- se anunţă pacientul, se explică necesitatea examenului;

- se informează pacientul că este posibil ca procedura să fie dureroasă;

- se aşează pacientul într-o poziţie comodă în funcţie de localizarea leziunii;

- se asigură intimitatea pacientului.

Efectuarea recoltării

- se verifică prescripţia medicală;

- se spală mâinile;

- se îmbracă mănuşi sterile;

- se curăţă suprafaţa leziunii prin absorbţie cu comprese sterile;

- se recoltează din secreţie:

- prin aspiraţie cu o pipetă sterilă;

- cu ansa de platină sterilizată;

- cu tampon steril;

- se realizează 2-3 frotiuri;

- produsul aspirat sau tamponul se introduc într-o eprubetă sterilă.

Îngrijirea pacientului după recoltare

- se pansează leziunea;

- se monitorizează pacientul în continuare.

Colectarea materialelor

Se face conform protocolului.

SUBCAPITOLUL 8: 5.8 Recoltarea secreţiilor cervico-vaginale pentru examene de laborator

a)Recoltarea pentru examenul bacteriologic şi parazitologic al secreţiilor vaginale

Scop/indicaţii:

Depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii vulvovaginale: Trichomonas vaginalis, Candida albicans, chlamidia, haemophilus, gardnerella, alţi germeni banali.

Materiale necesare

- valve vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;

- tampoane de vată montate pe porttampon sterile;

- pipetă absorbante sterile;

- ser fiziologic steril;

- lame de sticle curate, degresate, uscate;

- mănuşi de unică folosinţă;

Pregătirea pacientului

- nu se fac irigaţii vaginale cu cel puţin 24 h înaintea procedurii;

- nu se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puţin 2 zile înainte;

- nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea prelevării;

- nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală.

Efectuarea procedurii

- se aşează pacientă în poziţie ginecologică pe masă;

- se montează valvele sau speculul;

- se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu ser fiziologic; Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterin.

- produsul recoltat se întinde pe lama într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser fiziologic şi eventual o picătură de albastru de Cresyl, peste lamă se pune o lamelă;

- se trimite imediat la laborator;

A doua prelevare se face în acelaşi mod iar după întinderea pe lamă se aplică o picătură de soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi lamelă.

Interpretare

Dacă rezultatul micrscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea de pe medii de cultură

b)Recoltarea secreţiilor vaginale pentru examenul citovaginal hormonal

Este un test calitativ indirect care permite evaluarea funcţiei ovariene pe baza modificărilor histologice şi citologice suferite de epiteliul vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.

Indicaţii:

Amenoree patologică, tulburări ale ciclului menstrual, menometroragii, sterilitate, infertilitate, disfuncţii endocrine cu repercusiuni asupra activităţii ovariene, (hipofiza, tiroida, suprarenală) afecţiuni tumorale benigne sau maligne mamare, controlul eficacităţii tratamentului hormonal.

Contraindicaţii: Infecţii acute şi subacute genitale înalte, inflamaţii cervicovaginale prolaps genital, cancerul genital.

Materiale necesare

- spatula Ayre;

- lame curate degresate, uscate;

- valve sau specul vaginal;

- mănuşi de unică folosinţă.

Pregătirea pacientei

- se evită contactele sexuale şi spălăturile vaginale cu 5 zile înainte de începerea prelevărilor şi pe parcursul acestora;

- este avertizată asupra programului de recoltare:

- la femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24 zile) prelevările încep în ziua a 7-a la interval de 2 zile;

- la femeile cu ciclul de 28-32 zile se recoltează începând cu zilele 8-10 la interval de 2 zile;

- nu se recoltează în caz de sângerare vaginală.

Efectuarea procedurii

- se recoltează cu ansa de la nivelul fundurilor de sac vaginale laterale şi posterior;

- se realizează frotiuri care se trimit la laborator.

c)Recoltarea secreţiilor cervicovaginale pentru examenul citotumoral Babeş-Papanicolaou

Este un test complex utilizat pentru depistarea leziunilor necanceroase şi a cancerelor incipiente cervicale la femeile asimptomatice.

Indicaţii

- o dată pe an la femeile în vârstă de peste 18 ani care au activitate sexuală;

- la femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile precum şi la cele cu leziuni care evocă un proces inflamator sau distrofic la examenul clinic sau colposcopic.

