Introducere

cronică: expunere moderată pe o durată foarte lungă (20 – 40 de ani).

accelerată: expunere la cantităţi mai mari pe o durată de 5 – 15 ani.

difuză: în care se produc depuneri masive alveolare sub 5 ani de expunere.

Siliciul este singura pulbere (alături de betonit) care poate leza macrofagul care l-a fagocitat.
Leziunile anatomopatologice sunt:

• 
  nodulul silicotic;
  
• 
  fibroza interstiţială.
  

Tulburările funcţionale apar mai târziu, după ce imaginile radiologice sunt bine vizibile.
Clinic:

• 
  mult timp nu se evidenţiază decât o tuse cu expectoraţie, considerată de bolnav, care de obicei este şi fumător, ca un fenomen obişnuit pentru un fumător.
  
• 
  mai târziu, dispneea de effort începe să alarmeze bolnavul, dar în acest moment imaginea radiologică arată mari şi întinse leziuni.
  

Silicoza prezintă o mare varietate de forme anatomopatologice, iar pe de altă parte se asociază deseori cu elemente de bronşită cronică sau emfizem pulmonar. De aceea datele publicate asupra funcţiei respiratorii la silicotici este contradictorie. Aglomerările de praf de siliciu se dispun de obicei peribronhiolar, determinând perturbări ale distribuţiei aerului, iar mai apoi obstrucţii ale căilor periferice. Fibrozele întinse tind să reducă dimensiunile pulmonare, în timp ce fenomenele obstructive conduc la mărirea spaţiilor aeriene. Conglomeratele de noduli determină restricţie dar în acelaşi timp şi obstrucţie prin distorsia şi compresia căilor mari aeriene.
Pe grupuri mari de silicotici, testele fiuncţionale respiratorii au arătat următoarele situaţii:

• 
  în silicozele simple fără simptomatologie clinică: teste perfect normale.
  
• 
  în silicozele simptomatice: testele sunt alterate de tip restrictiv, obstructiv sau mixt.
  
• 
  în cazurile complicate: scade capacitatea de difuziune şi apare hipoxemie la efort.
  
• 
  în cazurile terminale: restricţie severă ventilatorie cu hipoxemie intensă care domină tabloul clinic.
  

Tulburarea principală şi constantă rămâne scăderea complianţei, fenomen caracteristic în DVR, prin supraîncărcarea mecanică a sistemului toracopulmonar. Această restricţie are la bază procesele de fibroză şi de suprimare a ţesutului pulmonar. Fenomenele obstructive care se asociază pot fi determinate şi de suprapunerea BPOC, dar ele pot apărea chiar în cadrul silicozei prin remanieri ale structurii parenchimului care distorsionează, cudează, comprimă căile aeriene. Este evident un proces ireversibil
Distribuţia neuniformă şi perturbarea rapoartelor V/Q stau la baza hipoxemiei, iar ulterior se adaugă şi scăderea difuziunii prin membrana alveolocapilară.