Note de curs



Yüklə 1,11 Mb.
səhifə3/22
tarix19.02.2017
ölçüsü1,11 Mb.
#9117
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22

Lichenii sunt o asociatie permanenta intre diferite specii de alge unicelulare si ciuperci (ascomicete sau bazidiomicete). Aceasta relatie de “ajutor reciproc” se numeste simbioza. Lichenii sunt raspanditi pe tot Globul, mai ales in medii aride (desert, tundra, stancarii alpine). Cei mai cunoscuti licheni sunt: Xanthoria parietina (lichenul galben), frecvent pe stanci si trunchiuri de copaci, Usnea barbata (matreata bradului) si Cladonia rangiferina (lichenul renilor), abundent in tundra, constituind hrana de baza a renilor. Lichenii pot fi “pionierii vegetatiei” in zonele montane.

Regnul Plantae

Caracterizare generala. Acest regn cuprinde organisme pluricelulare eucariote, adaptate la viata de uscat. Celulele au perete celulozic, uneori lignificat. In citoplasma exista vacuole si cloroplaste in care predomina pigmentii clorofilieni. Principalul mod de nutritie este fotosinteza. Plantele prezinta organe specializate pentru fixare – radacinile, pentru sustinere – tulpinile, pentru nutritie - frunzele si pentru reproducere – florile. Fiecare organ este constituit din tesuturi specializate: asimilatoare, de conducere, de aparare, de absorbtie, etc.

O importanta deosebita o au tesuturile de conducere, formate din vase lemnoase (xilem), care transporta apa cu substante minerale spre Frunze, si vase liberiene (floem), care transporta substantele organice in toata planta. Exista in jur de 270.000 de specii de plante.

Clasificarea plantelor:



  • Filum Bryophyta – Muschi;

  • Filum Pterophyta – Ferigi;

  • Filum Coniferophyta – Conifere, Gimnosperme;

  • Filum Antophyta – Angiosperme

    • Clasa Dicotiledonate;

    • Clasa Monocotiledonate.




Regnul

Caractere distinctive

Unitatea sistematica

Increngatura



Exemple

Monera

procariote

-acelulare

-celulare-saprofite sau parazite

-autotrofe


Virusuri

Eubacterii

Cianobacterii


V.M.T.

Bacilul Koch

Nostoc


Protista

Eucariote

-fara organe specializate



Autotrofe

-unicelulare


-pluricelulare

Euglenoficee

Clorofite

Clorofite

Feofite

Rodofite



Euglena

Chlorella

Spirogyra

Laminaria

Ceramium


Heterotrofe parazite sau saprofite

-unicelulare


-pluricelulare

Oomicete


Rizopode

Zoomastigine

Ciliofore

Zoomastigine



Plasmopara

Amoeba

Tripanosoma



Paramoecium

Codonosiga



Fungi

Eucariote

-fara organe specializate



Heterotrofe parazite sau saprofite

Zigomicete

Ascomicete

Bazidiomicete


Mucegaiul alb

Penicilium

Ciuperca de camp


Plantae

Eucariote

-au tesuturi si organe specializate



Autotrofe fara flori
-cu conuri

Samanta neinchisa in fruct

-cu flori

Samanta inchisa in fruct



Briofite (muschi)
Pteridofite (ferigi)

Coniferofite

(gimnosperme)

Antofite


(angiosperme)

Muschiul de pamant

Feriga comuna


Bradul
Marul


Regnul Animalia

Regnul Animal – Metazoare. Caractere generale

Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare. Celulele care le alcatuiesc corpul sunt lipsite de perete cellular si de pigmenti fotosintetizanti. Celulele care au aceeasi structura si aceeasi functie sunt grupate in tesuturi, acestea alcatuiesc organe, care formeaza sisteme.

La formele superioare, sistemele de organe ajung la o complexitate structurala si functionala ce depaseste cu mult celelalte regnuri, asigurand functii de integrare in mediu si de reglare interna, precum si functii de nutritie si reproducere.

