Introducere

3.1.3. PNEUMOCONIOZE
CU CREŞTEREA RECULULUI ELASTIC PULMONAR ŞI
SCĂDEREA CAPACITĂŢII DE DIFUZIUNE.

Azbestoza, aluminoza şi berilioza (prin pulberi minerale), ca şi plămânul de fermier (prin pulberi organice), reprezintă grupa pneumoconiozelor cu creşterea reculului elastic pulmonar şi scăderea capacităţii de difuziune.

Se caracterizează prin:

• 
  scăderea CV;
  
• 
  scăderea complianţei;
  
• 
  scăderea capacităţii de difuziune.
  

AZBESTOZA


Definiţie: este o fibroză pulmonară interstiţială difuză determinată de inhalarea de fibre de azbest (praf respirat) cu sau fără reacţie a pleurei viscerale şi/sau a celei parietale.
Azbestul este denumirea generică a unor silicaţi de magneziu hidrataţi caracterizaţi prin structură cristalină filamenoasă (fibre). Se prezintă sub două forme:

• 
  forma buclată (serpentine asbestos) crizofil, alb, varietate care reprezintă 90 – 95% din azbestul folosit în industrie;
  
• 
  amfibol, reprezentat de crocidolit (azbest albastru), amosit (azbest brun), principalele categorii, precum şi de antofilit, tremolit şi actinolit.
  

Azbestoza apare consecutiv expunerii prelungite la inhalare de azbest, riscul fiind prezentat la extrasul in mine sau la prelucrarea industrială (fabricarea materialelor din azbest sau incluzând şi azbest, mai ales în produsele de construcţie, azbociment, pentru izolare termică, hidrică şi fonică, diverse produse necesare pentru piese folosite în industria de automobile, filtre pentru industria chimică şi alimentară etc.).
Limita admisibilă de contaminare, obişnuit situată sub 5 fibre de azbest de 5 m lungime pe mm³ nu este întotdeauna respectată.
Manifestările patologice apar numai după o expunere foarte îndelungată, de zeci de ani şi constau din:

• 
  pleurezii,
  
• 
  îngroşări şi calcificări pleurale,
  
• 
  fibroză interstiţială difuză a plămânului,
  
• 
  cancer pleural, bronşic, peritoneal şi al altor organe.
  

Fibrele pot migra pe cale limfatică spre ganglioni sau spre plămân şi diafragm, în funcţie de gradul lor de fineţe. Caracteristicele dimensionale ale fibrelor de azbest explică frecvenţa lor mai ridicată în mezoteliomul pleural.
O dată cu dezvoltarea procesului fibrotic, deficitul funcţional este asemănător celui de la fibroza interstiţială difuză (FID) din cadrul DVR. Anormalitatea rapoartelor V/Q ca şi alterarea difuziunii, stau la baza insuficienţei respiratorii care se agravează în efort.
În această fază, starea clinică este afectată sever:

• 
  dispnee,
  
• 
  cianoză,
  
• 
  tuse,
  
• 
  scădere în greutate,
  
• 
  degete hipocratice,
  
• 
  astenie marcată.
  

În 1/3 din cazuri se suprapune şi tuberculoza fiind cauza multora din decesele acestor bolnavi. Deseori se asociază şi neoplasmul pulmonar.


ALUMINOZA.

Apare la inhalarea pulberilor din industria bauxitei. Aceste pulberi par să protejeze plămânul contra prafului de siliciu.

Particulele de aluminiu preluate de macrofage ajung în interstiţiu unde dezvoltă o fibroză difuză, iar din punct de vedere funcţional instalând un sindrom restrictiv asociat cu fenomene obstructive în diferite grade. Ca şi în cadrul azbestozei, elementul caracteristic este scăderea factorului de transfer prin membrana alveolocapilară.
BERILIOZA.

Apare la muncitorii expuşi la pulberile de beriliu. Berilioza este mai mult decât o pneumoconioză pentru că beriliul este un toxic pentru organism, în mediu acid atacând enzimele celulare. La nivelul plămânului, poate determina o berilioză acută “o pneumonie chimică”, ce apare după câteva săptămâni de expunere.

Pneumoconioza propriu-zisă este berilioza cronică, ce formează granuloame inflamatorii cu procese fibrotice interstiţiale. Leziunile amintesc sarcoidoza, cu care de altfel se aseamănă perfect şi din punct de vedere al perturbărilor funcţionale. Acestea sunt complexe, cuprinzând, alături de afectarea difuziunii alveolocapilare, deficitele caracteristice restricţiei precum şi semnele emfizemului compensator sau al obstrucţiei căilor aeriene. Cordul pulmonar cronic este o complicaţie obişnuită.


PLĂMÂNUL DE FERMIER.

Pneumoconioză cu praf organic (fân mucegăit), care poate duce la un proces acut, o pneumonie care dispare spontan, în câteva săptămâni. Forma cronică este o fibroză difuză interstiţială cu aceleaşi tulburări funcţionale ca ale beriliozei.

KINETOTERAPIA - OBIECTIVE.

Recuperarea pneumoconiozelor nu reprezintă un capitol aparte cu metodologie specifică. Recuperarea medicală, fiind o terapie funcţională, se va adapta disfuncţiei respiratorii pe care o prezintă bolnavul. Este deci absolut necesar ca fiecare pacient cu pneumoconioză să fie bine testat înainte de a i se alcătui programul recuperator deoarece acesta va depinde de constatările testelor. Diagnosticul de pneumoconioză nu poate sugera a priori nici un fel de schemă de recuperare. Dar nici testele funcţionale singure nu sunt suficiente pentru aprecierea stării unui pneumoconiotic. Se vor asocia şi o serie de alte date:

• 
  vârsta pacientului şi durata în ani a contactului cu pulberile;
  
• 
  gradul încărcării pulmonare, pe baza examenului radiologic;
  
• 
  dacă mai este în contact cu pulberile.
  

Trebuie amintit că multe pneumoconioze au potenţial evolutiv chiar dacă pacientul a fost scos din câmpul muncii. În sfârşit, nu se va uita că leziunile pulmonare din pneumoconioze sunt definitive şi ireductibile.
OBIECTIVELE şi principiile asistenţei recuperatorii în pneumoconioze sunt:

•