Materiale necesare

- spatula de lemn Ayre (se evită spatulele de metal) pentru prelevarea vaginală şi exocervicală;

- perie mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;

- tampon de vată montat pe un porttampon pentu recoltare endocervicală;

- lame de sticlă cu extremităţi aspre;

- fixator, alcool – eter în proporţii egale;

- valve vaginale sau specul vaginal.

Pregătirea pacientei

- este avertizată sa nu efectueze nici o manevră vaginală cu 72 ore înaintea examenului (toaleta vagianală, aplicaţii de ovule, creme vaginale);

- se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;

- nu se efectuează manevre obstetricale cu 24 ore înainte (tuşeu vaginal, colposcopie, tamponamente vaginale etc.);

- prelevarea se face în afara menstruaţiei, în afara infecţiei locale şi de preferinţă în perioada de mijloc a ciclului.

Efectuarea procedurii

- se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea valvulelor sau speculului nelubrifiate

- recoltarea se face de la mai multe niveluri:

- din fundul de sac vaginal;

- de la nivelul exocolului utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre efectuând o mişcare de raclaj;

- de la nivel endocervical utilizând peria cilindrică (mai rar tamponul care absoarbe unele celule);

- se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea;

- întinderea secreţiei pe lama se face printr-o mişcare sinuoasă a spaţiului, de la un capăt la celălalt fără a apăsa prea tare;

- la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul prelevării (V-vaginală, C-exocol, E-endocol);

- lamele se trimit la laborator.

Interpretarea rezultatelor

Se face după mai multe clasificări (Papanicolaou, Richard, Bethesda).

Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul de deviere morfologică de la tipul normal:

Clasa I – absenţa de celule anormale sau atipice;

Clasa a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru malignitate;

Clasa a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru malignitate;

Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;

Clasa a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.

Observaţii

Pentru completarea informaţiilor se mai pot realiza: frotiul vaginal (la femei cu histerectomie totală pentru displazie sau carcinom) şi frotiul vulvar (pentru leziuni vulvare vizibile).

CAPITOLUL 6: ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

SUBCAPITOLUL 1: 6.1 Aspecte generale

Medicamentele sunt substanţe sau asocieri de substanţe utilizate cu scop:

- terapeutic, pentru ameliorarea sau/şi tratarea bolilor şi simptomelor;

- preventiv, pentru a preveni apariţia manifestărilor patologice.

Medicamentele pot fi de origine:

- naturală;

- vegetală;

- animală;

- minerală;

- chimice de sinteză, obţinute fie prin constituirea în laborator a substanţelor active naturale, fie prin combinarea unor elemente chimice care tind spre o substanţă activă originală

- medicamente obţinute prin metode genetice.

Medicamentele actuale sunt din ce în ce mai eficace, dar uneori, cu riscuri mari. Acestea pentru că ele trebuie să fie prescrise printr-un document medical. În instituţiile medicale, ele sunt preparate la farmacia spitalului şi distribuite de către asistentele medicale. S-au creat numeroase forme de medicamente în scopul facilitării administrării lor şi creşterii la maxim a eficacităţii acestora.

Clasificarea medicamentelor după uz

Medicamente de uz intern – cuprind toate medicamentele care acţionează după ce ajung în circulaţia sanguină pe diferite căi: orală (per os) sau parenterală (pe altă cale decât cea digestivă) Medicamentele de uz intern se prezintă sub următoarele forme: pudre, siropuri, picături, poţiuni, suspensii, comprimate, tablete, drajeuri, capsule, granule, supozitoare.

Medicamente de uz extern – unele sunt aplicate pe suprafaţa pielii sănătoase, altele sunt folosite pentru tratarea unor leziuni cutanate

Medicamentele de uz local – sunt destinate tratamentului afecţiunilor locale, spre exemplu colirurile pentru afecţiunile oculare sau aerosolii în diferite afecţiuni pulmonare Medicamentele nu rămân active pe perioade nedefinite. Excipienţii acestora, adică suportul principiilor active se degradează după un anumit timp. De aceea, pe ambalajul medicamentelor figurează data expirării, data de la care medicamentul nu mai trebuie sa fie utilizat.

Medicamentele generice – sunt copii ale medicamentelor de referinţă care şi-au pierdut exclusivitatea după un număr de ani de comercializare.

Preţul medicamentelor generice este de 30% până la 40% mai mic faţă de al medicamentelor de referinţă. Actualmente, din raţiuni economice, se tinde spre promovarea medicamentelor generice atunci când există.

SUBCAPITOLUL 2: 6.2 Administrarea medicamentelor pe cale orală

Scop

Introducerea în organism, pe cale orală, prin înghiţire sau sublingual, a unei cantităţi de medicament care să acţioneze general sau local.



Principii generale

- administrarea medicamentelor pe cale orală se face prin înghiţire, sublingual şi translingual;

- sublingual, se administrează Nitroglicerină, Ergotamină, dezinfectante ale cavităţii bucale şi orofaringelui, unele pansamente gastrice (Dicarbocalm);

- translingual (pe limbă) se administrează spray-uri medicamentoase pe bază de nitraţi, pentru pacienţii cu angină cronică; pacientul în acest caz trebuie să aştepte 10 secunde după administrare înainte de a înghiţi;

- necesită o bună cunoaştere, de către asistenta medicală, a tratamentelor prescrise de medic, a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse;

- administrarea medicamentelor trebuie să răspundă exigenţelor de calitate şi de securitate

- asistentul medical are responsabilitate în acest caz.

Pregătirea materialelor

- prescripţia medicală;

- cărucior cu medicamente;

- flacon cu soluţie hidroalcoolică;

- o pereche de foarfece;

- pahare de unică folosinţă/recipiente speciale pentru medicamente.

Pregătirea pacientului

- se identifică capacităţile pacientului de a-şi administra tratamentul şi de a-l supraveghea;

- se explică pacientului importanţa luării medicamentelor conform prescripţiei medicale;

- se adaptează demersul educativ la nivelul de instruire al pacientului pentru a asigura securitatea şi calitatea administrării tratamentului;

- se instalează pacientul confortabil;

- se acordă ajutor pacientului aflat în dificultate.;

Efectuarea procedurii-condiţii preliminare

- pregătirea tratamentului trebuie să fie extemporanee de către asistenta care distribuie medicamentele

- medicamentele pot fi pregătite dinainte utilizând o listă ce va conţine, în mod obligatoriu, medicamentele identificate prin:

- numele şi prenumele pacientului;

- doza/orarul de administrare;

- data prescrierii;

- pregătirea tratamentului necesită controlul riguros al calităţii fiecărui medicament de către asistenta medicală (culoare, aspect,integritate);

- se aplică exact posologia prescrisă de medic şi se respectă regulile generale de administrare a medicamentelor.

Administrarea propriu-zisă a medicamentului

- se identifică pacientul;

- se verifică încă o data prescripţia medicală la patul pacientului,in momentul administrării;

- se realizează o fricţiune hidroalcoolică a mâinilor sau se face un lavaj simplu înainte de fiecare distribuire;

- se păstrează medicamentele în blisterele sau formele de condiţionare proprii, până când sunt luate;

- se decupează blisterul cu foarfeca dacă medicamentul nu este condiţionat într-o alveolă individuală;

- se pun medicamentele pentru ora prescrisă intr-un păhărel cu întrebuinţare unică, înainte de a le da pacientului;

- se explică pacientului modalităţile de luare a medicamentelor:

- pe nemâncate (a jeun), în timpul mesei sau după masă;

- cu un pahar cu apă, pentru capsule, tablete, comprimate;

- dizolvat în apă, pentru comprimatele care se dizolvă sau pentru pulberi;

- fără diluţie, pentru siropuri,suspensii sau pentru comprimatele care se administrează sublingual;

- se aplică demersul educativ de autonomizare a pacientului şi de creştere a complianţei la tratament.

Supraveghere şi evaluare

Supravegherea administrării medicamentelor per os trebuie să garanteze evaluarea prin:

- o administrare corectă:doza/orar,mod de administrare conform recomandării medicale;

- măsurarea funcţiilor vitale înainte,in timpul şi/sau după administrare în funcţie de medicament pentru a identifica efectele benefice şi cele indezirabile;

- consemnarea semnelor de necomplianţă la tratament;

- aprecierea nivelului de conştienţă al pacientului pe durata tratamentului;

- includerea acestor elemente în cele două dimensiune ale administrării tratamentului oral calitatea şi securitatea.

SUBCAPITOLUL 3: 6.3 Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale

Scop

Introducerea în organism a unor medicamente, substanţe active, cu ajutorul unor seringi şi ace sterile, ocolind tubul digestiv.



Tipuri de injecţii

Injecţiile se pot face:

- fie în ţesuturile organismului: intramuscular, subcutanat, intradermic;

- fie direct în circulaţia sanguină: injecţia intravenoasă.

Indicaţii:

- aplicarea tratamentelor medicamentoase injectabile;

- realizarea unui monotest sau intradermoreacţii;

- teste de sensibilizare sau cure de desensibilizare;

- injectarea de produse necesare realizării unor examene de investigare (produse radioopace, radioactive, izotopi).

Pregătirea materialelor

- seringi sterile adaptate volumului de injectat;

- ace sterile: pentru aspirarea medicamentului de injectat, pentru realizarea injecţiei;

- medicamentele prescrise;

- comprese sterile;

- soluţii antiseptice;

- un garou (în caz de injecţie i.v.);

- o tavă medicală curată;

- un container pentru ace;

Pregătirea pacientului

- se oferă informaţii despre procedură şi despre modul de administrare;

- se explică natura produselor injectate şi a utilităţii lor;

- se realizează instalarea confortabilă şi fără risc a pacientului pentru că injectarea să se facă în cele mai bune condiţii.

Efectuarea procedurii

- se verifică prescripţia medicală, data prescripţiei produsului, integritatea ambalajelor înainte de a începe procedura;

- prepararea medicamentului de injectat este în funcţie de condiţionarea substanţei active: fiolă cu doză unică, flacon cu doze multiple, flacon cu pulbere de dizolvat.

În cazul fiolei/flaconului cu doză unică:

- se pune o compresă îmbibată în soluţie antiseptică în jurul gâtului fiolei şi se dezinfectează timp de 30 de secunde (timp de contact recomandat de precauţiile universale);

- se rupe gâtul fiolei;

- se montează acul de aspiraţie (mai gros) la amboul seringii; fiola ţinută între indexul şi degetul mare al mâinii nedominante este poziţionată cu deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul său;

- se aspiră numai cantitatea prescrisă de medic;

- se aruncă fiola;

- se tapotează uşor seringa şi se elimină bulele de aer;

- se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container;

- se adaptează la seringă acul pentru injectare şi se repune seringa în ambalaj; protecţia acului va fi lăsată pe loc până în momentul injecţiei.

În cazul unui flacon cu doze multiple

- se verifică data deschiderii flaconului şi modul de conservare: ca regulă generală, un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu mai este utilizat; în cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30 de zile de la deschiderea flaconului;

- se şterge dopul de cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată în soluţie antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi să se îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra);

- se montează la seringă acul de aspiraţie;

- se aspiră cantitatea prescrisă din flaconul ţinut răsturnat;

- se îndepărtează bulele de aer din seringă;

- se îndepărtează acul de aspiraţie şi se aruncă în container; se adaptează la seringă acul pentru injecţie protejat (capişonat).

În cazul flaconului cu pulbere de dizolvat

- se aspiră în seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;

- se dezinfectează dopul de cauciuc;

- se injectează în flaconul cu pulbere solventul;

- se asigură flaconul până la dizolvarea completă a pulberii, fără să se retragă acul cu seringă;

- se aspiră medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de aer;

- se îndepărtează acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi se adaptează acul pentru injecţie lăsându-l în teaca protectoare.

SUBCAPITOLUL 4: 6.4 Administrarea medicamentelor prin injecţii intramusculare (I.M.)

Scop


Introducerea unei soluţii medicamentoase în ţesutul muscular cu ajutor unei seringi şi a unui ac sterile.

Linii directoare

- injecţia i.m. este efectuată, în general, când se doreşte o absorbţie rapidă sau când calea orală este contraindicată;

- se aplică cele "5 reguli" de administrare: pacientul potrivit, medicaţia potrivită, doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit;



Yüklə 1,88 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə