Introducere

Capacitatea vitală
Formată din volumul curent (VC) + volumul inspirator de rezervă (VIR) + volumul expirator de rezervă (VER) realizat printr-o inspiraţie maximă urmată de o expiraţie maximă, variază ca valoare în funcţie de vârstă, sex şi gabaritul individului (înălţime, suprafaţă corporală, greutate).
Pe baza a mii de determinări la indivizii sănătoşi, s-a ajuns la stabilirea unor valori standard teoretice, în funcţie de vârstă – sex – înălţime, alcătuind-se tabele cu aceste valori sau nomograme sau formule de predicţie
Capacitatea vitală actuală (determinată) a pacientului trebuie raportată la valoarea standard şi numai astfel apreciată. O scădere mai mare de 20% denotă CV patologică şi trebuie interpretată ca atare. Scăderea CV denotă limitarea posibilităţilor de creştere a expansiunii toracice, pulmonare sau ambele, deci imposibilitatea creşterii ventilaţiei pe minut (la efort) care doar prin frecvenţă mai poate face faţă solicitărilor; ceea ce măreşte enorm travaliul ventilator.
Se preferă înregistrarea "capacităţii vitale forţate" (CVF) şi nu CV simplă. După un inspir maxim se execută un expir maxim dar cât mai rapid performat.
În mod normal CV şi CVF sunt egale, dar în bolile severe bronho – pulmonare CVF este mai mică. Semnificaţia patologică a CVF este aceeaşi cu a CV.

Volumul expirator maxim pe secundă

Dintre debitele ventilatorii (volum / timp) VEMS este parametrul spirografic cel mai important. El reprezintă volumul de aer expirat în prima secundă printr-un expir forţat, după un inspir maxim, adică reprezintă volumul de aer al primei secunde dintr-o capacitate vitală forţată.
VEMS, ca şi CV, au valori standard la care raportăm valorile actuale obţinute la spirograf.
În general, într-o jumătate de secundă se expiră 50% din CVF, într-o secundă 70 – 75% din CVF, în 2 secunde 95% iar în 4 secunde CVF complet.
VEMS arată rezistenţa pe căile aeriene (bronşită, astm) sau scăderea retracţiei elastice a parenchimului (emfizem) fără să poată deosebi deci cauza sindromului obstructiv. De asemenea nu poate preciza nici dacă rezistenţa crescută la flux este dată de compresibilitatea bronhică în expir (obstrucţie dinamică, fenomenul de supapă) sau alte cauze de obstrucţie intraluminale.
Sadoul a arătat că un VEMS foarte scăzut (sub 1200 ml sau sub 40 – 35% din valoarea teoretică) este aproape sigur însoţit de hipoxemie, deci există insuficienţă pulmonară.
VEMS este testul cel mai folosit pentru diagnosticul disfuncţiei obstructive. Se spune că VEMS sub 70% din valoarea lui teoretică este patologic şi arată sindromul obstructiv. Aceasta este parţial adevărat, dar numai în cazul în care CV este normală sau aproape normală. În prezenţa unui sindrom restrictiv cu o CVF scăzută, VEMS va apare de asemenea scăzut în raport cu valoarea sa standard, deci nu există sindrom obstructiv, dar raportat la CVF este normală adică atinge 70 – 75% din CVF.
VEMS este deci interpretat ca test dinamic, corespondent al CVF.
VEMS x 100/CV
VEMS x 100/CV – indicele Tiffeneau; corect ar fi VEMS/ CVF% adică procentul din capacitatea vitală forţată, reprezentat de expirul din prima secundă.
Se consideră că un raport mai mic de 70% este patologic şi exprimă existenţa unui sindrom obstructiv.
După J. Morris şi colaboratorii analiza CVF şi a raportului VEMS/CVF% defineşte tipurile de disfuncţie ventilatorie, aşa cum se vede în Tabelul 3 şi 4 precum şi gradul acestor disfuncţii.