Nutritia animalelor este heterotrofa, folosind, direct sau indirect, substante organice preparate de catre plante prin fotosinteza. Digestia este de tip ingestiv, fiind realizata, de obicei, intr-o cavitate interna a corpului. Animalele se incadreaza astfel in categoria trofica a consumatorilor.

Majoritatea animalelor duc o viata active, necesara cautarii hranei, ceea ce a dus la dezvoltarea unor sisteme senzoriale si de deplasare complexe. Miscarea intregului organism sau a partilor sale componente (la formele fixate) se bazeaza pe existenta unor fibre contractile, de tip muscular.

Reproducerea este de tip sexuata. Fecundatia, externa sau interna, se realizeaza prin contopirea unui gamet masculine (♂) flagelat, mai mic si mobil, cu un gamet feminin (♀), imobil si mai mare.

Clasificarea animalelor:

Nevertebrate

Diploblaste:



    • Filum Porifera (spongieri)

    • Filum Cnidaria (celenterate)

Triploblaste:

  1. protostomieni

  1. Filum Plathelmintes (viermi lati)

  2. Filum Nematoda (viermi cilindrici)

  3. Filum Mollusca (moluste)

  4. Filum Annelida (viermi inelati)

  5. Filum Arthropoda (artropode)

  1. deuterostomieni

  1. Filum Echinodermata (echinoderme)

  2. Filum Chordata (cordate)

    1. Urochordata (urocordate)

    2. Cephalocordata (cefalocordate)

    3. Vertebrata (vertebrate)


In concluzie, in toate regnurile exista si microorganisme, dintre care unele pot fi patogene pentru macroorganisme, deci potential si pentru om, atat prin contaminare si colonizare, care pot sa duca la infectare sau infestare, cat si prin produsi de metabolism (toxine, excretii) sau prin reactii alergice, disconfort ori transport de agenti infectiosi (vectori) s.a.m.d.
Bacteriile din punct de vedere al microbiologiei si biotehnologiei farmaceutice

Sunt microorganisme unicelulare, cu structura simpla (procariota); au nucleu, citoplasma şi un perete rigid care care le permite sa-si mentina forma constanta. Nucleul este constituit dintr-un singur cromozom, detinatorul caracterelor genetice ale speciei, pe care le transmite la descendenti.

In componenta bacteriilor pe langa alti constituienti esentiali intra şi doi acizi nucleici cu importanta deosebita în viata celulei: ADN (acid dezoxiribonucleic), prezent mai ales în nucleu şi ARN (acid ribonucleic), prezent în mare masura în citoplasma.

Unele specii bacteriene pe langa elementele esentiale (nucleu, citoplasma, perete), poseda si elemente morfologice suplimentare: capsula, spori, cili etc.

Bacteriile pot prezenta diferite forme (coci, bacili, spirili, spirochete etc.) dimensiunea lor fiind cuprinsa intre 1-12 µm lungime / 0,5-0,8 µm grosime.

Inmultirea bacteriilor are loc prin diviziune directa, cu participarea activa a nucleului.

Numeroase bacterii traiesc saprofite în natura şi se hranesc fie cu substante anorganice (autotrofe) sau din substante rezultate prin descompunerea materiei organice moarte (heterotrofe).

Foarte multe specii bacteriene sunt utilizate in industrie, inclusiv in industria farmaceutica, iar rolul lor este in crestere prin dezvoltarea domeniului Organismelor Modificate Genetic (OMG), care pot sa apartina oricarui regn si sa se combine teoretic cu material genetic provenit de la oricare regn.


Tabelul I : Bacterii gram pozitive utilizate in scopuri industriale (P.Simon, R.Meunier, 1970)

=========================================================

Morfologie Familie Gen Aero- Utilizare industriala

bioza


________________________________________________________________

Coci Micrococcaceae Sarcina + Industrie

Micrococcus + “

________________________________________________________________

Lactobacillaceae Streptoccocus + Vaccin

Leuconostoc + Dextran

Lactobacil + Acid lactic

Propioni- Propionibacterium + Cyanocolamina

bacteriaceae

Bacili


Corynebac- Corynebacterium ± Transformarea

teriaceae steroizilor

B.clostridium - Fermentare aceto- butilica

Bacillaceae

Diverse specii + Transformari

de Bacilius chimice


Tabelul II : Bacterii gram-negative utilizate in industrie (P.Simon, R.Meunier, 1970)

=========================================================

Morfologie Familie Gen Aero- Utilizare industriala

bioza


_______________________________________________________________

Coci Neisseriaceae Neisseria + Utilizare Veillonela - industriala

______________________________________________________________

Brucella + Vaccinuri

Brucellaceae Haemophilus + Vaccinuri

Pasteurella + Vaccinuri

Escherichia + Enzime

Salmonella + Vaccinuri

Enterobacteia- Shigella + Vaccinuri

ceae Aerobacter + Vaccinuri

Serratia + Vaccinuri

Bacili Azotobacteriaceae Azotobacter + Enzime

Rhizobiaceae Rhizobium + Enzime

Nitrobacteriaceae Nitrosomonas + Enzime

Nitrobacter + Enzime

Thiobacteriaceae Thiobacillus + Enzime

Pseudomo- Pseudomonas + Enzime

nadaceae Acetobacter + Enzime

________________________________________________________________

Bacili Vibrio + Enzime

scurti Spirilaceae Desulfovibrio - Enzime

apirili Spirillum - Enzime


Numeroase specii bacteriene traiesc pe mucoasele şi tegumentele omului sau animalelor ca saprofite sau comensale, iar un grup restrans sunt strict parazite, determinand la om şi animal diferite infectii (bacterii patogene).

Datorita unor caractere particulare, unele grupe deşi se incadreaza în bacterii, fac trecerea spre alte categorii de mioroorganisme de ex : spirochetele, au caractere care le apropie de protozoare, sau actinomicetele, de ciupercile inferioare .

a. Actinomicetele, încadrate in ordinul Actinomycetales, fac trecerea spre clasa ciupercilor inferioare (mucegaiuri). Se mai numesc şi bacterii mari sau „bacterii ramifîcate”, deoarece dimensiunea lor longitudinala ajunge pana la 60-80 μm, iar diametrul transversal este redus (1 μm). Ele sunt imobile şi gram-pozitive; prezinta un perete rigid ca la bacterii dar formeaza micelii ramificate (perpendiculare pe miceliul principal) cu celule de reproducere specializate (conidii), ca la fungi.

Grupa Actinomycetes cuprinde 3 genuri principale:

Actinomyces. bacterii gram-pozitive, neacidoalcoolorezistente, cu tendinta de fragmentare în forme bacilare şi cocoide; sunt anaerobe; nu formeaza conidii (ex: Actinomyces israelii).

Nocardia, încadreaza bacterii asemanatoare cu Actinomyces, dar aerobe şi frecvent acido-alcoolo-rezistente (ex: Nocardia farcinica).

Streptomyces, bacteriile poseda un miceliu vegetativ care nu se fragmenteaza în forme scurte; conidiile se formeaza in lanturi pe hife aeriene (ex: Streptomyces griseus).

In natura actinomicetele se gasesc adesea in sol. Unele specii au capacitatea de a descompune substante organice dintre cele mai complexe cum ar fi: substante grase, parafine, fenoli, taninuri sau cauciucuri. In acest fel actinomicetele participa activ la degradarea medicamentelor pe care le contamineaza, iar in natura ele actioneaza 1a descompunerea substantelor organice din sol si namoluri.

Unele specii sunt patogene pentru om (Actinomyces israelii si A.bovis), determinand actinomicoza, o infectie cu caracter supurativ, localizata in special in regiunea capului si gatului (puroiul caracteristic cu aspect granular).

Genul Streptomyces cuprinde numeroase specii utilizate in prepararea de antibiotice (Streptomyce griseus elaboreaza prin biosinteza, streptomicina).


Tabel III . Ordinul Actinomycetales (Waskmann, 1961)


Actynomycetes

Myco-

bacterium



Micro-

monospore



Actino-

plane


Actynomices

Nocardia

Streptomyces

Anaerobe

Patogene


(A.israelii, A. bovis )

Raspandite in sol . Unele specii utilizate in industrie (N.coralina)

Foarte raspandita in sol . Mare importanta industriala

Acidoalcoolo rezistente . In general patogene (M. tuberculosis)

Raspandite in sol .

Mobile. Prezente in apele dulci .

Spirochetele, deşi sunt bacterii, prezinta unele caractere care le apropie de protozoare si anume: spre deosebire de celelalte bacterii care au peretele rigid, spirochetele prezinta un perete elastic.

Studiata la microscop cu fond negru, bacteria apare ondulata cu numeroase spire şi foarte mobila. La microscopul electronic s-a pus în evidenta la aceste bacterii un filament axial pe care este infaşurata citoplasma. Intre membrana citoplasmatica şi perete, spirochetele prezinta niste fibre contractile care explica mobilitatea lor accentuata, spre deosebire de celelalte bacterii, la care miscarea este conditionata de prezenta cililor.

4. Micoplasmele

Micoplasmele incadrate in ordinul Mycoplasmatales sunt microorganisme lipsite complet de perete rigid, fiind astfel extrem de polimorfe (sferice, filamentoase) şi foarte sensibile la variatiile de presiune osmotica. Sunt imobile şi gram-negative. Dimensiunile micoplasmelor variaza între 0,90 şi 1 µm.

Ele pot fi cultivate pe medii artificiale cu adaos de substante proteice de origine animala (ser, lichid de ascita, extract de ficat), formand colonii mici, diferite de ale bacteriilor. In natura, ele pot duce o viata independenta, traind ca saprofite in sol, ape de canal sau statatoare.

Unele specii de micoplasme sunt patogene pentru om si animale. Prima oara un asemenea microorganism a fost izolat de catre Nocard în 1898, din pleuropneumonia bovideelor si a fost denumit PPLO, iar ulterior toate microorganismele cu proprietati asemanatoare care s-au izolat din diferite infectii de la om sau animal au fost denumite „microorganisme asemanatoare cu PPLO” (pleuropneumoniae like organisms) sau dupa denumirea moderna, micoplasme (bacterii lipsite de perete).

Specii mai importante pentru patologia umana sunt: Mycoplasma pneumonie care determina pneumonia atipica primara, considerata mult timp de origine virala şi Mycoplasma hominis care a fost izolatala la om din artritele reumatoide si uretrite negonococice (tropism pentru mucoasa genitala).

5. Rickettsiile

Rickettsiile, incadrate in ordinul Rickettsiales sunt microorganisme cu caractere intermediare care fac trecerea intre bacterii si virusuri. Ele se aseamana cu bacteriile deoarece contin in compozitia lor ambii acizi nucleici, ARN si ADN, se inmultesc prin sciziparitate, sunt sensibile la antibiotice dar ca si virusurile sunt strict parazite intracelulare. Tendinta actuala este de a atasa rickettsiile exclusiv la bacterii deoarece ele prezinta o structura interna asemanatoare cu cea a bacteriilor şi spre deosebire de virusuri poseda totusi o oarecare activitate enzimatica. Ele sunt considerate în prezent bacterii obligator parazite.

Rickettsiile sunt microorganisme polimorfe avand aspect de bacili sau cocobacili (0,2-2 µm) şi care se pot examina la microscopul fotonic obisnuit numai dupa coloratii speciale.

Fiind strict parazite se cultiva numai pe culturi de celule sau pot fi cultivate şi mentinute prin inoculare pe animale sensibile.

Unele infectii determinate de rickettsii de ex: febrele exantematice (caracterizate prin febra, exantem şi stare tifica) pot fi transmise prin agenti vectori hematofagi: purice, paduche etc.

6. Virusurile

Virusurile fac parte din ordinul Virales si constituie o categorie speciala de agenti infectiosi, cu dimensiuni foarte mici (10-300 pm), care spre deosebire de bacterii contin in compozitia lor un singur acid nucleic: ARN (ribovirusuri) sau ADN (dezoxiribovirusuri).

Datorita dimensiunilor extrem de mici, virusurile trec prin filtrele bacteriologice, sunt „filtrabile” si spre deosebire de bacterii sunt rezistente la antibiotice. Initial, virusologia era numita « inframicrobiologie ».

Fiind complet lipsite de echipament enzimatic virusurile sunt dependente din punct de vedere metabolic de celulele pe care le paraziteaza ; de aceea ele sunt strict parazite intracelulare la organismele gazda iar in laborator pot fi cultivate numai pe culturi de celule (tesut normal sau tumoral), apoi pe oul de gaina embrionat sau prin inoculare la animale sensibile.

Virionul, virusul infectios matur denumit si „unitate infectioasa” este constituit din:

- genomul viral (nucleoid) reprezentat numai de ARN sau ADN, care contine informatia genetica ;

- capsida de natura proteica monostratificata formata din numeroase unitati structurale identice, reprezentate de molecule proteice numite „capsomere”, dispuse simetric; capsida mareste rezistenta virusului in mediul extern si prin receptorii pe care ii poseda se ataseaza de celula gazda pe care o paraziteaza.

In raport cu structura interna, fiecare categorie de virus prezinta forme morfologice caracteristice, de ex: forma cilindrica (virusul mozaicului tutunului), paralelipipedica (grupul variola vaccina), sferica (virusul gripal), sub forma de cireasa (bacteriofagul) etc.

Virusurile cu un nivel mai complex de organizare, prezinta la exteriorul capsidei un invelis numit peplos, care la randul sau este alcatuit din unitati structurale sferice, numite „peplomere”.

Peplosul, ca si capsida asigura fixarea virionului pe celulele parazitate si prin aceasta usureaza transmiterea infectiei la organismul gazda.

Virusurile nu se gasesc niciodata saprofite. Fiind obligatoriu parazite intracelular, ele determina diferite infectii la om si animale. Cele mai importante infectii virale la om sunt: variola, varicela, rujeola, gripa, hepatita epidemica, poliomelita, rabia etc.


Bibliografie:
1.BERGEY’S „Manual of Determinative bacteriology”7th Ed., London, Balliere , Tyndall , Cox LTD. , 1957

2.DUCA EUGENIA ; „Curs de microbilologie” , 1973, V.1. , pp.9-19 .

3.NITULESCU J. ; Curs omagial tinut in septembrie 1972 : „Cateva consideratii asupra evolutiei medicinei contemporane”, Rev.Med.Chir., Iasi , 1973 .

4.SENEZ J.C. : ”Microbiologie generale” . Ed.Doin , 1968 , pp.16-122 .

5.SIMON P. , MEUNIER R. : ” Microbiologie industrialle et genie biochimique „ . Ed. Masson , Paris , 1970 , pp. 21-43 .

6.ZARNEA G. : „ Microbiologie generala” . Ed. didactica si pedagogica , Bucuresti , 1970 , pp.1-46 ; 108-112 .

7. ORDEANU V. « Curs de microbiologie generala si farmaceutica » UMF, FF an II, 2009 (nepublicat)

CURS 2


2. Morfologie bacteriana

3. Fiziologie bacteriana
MORFOLOGIA SI STRUCTURA INTERNA A BACTERIEI (“anatomia”).

(ALBU ELENA-MIRELA, ALBU OANA-CRISTINA, AN II, GRUPA 1, 09.04.2009)



  1. MORFOLOGIE

Forma caracteristica a unei specii bacteriene este cel mai bine reprezentata de bacteriile tinere, rezultate dintr-o multiplicare, active in medii favorabile. Morfologia bacteriilor este in general un caracter stabil, care permite recunoasterea lor in cadrul cercetarilor de laborator.

Dupa forma celulei, bacteriile pot fi grupate in 5 mari categorii:



  • coci;

  • bacilli;

  • vibrioni;

  • spirili;

  • spirochete.

  1. Cocii au corpul sferic sau ovalar, diametrele celulei (longitudinal si transversal) fiind aproximativ egale.

Dintre acestia:

  • are corpul sferic sau aproape sferic (stafilococul)

  • are corpul usor ovalar (streptococul)

  • varf de lance sau flacara de lumanare (pneumococul)

  • aspect de boabe de cafea (meningococul)

  1. Bacilii prezinta corpul alungit, cilindric ca un bastonas;

  • unele bacterii au capetele rotunjite (enterobacteriile)

  • alte bacterii au capetele taiate drept (Bacillus anthracis)

  • alte bacterii au capetele maciucate (bacilul difteric)

  • alte bacterii au capetele ascutite (bacilul fusiform)

  • unele au corpul neregulat, granular (bacilul tuberculozei, bacilul difteric).

Cocobacilii sunt reprezentati de bacterii cu morfologie intermediara intre coci si bacilli; adesea se coloreaza bipolar, luand aspect de barcuta sau suveica (exemplu: cocobacilul pestei, tularemiei).

  1. Vibrionii fac trecerea intre bacili si formele spiralate; sunt bacili incurbati sub forma de virgula (ex. Vibrionul holeric).

  2. Spirilii sunt bacterii filamentoase, lungi, mobile datorita cililor, cu spire largi, neregulate.

5. Spirochetele sunt bacterii subtiri, flexuoase, foarte mobile, datorita fibrilelor contractile. Cuprind 3 genuri patogene pentru om:

  • Borrelia, cu spire largi rigide neregulate, ex.: Borrelia vincenti;

  • Treponema, Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului poseda 10 – 14 spire regulate si capetele ascutite;

  • Leptospira, prezinta morfologie asemanatoare Tr. palladium, cu deosebirea ca extremitatile bacteriei sunt intoarse sub forma de carlig.

Bacteriile pot fi asezate izolat sau daca dupa diviziune raman unite, ele prezinta o asezare caracteristica speciei, care usureaza recunoasterea lor in cadrul diagnosticului. Asezarea bacteriilor depinde de planurile dupa care se face diviziunea celulara, in cadrul fiecarei specii:

  1. La coci se observa urmatoarele tipuri caracteristice de asezare a bacteriilor:

  1. stafilococii se aseaza de obicei in gramezi neregulate care au fost comparate cu ciorchinele de strugure (staphylos = strugure), datorita planurilor de diviziune neregulate;

  2. streptococii se dispun in lanturi, deoarece planurile de diviziune sunt paralele;

  3. pneumococii se aseaza in diplo (cate doi) prinzandu-se prin fetele bombate la fel ca si meningococul sau gonococul care se privesc prin fetele plane sau concave (au un singur plan de diviziune)

  4. tetrada se caracterizeaza prin aceea ca bacteriile sunt dispuse in tetrade (cate 4 elemente, datorita celor doua planuri de diviziune perpendiculare)

  5. sarcina prezinta o dispozitie cubica (8 elemente cu 3 planuri de diviziune orientate in unghi drept).

  1. La bacili numai unele specii au asezare caracteristica, de exemplu:

  • bacilul Friedlander se grupeaza de obicei in perechi, elementele fiind asezate cap la cap (diplobacili);

  • bacilul antraxului se aseaza in lanturi (streptobacili)

  • bacilul difteric, mai ales in culturi se aseaza sub forma de litere chinezesti sau aspect de litere mari de tipar, X, Y, Z;

  • bacilul tuberculozei se dispune adesea caracteristic in produse patologice: cate doua elemente unite prin una din extremitati: V, Y;

  • bacilul pseudodifteric, are in cultura asezarea caracteristica in palisade (mai multe elemente dispuse paralel).

Celelalte bacterii nu au o dispozitie caracteristica.

Aspectul morfologic al bacteriilor poate sa sufere o serie de modificari odata cu imbatranirea culturii, folosirea de medii neadecvate sau adaos de factori nocivi. In aceste conditii pot sa apara forme bacteriene degenerate, aberante, cu morfologie mult modificata, numite ,, forme de involutie”. Acest lucru poate fi evitat utilizand medii si conditii adecvate de cultivare pentru fiecare specie in parte, iar examinarea microscopica sa fie facuta pe preparate si culturi proaspete. In cazul culturilor, bacteriile vor fi examinate dupa 24 de ore de termostatare pentru majoritatea bacteriilor si dupa doua trei saptamani pentru bacilul Koch.



  1. Yüklə 1,11 Mb.

    Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin