Universitatea de stat de medicină Şi farmacie,,nicolae testimiţanu” departamentul pediatrie teste pentru examenul de licenţĂ medici rezidenţi pediatri chişinău 2012



Yüklə 1,09 Mb.
səhifə5/9
tarix05.05.2017
ölçüsü1,09 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9

refluxul gastro-esofagian


  • hiperimunoglobulinemia familială

    588. CM. Care sunt factorii favorizanţi endogeni implicaţi în realizarea astmului bronşic?



    1. antecedentele perinatale

    2. dermatitele atopice familiale

    3. aeropoluanţi

    4. anomaliile de constituţie

    5. infecţia cronică ORL

    589.CM. Care sunt factorii favorizanţi exogeni pentru realizarea astmului bronşic?



    1. alergenii alimentari

    2. gazele de eşapament

    3. cosmeticele

    4. fumul de ţigară

    5. eczema

    590. CM. Factorii cauzali în astm la copil sunt:



    1. astmul la mamă

    2. praful de casă

    3. alergenii epidermali

    4. penicilinele

    5. diateza alergică

    591. CM. Menţionaţi trigerii în astmul bronşic



    1. aditivi alimentari

    2. infecţiile respiratorii virale

    3. medicaţia steroidă

    4. polenurile

    5. aerul rece

    592.CM. Fenomenul de obstrucţie bronşică în astmul bronşic este determinat de:



    1. imunodeficienţă umorală

    2. edemul mucoasei bronşice

    3. bronhoconstricţie

    4. hiperreactivitate bronşică

    5. hipersecreţie

    593. CM. Diagnosticul clinic al exacerbărilor de astm bronşic se stabileşte prin prezenţa următoarelor simptome:



    1. dispnee expiratorii

    2. wheezing

    3. tusea nocturnă sau matinală

    4. raluri localizate

    5. raluri sibilante difuze

    594.CM. Severitatea crizei astmatice la copilul mic este determinată de:



    1. comportament agitat

    2. moleşeală şi inhibiţia motorie

    3. implicarea musculaturii accesorii

    4. excesivitatea frecvenţei respiratorii

    5. nivelul hipertemiei

    595 CM. Semnele distinctive radiologice ale astmului bronşic sunt:



    1. opacităţi segmentare

    2. reacţii pleurale

    3. bronşiectaziile

    4. hiperinflaţie pulmonară

    5. distensie toracică

    596. CM. Ce complicaţii radiologice se pot dezvolta în astm?

    1. atelectazii

    2. bula de emfizem

    3. pleurezie

    4. pneumotorax

    5. deplasări mediastinale

    597. CM. Care sunt caracteristicile astmului intermitent?



    1. exacerbări de 30–40 minute

    2. exacerbări de 3–4 zile

    3. simptome mai rar de o dată pe săptămână

    4. simptome mai des de o dată pe săptămână

    5. PEF>80%

    598. CM. Care sunt caracteristicile astmului persistent uşor?



    1. crize de astm o dată pe lună

    2. crize de astm o dată pe săptămână

    3. crize de astm o dată pe zi

    4. exacerbări nocturne 2–3 ori pe lună

    5. PEF<60%

    599.CM. Care sunt caracteristicile astmului persistent moderat?



    1. simptomele mai rare de o dată pe săptămînă

    2. simptomele de astm zilnic

    3. simptomele nocturne săptămânal

    4. simptomele nocturne zilnic

    5. PEF 60–80%

    600. CM. Care sunt caracteristicile astmului persistent sever?



    1. accese nocturne frecvente

    2. rău astmatic

    3. activitate fizică normală

    4. activitate fizică limitată

    5. PEF>60%

    601. CM. Starea de rău astmatic este indusă de factorii declanşatori:



    1. sevraj brutal de corticosteroizi

    2. abuz de 2 adrenergic fără corticoterapie inhalatorie asociată
    3. citostatice


    4. expunere prelungită la alergeni

    5. infecţii bronhopulmonare

    602. CM. Tabloul clinic în starea de rău astmatic este specificată prin:



    1. cianoză importantă perioronazală, extremităţi

    2. hipertermie

    3. oboseală musculară

    4. murmur vezicular atenuat

    5. raluri umede polimorfe localizate

    603. CM. Diagnosticul paraclinic al stării de rău astmatic se caracterizează prin:



    1. hipercapnie în gazele sanguine

    2. hipocapnie în gazele sanguine

    3. acidoză metabolică

    4. distensie toracică radiologic

    5. leucopenie în sângele periferic


    604.. CM. Diagnosticul pozitiv în bronşita astmatică este determinat de:

    1. tusea cu expectoraţie abundentă purulentă

    2. tusea frecvent nocturnă

    3. tusea în “crize” chinuitoare

    4. crize de dispnee espiratorie cu sufocare

    5. acutizări pe fundal de infecţii respiratorii

    605.CM. Selectaţi principiile terapeutice în exacerbările astmului bronşic la domiciliu:



    1. evitarea factorilor declanşatori

    2. înlăturarea obstrucţiei căilor respiratorii

    3. inhalarea de 2 agonist

    4. terapia cu glucocorticoizi sistemici

    5. histoglobulină i/m

    606.CM. Ce metode reduc efectele adverse ale corticoterapiei inhalatorii?

    1. folosirea nebulizatorului

    2. folosirea camerei de inhalare

    3. clătirea gurii cu apă după inhalare

    4. badijonarea mucoasei bucale cu nistatină

    5. anularea tratamentului antiastmatic

    607.CM. Care sunt remediile bronhodilatatoare utilizate în astm?



    1. anticolinergice

    2. antihistaminice

    3. 2 agonişti

    4. antiinflamatoare nesteroide

    5. metilxantine

    608.CM. Care sunt metodele optime de administrare a preparatelor antiastmatice în criza de astm?



    1. peroral

    2. intramuscular

    3. inhalator

    4. nebulizare

    5. limfotrop

    609.CM. Spitalizarea copilului cu exacerbare de astm se impune în caz de:



    1. răspuns incorect la 2 agonişti

    2. răspuns incorect la corticosteroizi inhalatori

    3. astm intermitent

    4. astm persistent sever

    5. stare de rău astmatic

    610.CM. Principiile terapeutice în astmul bronşic al copilului mic:

    1. medicaţia anticolinergică este considerată de prima linie

    2. corticoterapia sistemică este considerată de prima linie

    3. 2 adrenergicele se utilizează doar în forme rebele de astm

    4. este preferabilă administrarea inhalatorie a remediilor

    5. tratamentul cronic în astm se efectuează cu ketotifen

    611.CM. Monitorizarea în astmul pediatric prevede:

    1. asistenţă supravegheată de lungă durată

    2. vizite medicale la intervalul de 1–3 luni

    3. spirografie lunară

    4. notare zilnică în chestionarul de monitorizare a astmului

    5. monitorizarea conduitei terapeutice

    612.CM. Ce profiluri de şcolarizare pentru copilul cu astm sunt recomandate?

    1. informatică

    2. drept

    3. chimie

    4. telecomunicaţii

    5. construcţii

    613. CM. Selectaţi materialele metodico-instructive pentru activităţile educaţionale ale copilului cu astm:

      1. ghidul copilului cu astm

      2. carnetul copilului cu astm

      3. fişa medicală a copilului cu astm

      4. agenda mamei CIMC

      5. radiografiile pulmonare

    614.CM. În realizarea bolii serului importanţă patogenică au:

    1. administrarea enterală a serurilor

    2. vaccinarea

    3. hiperreactivitatea exsudativă

    4. disfuncţiile gastrointestinale

    5. hiperplazio limfoidă

    615. CM. Boala serului are următoarele manifestări:

    1. febră intermitentă

    2. edeme faciale

    3. erupţii cutanate

    4. leucopenie cu limfocitoză

    5. perioada de incubare 2–3 zile

    616.CM. Principiile terapeutice în sindromul Layel:

    1. antibioterapie

    2. antipiretice

    3. glucocorticoterapie

    4. plasmafereză

    5. fotohemoterapie

    617. CM. Ce criterii explorative confirmă reacţiile alergice la copil?

    1. hipoimunoglobulinemie A

    2. hiperimunoglobulinemie E

    3. majorarea CIC

    4. limfocitoză

    5. eozinofilie

    618.CM. Diagnosticul urticariei este detalizat prin:

    1. edemul difuz al tegumentelor

    2. erupţii veziculo-papuloase ale pielii

    3. prurit

    4. afectarea ţesutului adipos

    5. reacţii imunopatologice imediate

    619. CM. Indicaţi factorii cauzali în urticarie:

    1. aspirina

    2. biolactul

    3. ciocolata

    4. insolaţia

    5. înţepăturile de insecte

    620.CM. Tratamentul de urgenţă în urticarie prevede:

    1. suprastină i/m

    2. beclometazon inhalator

    3. badijonarea erupţiilor cu soluţii de iod

    4. prednisolon parenteral

    5. ketotifen

    621. CM. Manifestările clinice în edemul Qwinke:

    1. edemul tegumentelor

    2. edemul ţesutului adipos

    3. edemul poartă un caracter difuz generalizat

    4. edemul este în focare

    5. edemul afectează regiunile feţe

    622. CM. Conduita în sindromul Qwinke constă în:

    1. excluderea influenţelor factorului trigger

    2. administrarea imunostimulatoarelor

    3. hiposensibilizare specifică

    4. terapie cu antihistaminice

    5. glucocorticoterapie (forma severă)

    623.CS. Care este agentul patogen, cauzal mai frecvent în dezvoltarea pielonefritei la copii:

    A. Stafilococul

    B. Proteusul

    C. Clebsiela

    D. Esherichia colii

    E. Mycoplasma


    624. CS. Care din plantele medicinale are o acţiune antiinflamatorie evidentă?

    A. Măcieşul

    B. Strugurii ursului

    C. Coada şoarcului

    D. Sunătoarea

    E. Pătlagina

    625CM. Care simptom nu este obligator caracteristic pielonefritei la copiii de vârstă fragedă?


    1. Anemia

    2. Polachiuria

    3. Febră

    4. Diaree

    5. Semne generale de intoxicaţie

    626.CM. Factorii predispozanţi antenatali în dezvoltarea pielonefritei la copii sunt:

    1. Nefropatia în sarcină

    2. Pielonefrita croncă la gravide

    3. Diareea cronică la copil?

    4. Viroze intercurente frecvente la gravidă

    5. Focare cornice de infecţie la gravide

    627.CM. În cazul pielonefritei, cu ce maladie este necear să se efectuieze diagnosticul diferenţiat?

    1. Glomerulonefrita

    2. Tuberculoza renală

    3. Cistita

    4. Bronşita cronică

    5. Bolile diareice acute

    628.CM. Indicaţi tratamentul pielonefritei acute, forma uşoară:

    1. Repaus la pat încă 1-2 zile după normalizarea temperaturii

    2. Aport crescut de lichide

    3. Corticosteroizi

    4. Nitrofurane

    5. Perfuzii i/v cu Glucoză 5-10%, Reopoliglucină

    629.CM. Ce include clasificarea etiologică a cistitelor?

    A. Cistita infecţioasă


    1. Cistita medicamentoasă

    2. Cistita fibrinoasă

    3. Cistita parazitară

    4. Cistita alergică sau neurogenă

    630.CS. Prin ce sindrom clinic se manifestă varianta morfologică a glomerulonefritei minime?



    1. Nefritic

    2. Nefrotic

    3. Urinar izolat

    4. Hematuric

    5. Cu hematurie şi hipertensiune arterială

    631.CS. Ce sindrom clinic al glomerulonefritei acute în cazul cronicizării procesului se transformă în forma mixtă a glomerulonefritei cronice?



    1. Sindromul nefritic

    2. Sindromul urinar izolat

    3. Sindromul nefrotic

    4. Sindromul hematuric

    5. Sindromul nefrotic cu hematurie şi hipertensiune arterială

    632.CS. Care este cel mai frecvent factor etiologic al glomerulonefritei acute?

    1. Stafilococul

    2. Streptococul beta-hemolitic

    3. Virusurile

    4. Alergia alimentară

    5. Vaccinările

    633. CS. Peste cât timp de la suportarea infecţiei streptococice debutează GN acută?

    A. 14 zile

    B. 2-3 săptămâni

    C. În timpul suportării infecţiei

    D. Peste 40 de zile

    E. Peste 2 luni

    634.CS. Pentru care sindrom al GN acute este caracteristică hipercolesterolemia?


    1. Sindrom nefritic

    2. Sindrom urinar izolat

    3. Sindromul renal

    4. Sindromul hematuric

    5. Sindromul nefrotic

    635.CS. Ce vaccinare mai frecvent se poate complica cu GN acută?

    1. Împotriva poliomelitei

    2. Împotriva hepatitei B

    3. Împotriva rujeolei

    4. Împotriva rubeolei

    5. Împotriva difteriei, tetanosului şi pertusis (DTP)

    636.CM. Ce se indică în tratamentul sindromul nefrotic?

    1. Saluretice

    2. Osmodiuretice

    3. Inhibitori ai aldosteronului

    4. Metoda de rehidratare

    5. Diuretice de ansă

    637.CM. Ce include tratamentul formei hematurice a glomerulonefritei?

    1. Memrbanostabilizatori

    2. Vitaminoterapia

    3. Hormonoterapia

    4. Citostatice

    5. Dietoterapie

    638. CM. Investigaţiile obligatorii în cazul suspecţiei glomerulonefritei sunt:

    1. Ureea, creatinina, beta-lipoproteidele, proteina generală

    2. Hemograma

    3. Sumarul urinei

    4. Ultrasonografia rinichilor

    5. Biopsia renală

    639. CM. Care sunt complicaţiile terapiei cu glucocorticoizi în glomerulonefrită?

    1. Osteoporoza

    2. Hipertensiunea

    3. Hipocalcemia

    4. Retardul fizic

    5. Hipercalciemia

    640.CM. Ce simptome extrarenale predomină în GN acută poststreptococică?

    1. Edeme

    2. Oligurie

    3. Hematurie

    4. Inapetenţă

    5. Febră

    641.CS. Hiperoxaluria secundară se întîlneşte la copii în următoatrele boli, cu excepţia:

    A. Pancreatitei cronice

    B. Bronşitei acute

    C. Afectării ficatului

    D. Afectării căilor biliare

    E. Enteri

    642.CS. Ce manifestare clinică nu este caracteristic pentru sindromul anemic în ICR?



    1. Paliditate

    2. Adinamie

    3. Pericardită

    4. Schimbări distrofice în organe

    5. Suflu sistolic funcţional

    643.CS. Ce nu se include în cauzele prerenale în IRA la copii?



    1. Deshidratare severă

    2. Şoc septic

    3. Polichistoză renală

    4. Insuficienţă cardiacă

    5. Şocul combustional

    644.CS. Care este metoda screening în diagnosticul pielonefritei?

    A. Cistografia şi urografia

    B. Ultrasonografia rinichilor şi scintigrafia rinichilor

    C. Scintigrafia rinichilor şi urografia rinichilor

    D. Ultrasonografia rinichilor şi urografia rinichilor

    E. Cistografia şi ultrasonografia rinichilor
    645.CS. Diagnosticul de pielonefrită: criteriile de bază:


    1. Paliditatea tegumentelor, retardul fizic, leucocituria, bacteriuria, hematuria

    2. Anorexia, bacteriuria, hematuria, anemia, diminuarea funcţiilor renale

    3. Date anamnestice, bacteriuria, leucocituria, diminuarea funcţiilor renale, morfologice conform datelor urografice

    4. Leucocituria, bacteriuria, hematuria, hipertensiunea arterial

    5. Bacteriuria, cilindruria, proteinuria

    646. CS. Ce patologie renală se manifestă mai frecvent cu macrohematurie?



    1. Glomerulonefrita

    2. Sindromul Alport

    3. Cistita hemoragică

    4. Pielonefrita

    5. Reflux vezico-renal

    647. CS. Co-trixomazolul (Biseptol) este toxic în combinare cu :



    1. Penicilina

    2. Eritromicina

    3. Gentamicina

    4. Levomicitina

    5. Lincomicina

    648. CM. Indicaţiile pentru efectuarea cistografiei în cazul infecţiei tractului urinar sunt :



    1. Disuria

    2. Enureza

    3. Trauma uretrei şi vezicii urinare

    4. Hipertensiunea arterială

    5. Polachiuria

    649.CM. Ce metode imagistice confirmă diagnosticul de pielonefrită la copii ?



    1. Urografia

    2. Scintigrafia renală

    3. Ultrasonografia renală

    4. Cistografia

    5. Citoscopia

    650. CM. Contraindicaţiile pentru urografie :

    A. Sensibilitatea crescută la iod

    B. Şoc, colaps

    C. Oliguria, anuria, indicii ureei majoraţi

    D. Pneumonie

    E. Proces activ de tuberculoză
    651.CM. Suub ce forme clinice, mai frecvent, decurge pielonefrita la nou-născuţi şi sugari ?


    1. Forma acută

    2. Forma asimptomatică

    3. Forma oligosimptomatică

    4. Forma recidivantă

    5. Forma latentă

    652.CM. Sub ce mască mai frecvent decurge pielonefrita la copiii nou.născuţi şi sugari ?



    1. Sepsis

    2. Enterocolită

    3. Anemie

    4. Infecţie virală respiratorie acută

    5. Alergie alimentară

    653.CM. Care sunt indicaţiile pentru urografie ?



    1. Colica renală

    2. Hipertensiune arterială

    3. Traumatismul abdominal

    4. Procesul acut de tuberculoză

    5. Oligurie

    654.CM. Indicaţi tratamentul pielonefritei acute, forma gravă :



    1. Biterapie antibacteriană

    2. Perfuzii intravenoase

    3. Monitorizarea diurezei

    4. Imunosupresante

    5. Inhibitori de proteaze

    655. CM. Care sunt indicaţiile pentru efectuarea cistografiei micţionale:



    1. Disuria

    2. Enureza

    3. Traumatism abdominal

    4. Prezenţa la ecografia rinichilor după micţie a urinei reziduale

    5. Hipertensiunea arterială

    656.CM. Care sunt cele mai frecvente maniestări clinice ale pielonefritei acute la copiii mai mari de 3 ani?



    1. Dureri în regiunea lombară

    2. Disurie

    3. Diaree

    4. Dureri în abdomen

    5. Febră înaltă

    657.CM. Enureza tip organic este determinată de :



    1. Anomalii ale tractului urinar

    2. Reflux vezico-renal

    3. Stenoza uretrei distale

    4. Predispozie ereditară

    5. Situaţii conflictuale în familie

    658.CM. Principalele simptome clinice ale ”sindromului cistic” sunt :



    1. Durerile abdominale supraubiene

    2. Polachiuria

    3. Cefaleea

    4. Durerile în regiunea lombară

    5. Disuria

    659.CM. Care manifestări clinice sunt caracteristice cistite ?



    1. Tenesme vezicale

    2. Urina tulbure cu miros neplăcut

    3. ”Sindromul cistic”

    4. Bacteriurie nesemnificativă

    5. Proteinurie

    660.CM. Care sunt cauzele enurezei idiopatice la copii?



    1. Diverticulul uretral

    2. Predispoziţie ereditară

    3. Tulburări psihoemoţionale

    4. Stenoza uretrei distale

    5. Trauma emoţională

    661.CM. Factorii de risc pentru pielonefrită în perioada postnatală la copii de vârstă fragedă:

    A. Prematuritate

    B. Infecţie intrauterină

    C. Maladii infecţioase

    D. Cistită cronică

    E. Urolitiază
    662.CS. Care este cel mai constant şi durabil simptom paraclinic în GN acută cu sindrom nefritic ?


    1. Hematurie

    2. Proteinurie

    3. Cilindrurie

    4. Micşorarea densităţii urinei

    5. Colesterinemia

    663. CM. Criteriile de diagnostic ale glomerulonefritei cu sindromul nefritic sunt :



    1. Proteinuria minoră

    2. Hematuria

    3. Hipertensiunea arterială

    4. Hipo- şi disproteinemia marcată

    5. Hipercolesterolemia

    664.CM. Criteriile diagnostice ale sindromului urinar izolat sunt:



    1. Edeme

    2. Leucociturie tip limfocitar

    3. Proteinurie mai puţin de 2,5 g/24H

    4. Hematurie

    5. Hipotensia arterială

    665.CM. Criteriile diagnostice ale formei mixte în glomerulonefrită sunt :



    1. Edeme, hematurie

    2. Proteinurie mai mult de 3.5g/24h

    3. Proteinurie neselectivă

    4. Hipo- şi disproteinurie

    5. Proteine selective

    666.CM. Criteriile de diagnostic ale formei hematurice în glomerulonefrită sunt :



    1. Hematurie moderată

    2. Macrohematurie

    3. Proteinurie până la 1.0g/24h

    4. Edeme, anasarca

    5. Hipercolesterinemie

    667. CM. Complicaţiile care pot surveni în rezultatul tratamentului medicamentos al

    glomerulonefritei cu sindrom nefrotic, sunt :


    1. Gonadotropism

    2. Retard fizic

    3. Hipercorticism

    4. Hemoragii

    5. Insuficienţă hepatică

    668. CM. Care pot fi complicaţiile terapiei cu diuretice în caz de glomerulonefrită?



    1. Hipokaliemie

    2. Hemoragiile

    3. Diselectrolitemia

    4. Criza nefrotică

    5. Hiperkaliemia

    669. CS. Sindromul de Toni-Debre-Fanconi se caracterizează prin următoarele schimbări biochimice în urină, cu excepţia:

    A. Hipercalciurie


    1. Glucozurie

    2. Hiperaminoacidurie

    3. Hiperfosfaturie

    4. Hiperbicarbonaturie

    670.CS. Clinic diabetul salin renal se manifestă prin următoarele simptome, cu excepţia :

    A. Poliuriei

    B. Adinamiei

    C. Debutul bolii în primele zile de viaţă

    D. Polidipsie

    E. Diurezei scăzute
    671.CS. În diabetul renal fosfaturic au loc următoarele schimbări, cu excepţia:


    1. Glucozurie

    2. Schimbări rahitice în oase

    3. Hipofoasfatemie

    4. Hiperfosfaturie

    5. Calciu în limitele normei

    672.CS. Poliuria este prezentă în următoarele tubulopatii la copii, cu excepţia:



    1. Glucozuriei renale

    2. Diabetului insipid renal

    3. Diabetului salin renal (hipoaldosteronism)

    4. Cistinozei

    5. Diabetului renal fosfaturic

    673. CM. Ce cuprinde profilaxia litiazei urinare ?



    1. Respectarea ritmului urinării

    2. Menţinerea unei diureze bune

    3. Tratamentul adecvat al infecţiilor căilor urinare

    4. Înlăturarea carenţelor vitaminice

    5. Reducerea proteinelor în hrana copiilor

    674.CM. Sindromul nefrotic congenital se caracterizează prin :



    1. Debutul bolii apare la vârsta de 6-8 săptămâni

    2. Proteinurie majorată

    3. Glucozurie moderată

    4. Edeme generalizate

    5. Hipolipidemie

    675. CM Tabloul clinic şi paraclinic în hematuria familială benignă, se caracterizează prin :

    A. Patologia este persistentă la femei

    B. Hematuria, mai frecvent, se stabileşte la nişte analize de urină de rutină

    C. Proteinuria lipseşte

    D. Sunt prezente simptome extrarenale

    E. Maladia nu progresează

    676.CM. Sindromul Alport se caracterizează prin :



    1. Afectarea rinichilor

    2. Afectarea ochilor

    3. Hipoacuzia neurosenzorială

    4. Afectarea ficatului

    5. Prognostcul sindromului Alport este favorabil

    677.CM. Sindromul Alport se caracterizează prin :



    1. Predispunere ereditară

    2. Stigmele de disembriogeneză

    3. Surditate

    4. Hematurie

    5. Proteinurie negativă

    678.CM. Dietoterapia în hiperoxalurie include :



    1. Cartofi

    2. Varză

    3. Fructe

    4. Administrarea abundentă de lichide

    5. Ciocolată

    679. CM. Ce se include în alimentaţia unui pacient cu hiperoxalurie?

    A. Ciocolată

    B. Cacao


    C. Sfeclă de masă

    D. Supă concentrată

    E. Varză
    680.CM. Scopul tratamentului sindromului Alport este :

    A. Susţinerea vitalităţii celulare cu piridoxină, cocarboxilază, ATF

    B. Tratament simptomatic

    C. Stoparea procesului de sclerozare a rinichilor

    D. Terapia antibacteriană

    E. Terapia hiposensibilizantă


    681.CS. Ce glomerulonefrită poate progresa în IRC ?

    1. GNC forma hematurică

    2. GNC forma mixtă

    3. GNC forma nefrotică

    4. GNA cu sindrom nefritic

    5. GNA cu sindrom nefrotic

    682.CS. Ce maladie poate dezvolta IRC ?



    1. Pielonefrita neobstructivă

    2. Glomerulonefrita cronică

    3. Cistita fibrinoasă

    4. Nefrita interstiţială

    5. Hematuria familiară benignă

    683.CS. Ce sindrom nu este caracteristic în IRC ?



    1. Retard fizic

    2. Anemie

    3. Sindromul Jilbera

    4. Hipertensiune arterială

    5. Dezechilibrul hidro-electrolitic

    684.CS. Cu ce patologie nu este necesar de efectuat diagnosticul diferenţial în cazul IRA ?



    1. Glomerulonefrita acută

    2. Hepatita virală acută

    3. Calculul renal

    4. Hematuria familială benignă

    5. Tumoare renală

    685.CS. Ce sindrom nu este caracteristic pentru IRC ?



    1. Hiperazotemic

    2. Anemic

    3. Hipotensiv

    4. Osteodistrofic

    5. Dereglarea balanţei hidroelectrolitice

    686.CS. Ce este contraindicat în dietoterapia pacientului cu IRC ?



    1. Reducerea moderată a proteinelor

    2. Alimentaţia bogată în calorii

    3. Restricţia de sare

    4. Mărirea cantităţii de lichid

    5. Restricţia de lichid

    687. CM. Particularităţile clinice ale IRC în perioada de debut:



    1. Slabiciune

    2. Polidipsie

    3. Retard fizic

    4. Nicturie

    5. Diureza redusă

    688. CM. Particularităţile paraclinice ale IRC în perioada de debut :



    1. Normostenurie

    2. Hipostenurie

    3. Anemie normocromă, grad mediu sau uşor

    4. Hipercolesterolemie

    5. Hemograma – anemie de grad avansat

    689. CM. Particularităţile clinice ale IRC în faza tubulară:

    A. Copilul oboseşte repede

    B. Pierde interesul pentru joacă şi şcoală

    C. Poliurie

    D. Polidipsie

    E. Micţii dureroase
    690.CM. Pentru IRC gr.I sunt caracteristice:

    A. Tegumente de culoare icterică cu nuanţă pământie

    B. Prezenţa sindromului hemoragic

    C. Hipertensiune arteriala

    D. Osteoporoza

    E. Hipotensiune arteriala


    691. CM. Caracteristicele paraclinice în IRC totală gr.I:

    A. Diminuarea filtraţiei glomerulare

    B. Creatinina serică în normă


      1. Hipocaliemia

      2. Majorarea ureei

      3. Acidoza metabolică

    692. CM. Particularităţile clinice în IRC totală gr.II sunt :



    1. Pneumoniile banale sau ”pneumonia uremică”

    2. Edemul banal

    3. Starea asteno-depresivă

    4. Edemul cerebral

    5. Gatroenterocolita

    693.CM. Particularităţile paraclinice în IRC totală gr.II sunt :

    A. Filtraţia glomerulară

    B. Hipostenuria

    C. Majorarea creatininei

    D. Hiperkaliemia

    E. Hiperfosfatemia
    694.CM. Particularităţile paraclinice în IRC gr.III sunt :

    A. Hiperkaliemia

    B. Hipernatriemia

    C. Hipocalciemia

    D. Hiperazotemia

    E. Hipercalciemia


    695. CM. Care sunt indicaţiile pentru hemodializa la copii cu IRC ?

    A. Filtraţia glomerulară mai mică de 10ml/min 1,73 m2



    1. Maladiile psihice

    2. Creatinina serului mai mare 0.7mmol/l

    3. Hipercaliemia mai mare 6.5mmol/l

    4. HTA ”necontrolată”

    696.CM. Contraindicaţiile în hemodializa la copii cu IRC sunt :



    1. Maladiile psihice

    2. Tumorile maligne

    3. Viciile congenitale multiple

    4. Hipercaliemie

    5. Pericardita uremică

    697. Ce investigaţii sunt necesare pentru argumentarea diagnosticului IRA la copii :



    1. Hemograma

    2. Echilibrul acido-bazic, ionograma

    3. Sumarul urinei, indicii azotici

    4. Marcherii serologici ai hepatitelor virale

    5. USG rinichilor şi vezicii urinare

    698. CM. Principiile de bază în tratamentul IRA sunt :

    A. Reastabilirea circulaţiei sanguine

    B. Corecţia hemostazei

    C. Corecţia retardului fizic

    D. Preîntâmpinarea complicaţiilor

    E. Restabilirea dereglărilor metabolice
    699. CM. Dispensarizarea pacientului ce a suportat IRA include:

    A. Evidenţa la pediatru durează 2 ani

    B. În primele 3 luni bolnavul va fi examinat o dată în 14 zile

    C. Evidenţa la pediatru este pe tot parcursul vieţii

    D. De la 4-12 luni examinarea va fi o dată în lună

    E. În anul 2 de evidenţă se prezintă o dată în 3 luni

    700.CM. Care sunt particularităţile modificărilor osoase la copii în IRC faţă de adulţi?

    A. Osteopatia uremică se instalează mai rapid

    B. Sunt prezente perturbări ale creşterii oaselor lugi

    C. Osteopatia uremică se instalează mai tardiv

    D. Intârzie maturitatea scheletică

    E. Perturbări de creştere a oaselor de membrană (maxilarul inferior)

    701.CS. Factorii de risc în DZ sunt următori, exceptând:


    1. gemenii univitelini, dacă unul este bolnav de DZ

    2. hipotensiunea arterială, deficitul masei corporale

    3. masa nou-născutului peste 4500 g

    4. obezitatea de tip android, hipertensiunea arterială

    5. copiii, nepoţii diabeticului

    702. CS. Selectaţi factorii declanşatori ai comei diabetice hiperosmolare:



    1. tratamentul cu glucocorticoizi, hemodializa

    2. asocierea gastroenteritei, pancreatitei

    3. tratamentul cu anticoagulante orale sau sulfanilamide antimicrobiene

    4. tratamentul fără control cu diuretice

    5. combustii, traume, hemoragii

    703. CM. Alegeţi simptomele iniţiale ale diabetului zaharat la copil:


    1. Yüklə 1,09 Mb.

      Dostları ilə paylaş:
  • 1   2   3   4   5   6   7   8   9




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
    rəhbərliyinə müraciət

        Ana səhifə