Introducere

postoperator precoce:

• 
  continuarea dezobstrucţiei bronhice şi a evacuării secreţiilor;
  

• 
  reeducarea respiratorie în vederea instalării unei ventilaţii cât mai normale, compensarea ventilatorie a toracelui indemn.
  

• 
  calmarea durerii, care fără să fie la fel de intensă ca în prima fază postoperatorie, se menţine totuşi surdă, continuă cu exacerbări la tendinţa de deschidere a hemitoracelui, la torsiune, la tuse şi mobilizările scapulei.
  

• 
  corectarea deficitului static şi scapular. Pacientul are tendinţa de a-şi fixa trunchiul în poziţia de închidere a hemitoracelui operat tendinţă dată de componenta algică, de o anumită hipotonie musculară, precum şi de unele perturbări ale sensibilităţii proprioceptive.
  

• 
  postoperator tardiv:
  

• 
  recuperarea funcţiei respiratorii, accentul punându-se pe reeducarea respiratorie abdominotoracică inferioară.
  
• 
  corectarea poziţiilor defectuoase sau deficienţelor fizice;
  
• 
  tonifierea musculaturii cervicotoracale şi toracoabdominale;
  
• 
  creşterea mobilităţii articulare;
  
• 
  creşterea toleranţei la efort.
  

ALGORITM DE ABORDARE KINETICĂ.


Preoperator (pentru creşterea rezistenţei organismului în vederea depăşirii stresului indus de operaţie cât şi pentru învăţarea pacientului cu metodele şi mijloacele kinetice utilizate poastoperator):

• 
  învăţarea şi utilizarea unor elemente sau metode de relaxare;
  

• 
  învăţarea şi utilizarea unor posturi:
  
• 
  relaxante,
  
• 
  facilitatoare ale respiraţiei,
  
• 
  de drenaj bronhic,
  

• 
  modalităţi de educare a tusei cu aplicaţii şi în cadrul drenajului bronhic;
  
• 
  modalităţi de reeducare a respiraţiei atât de deficitare la pacienţii respiratori;
  
• 
  programe de gimnastică medicală cu accent pe utilizarea unei respiraţii corecte;
  
• 
  modalităţi de creştere a capacităţii de efort a pacienţilor.