Universitatea de stat de medicină Şi farmacie,,nicolae testimiţanu” departamentul pediatrie teste pentru examenul de licenţĂ medici rezidenţi pediatri chişinău 2012



Yüklə 1,09 Mb.
səhifə4/9
tarix05.05.2017
ölçüsü1,09 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9

retardare sexuală


  • acromicrie, splanhnomicrie

  • diastem, tireotoxicoză

  • hipotrofie staturoponderală armonică

  • tegumente groase, umede

    435. CS. Complicaţiile obezităţii pot fi următoarele, exceptând:



    1. hipertensiunea arterială

    2. diabetul zaharat tip I

    3. diabetul zaharat tip II

    4. cardiopatia ischemică

    5. intestinul iritabil

    536. CS.Cea mai frecventă acuză în acromegalie presupune:


    1. modificări de vedere


    2. tulburări gonadice, neuropsihice

    3. hiperpigmentarea, hipoglicemia

    4. cefalee, dureri difuze

    5. modificări ale exteriorului

    437. CM. Nanismul hipofizar poate fi caracterizat prin:


    1. hiperglicemie, hipocolesterolemie


    2. reţinere a creşterii de la 7–8 ani

    3. făt normoponderal

    4. închidere prematură a zonelor de creştere

    5. reţinere a creşterii de la 2–3 ani

    438. CM. Acromegalia se caracterizează prin:


    1. pielea groasă, umedă, hipertricoză


    2. dispariţia cutelor tegumentare

    3. părul gros, aspru, îngroşarea oaselor

    4. facies de lună plină, prognotism

    5. proeminenţa arcadelor zigomatice

    439. CM. Tratamentul acromegaliei include:


    1. radioterapie


    2. estrogen

    3. parlodel

    4. gonadotropină corionică

    5. calcitriol

    440. CM. Factorii predispozanţi în obezitate pot fi:



    1. afectarea hipotalamusului

    2. abuzul de edulcorante

    3. sedentarismul

    4. hipoinsulinemia

    5. hipercortizolemia

    441. CM. Obezitatea sporeşte riscul instalării următoarelor boli:



    1. spondiloza deformantă

    2. osteoporoza

    3. hipocorticismul primar

    4. hiperaldosteronism secundar

    1. nefrolitiaza

    442. CM. La ce vârstă a copilului se constată mai frecvent refluxul gastroesofagian?



    1. de sugar

    2. de copil mic

    3. de preşcolar

    4. de şcolar

    5. de adolescent

    443.CM. Factorii cauzali în producerea refluxului gastroesofagian la copil sunt:

    1. aerofagia

    2. alimentele hipocalorice

    3. supraalimentarea

    4. mărirea presiunii abdominale

    5. anticolinergicele

    444. CM. Refluxul gastroesofagian se prezintă clinic prin:

    1. abdomen acut

    2. pirozis

    3. regurgitări în poziţie orizontală

    4. vome în poziţie verticală

    5. ruminaţie

    445. CS. Reflux gastroesofagian se manifestă prin:

    1. convulsii postprandiale

    2. agitaţie în timpul alimentării

    3. accese de hipotonie, oboseală

    4. accese de paloare

    5. accese de hipertermie

    446. CS. Diagnosticul paraclinic în refluxul gastroesofagian se stabileşte prin:

    1. esofagogastroscopie

    2. biopsie esofageană

    3. pH metrie intraesofagiană

    4. pH metrie intragastrală

    5. spirometrie

    447.CM. Selectaţi principiile terapeutice în refluxul gastroesofagian:

    1. mese mai frecvente şi mai mici

    2. somn postprandial

    3. ortostatism postprandial

    4. alimentaţie vagetariană

    5. medicaţie prochinetică

    1. 9.)

    448.CM. Refluxul gastroesofagian la copilul sugar se manifestă prin:

    1. regurgitaţii

    2. pirozis

    3. durere toracică retrosternală

    4. diaree

    5. febră

    449..Care sunt factorii ce conduc la dezvoltarea gastritei acute la copil?

    1. ingestia accidentală de substanţe caustice

    2. gastropatia congestivă

    3. antiinflamatoarele nonsteroide

    4. corpul străin al esofagului

    5. intoxicaţia acută cu ciuperci

    450. CM. Enumeraţi semnele clinice caracteristice pentru gastrita cronică în perioada de acutizare:

    1. durere postprandială în regiunea epigastrică

    2. greţuri şi vomă repetată

    3. cefalee

    4. senzaţie de amar în cavitatea bucală

    5. durere în hipocondrul stâng

    451. CS. Care este caracteristica sindromului dolor în gastrita cronică în perioada de acutizare?

    1. durere acută retrosternală

    2. durere surdă postprandială

    3. durere abdominală în centură

    4. durere abdominală ce se cupează după defecaţie

    5. durere acută în epigastru



    452.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în acutizarea gastroduodenitei cronice?

    1. cruţare chimică şi mecanică timp de 2–3 săptămâni

    2. alimentare cu produse tocate (terciuri) timp de 6 luni

    3. excluderea legumelor şi fructelor proaspete din raţie pe o perioadă de 1 lună

    4. excluderea alimentelor picante, produselor afumate, condimentate

    5. pauza de 6–8 ore între alimentări pe parcursul zilei

    1. 6. CM

    453.CM. Indicaţi factorii ce cauzează gastrita cronică nespecifică neerozivă:

    1. refluxul gastroesofagian

    2. Helicobacter pylori

    3. factorul autoimun

    4. fungi

    5. paraziţii şi nematodele

    454. CM. Care sunt direcţiile terapeutice în gastroduodenita cronică a copilului?

    1. dietoterapia

    2. medicaţia antiinflamatorie nonsteroidă

    3. antacidele

    4. vasodilatatoarele

    5. vitaminoterapia

    455. CM. Dispensarizarea copilului cu gastroduodenită cronică prevede:

    1. supravegherea medicală la fiecare 3 luni

    2. supravegherea medicală la fiecare 6 luni

    3. dietoterapie

    4. terapie antirecidivantă

    5. tratament balnear

    456. CM. Tratamentul gastritei cronice atrofice la adolescenţi include:

    1. antisecretoare

    2. terapia de substituţie şi stimulatorii secreţiei gastrice

    3. fermentoterapia cu panzinorm, festal, mezim forte

    4. acidul ursodezoxiholic (Ursofalk, Ursosan)

    5. claritromicina

    457. CM. Evidenţa de dispensar a bolnavului cu gastroduodenită cronică include:

    1. efectuarea hemoleucocgramei în fiecare lună

    2. efectuarea gastroscopiei o dată la 3 luni

    3. examinarea probelor hepatice o dată la 3 luni

    4. gastroscopie diagnostică la reacutizare

    5. consultaţia gastroenterologului pediatru şi terapia antirecidivantă o dată la 6 luni

    458.CS. Selectaţi afirmaţile corecte privind calendarul de vaccinare a copilului ce suferă de gastroduodenită cronică:

    1. vaccinarea este contraindicată pe durata evidenţei de dispensar

    2. vaccinarea se va permite în perioada de acutizare

    3. vaccinarea se va permite peste 2 săptămâni de la ultima acutizare

    4. copilul poate fi vaccinat atât în perioada de acutizare, cât şi în remisiune

    5. copilul are contraindicaţie şi nu se va supune vaccinării timp de 1 an după constatarea maladiei

    459.CM. Numiţi maladiile ce pot agrava evoluţia gastroduodenitei cronice la copii:

    1. dischineziile vezicii biliare

    2. trauma acută a membrelor inferioare

    3. cistita cronică

    4. colecistita cronică, litiaza biliară şi intrahepatică

    5. apendicita acută

    460.CM. Care sunt factorii predispozanţi ai ulcerului gastroduodenal la copil?

    1. incidenţă familială (prezenţa ulcerului la mamă sau tată).

    2. nivel social-economic dezvoltat

    3. stări de stres psiho-emoţional

    4. prezenţa bolilor cronice renale

    5. excesul de glucide rafinate şi insuficienţă proteică în hrană

    461.CS. Caracterizaţi durerea în ulcerul gastric:

    1. durere epigastrică ca senzaţie de foame

    2. durere neînsemnată în epigastru

    3. colici necalmate de alimentaţie

    4. durere în spate la nivelul vertebrelor dorsale VI–X

    5. durere considerabilă în hipocondrul stâng

    462.CM. Care sunt criteriile pozitive pentru diagnosticul de ulcer duodenal?

    1. predoninanţă masculină

    2. acutizări primăvara şi toamna

    3. afectarea vârstei mai avansate

    4. prezenţa nişei, deformaţiei bulbului duodenal la radiografia baritată a stomacului.

    5. congestie, edem al mucoasei duodenale cu eroziuni.

    463. CM. Enumeraţi factorii implicaţi în survenirea recidivelor ulcerului gastro-duodenal:

    1. anularea antisecretoarelor înainte de termenul prescris la ameliorarea stării generale

    2. metaplazie intestinală a mucoasei din jurul ulceraţiei depistată endoscopic

    3. alimentare condimentată, sodată, exces de cafea, tabagism

    4. prânzuri mari la interval de 6 ore

    5. dietă lactată sau cu gelatină pudră

    1. 9. duodenal determinată endoscopic cu eroziuni multiple în pylorus

    464. CM. Enumeraţi care sunt complicaţiile bolii ulceroase la copil, ce implică tratament chirurgical:



    1. hemoragia digestivă majoră

    2. perforaţie a ulcerului gastric

    3. cancer gastric

    4. hipertensiune portală cu gastropatie congestivă

    5. ulcer refractar

    465.CM. Care este tactica medicului în caz de hemoragie digestivă superioară?

    1. perfuzii sanguine cu scop de substituţie şi ale componentelor de sânge

    2. restabilirea hemodinamicii

    3. introducerea sondei înalte gastrice pentru aspiraţia din stomac

    4. spălături gastrice după 48 de ore de la spitalizare.

    5. administrarea antiacidelor în primele ore de hemoragie digestivă superioară

    466.CM. Care sunt criteriile de spitalizare a copilului cu clinica ulcerului gastroduodenal?

    1. persistenţa sindromului dolor în epigastru timp de 2 săptămâni de tratament cu antiacide şi alimentaţie dietetică.

    2. vomă repetată pe fond de terapie cu antiacide şi H2 blocatori

    3. constipaţii pe fond de tratament cu Sedo-Mag

    4. dureri retrosternale şi pirozis

    5. iradierea durerilor cu caracter nocturn din epigastru în spate şi agravarea durerii după prânzuri

    467.CM. Enumeraţi principiile de supraveghere medicală în boala ulceroasă la copil:

    1. nu e nevoie de supraveghere după epitelizarea ulcerului

    2. supraveghere anuală cu gastroscopie de control timp de 5 ani

    3. gastroscopie de control o dată la 6 luni

    4. tratament antirecidivant primăvara şi toamna cu H2 – blocatori

    5. tratament hidromineral cu bicarbonat de sodiu în afara perioadelor dureroase

    468.CM. Care sunt semnele clinice ale bolii ulceroase duodenale la copii?

    A. durere nictemirală, nocturnă pe nemâncate în regiunea epigastrală

    B. durere abdominală în fosa iliacă dreaptă

    C. senzaţie de foame

    D. defecte al mucoasei duodenului acoperite cu fibrină

    E. deformaţie a bulbului duodenal fără stenoză



    469.CM. Care sunt criteriile eficacităţii terapiei în boala ulceroasă la copii?

    1. remisiune clinică cu cuparea sindromului dolor

    2. epitelizarea ulcerului, determinată endoscopic

    3. vomă hemoragică repetată

    4. greţuri, pirozis

    5. cefalee

    470.CM. Noţiunea de colon iritabil are următoarele substrate de realizare:

    1. anomalii intestinale

    2. dispepsie intestinală funcţională

    3. colică intestinală

    4. sindromul de malabsorbţie

    5. disfuncţii neurovegetative

    471. CS. Numiţi factorul etiologic declanşator al sindromului colonului iritabil:

    1. stresul şi tensiunea emoţională

    2. Salmonella

    3. alimentaţie bogată cu fibre vegetale

    4. tratament cu corticosteroizi > de 4 săptămâni

    5. alergie alimentară

    472. CM. Enumeraţi criteriile ce exclud diagnosticul de colon iritabil:

    1. scăderea ponderală > 5 kg în ultimele 6 luni

    2. VSH > 20 mm/h

    3. istoric de hemoragii în scaune

    4. dureri abdominale epigastrice

    5. constipaţii dureroase

    473.CM. Care din testele diagnostice se vor efectua pentru confirmarea diagnosticului de colon iritabil?

    1. testul dietetic fără lactoză

    2. determinarea în sânge a anticorpilor antinucleari

    3. examen coproparazitologic

    4. irigografia

    5. gastroscopie cu examinare la H. Pylori

    1. 7. CS.

    474.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în sindromul de colon iritabil?

        1. reducerea proceselor de fermentare în intestin

        2. reducerea proceselor de putrefacţie din intestin

        3. raţie alimentară îmbogăţită cu fibre musculare

        4. solicitare de nutriente acidofile

        5. reducerea de lipide nesaturate

    475.CM. Microflora intestinală normală are următoarele funcţii metabolice:

    1. proteinosintetică

    2. vitaminosentizantă

    3. antianemică

    4. antibacteriamă

    5. micşorează metabolismul colesterolului, pigmenţilor biliari

    476.CM. Cauza instalării dismicrobismului intestinal la copii se referă la:

    1. antibioticoterapie masivă

    2. tratament glucocorticoid

    3. alimentaţia unilaterală

    4. subalimentaţire

    5. afecţiuni acute pulmonare cronice

    477. CS. Care este criteriul obiectiv instrumental ce confirmă sindromul colonului iritabil?

    1. lipsa modificărilor organice ale mucoasei colonului

    2. modificările ulcero-necrotice ale mucoasei sigmei

    3. hiperemia mucoasei intestinale la colo-rectoscopie

    4. prezenţa megacolonolui

    5. edemul mucoasei colonului

    478. CS. Care este cauza etiologică a colitei ulceroase nespecifice la copil?

      1. medicamentoasă

      2. virală

      3. autoimună

      4. necunoscută

      5. bacteriană

    479.CM. Enumeraţi factorii etiopatogenetici în colita ulceroasă nespecifică:

      1. psiho-emoţionali şi sociali

      2. alimentari

      3. imuno-genetici

      4. infecţioşi

      5. corticosteroizi topici

    480. CM. Care sunt semnele de laborator evidenţiate în colita ulcero-necrotică?

      1. VSH accelerată

      2. eozinofilie

      3. hiperleucocitoză şi neutrofilie

      4. hiper-GT şi fosfataza alcălină majorată

      5. trombocitoză şi hiperfibrinogenemie

    481. CM. Enumeraţi cele mai frecvente maladii cu care se va face diagnosticul diferenţiat al colitei ulcero-necrotice:

    1. colitele infecţioase

    2. SIDA

    3. cancerul rectal

    4. colita cronică banală

    5. celiachia

    482. CM. Enumeraţi criteriile de spitalizare în colita ulcero-necrotică:

    1. absenţa ameliorării după 1 lună de tratament ambulatoriu

    2. formele severe de CUN cu anorexie diaree necontrolată, pierderi ponderale

    3. hemoragie digestivă

    4. anemie feriprivă de gr. I–II

    5. heilită

    483.CS. Principiile generale ale terapiei medicamentoase în colita ulcero-necrotică în acutizare includ, exceptând:

      1. psihoterapia şi repaos la pat

      2. dietoterapia 4 în acutizare

      3. sulfasalazina

      4. claritromicina

      5. medicaţie antidiareică (codeină, loperamid)

    484.CM. Selectaţi semnele clinico-paraclinice caracteristice pentru maladia Crohn:

          1. durere abdominală după alimentare

          2. diaree, 2–3 ori în 24 de ore

          3. voma imediat după alimentare

          4. diaree cu tenesme, 10–12 ori în 24 de ore

          5. rectoragii cu eliminări purulente

    485. CM. Evoluţia cronică a hepatitei virale B apare în caz de:

        1. toleranţa imunologică

        2. răspuns imun normal

        3. reacţie hiperergică a sistemului imun

        4. reactivitate imunologică scăzută

        5. imunodeficienţe primare

    486.CM. Infecţia cu virus hepatic C este condiderată un „mecanism declanşator” (trigger) în dezvoltarea:

        1. hepatitei autoimune

        2. colangitei sclerozante

        3. cirozei biliare primare

        4. infecţiei HDV

        5. infecţiei HBV

    487.CM. Care sunt semnele caracteristice ale sindromului de colestază icterică:

        1. icter cutanat şi al mucoaselor

        2. hiperbilirubinemie

        3. hiper-ALAT, ASAT

        4. hiperamilazemie

        5. hiper gama-GT

    488..CS. Menţionaţi semnul caracteristic colestazei anicterice:

        1. icter cutaneo-mucos

        2. hiperbilirubinemie

        3. leucocitoză

        4. hipergama-GT şi al fosfoatazei alcaline

        5. eozinofilie

    489.CM. Criteriile clinice şi biochimice pentru hepatita acută medicamentoasă sunt:

        1. prezenţa în conduita medicamentoasă a unui preparat hepatotoxic

        2. administrarea captoprilului timp de 6 luni în doze terapeutice

        3. majorarea ALAT, ASAT pe fundal de tratament cu medicamente în lipsa markerilor infecţiei HAV, HVB, VHC

        4. majorarea gama – GT, ALAT, ASAT fosfoatazei alcaline.

        5. proces difuz cu hiperecogenitate în parenchimul ficatului la ECO ficatului

    490.CM. Semnele clinice ale insuficienţei cronice hepatice sunt:

        1. flaping tremor (asterixis)

        2. confuzii în comportament

        3. echimoze, hemocolită

        4. sindrom dolor în hipocondrul drept

        5. encefalopatie hepatică

    491.CM. Indicaţi criteriile paraclinice ale insuficienţei cronice hepatice:

        1. hipoproteinemie

        2. indice protrombinic 50%

        3. indice protrombinic 95%,

        4. fibrinogenă 2,2 g/l

        5. teleangiectazii, somnolenţă, labilitate emoţională

    492.CM. Pentru care din maladiile enumerate este caracteristic sindromul de colestază la copilul de vârstă mică?

        1. deficit de alfa 1 antitripsină

        2. mucoviscidoză

        3. hepatită citomegalică

        4. celiachie

        5. dischinezia vezicii biliare

    493.CS. Indicaţi terapia medicamentoasă de elecţie în caz de hepatită citomegalică:

        1. viferon

        2. ganciclovir

        3. rovamicină

        4. esenţiale

        5. bifidumbacterini

    494. CM. Menţionaţi formele nosologice din grupul colepatiilor la copil:

      1. dischinezia vezicii biliare

      2. litiaza biliară

      3. sindromul Jilbert

      4. helmintozele helminteazele hepatice

      5. sindromul Reye

    495.CM. Dischinezia biliară hipermotorie este specificată de următoarele caracteristici ale sindromului dolor:

      1. dureri cu caracter de colică spastică

      2. durere surdă,

      3. dureri induse de factori psihoemoţionali

      4. dureri prin distensie

      5. dureri condiţionate de efort fizic

    496.CM. Dischineziile biliare hipotonice se caracterizează prin:

      1. sindrom dolor abdominal surd

      2. senzaţia de apăsare sub rebordul costal

      3. sindrom dispeptic

      4. diaree

      5. constipaţii

    497.CM. Care măsuri terapeutice se vor solicita în dischineziile biliare hipochinetice?

      1. spasmolitice

      2. tranchilizante

      3. apă de mineralizare joasă fără gaze şi caldă

      4. fizioterapie de tip tonizant

      5. gimnastică curativă intensivă

    498.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în dischinezia vezicii biliare de tip hipomotorie?

      1. cruţare chimică, mecanică

      2. alimente bogate în celuloză

      3. suplimentarea alimentelor cu lipide polinesaturate

      4. suplimentarea raţiei cu lactate

      5. ritmicitatea şi multiplicarea prizelor alimentare

    499.CM. Dischineziile biliare secundare pot fi condiţionate de:

      1. hepatite virale

      2. boala peptică

      3. gastroduodenite cronice

      4. disfuncţii neurovegetative

      5. pneumonia acută

    500.CM. Colecistita la copil este favorizată de următoarele stări:

      1. malformaţii congenitale gastrointestinale

      2. anomalii ale vezicii biliare

      3. alergie alimentară

      4. dismicrobism intestinal

      5. disfuncţii neurovegetative

    501.CM. Tratamentul balnear la copiii cu afecţiuni ale sistemului biliar se va efectua:

      1. la o lună după acutizare

      2. la 3 luni după instalarea remisiunii clinice

      3. în staţiuni balneare pe malul mării

      4. în staţiuni balneare montane

      5. în staţiuni balneare cu izvoare de apă minerală

    502. CM. Numiţi factorii etiopatogenici ce condiţionează formarea calculilor în căile biliare la copilul mare:

      1. contraceptivele

      2. obezitatea şi hiperlipoproteinemia

      3. mucoviscidoza

      4. tratamentul de durată cu antiinflamatoare nonsteroide

      5. administrarea de durată a cortizonilor

    503. CM. Enumeraţi semnele clinice şi paraclinice ale colecistitei cronice la copii:

      1. sindrom doloric în hipocondrul drept

      2. subfebrilitate

      3. cefalee şi vomă repetată

      4. icter cutanat

      5. pereţi îngroşaţi ai v/biliare cu mărirea dimensiunilor v/biliare

    1. 13. CM

    504. CM. Care sunt indicaţiile absolute la colecistotomie?

    1. icterul mecanic

    2. sindromul de colestază

    3. pancreatita cronică indurativă

    4. sindromul doloric în hipocondrul drept

    5. caşexia

    505.CS. Sindromul Crigler-Najjar este determinat de:

    1. insuficienţa dehidrogenazelor

    2. insuficienţa glucuroniltransferazei

    3. insuficienţa transaminazelor

    4. insuficienţa hepato celulară

    5. atrezia biliară

    506.CM. Care din maladiile enumerate fac parte din hepatoze?

        1. sindromul Reye

        2. sindromul Rotor

        3. sindromul Gilbert

        4. sindromul Dubin-Jonhnson

        5. sindromul Gaucher

    507.CS. Programul terapeutic în sindromul Gilbert în perioada acutizării include:

    A.regim la pat

    B.fenobarbital

    C.fototerapie

    D.rehidratare i/v la bilirubină indirectă > 100 mţ/l

    E. laxative

    508.CM. Sindromul Dubin-Johnson se caracterizează prin:

    A. icter moderat tranzitoriu

    B. icter nuclear

    C. majorarea bilirubinei serice indirecte

    D. majorarea bilirubinei serice directe

    E. prognostic nefavorabil

    509.CS. În geneza sindromului Rotor sunt prezente următoarele fenomene:

    A. deficit de glucoroniltransferază

    B. perturbare în mecanismele de transport al bilirubinei

    C. insuficienţe de captare a bilirubinei

    D. dereglarea proceselor de excreţie a bilirubinei din hepatocit

    E. atrezia ducturilor hepatice

    510.CS. Hepatozele secundare pot fi condiţionate de:

    A. amiloidoză

    B. glicogenoză

    C. cistinoze

    D. helminteaze

    E. fructozemie

    511. CM. Hepatoza congenitală se datorează următoarelor:

    A. producţie majorată a bilirubinei depăşind posibilităţile hepatocitului de captare şi metabolizare

    B. prezenţa defectelor de glucoronoconjugare

    C. prezenţa dereglărilor motor-evacuatoare ale vezicii biliare

    D. litiazei biliară

    E. procesului cronic provocat de virusul hepatitei B

    512.CM. Icterul cu predominanţa bilirubinei neconjugate semnifică:

    A. supraproducţia bilirubinei în urma hemolizei

    B. insuficienţa captării bilirubinei de hepatocit

    C. obstrucţia coledociană

    D. viremia înaltă în HVC

    E. infecţia citomegalourală

    513.CM Sindromul Dubin-Jonshon se manifestă prin următoarele semne clinico-patologice:

    icter cronic

    hiperbilirubinemie severă neconjugată

    hiperbilirubinemie conjugată moderată

    prurit persistent

    insuficienţă hepatocelulară

    514.CM. Icterul medicamentos are următoarele caracteristici clinico-paraclinice:

    hiperbilirubinemie directă

    hiperbilirubinemie indirectă

    hiperbilirubinemie atât directă cât şi indirectă

    apare la administrarea rifanpicinei

    evoluează cu citoliză şi semne de insuficienţă hepatocelulară

    515.CM. Diagnosticul diferenţial în hiperbilirubinemia neconjugată se va face cu următoarele maladii:

    microsferocitoza Minkowski-Chauffar

    anemia megaloblastică

    septicemia

    litiaza biliară

    anemia hemolitică autoimună

    516. CM. Pancreatita cronică a copilului este condiţionată de următoarele cauze:

    pacreatita acută



    1. anemia feriprivă

    2. colecistocolangita cronică

    3. alergia alimentară

    4. intoxicaţia alimentară

    517. CM. Selectaţi semnele clinice ale pacreatitei cronice recidivante:

    sindrom dispeptic (greţuri, vomă)

    sindrom doloric abdominal

    polifecalie

    constipaţii

    steatoree

    518. CM. Pancreatita cronică recidivantă se caracterizează prin:


        1. subfebrilitate

        2. meteorism

        3. durere abdominală permanentă

        4. instabilitatea scaunului

        5. intensificarea sindromului doloric în supraalimentare

    519. CM. Care sunt testele specifice de laborator pentru perioada de acutizare a pancreatitei cronice la copil?

      1. majorarea lipazei serice şi duodenale

      2. hiperamilazemie şi hiperamilazurie

      3. hipouremie

      4. hipoproteinemie

      5. hiperbilirubinemie

    520.CS. Diagnosticul paraclinic al pancreatitei cronice este confirmat prin:

    1. pasajul baritat al tractului gastrointestinal timp de 24 de ore

    2. pancreatocolangiografia retrogradă endoscopică

    3. ecografia pancreasului

    4. fibrograstroduodenoscopia

    5. tomografia computerizată a pancreasului

    521.CM. Cu care din maladiile indicate mai jos este necesar să fie fixat diagnosticul diferenţial al pancreatitei cronice la copil?

    1. colecistita cronică calculoasă

    2. cancerul infiltrativ al pancreasului

    3. boala ulceroasă a duodenului

    4. mononucleoza infecţioasă

    5. mucoviscidoza

    522. CM. Principiile dietoterapiei în pancreatita cronică se bazează pe:

      1. cruţare chimică

      2. raţie proteică din nutriente lactate

      3. excluderea condimentelor alimentare

      4. alimente bogate în celuloză

      5. evitarea supraalimentării

    523. CM. Caracterizaţi durerea abdominală în perioada acutizării pancreatitei cronice.

        1. durere localizată în etajul superior al abdomenului

        2. durere abdominală constantă cu iradiere în spate

        3. durere în etajul inferior al abdomenului cu iradiere în regiunea dorso-lombară

        4. durere abdominală neînsemnată

        5. durere abdominală în hipocondrul stâng

    524.. CM. Care sunt complicaţiile pancreatitei cronice?

      1. pseudochistul pancreatic

      2. tromboza venei splenice

      3. diabetul zaharat

      4. litiaza biliară

      5. ulcerul peptic

    525.CM. Enumeraţi măsurile de reabilitare de dispensar a bolnavilor cu pancreatită cronică:

    1. spitalizare în secţia de gastroenterologie de două ori pe an

    2. tratament ambulatoriu antirecidivant de două ori pe an

    3. USG pancreasului o dată în an

    4. administrarea cerucalului, festalului, creonului

    5. hidroterapia cu apă minerală Jeleznovodsk, Borjomi, Essentuki de două ori pe an

    526.CM. Enumăraţi factorii favorizanţi ai rahitismului carenţial



    1. Vârsta şi prematuritatea

    2. Rejimul de însorire

    3. Atrezia biliară extrahepatică

    4. Sindromul de malabsorbţie

    5. Aportul exogen sporit de Vit.D

    527. CS.Un semn clinic important diferenţiază perioada de debut a rahitismului carenţial:

    1. Irascibilitatea

    2. Hipocalcemia

    3. Alopecie occipitală

    4. Sindromul sudoripar

    5. Absenţa toracelui cu baza evazată

    528. CS. Rahitismul florid este caracterizat prin următoarele semne clinice, exceptând

    1. Craniotabesul rahitic

    2. Pulmonul rahitic

    3. Izodactilie

    4. Brăţări rahitice

    5. Majorarea nivelului fosfatazelor alcaline

    529.CS. Cea mai frecventă eroare de diagnostic în rahitismul carenţial ţine de:

    1. Maladiile monogenice ale scheletului

    2. Hipotonia musculară

    3. Craniotabesul fiziologic

    4. Hidrocefalia incipientă

    5. Mucopolisaridoze

    530.CM. Enumăraţi cele mai frecvente complicaţii ale rahitismului carenţial.

    1. Osteogenesis imperfecta

    2. Spasmofilia

    3. Afecţiuni pulmonare

    4. Leziuni cardiace

    5. Afectarea rinichilor

    531. CS. Convulsiile şi mobilizarea convulsivă la copiii cu rahitism carenţial acut se datorează:

    1. Hipocalcemiei

    2. Hipercalcemiei

    3. Sporirii activităţii fosfatazei alcaline

    4. Creşterii temperaturii corporale

    5. Creşterii tensiunii intracraniene

    532.CS. Hiperplazia osteoidă la copiii cu rahitism se atestă în :

    1. Rahitismul acut

    2. Rahitismul subacut

    3. Nu este caracteristic pentru rahitism

    4. Are geneză ereditară

    5. Apare în polihipovitaminoză

    533.CM. Următoarele semne neuro-musculare (Spasmofilia) asociază rahitismul florid, cu excepţia:

    1. Vărsături

    2. Convulsii tonice, clonico-tonice

    3. Spasmul carpo-pedal

    4. Dispnee inspiratorie

    5. Stridor laringian

    534.CM. Pentru spasmofilia forma latentă sunt caracteristice:

    1. Spasmul carpo-pedal

    2. Simptomul Hvostec pozitiv

    3. Simptomul Lust pozitiv

    4. Simptomul Pasternaţkii pozitiv

    5. Simptomul Şciotkhin-Blumberg pozitiv

    535.CM. Semnele de evolutivitate a rahitismului carenţial sunt:

    1. Hiperexcitabilitatea neuromusculară

    2. Craniotabes la vârsta peste 3 luni

    3. Linia de osificare densă

    4. Involuţia dezvoltării psiho-motorii

    5. Deformări osoase

    536.CM. Schimbările radiologice principale ale oaselor în rahitismul carenţial sunt:

    1. Osteoporoza

    2. Schimbările în oase lipsesc

    3. Zonele de cartilaj a metafizelor oaselor lungi sunt lăţite

    4. Fracturi

    5. Lărgirea epifizei

    537. CS. Profilaxia rahitismului la copil începe:

    1. În perioada antenatală

    2. În prima lună de viaţă

    3. De la 6 luni

    4. De la 1 an

    5. Profilaxia rahitismului la copil nu se face

    538.CM. Profilaxia specifică a rahitismului carenţial în perioada antenatală prevede:

    1. Este obligatorie în ultimul trimestru

    2. Nu se administrează vit.D paranteral

    3. Administrarea Vit.D 500 UI/zi po (anotimp însorit) sau 1000 UI/zi în alimentare carentată sau iarna

    4. sau vit.D 4000–5000 UI/săptămână po sau vit.D 200 000 doze stoss la începutul lunii a 7-a (în absenţa posibilităţii variantelor AB)

    5. Vit.D cu scop profilactic se face în toată perioada antenatală cu 1 mln UI/zi

    539. CS. Profilaxia specifică cu vit.D a rahitismului la copil va începe:



    1. de la 10–14 zile de viaţă

    2. de la 1–2 luni

    3. de la 3 luni

    4. de la 6 luni

    5. vit.D nu este necesară

    540. CS. În scop profilactic copilului i se vaadministra zilnic vit.D în următoarele doze:

    1. 2000–4000 UI

    2. 10000 UI

    3. 500–700 UI

    4. 300–200 UI

    5. 20000 UI

    541. CS. Cura de profilaxie a rahitismului va dura:

    1. 1 lună

    2. 6 luni

    3. 1 an

    4. 1 an 6 luni

    5. 5 ani

    542. CS. Tratamentul rahitismului carenţial forma uşoară include administrarea vit.D zilnic în dozele:

    1. 100–1500 UI

    2. 2000–4000 UI (6 – 8 săptămâni)

    3. 10000 UI

    4. 20000–30000 UI

    5. 50000 UI

    543. CM Măsurile nespecifice în cazul spasofiliei prevăd următoarele cu excepţia

    1. Intubarea imediată

    2. Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii

    3. Stropirea feţei întâi cu apă caldă apoi rece

    4. Excitarea rădăcinii limbii în laringospasm

    5. Profilaxia traumelor

    544. Tratamentul medicamentos al spazmofiliei prevede:

    1. Administrarea diazepamului sau

    2. Administrarea oxibutiratului de natriu

    3. Corecţia hipocalcemiei

    4. Administrarea diureticelor

    5. Administrarea glicozizilor cardiaci

    545. CM. Enunţaţi simptomele hipervitaminozei D

    1. Anorexie severă şi rebelp

    2. Vărsături

    3. Convulsii clonico-tonice

    4. Hipotonie

    5. Poliurie şi polidepsie

    546. CM. Tratamentul hipervitaminozei D impune :

    1. Sistarea administrării Vit.D

    2. Scăderea aportului de calciu din alimente

    3. Administrarea preparatelor de calciu

    4. Administrarea adrenalinei

    5. Perfuzii diuretice

    547. CM. Selectaţi rahitismele vitamin D-rezistente ereditare.

    1. Rahitisme din insuficienţa cronică renală

    2. Fosfatdiabetul

    3. Rahitismul Fanconi

    4. Rahitismul în insuficienţa hepatică cronică

    5. Hipofosfatemia Harison

    548.. CM. Care semn paraclinic diferenţiază fosfatdiabetul familial de rahitismul Fanconi ?

    1. Valorile normale ale calciului în ser

    2. Hipocalcemia

    3. Hipofosfatemia

    4. Majorarea valorilor fosfatazei alcaline

    5. Fosfaturie marcată

    549.. CM. Rolul vit. D este constituit prin:

    1. Vit. D contribuie la absorbţia fierului din intestin

    2. Vit. D contribuie la reabsorbţia tubulară a calciului şi fosforului

    3. Vit. D contribuie la reglarea funcţiei glandelor paratiroide

    4. Vit. D contribuie la menţinerea nivelului metotrexatului în ser

    5. Vit. D contribuie la modelarea şi mineralizarea oaselor

    550. CM Enumăraţi factorii de risc incriminaţi în apariţia hipovitaminozelor la sugari şi copii de vârstă fragedă



    1. Enzimopatii

    2. Hipoxia cronică

    3. Sindromul de maldigestie şi/sau malabsorbţie

    4. Fierberea produselor alimentare

    5. Aport exogen insufficient

    551. CS Unul dintre semnlee clinice enumărate este patognomic pentru avitaminoza A

    1. Scorbutul

    2. Rahitismul

    3. Anemia pernicioasă

    4. Polineurita alimentară

    5. Hipoacuzia (A)

    552. CM Evidenţiaţi semnele clinice principale caracteristice hipovitaminozei (avitaminoza) B1.

    1. Poliencefalita hemoragică

    2. Insuficienţa cardiacă

    3. Dermatită seboreică a feţei, urechilor, gâtului

    4. Oligurie

    5. Sindromul Sicca

    553. CM Decelaţi particularităţile clinico-evolutive ale bolii beri-beri la copii sugari. La vârsta de 2-4 luni apare:

    1. Afonia

    2. Hiporeflexia şi/sau abolirea reflexelor osteotendinoase profunde

    3. Insuficienţa cardiacă

    4. Scorbutul

    5. Meningism şi/sau convulsii

    554. CM Hipovitaminoza (avitaminoza) B1 juvelilă produce:

    1. Tulbulări oculare

    2. Deformaţia toracelul

    3. Hipoacuzie

    4. Depresie

    5. Tulburări de personalitate

    555. CM Care sunt cauzele hipovitaminozei (avitaminoza) B2 la nou-născut?

    1. Antibioticoterapia

    2. Hiperbilirubinemia

    3. Aport crescut de riboflavină

    4. Fototerapia

    5. Sindromul de malabsorbţie

    556. CM Enumăraţi semnele clinice principale caracteristice pelagrei.

    1. Placarde ihtiozoforme

    2. Stomatite

    3. Tulburări sensoriale simetrice

    4. Dermatita seboreică

    5. Abdomenalgii

    557. Care dintre indicii explorativi paraclinici denotă carenţa vitaminică B?

    1. Anemia microcitară

    2. Reducerea concentraţiei serice a Vit. B

    3. Activitate epileptică la EEG

    4. Reducerea nivelului de anticorpi antinucleari

    5. Reducerea nivelului seric de Ca

    558. CM Enumăraţi cauzele apariţiei hipofolatemiei la gravide

    1. Dieta cu aport neadecvat de acid folic în alimente

    2. Administrarea metotrexatului

    3. Enterocoliticele cronice

    4. Alimentaţie cu producte prelucrate termic

    5. Alimentaţie cu produse preponderent vegetariene

    559. Hipovitaminoza E este caracterizată prin:

    1. Atrofie musculară progresivă

    2. Scorbut

    3. Osteomalacie

    4. Sindrom de malabsorbţie

    5. Icter fiziologic prelungit

    560.CS. Menţionaţi cea mai frecventă cauză în producerea alergiei alimentare la sugar:

    1. consumul de citrice

    2. consumul de ciocolată

    3. consumul de făinoase

    4. consumul de lapte de vacă

    5. consumul de ouă

    561. CM. Ce fructe au efecte alergizante înalte?

    1. portocalele

    2. merele verzi

    3. merele roşii

    4. mandarinele

    5. vişinele

    562. CM. Menţionaţi legumele cu proprietăţi alergice:

    1. ardeiul

    2. tomatele roşii

    3. sfecla

    4. cartoful

    5. varza

    563.CM. Menţionaţi produsele alergice:

    1. zmeura

    2. agrişul

    3. căpşunele

    4. perele verzi

    5. coacăza

    564.CM. Ce alimente induc reacţii alergice la copil?

    1. carnea de curcan

    2. carnea de iepure

    3. peştele

    4. racii

    5. icrele de peşte

    565.CM. Selectaţi produsele dulci cu efecte alergice înalte:

    1. zahărul

    2. bomboanele

    3. îngheţata

    4. torta

    5. băuturile gazate colorate

    566.CS. Ce antioxidanţi din produsele alimentare induc reacţii alergice?

    1. vitamina A

    2. vitamina C

    3. vitamina E

    4. seleniul

    5. E 320, 311

    567. CM. Ce produse alimentare intensifică absorbţia alergenilor?

    1. cofeina

    2. laptele

    3. alcoolul

    4. piperul

    5. salicilatele

    568.CM. Factorii predispozanţi în alergia alimentară a copilului se referă la:

    1. antecedente ereditare de maladii atopice

    2. antecedente familiale de afecţiuni ale sistemului digestiv

    3. antecedente ereditare de patologie nefrologică

    4. antecedente ereditare de patologie cardiovasculară

    5. hiperglobulinemie E familială

    569.CM. Factorii favorizanţi perinatali în realizarea alergiei alimentare la copil sunt:

    1. utilizarea alimentelor alergizante în timpul sarcinii

    2. disgravidia la mamă

    3. sensibilizarea medicamentoasă a gravidei

    4. nocivităţi profesionale pe parcursul sarcinii

    5. sarcină multipară

    570. CM. Factorii de risc cu caracter endogen fovorizant în alergia alimentară sunt:

    1. disbioza intestinală

    2. anemia feriprivă secundară a sugarului

    3. rahitismul

    4. diateza alergică

    5. imaturizarea secretorie a sistemului digestiv în vârstă fragedă

    571. CM. Care produse cu efect histamino-liberator contribuie la declanşarea pseudoalergiei la copii?



      1. laptele de vacă

      2. carnea

      3. salamurile

      4. aditivii alimentari

      5. conservanţi

    572.CM. Alergia alimentară la copil are următoarele variante clinice:

    1. diateză

    2. eczemă

    3. neurodermită

    4. astm bronşic

    5. urticarie

    573. CM. Metodele de diagnostic clinic al alergiei alimentare sunt:

    1. anamneza alergologică

    2. zilnicul alimentar

    3. caracteristicile urinei

    4. probe de eliminare

    5. probe de provocare

    574.CS. Care este marcherul alergiei în hemoleucogramă?

    1. limfocitele

    2. neutrofilele

    3. monocitele

    4. plasmocitele

    5. eozinofilele

    575.CM. Principiile terapeutice în alergia alimentară sunt :

    1. dietoterapia hipoalergică

    2. chimioterapia

    3. terapia antiinflamatoare cu ketotifen

    4. medicaţia antihistaminică

    5. terapia antiinflamatoare cu paracetamol

    576.CM. Dietoterapia în alergia alimentară a copilului sugar vizează următoarele principii:

    1. utilizarea amestecurilor acidofile

    2. utilizarea amestecurilor lactate adaptate

    3. utilizarea amestecurilor adaptate vegetale

    4. alimentarea naturală

    5. utilizarea laptelui de vacă

    577.CM. Dieta hipoalergică în alergia alimentară ţine de excluderea:

    1. alimentelor acidofile

    2. uleiurilor vegetale

    3. răcoritoarelor „Fanta,” „Pepsi-Cola”

    4. nucilor

    5. mierii de albini

    578.CM. Măsurile profilactice în alergia alimentară a copilului constau în:

    1. reducerea sensibilizării alimentare şi medicamentoase în perioada sarcinii

    2. alimentarea naturală a sugarului

    3. administrarea precoce a complementului

    4. excluderea alimentelor conservate

    5. folosirea unei raţii alimentare îmbogăţite cu fructe, citrice

    579.CM. Indicaţi produsele lactate indicate pentru meniul copilului cu alergie alimentară:

    1. laptele de vacă

    2. laptele acru

    3. smântână

    4. iaurtul

    5. brânză

    580.CS. Ce băutură este recomandată copiilor cu alergie alimentară?



    1. cacao

    2. apă minerală

    3. suc de portocale

    4. suc de kiwi

    5. suc de tomate

    581. CM. SelectaTi produsele alimentare care inhibă absorbţia alergenilor:

    1. jeleul

    2. vinul

    3. pectina

    4. muştarul

    5. decocturile mucilaginoase

    582. CS. Care este durata interdicţiei alimentare a produselor alergice la copilul mic?

    1. 1 zi

    2. 1 săptămână

    3. 1 lună

    4. 6–12 luni

    5. permanent

    583.CS. Tratamentul cronic al alergiei alimentare a copilului prevede:

    1. dietă hipoalergică

    2. glucocorticoterapie

    3. medicaţie antiinflamatoare nonsteroidiană

    4. tratament balnear în condiţii forestiere

    5. tratament balnear la mare

    584.CS.Conduita dietetică în diareile alergice prevede:

    1. dieta № 1

    2. dieta № 3

    3. dieta № 5

    4. dieta № 7

    5. dieta № 15

    585. CM. Programul terapeutic în diareile alergice include administrarea remediilor:

    1. eubiotice

    2. enterosorbenţi

    3. furazolidon

    4. loperamid

    antihistaminice

    586.CM. Astmul bronşic la copil se caracterizează prin:



    1. alergie

    2. inflamaţie cronică a căilor respiratorii

    3. inflamaţie alveolară

    4. sindrom bronhoobstructiv

    5. dispnee inspiratorie

    587.CM. Factorii cu potenţial predispozant în astmul bronşic al copilului sunt:



    1. antecedentele atopice familiale

    2. anafilaxia în anamneza familială

    3. fumatul pasiv


    4. Yüklə 1,09 Mb.

      Dostları ilə paylaş:
  • 1   2   3   4   5   6   7   8   9




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
    rəhbərliyinə müraciət

        Ana səhifə