Testele la Medicina Internă reumatologie care din următoarele afirmaţii este corectă în ceea ce priveşte prescrierea unui ains la pacienţii cu artrită psoriazică



Yüklə 3,99 Mb.
səhifə6/28
tarix05.05.2017
ölçüsü3,99 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28
CM

  1. Selectați care dintre următoarele afecțiuni renale sunt incluse în grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:

    1. Nefropatia tubulointerstițială prin agresiune medicamentoasă cronică

    2. Nefropatia tubulointerstițială prin hipersensibilitate la medicamente

    3. Pielonefrita cronică

    4. Nefrite tubulointerstițiale asociate cu boli imunologice

    5. Sindromul Goodpasture

A,b,c,d

  1. Care sunt indicațiile pentru tratament chirurgical în pielonefrita cronică în acutizare:

    1. Pionefroză

    2. Paranefrită

    3. Abces renal

    4. Carbuncul renal

    5. Chist renal neinfectat

A,b,c,d

  1. Şocul bacterian din pielonefrita acută se caracterizează prin:

    1. Prăbuşirea tensiunii arteriale

    2. Scăderea diurezei

    3. Acidoză metabolică

    4. Alcaloză metabolică

    5. Hipertensiune arterială

a,b,c


  1. Care dintre următoarele afecțiuni fac parte din grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:

    1. Nefropatia tubulointerstițială acută medicamentoasă

    2. Nefropatia de reflux

    3. Necroza tubulară acută toxică

    4. Nefropatia cu leziuni minime

    5. Nefropatia obstructivă

ABCE

  1. Care dintre următoarele afecțiuni fac parte din grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:

    1. IgE nefropatia

    2. Pielonefrita cronică

    3. Pielonefrita acută

    4. Tuberculoza renală

    5. Sindromul Goodpasture

ABCD

  1. Afecțiuni asociate frecvent cu nefropatii tubulointerstițiale cronice sunt:

    1. Hepatită cronică virală

    2. Diabetul zaharat

    3. Amigdalita cronică decompensată

    4. Refluxul vezico-ureteral

    5. Vasculitele sistemice

b,d

  1. Caracteristicile afectării interstițiale, care permit, de altfel, și diagnosticul diferențial cu glomerulonefritele sunt:

    1. Absența proteinuriei semnificative

    2. Absența hipoproteinemiei

    3. Hipertensiunea arterială severă

    4. Absența edemelor

    5. Prezența piuriei sterile și a cilindrilor leucocitari

ABDE

  1. Elemente sugestive pentru prezența nefropatii interstițiale sunt:

    1. Absența retenției hidrosaline

    2. Prezența hipertensiunii arteriale

    3. Absența proteinuriei

    4. Proteinurie marcată (peste 3 g/zi)

    5. Hematurie marcată

AC

  1. Elemente sugestive în favoarea diagnosticului de nefropatii interstițiale cronică sunt:

    1. Debut insidios

    2. Evoluție fulminantă

    3. Valori modeste ale proteinuriei (sub 1-2 g/zi)

    4. Absența hipertensiunii arteriale severe

    5. Edeme marcate

ACD

  1. Formele etiologice ale nefropatii interstițiale sunt:

    1. Infecțioase

    2. Alergice

    3. Medicamentoase

    4. Asociate cu boli imunologice

    5. Vasculare

ACD


  1. Din grupul infecțiilor urinare joase fac parte:

    1. Pielonefrita acută

    2. Pielonefrita cronică

    3. Prostatita

    4. Cistita

    5. Uretrita

c,d,e

  1. Din grupul infecțiilor urinare înalte fac parte:

    1. Uretrita

    2. Pielonefrita acută

    3. Pielonefrita cronică

    4. Carbuncul renal

    5. Pionefroza

BCDE


  1. Factorii favorizanți generali ai infecției de tract urinar sunt:

    1. Diabetul zaharat

    2. Sexul masculin

    3. Refluxul vezico-ureteral

    4. Litiaza renală

    5. Vârstele extreme (copii, vârstnici)

AE

  1. Factorii favorizanți locali (reno-urinari) ai infecției de tract urinar sunt:

    1. Litiaza renală

    2. Diabetul zaharat

    3. Refluxul vezico-ureteral

    4. Sexul feminin

    5. Sarcina

AC

  1. Care dintre persoanele de mai jos prezintă riscuri crescute de infecții de tract urinar:

    1. Gravidele

    2. Transplantații renal

    3. Pacienții cu litiază renală

    4. Bărbații sub 20 de ani

    5. Pacienții cu diabet zaharat

ABCE

  1. Dintre circumstanțele care favorizează infecțiile tractului urinar fac parte:

    1. Sarcina

    2. Sexul masculin

    3. Refluxul vezico-ureteral

    4. Disfuncția neurogenă a vezicii urinare

    5. Cateterele uretrale permanente

ACDE

  1. „Vârstele de risc” pentru pielonefrita cronică sunt:

    1. Copii în primii 2-3 ani de viață (malformații congenitale)

    2. Persoanele de sex feminin în perioada vieții sexuale active

    3. Bărbați în perioada vieții sexuale active

    4. Femei după menopauză,

    5. Bărbați cu adenom de prostată

ABDE


  1. Predispoziția pentru infecțiile tractului urinar superior în timpul sarcinii rezultă din:

    1. Reducerea tonusului ureteral

    2. Creșterea tonusului ureteral

    3. Scăderea peristaltismului ureteral

    4. Bacteriuria asimptomatică

    5. Toxemia gravidică

ACD

  1. Modificările tractului urinar în timpul sarcinii sunt:

    1. Estrogenii favorizează refluxul vezico-ureteral

    2. Progesteronul inhibă peristaltismul căilor urinare

    3. Prin dextrapoziție uterină apare compresia ureterului drept

    4. Întinderea ureterelor favorizează refluxul vezicoureteral bilateral

    5. Progesteronul favorizează stagnarea urinei

BCDE

  1. Etiologia pielonefritei acute poate fi:

    1. bacteriană Gram-negativă (Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter, Citrobacter etc.)

    2. bacteriană Gram-negativă (Staphylococcus spp., Streptococcus spp., Enterococcus spp.).

    3. fungică

    4. virală

    5. chlamidiană şi mycoplasmică

ACDE


  1. Bacterii gram-negative care pot cauza pielonefrită acută sau acutizări ale pielonefritei cronice:

    1. E. coli

    2. Stafilococcus aureus

    3. Enterococcus saprophyticus

    4. Pseudomonas aeruginosa

    5. Enterobacter

ADE


  1. Germenii incriminați cel mai des în infecțiile urinare sunt:

    1. Pseudomonas aeruginosa

    2. E. coli

    3. Chlamydia trachomatis

    4. Proteus

    5. Streptococcus saprophyticus

B,d,e


  1. Care sunt componentele de virulență și uropatogenitate ale E.coli:

    1. Antigenul O

    2. Antigenul K

    3. Antigenul H

    4. Hemolizinele

    5. Ureaza

ABD


  1. Care sunt componentele de virulență și uropatogenitate ale tulpinilor de E. coli:

    1. Hemolizinele

    2. Aerobactina

    3. Ureaza

    4. Proteaza

    5. Adezinele

ABE


  1. Care sunt factorii de virulență bacteriană care influențează infecția tractului urinar:

    1. Fimbriile

    2. Pilii P

    3. Producerea de hemolizine

    4. Producerea de kinaze

    5. Rezistența la acțiunea bactericidă a serului uman

ABCE

  1. Care sunt factorii care favorizează menținerea microorganismului patogen în căile urinare:

    1. Prezența de protoplaști și L-forme

    2. Fenomenul adeziunii bacteriene

    3. Obstrucția căilor urinare

    4. Sinteza anticorpilor urinari

    5. Poliuria

ABC

  1. Care sunt factorii de apărare ai tractului urinar:

    1. Flora periureterală saprofită

    2. Fluxul urinar

    3. pH-ul bazic vaginal

    4. Valvele vezico-ureterale

    5. Activitatea sexuală

ABD


  1. Care sindroame clinice pot fi prezente în pielonefrită cronică:

    1. Urinar

    2. Algic

    3. Toxico-infecțios

    4. Nefrotic

    5. Nefritic

ABC

  1. Care dintre semnele clinice enumerate mai jos se întâlnesc în pielonefrita cronică în acutizare:

    1. Febra

    2. Tahicardia

    3. Disuria și polakiuria

    4. Adenopatia inghinală

    5. Sensibilitate la palparea unghiului costovertebral

ABCE

  1. Tabloul clinic în pielonefrita acută poate include:

    1. Febră

    2. Macrohematurie

    3. Disurie

    4. Dureri lombare

    5. Sindrom nefrotic

ACD

  1.  Enumerați acuzele posibile prezentate de bolnavii cu pielonefrită cronică în acutizare:

    1. Febră

    2. Slăbiciune generală

    3. Diminuarea ponderii

    4. Durere lombară

    5. Disurie

ABDE

  1. Triada clinică clasică pentru pielonefrita acută sau pielonefrita cronică în acutizare include:

    1. Febră

    2. Polidipsie

    3. Lombalgii

    4. Piurie

    5. Urină hipercromă

ACD

  1. Care dintre semnele clinice enumerate mai jos se întâlnesc pielonefrita cronică în acutizare:

    1. Febra

    2. Tahicardia

    3. Disuria si polakiuria

    4. Adenopatia inghinală

    5. Sensibilitate la palparea unghiului costovertebral

ABCE

  1. Ce modificări în examenul sumar de urină se întâlnesc în pielonefrită cronică:

    1. Cilindri hialini

    2. Bacteriurie

    3. Leucociturie

    4. Eritrocite dismorfe

    5. Proteinurie >3 g/l

BC

  1. Sindromul urinar în pielonefrită cronică în acutizare se poate manifesta prin:

    1. Cristalurie

    2. Cilindrurie leucocitară

    3. Leucociturie și bacteriurie

    4. Proteinurie > 3g/l

    5. Uneori microhematurie

BCE

  1. Pentru confirmarea diagnosticului de pielonefrită cronică este necesar de efectuat:



    1. Examenul sumar de urină

    2. Examen ultrasonografic al rinichilor

    3. Urografia intravenoasă

    4. Cistografia

    5. Biopsia renală

ABC

Simptoame și sindroame renale

CS

  1. Indicați care este răspunsul greșit referitor examenului sumar de urina:

    1. Reprezintă un examen microscopic

    2. Reprezintă un examen macroscopic

    3. Reprezintă un examen fizico-chimic

    4. Se recoltează prima urina de dimineață

    5. Reprezintă o investigație costisitoare

E


  1. Care din următoarele afirmații referitor la examenul bacteriologic al urinei este incorectă?

    1. Sub 10.000 germeni/l reprezintă o bacteriurie nesemnificativa

    2. Între 10.000-100.000 germeni/l - suspiciune de infecție

    3. Peste 100.000 germeni/l – infecție urinară

    4. Sub 1.000 germeni/l, nu se consideră infecție urinară

    5. Sub 10.000 de germeni/l reprezintă o bacteriurie semnificativa

E



  1. Alegeți afirmația falsă referitor examenul sumar de urina:

    1. Reprezintă o investigație simplă, rapidă, ieftină

    2. Este un test screening obligator la toți pacienții internați indiferent de maladie

    3. Cel mai corect e colectarea primei urine de dimineața, colectată într-un recipient curat

    4. În urgențe se poate colecta și pe parcursul zilei

    5. Se efectuează doar la pacienții cu patologie renală

E


  1. Ecografia renală este mai puțin utilă:

    1. Pentru a determina dimensiunile rinichilor

    2. Pentru caracterizarea maselor intrarenale, cum ar fi tumori, abcese, chisturi

    3. Pentru a preciza localizarea rinichilor

    4. Screening pentru boala polichistică

    5. Pentru stadializarea bolii cronice renale

E



  1. Polakiuria reprezintă:

    1. Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore

    2. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    3. Emisia involuntară sau inconștientă de urină

    4. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina

    5. Dificultate a actului micțional

A


  1. Care din afirmațiile de mai jos definește poliuria:

    1. Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore

    2. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    3. Emisia involuntara sau inconștienta de urina

    4. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina

    5. Dificultate a actului micțional

Răspuns B


  1. Depistarea izolata a cilindrilor hialinici în urină demonstrează:

    1. Glomerulonefrita cronică

    2. Pielonefrita cronică

    3. Amiloidoza renală

    4. Patologie renala fără specificarea bolii

    5. Nu are valoare diagnostică

Răspuns E


  1. Care din afirmațiile de mai jos definește incontinența urinară?

    1. Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore

    2. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    3. Emisia involuntară sau inconștientă de urină

    4. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina

    5. Dificultate a actului micțional

Răspuns C


  1. Care din afirmațiile de mai jos definește micțiunea imperioasa?

    1. Creșterea anormala a numărului de micții timp de 24 ore

    2. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    3. Emisia involuntara sau inconștientă de urina

    4. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de urinare

    5. Dificultate a actului micțional

D


  1. Indicați afirmația falsă referitor retenției urinare:

    1. Este definită ca diminuarea incompletă a conținutului vezical cu apariția reziduului vezical

    2. Poate fi completă sau incompletă

    3. Poate fi acută sau cronică

    4. Cu și fără distensia vezicală

    5. Poate fi inițială sau terminală

E


  1. Indicați care este afirmația falsă referitor micțiunii rare?

    1. Numărul de micții redus la 1-2/24 ore

    2. Poate fi însoțita de oligurie

    3. Poate apărea în megavezica congenital sau dobândita

    4. Apare frecvent în insuficiența renală acută

    5. Frecvent apare la un aport crescut de lichide

E


  1. Incontinența urinară prezentă numai la copii poate fi:

    1. Adevărata

    2. Falsă

    3. Inconștientă

    4. Involuntară

    5. Fiziologică

Răspuns E


  1. Cea mai valoroasa metodă de depistare și apreciere a bacteriuriei este:

    1. Examenul microscopic al urinei

    2. Cultura urinei

    3. Examenul macroscopic al urinei

    4. Examenul urinei cu bandelete

    5. Calorimetria

B


  1. Aprecierea sensibilității florei la preparatele antibacteriene:

    1. Are semnificație clinică importantă

    2. Nu are semnificație clinică

    3. Are semnificație clinică doar în pielonefrită

    4. Are semnificație clinică doar în nefrita interstițială

    5. Are semnificație clinică doar în glomerulonefrită

A


  1. Definiți anuria:

    1. Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h

    2. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    3. Emisia involuntara sau inconștientă de urina

    4. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina

    5. Dificultate a actului micțional

Răspuns A


  1. Care din afirmațiile de mai jos definește nicturia:

    1. Volumul diurezei nocturne este egal sau îl depășește pe cel diurn

    2. Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h

    3. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    4. Emisia involuntara sau inconștientă de urina

    5. Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina

Răspuns A


  1. Opsiuria reprezintă:

    1. Eliminarea întârziată de urină față de momentul ingestiei lichidelor

    2. Situația când volumul diurezei nocturne este egal sau îl depășește pe cel diurn

    3. Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h

    4. Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore

    5. Emisia involuntara sau inconștientă de urina

A


  1. Care din afirmațiile de mai jos definește hematuria:

    1. Excreția unui număr anormal de eritrocite în urină care provin deasupra sfincterului striat

    2. Prezența de puroi în urină

    3. Prezența de limfă în urină

    4. Prezența de lipide în urină

    5. Prezența proteinelor în urină

A


  1. Definiți piuria:

    1. Reprezintă excreția unui număr anormal de eritrocite în urină

    2. Prezența leucocitelor și bacteriilor în urină

    3. Prezența de limfă în urină

    4. Prezența de lipide în urină

    5. Prezenta proteinelor în urină

B


  1. Ce reprezintă chiluria?

    1. Reprezintă excreția unui număr anormal de eritrocite în urină

    2. Prezența de puroi în urină

    3. Prezența de limfă în urină

    4. Prezența de lipide în urină

    5. Prezenta proteinelor în urină

C

CM


  1. Care din manifestările de mai jos fac parte din sindromul nefritic acut tipic?

    1. Hematuria

    2. Proteinuria

    3. Azotemia

    4. Retenție de sare şi apa

    5. Piuria

      1. ABD




  1. La examenul macroscopic al urinei putem determina:

    1. Turbiditatea

    2. Culoarea

    3. Mirosul

    4. Densitatea

    5. pH-ul urinar

      1. ABC




  1. La examenul fizico-chimic al urinei putem determina:

    1. Densitatea

    2. Proteinuria

    3. pH-ul urinar

    4. Culoarea

    5. Mirosul

      1. ABC




  1. La examenul microscopic al urinei se determina:

    1. Celule epiteliale

    2. Leucocite

    3. Hematii

    4. Cilindri (hialini, granuloși)

    5. Turbiditatea

      1. ABCD




  1. Indicați care sunt tulburările de micțiune:

    1. Disuria

    2. Micțiunea rară

    3. Micțiunea dureroasă

    4. Anuria

    5. Oliguria

      1. ABC




  1. Tulburările de micțiune sunt:

    1. Polakiuria

    2. Retenția de urină

    3. Incontinența de urină

    4. Poliuria

    5. Oliguria

      1. ABC




  1. Indicați care sunt tulburările de diureză:

    1. Polakiuria

    2. Retenția de urina

    3. Incontinenta de urina

    4. Poliuria

    5. Oliguria

      1. DE




  1. Indicați care sunt tulburările de diureză:

    1. Opsiuria

    2. Micțiunea rara

    3. Micțiunea dureroasa

    4. Anuria

    5. Nicturia

      1. ADE




  1. Care sunt indicațiile ecografiei renale?

    1. Pentru a determina dimensiunile rinichilor

    2. Pentru caracterizarea maselor intrarenale de regulă tumori, abcese, chisturi

    3. Pentru a preciza localizarea rinichilor

    4. Screening pentru boala polichistică

    5. Pentru stadializarea BCR

ABCD


  1. Specificați particularitățile durerii în colica renală:

    1. Diminuă în clinostatism

    2. Diminua în ortostatism

    3. Iradiază spre organele genitale

    4. Iradiază spre flancurile abdomenului

    5. Se accentuează în trepidații

      1. CE




  1. Durerea colicativă se dezvoltă mai frecvent în caz de:

    1. Calculi renali

    2. Cheaguri de sânge în tractul urinar

    3. Rinichi polichistic

    4. Glomerulonefrită

    5. Tuberculoza renala

      1. ABE




  1. Precizați caracterul durerii în caz de colica reno-ureterală:

    1. Durere violentă

    2. Caracter de torsiune

    3. Intensitate mica

    4. Intensitate mare

    5. De obicei durere continuă

      1. ABD




  1. Precizați care poate fi durata colicii reno-ureterale:

    1. Minute

    2. Ore

    3. Câteva zile

    4. 2-3 săptămâni

    5. Luna

      1. AB




  1. Precizați caracterul debutului colicii reno-ureterale:

    1. Brusc

    2. Insidios

    3. Apare la zdruncinături (trepidații)

    4. Apare la administrarea diureticilor

    5. Apare la un aport scăzut de lichide

      1. ACD




  1. Indicați care sunt preparatele ce pot ameliora colica reno-ureterală:

    1. Spasmoliticele

    2. Antiinflamatoarele

    3. Diureticele

    4. Antibioticele

    5. Analgezicele

      1. ABE




  1. Indicați care sunt preparatele ineficiente în ameliorarea colicii reno-ureterale:

    1. Spasmoliticele

    2. Antiinflamatoarele

    3. Antipireticele

    4. Analgezicele

    5. Antibioticele

      1. CE




  1. Indicați afirmațiile corecte ce caracterizează durerea vezicală:

    1. Are localizare supra pubiana

    2. Iradiază spre uretra si perineu

    3. Nu iradiază spre uretra și perineu

    4. Are caracter de jenă dureroasă, arsuri

    5. Nu cedează niciodată după sondaj vezical

      1. ABD




  1. Care afecțiuni cel mai frecvent provoacă durerea vezicala:

    1. Cistite acute si cronice

    2. Afecțiuni prostatice

    3. Tumori a vezicii urinare

    4. Retenție acută de urină

    5. Litiaza uretrala

      1. ACD




  1. Indicați afirmațiile corecte ce caracterizează durerea pelviperineală:

    1. Are caracter de tensiune/înțepătura

    2. Are caracter de jena dureroasă/arsuri

    3. Iradiază spre organele genitale externe

    4. Nu iradiază spre organele genitale externe

    5. Este însoțită de tulburări micționale

      1. ACE




  1. Polakiuria poate fi:

    1. Cu urine clare

    2. Cu urine tulbure

    3. Diurnă

    4. Nocturnă

    5. Polakiuria nu poate fi însoțită de poliurie

      1. ABC




  1. Indicați care sunt afecțiunile ce pot provoacă polakiuria:

    1. Procese inflamatorii a vezicii urinare

    2. Procese tumorale

    3. Disectazia colului vezical

    4. Adenom de prostată

    5. Insuficiența renală cronică terminală

      1. ABCD




  1. Conform clasificării hematuria poate fi:

    1. Inițială

    2. Totală (completă)

    3. Terminală

    4. Cronică

    5. Doar inițială

      1. ABCD




  1. Care sunt afecțiunile ce provoacă cel mai des disuria?

    1. Patologia prostatei

    2. Afecțiuni a vezicii urinare

    3. Patologia genitală feminină

    4. Afecțiuni ale uretrei

    5. Ptoza renală

      1. ABCD




  1. Indicați afecțiunile ce pot provoacă micțiunea dureroasă:

    1. Cistite

    2. Uretrite

    3. Pericistite

    4. Afecțiuni de col vezical

    5. Afecțiuni neurologice centrale

      1. ABCD




  1. Indicați afirmațiile corecte referitor retenției urinare?

    1. Este definită ca diminuarea incompleta a conținutului vezical cu apariția reziduului vezical

    2. Poate fi completă sau incompletă

    3. Poate fi acută sau cronică

    4. Cu distensie vezicală

    5. Poate fi inițială sau terminală

      1. ABCD




  1. Care sunt cauzele retenției urinare?

    1. Obstructive

    2. Vezica neurogenă

    3. Tulburări de reflux sau a actului micțional

    4. Disectazia colului vezical

    5. Nu apare în afecțiuni prostatice

      1. ABCD




  1. Incontinența urinară la adult poate fi:

    1. Adevărată

    2. Ișuria paradoxală

    3. Accidentală

    4. Involuntară

    5. Fiziologică

      1. ABCD




  1. Care din afirmațiile de mai jos caracterizează micțiunea rară?

    1. Numărul de micții redus la 1-2/24 ore

    2. Poate fi însoțită de oligurie

    3. Poate apărea în megavezica congenital sau dobândită

    4. Apare frecvent în insuficiența renală acută

    5. Frecvent apare la un aport crescut de lichide

      1. ABCD




  1. Poliuria poate fi:

    1. Fiziologică și patologică

    2. Tranzitorie sau permanentă

    3. Cauza renală sau extrarenală

    4. Acută sau cronică

    5. Completă sau incompletă

      1. ABC

Teste nefropatii glomerulare

CS

  1. Glomerulonefrita acută este o patologie renală cu afectarea preponderentă a:

    1. Interstițiului

    2. Tubilor

    3. Glomerulelor

    4. Întreg sistemului reno-urinar

    5. Arteriolelor eferente

C

  1. Glomerulonefrita acută reprezintă afectarea glomerulelor renali predominant prin următorul mecanism:

    1. Complecși imuni

    2. Autoimun

    3. Bacterial

    4. Viral

    5. Toxic direct

A

  1. Factorul etiologic de bază al glomerulonefritei acute este:

    1. Escherichia coli

    2. Pneumococul

    3. Stafilococul auriu

    4. Streptococul β-hemolitic grup A

    5. Klebsiella

D

  1. Peste cît timp după suportarea infecției streptococice se dezvoltă glomerulonefrita acută?

    1. 2-3 zile

    2. 4-6 zile

    3. 1-2 săptămîni

    4. 1 lună

    5. 1,5-2 luni

C

  1. Cauza de bază a edemelor în glomerulonefrita acută este:

    1. Majorarea secreției de vasopresină

    2. Creșterea activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron

    3. Creșterea activității sistemului calicreinic

    4. Reducerea presiunii oncotice a plasmei

    5. Retenția primară a sodiului, ca rezultat al modificărilor inflamatorii în glomeruli

E

  1. Cauza de bază a hipertensiunii arteriale din cadrul glomerulonefritei acute este:

    1. Hipersimpaticotonia

    2. Retenția acută a sodiului și a apei, care duce la creșterea volumului sangvin circulant și a volumului-bătaie

    3. Hiperaldosteronism

    4. Hipercorticism

    5. Scăderea activității mecanismelor depresorii

B

  1. Durerea în regiunea lombară în cadrul glomerulonefritei acute este provocată de:

    1. Inflamație bacteriană

    2. Proteinurie

    3. Hiperstenurie

    4. Tumefiere renală, ca rezultat al inflamației imune

    5. Hematurie

D

  1. Veriga patogenetică de bază a glomerulonefritei rapid progresive este:

    1. Antigenul este reprezentat de structurile streptococului

    2. Antigenul este prezentat pe membrana bazală glomerulară

    3. Activarea sistemului complementului

    4. Activarea mediatorilor inflamatori

    5. Afectarea membranei bazale glomerulare de către fermenții lizozomali

B

  1. Semnul morfologic de bază al glomerulonefritei rapid progresive este:

    1. Proliferarea mezangiului

    2. Depozite de complecși antigen exogen – anticorp

    3. Proliferare endocapilară

    4. Proliferare extracapilară cu formarea “semilunelor” în capsula glomerulară

    5. Edem interstițial, fibroză

D

  1. Semnul morfologic al glomerulonefritei mezangioproliferative este:

    1. Proliferare endocapilară

    2. Proliferare extracapilară

    3. Îngroșarea membranei bazale

    4. Proliferare mezangială

    5. Neovascularizare glomerulară

D

  1. Cel mai important indicator al nefropatiei IgA este:

    1. Proteinuria

    2. Cilindruria

    3. Macrohematuria recidivantă

    4. Limfocituria

    5. Hipostenuria

C

  1. Care grup de preparate contribuie la micșorarea hipertensiunii intraglomerulare în glomerulonefrită cronică?

    1. α-adrenoblocanți

    2. β-adrenoblocanți

    3. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

    4. Antagoniștii canalelor de calciu

    5. Antiagregantele

C

  1. Ce grup de medicamente reprezintă tratamentul de bază, destinat pentru cuparea edemelor în glomerulonefrita acută?

    1. Antagoniștii aldosteronului

    2. Antiagregantele

    3. Natriureticele

    4. Inhibitorii de carboanhidrază

    5. Anticoagulantele

C

  1. Nefroza lipoidă (glomerulonefrita cu modificări minimale) se manifestă prin:

    1. Sindrom hipertensiv

    2. Hematurie recidivantă

    3. Sindrom nefrotic

    4. Sindrom nefritic

    5. Leucociturie

C

  1. În hematuria provocată de boala Berger, în imunogramă, cea mai frecventă modificare este:

    1. Hipocomplementemie

    2. Creșterea titrului IgG

    3. Creșterea titrului IgM

    4. Creșterea titrului IgA

    5. Creșterea titrului IgD

D

  1. Care dintre modificările urinare următoare sunt caracteristice pentru glomerulonefrita acută?

    1. Izostenurie

    2. Hematurie

    3. Cilindri leucocitari

    4. Leucociturie neutrofila

    5. Limfociturie

B

  1. În care variantă morfologică a glomerulonefritei cronice nu se observă modificarea structurii glomerulilor la microscopia optică?

    1. Mezangioproliferativă

    2. Mezangiocapilară

    3. Membranoasă

    4. Cu modificări minimale

    5. Glomeruloscleroza focal-segmentară

D

  1. Care din următoarele grupe de medicamente au efect nefroprotector (antiproteinuric)?

    1. Blocanții receptorilor de angiotensină

    2. Diureticele de ansă

    3. Antiagregantele

    4. Antibioticele

    5. Ketoanalogi

A

  1. Care dintre următoarele nefropatii glomerulare este proliferativă?

    1. Cu leziuni glomerulare minime (LGM)

    2. Hialinoza segmentară și focala (HSF)

    3. Nefropatia cu Ig A

    4. Glomerulonefrita extramembranoasa (GEM)

    5. Glomeruloscleroza focal-segmentară

C

  1. La tratamentul etiologic al glomerulonefritei acute se referă:

    1. Prednizolon

    2. Antibiotice

    3. Citostatice

    4. Diuretice

    5. Antihipertensive

B

CM

  1. Modificările urinare clasice, caracteristice glomerulonefritei acute, sunt:

    1. Hiperstenurie

    2. Hematurie

    3. Proteinurie subnefrotică

    4. Cilindrurie

    5. Bacteriurie

ABCD

  1. Principiile de tratament al glomerulonefritei acute includ:

    1. Regim la pat, limitarea consumului de sodiu și lichide

    2. Tratamentul factorului etiologic (infecția streptococică)

    3. Terapia simptomatică a edemelor și hipertensiunii arteriale

    4. În toate cazurile – tratament patogenetic cu prednizolonă

    5. Tratament antirecidivant cu medicamente nefroprotectoare

ABC

  1. Manifestările clinice mai frecvente ale glomerulonefritei rapid progresive sunt:

    1. Debut fulminant cu edeme refractare, oligurie

    2. Hipertensiune arterială malignă

    3. În debutul bolii, posibil insuficiență renală acută, cu trecere treptată în boală cronică renală

    4. Hipertensiunea, de obicei, nu este caracteristică

    5. Debutul acut cu oligurie sau anurie, dar pronostic bun de însănătoșire

ABC

  1. Verigile patogenetice de bază, ce duc la proteinurie glomerulară sunt:

    1. Micșorarea sarcinii negative a membranei bazale glomerulare

    2. Alterarea membranei bazale glomerulare de către fermenții lizozomali

    3. Hipertensiune glomerulară

    4. Reducerea presiunii oncotice a plasmei

    5. Hipoperfuzia glomerulilor renali

ABC

  1. Anticoagulantele în tratamentul glomerulonefritei exercită efectul lor pozitiv prin:

    1. Inhibă hipercoagularea intraglomerulară

    2. Restabilesc sarcina negativă a membranei bazale glomerulare

    3. Efect diuretic, natriuretic

    4. Restabilesc numărul trombocitelor, trombocitoza fiind toxică pentru glomerulul renal

    5. Reduc hipercomplementemia, prevenind afectarea imună a glomerulului

ABC

  1. În hematuria provocată de boala Berger, în imunogramă se pot întâlni următoarele modificări:

    1. Hipocomplementemie

    2. Creșterea titrului IgG

    3. Creșterea titrului IgM

    4. Creșterea titrului IgA

    5. Creșterea titrului IgE

CD

  1. Particularități ale glomerulonefritei cronice cu modificări minimale sunt următoarele:

    1. Se manifestă prin sindrom nefrotic

    2. Lipsa modificărilor în glomeruli la microscopie optică

    3. Efect bun de la terapia corticosteroidă

    4. Mai frecvent se întîlnește la copii

    5. Evoluția nefavorabilă a bolii

ABCD

  1. Forme neproliferative de glomerulonefrită sunt:

    1. Nefropatia membranoasă

    2. Glomerulonefrita cu modificări minimale

    3. Glomeruloscleroza focal-segmentară

    4. Nefropatia cu IgA

    5. Glomerulonefrita membranoproliferativă

ABC

  1. Triada clasică a simptomelor glomerulonefritei acute include:

    1. Edeme

    2. Dispnee

    3. Hipertensiune arterială

    4. Hematurie

    5. Palpitații

ACD

  1. Care modificări imunologice pot fi observate în glomerulonefrita poststreptococică?

    1. Titru înalt de anticorpi contra antigenului streptococului

    2. Creșterea titrului autoanticorpilor renali

    3. Prezența anticorpilor antinucleari

    4. Hipocomplementemie

    5. Hipercomplementemie

AD

  1. Care este scopul administrării anticoagulantelor și dezagregantelor în glomerulonefrită cronică?

    1. Profilaxia trombozei coronariene

    2. Profilaxia sindromului tromboembolic

    3. Acțiunea asupra proceselor locale ale coagulării intravasculare intraglomerulare

    4. Profilaxia trombozei arterei renale

    5. Majorarea perfuziei glomerulilor ischemiați

ABCE

  1. Care variantă a glomerulonefritei cronice se manifestă frecvent prin sindrom nefrotic?

    1. Mezangioproliferativă

    2. Mezangiocapilară

    3. Membranoasă

    4. Cu modificări minimale

    5. Fibroplastică

CD

  1. Care dintre următoarele criterii permit diferențierea glomerulonefritei cronice de cea acută?

    1. Prezența manifestărilor dizurice

    2. Hipertrofia marcată a ventriculului stîng

    3. Reducerea dimensiunilor renale

    4. Leucociturie marcată

    5. Micșorarea tensiunii arteriale

BC

  1. Care dintre următoarele criterii, caracteristice glomerulonefritei cronice, permit diferențierea ei de pielonefrită cronică?

    1. Febră cu frisoane

    2. Asimetria afectării renale

    3. Simetria afectării renale

    4. Proteinurie marcată în combinație cu hematurie și cilindrurie

    5. Leucociturie marcată, bacteriurie

CD

  1. Indicații pentru prescrierea corticosteroizilor în glomerulonefrită cronică sunt:

    1. Activitatea înaltă a procesului

    2. Sindrom nefrotic fără hipertensiune și hematurie

    3. Proteinurie izolată

    4. Hematurie izolată

    5. Sindrom hipertensiv

AB

  1. Indicații pentru prescrierea citostaticelor în glomerulonefrită cronică sunt:

    1. Forme steroidrezistente ale sindromului nefrotic

    2. Formele active ale nefritei

    3. Hematurie marcată

    4. Proteinurie izolată

    5. Insuficiență renală terminală

AB

  1. Sindromul glomerulonefritei rapid progresive se caracterizează prin:

    1. Insuficiență renală rapid progresivă

    2. Insuficiență renală lent progresivă

    3. Leucociturie

    4. Hematurie microscopică

    5. Uneori hematurie macroscopică

ADE

  1. Sindromul glomerulonefritei rapid progresive mai frecvent este caracterizat prin:

    1. Proteinurie glomerulară, de obicei, moderată

    2. Proteinurie, de obicei, masivă

    3. Hematurie microscopică masivă

    4. Insuficiență renală rapid progresivă

    5. Insuficiență renală lent progresivă

ACD

  1. Nefropatiile glomerulare proliferative sunt:

    1. Nefropatia cu Ig A

    2. Nefropatia din lupus eritematos sistemic

    3. Glomerulonefrita membranoproliferativă

    4. Glomerulonefrita membranoasă

    5. Nefropatia din vasculite ANCA

ABCE

  1. Indicații pentru prescrierea citostaticelor în glomerulonefrită cronică sunt:

    1. Forme steroiddependente ale sindromului nefrotic

    2. Formele active ale nefritei

    3. Hematurie marcată

    4. Proteinurie izolată

    5. Insuficiență renală terminală

AB

  1. La bolnavii care primesc tratament cu citostatice în glomerulonefrită cronică, este necesar de a supraveghea:

    1. Creatinina serică

    2. Leucocitele sângelui periferic

    3. Colesterolul

    4. ECG

    5. Starea mediilor transparente oculare

AB

  1. Corticosteroizii, în tratamentul glomerulonefritei cronice, influențează asupra următoarelor verigi patogenetice:

    1. Inhibă sinteza anticorpilor

    2. Inhibă procesele inflamatorii

    3. Blochează activarea complementului

    4. Reduc permeabilitatea membranei bazale glomerulare

    5. Reduc hipercoagularea

ABCD

  1. În tratamentul glomerulonefritei cronice se folosesc:

    1. Glucocorticosteroizi

    2. Heparină

    3. Antiagregante

    4. Penicilina

    5. Citostatice

ACE

  1. Glomerulonefrita se poate manifesta prin:

    1. Sindrom nefritic acut

    2. Sindrom nefrotic

    3. Anomalii urinare asimptomatice

    4. Sindrom nefritic cronic

    5. Lipsa cărora modificări

ABCD

  1. Care dintre afirmațiile de mai jos, referitoare la glomerulonefrită acută poststreptococică, este corectă?

    1. Hipertensiunea nu este caracteristică în debutul bolii

    2. Encefalopatia este mai frecventă la copii

    3. Evoluția atipică a bolii se întâlnește mai des la bătrâni

    4. La bătrâni, în tabloul clinic pot predomina simptomele insuficienței cardiace congestive

    5. Sindromul nefrotic se întâlnește frecvent

BCD

  1. Care factori sunt factori de pronostic nefavorabil în evoluția glomerulonefritei rapid progresive?

    1. Semilune în mai mult de 60% din glomeruli

    2. Proteinurie marcată

    3. Fibroză interstițială pronunțată și atrofia tubilor

    4. Glomeruloscleroză și semilune fibroase

    5. Poliurie

ABCD

  1. Care afirmații, referitoare la nefrita IgA sunt corecte?

    1. La majoritatea bolnavilor se dezvoltă sindrom nefrotic

    2. Cea mai frecventă manifestare clinică este hematuria asimptomatică

    3. Mai frecvent se îmbolnăvesc bărbații și copiii

    4. Există o legătură strânsă cu infecțiile respiratorii

    5. Patognomonică este prezența depozitelor de IgA în mezangiul glomerular

BCDE

  1. În care din următoarele maladii se asociază cu glomerulonefrită?

    1. Lupus eritematos sistemic

    2. Vasculită hemoragică

    3. Endocardită infecțioasă

    4. Mielom multiplu

    5. Angină streptococică

ABCE

  1. Care simptome sunt caracteristice pentru glomerulonefrite?

    1. Hipertensiunea arterială

    2. Dureri în regiunea lombară

    3. Modificarea urinei

    4. Edeme

    5. Dizurie

ABCD

  1. În tratamentul patogenetic al glomerulonefritei cronice se utilizează:

    1. Glucocorticoizi

    2. Antiinflamatoarele nesteroidiene

    3. Citostatice

    4. Anticoagulante

    5. Antibiotice

ABCD

Yüklə 3,99 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   28




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə