Ciclul cardiac. Zgomotele cardiace. Ciclul cardiac



Yüklə 189,06 Kb.
Pdf görüntüsü
tarix07.04.2017
ölçüsü189,06 Kb.
#13540



CICLUL CARDIAC. ZGOMOTELE CARDIACE. 

 

X1. CICLUL CARDIAC  

 

Definiţie.

 Ciclul cardiac (CC) 

reprezintă succesiunea modificărilor de volum şi presiune din 

cavităţile cordului şi repetarea lor în timpul activităţii cardiace



Principii generale:  

 

activitatea ele



ctrică a inimii precede activitatea mecanică

 a acesteia;  

 

contracţia inimii drepte 



o precede cu 0,02 sec. pe cea a 

inimii stângi;

 



 



circulaţia sângelui prin cavităţile cordului se face în sens unic

: de la atrii la ventriculi 

şi  de  la  ventriculi  la  vasele  mar

i

,  fiind  determinată



  de  gradientul  presional 

ş

i  de 



valve;  

 



deschiderea  valvelor  inimii  se  face  în  sensul  circulaţiei  sângelui  prin  cavităţile 

co

rdului, iar închiderea valvelor



 

se face în sens invers circulaţiei; 

 



 



valvele inimii 

drepte (tricuspidă şi pulmonară) se deschid înainte şi se închid după 

cele stângi (mitrală şi aortă);

 



 

datorită  importanţei  anatomice  şi  fiziologice  a  miocardului  ventricular,  contracţia 



cardiacă  (sistola)  se  raportează  la sistola ventriculară,  iar  celelalte faze  sunt 

descrise în funcţie de diastola ventriculară.

 

Fazele ciclului cardiac. CC 

cuprinde două faze 

mari: 



 



sistola 

care  reprezintă

 

contracţia  cordului,  cu  o  durată  de 



aproximativ  0,3  sec. 

În 


acestă fază, ventriculii pompează sânge

le 


în marea şi mica circulaţie



 

diastola sau relaxarea cordului cu o durat

ă

 de aproximativ 0,5 sec.



, în timpul căreia

 

ventriculii se umplu cu sânge



le venit din atrii. 

 



 

atunci când cei doi termeni sunt folosiţ

i f

ă

r



ă

 referire la anumite cavit

ăţ



înseamnă



 c

ă

 



ne referim la contracţia ş

i relaxarea ventriculilor;  

 



atriile parcurg 

ş

i ele acelea



ş

i faze de contrac

ţ

ie 


şi relaxare: contracţ

ia 


atrial

ă

  (sistola  atrial



ă)  are  loc  spre  sfârş

itul  diastolei  ventriculare,  iar 

diastola atrial

ă

 



se produce în timp ce ventriculii se contractă



 

d

e obicei, în scop didactic, faze



le  CC  sunt  reprezentate  grafic pentru 

inima sângă

 - atriul 

şi ventriculul stâng, deoarece aici se înregistrează

 

cele  mai  mari  presiuni.  Dar 



şi  inima  dreaptă

  parcurge  acele

ş

i  faze, 



însă

 

la presiuni mult mai mici, de maximum 25 mmHg în timpul sistolei 



ventriculare. 

 

Pentru o mai bună înţelegere, f



azele ciclului cardiac sunt exemplificate 

grafic în figur

X1. 


în care sunt redate modificările de presiune şi de volum de la nivelul ventriculului stâng, 

aortei şi atriilor, simultan cu o înregistrare ECG şi o

  fono

cardiogramă.  Deşi 



din  punct  de 

vedere 


grafic, reprezentarea este pentru inima stângă, în comentariu vom utiliza informaţii 

pentru ambele cavităţi, pentru a avea o imagine globală a evenimentelor care se produc în 

timpul  unui  ciclu  cardiac. 

În  figura 

X2

.  su


nt  redate  fazele  CC,  în  relaţie  cu  dinamica 

vasculară

.  

I. 

Sistola ventriculară

 cuprinde 

două

 etape 


1.  Sistola  izovolumetric

ă

 

sau contracţia izovolumetrică

 



 

izometrică –

  CIV,  cu  o 

durată de 

0,05 sec..  


  CIV e



ste perioada de creştere a presiunii intraventricul

are, care d

urează de 

la 


închiderea  valvelor  atrio

-ventriculare  (M

î

T

î



), 

până  la  deschiderea 

sigmoidelor aortei şi pulmonare

i (P


d

A

d



);  

  o



dată  cu  î

nchiderea  valvelor  atrio-ventriculare,  ventriculii  devin  cavit

ăţi

 

închis



e,

 

p



eretele  acestora  se  mulează

  pe  coloan

a  de  sânge,  iar 

tensiunea 

parietală

 

începe să



 creasc

ă

.  



2.  Faza de expulzie 

sau de ejecţie

 

a sângelui

 

  c



ând presiunea din VS depăşeşte

  presiunea  din  aort

ă

,  adica  80  mmHg,  iar 



cea  din  VD  depăşeş

te  presiunea  din  artera  pulmonar

ă

,  adic


ă

  8  mmHg, 

valvele  sigmoide  se  deschid 

ş



începe  următoarea  fază

,  de  contrac

ţ

ie 


ventricular

ă

  izotonic



ă  sau  heterometrică

  (cu  scurtarea  fibrelor  musculare) 

sau de ejectie

Aceasta faz

ă

 cuprinde, 



la rândul ei: 

 

o



  ejec

ţ

ia rapid

ă

 (0,09 sec.).  

 

începe odată cu deschiderea valvelor semiluna



re pulmonare 

ş



aortice.  Din  acest  moment,  VS  comunic

ă

 larg  cu aorta, iar  VD 



cu  artera  pulmonar

ă

 



formând

,  fiecare,  o  cavitate  cu 

două

 

compartimente, în care presiunile evoluează



 concordant;  

 



î

n  timpul  acestei  faze:  se  ating  valorile  maxime  ale  presiunii  -  

120 mmHg pen

tru VS şi 25 mmHg pentru VD şi circa 70% din 

volumul 

de sânge din ventriculi este expulzat cu viteză

 

mare în 


aortă ş

i artera pulmonar

ă



o



  ejec

ţ

ia lent

ă

 (0,13 sec.).

 

 



 

este  cuprinsă  între  vâ

rful  presiunii  ventriculare 

ş



î

nchiderea 

valvelor sigmoide; 

  presiunile  din  ventriculi  scad,  datorit



ă  î

ncetinirii  contrac

ţ

iei,  a 


golirii ventriculilor 

şi acumulă

rii s

ângelui î



n vasele mari. 

II. 

Diastola ventriculară

 

cuprinde următoarele etape:



 

1. 


protodiastola fiziologică

 (0,04 sec.)  

  corespunde  perioadei  de 



la  sfârşitul  ejecţiei  lente

în  care  se  egalizează 



presiunile ventricul-

aortă


 

(respectiv pulmonară)

, pentru un timp foarte scurt 

ş



sângele este împins în vase

, datorit

ă

 

inerţiei;



 

 



după 

acest  moment, 

presiunea  fiind  mai  mare  în  vasele  mari  decât  în 

ventriculi, se 

închid pasiv sigmoidele;

 

2. 



relaxarea  izovolumetrică

 



  RIV  (0,08 

sec.)  durează  de  la  închiderea  valvelor 

sigmoide (aortă şi pulmonară) până la deschiderea valvelor atrioventriculare;

 



 

presiunea din VS scade rapid, ajungând aproape de 0 mmHg, fiind mai mică 

de

cât cea din atriul stâng, iar volumul de sânge din VS rămâne constant.



 

3. 


umplerea rapidă ventriculară

 (0,11 sec.); 

  presiunea din ventriculi 



fiind apropiată de 

0 mmHg, iar cea din atrii fiind mai 

mare cu câţiva  mmHg,  înseamnă

  c


ă

 

sângele trece rapid



,  datorit

ă

  diferen



ţ

ei 


de presiune, din 

atrii î


n ventriculi. 

  ca  urmare  a  acestei  umpleri  ventriculare,  volumul  de  s



â

nge  din  ventriculi 

cre

ş

te cu cca. 70%. 



4. 

umplerea lentă

 (0,19 sec. 

 0,27 sec.)  



 

este  perioada  în  care



atât  atri

ile 

cât  şi  ventriculii  sunt  în  diastolă, 



motiv 

pentru care vorbim despre 

diastola generală

 sau diastesis



 



presiunea din ventriculii este încă uşor inferioară faţă de cea din atrii, ceea 

ce face ca 

sângele

 

să cont



inue 

să 


tre

acă


 

î

n ventriculi; 



 

aportul acestei faze la umplerea ventriculară este de c



ca. 10%. 

5. 


sistola  atrială 

(0,11 


  0,15 


sec.)  survine  la  sfârşitul  perioadei  de  umplere  lentă, 

după  care

datorită  diferenţelor  presionale  (presiunea  mai  mare  în  ventricul



i  prin 

umplerea lor

, decât în atrii) se închid valvele atrio

-

ventriculare şi se reiau aceleaşi 



faze ale ciclului cardiac. 

Diastola atrială

 



 

durează cca. 

0,7 sec.  

 



atriile  se  umplu  cu  sânge  în  timpul  contracţiei  ventriculare,  deoarece  în  timpul 

acestei faze, fibrele ventriculare se scurteaz

ă

, iar plan



ş

eul atrio-ventricular este tras 

c

ă

tre ventriculi. Prin urmare, atriile devin cavit



ăţ

i mai mari, cu o presiune mai mic

ă



inferioară  celei  din  marile  vene,  care  facilitează  aspirarea  sângelui  şi  umplera 



atriilor.  

 



pe  curba  de  presiune  atrială  se  observă  o  undă  negativă,  care  coboară  sub  0 

mmHg.  


R

elaţia durata CC –

 

frecvenţă cardiacă



  l

a o frecvenţă cardiacă de 75

 b/min. durata ciclului cardiac este de aproximativ 0,8 

secunde;  

  p


rima fază din ciclul cardiac care se modifică în funcţie de frecvenţa cardiacă este 

umplerea lentă, apoi umplerea rapidă



  c



ele mai stabile perioade sunt sistola izovolumetrică şi relaxarea izovolumetrică. 

 

 



 

 

Figura  X.1.  Reprezentarea  grafică a  modificărilor  de  presiune  şi  de  volum  din  ventriculul 



stâng, aortă şi atrii corelate cu fazele ciclului cardiac, cu un traseu ECG ş

i cu un traseu de 

fonocardiogramă.

 

 



 

 

 



 

 



Figura 

X2

. F



azele CC, în relaţ

ie cu dinamica va

lvulară. Legendă: V –

 ventriculi; A 

 atrii; 


V.S. 

 valve sigmoide; av 



 valve atrio-ventriculare. 

 

X2. ZGOMOTELE CARDIACE 

Zgomotele  cardiace  sunt  vibraţii  audibile  de

terminate  de  activitatea  inimii 

în  timpul  unui 

ciclu cardiac. 

Ca orice vibraţie sonoră, zgomotele cardiace se caracterizează şi ele prin



 



tonalitate 

sau frecvenţă

exprimată în număr de cicli pe secundă 



sau Hz; 

 



intensitate, 

exprimată în dyne/cm

2

 sau decibeli; 



 

durată



măsurată în secunde;

 



 



timbru, 

în funcţie de numărul de armonice ce însoţesc sunetul fundamental.

 

Zgomotele  produse  de  activitatea  inimii  pot  fi 



cuprinse  între  20

 



  500  Hz  (banda 

ascultatorie a lui  Luissada), iar  zgomotele  cardiace  normale  se  situeaz



ă

 

între 20 –

 200 

Hz 

ş

i 40 decibeli.  

Analizatorul  auditiv  percepe  zgomote  între  16–

20.000  Hz.  Zgomotele  cardiace  de 

frecvenţă joasă nu pot fi astfel percepute de ureche, eventual le putem simţi la palparea 

torac

elui, datorită intensităţii lor



 sau le pu

tem înregistra pe fonocardiogramă. 

 

Geneza zgomotelor cardiace. 

La generarea 

zgomotelor cardiace participă o serie de elemente:

 



 

valvulare. 

Dinamica  valvulară  participă  în  cea  mai  mare  parte  la  generarea  unui 

zgomot cardiac. 

Î

nchiderea valvelor se realizeaz



ă în sens invers circulaţiei sângelui 

şi  generează  zgomote  mult  mai  intense  decât  deschider

ea  lor,  care  se  face 

în 


sensul circulaţiei sângelui;

 



 

musculare: contrac

ţ

ia musculaturii ventriculare; 



 

vasculare

: vibraţia pereţilor vasculari ai aortei şi pulmonare

în timpul ejecţiei rapide;



 

 



hemodinamice:  ciocnirea  a  dou

ă

 



mase  de  sânge  cu  acceleraţ

ii  diferite  creeaz

ă

 

turbulen



ţă

 

ş



i faciliteaz

ă

 apari



ţ

ia zgomotelor. 



Clasificarea zgomotelor cardiace 

Cei mai mulţi autori

 

împart zgomotele cardiace în:



 

 



zgomote sistolice: zgomotele 

I şi II. 

 



 



zgomote diastolice: zgomotele 

III şi IV.

 

Zgomotul I este un zgomot de t



onalitate joasă, grav, mai lung

, care 


marchează începutul 

sistolei  ventriculare,  iar  zgomotul  II  este  mai  subţire,  de  tonalitate  mai  înaltă,  mai  scurt, 

marcând  sfârşitul  sistolei  şi  încep

utul  diastolei  ventriculare.  De  cele  mai  multe  ori,  cele 



două zgomote sunt reproduse prin verbalizare ca “lub 





dub”

 

(figura 



X3

). 



Zgomotul I  

 



este  un  zgomot  de  tonalitate  joas

ă

,  grav,  mai  lung 



decât  zgomotul  II, 

care 


marchează începutu

l sistolei ventriculare; 

 

apare la maximum 0,04 sec. de la debutul undei Q de pe ECG, suprapunându



-se 

ca durată 

peste o parte din complexul QRS; 

 



pe o durat

ă

 



de cca. 0.05 sec. se suprapune cu faza de CIV, restul generându

-se la 


începutul fazei de ejecţ

ie rapid


ă



 

durează 0,08 –

 0,12 sec.; 

 



frecvenţa de 80 Hz;

 



 

este alcătuit dintr

-

un presegment, segment principal şi postsegment.



 

o

  segmentul principal al zgomotului I 



este generat, în proporţie de 70

-80% de 


dinamica valvelor atrio-

ventriculare de la începutul sistole

i ventriculare, faza 

de  CIV: 

mitrală  închidere,  tricuspidă  închidere,  pulmonară  şi  aortă 

deschidere: 



Mî Tî Pd Ad. 

 

  c



ea  mai  importantă  componentă  valvulară  din  acest  segment  es

te 


componenta mitrală închidere;

 



 

acest  segment  mai  este  generat,  în  proporţie  mică  şi

 

de  contrac



ţ

ia 


musculaturii ventriculare. 

o

  p



ostsegmentul  zgomotului  I  este  generat  de  distensia  şi  vibraţia  pereţilor 

aortei 


şi pulmonare

i, 


în ejecţia rapidă.

 

Zgomotul  II   

 

marcheaz



ă

 

sfârş



itul sistolei 

ventriculare şi începutul diastolei;

 



 



apare la 0,02

0,04 sec. de la unda T de pe ECG; 



 

durează 0,06



-0,10 sec.; 

 



frecvenţa de

 100


120 Hz; 


 

e



ste alcătuit din presegment, segment principal şi postsegment.

 

o



  s

egmentul principal este generat de componentele valvulare, aortă şi pulmonară 

închidere, (Aî Pî) din care componenta Aî este mai importantă –

 

dând 80% din 



valoarea sonoră a zgomotului. Între aceste două componente este un decalaj de 

0,02 sec.. 

o

  postsegmentul  se  aude  rar 



şi  este  generat  de  tricuspidă  şi  mitrală  deschidere

 

(Td, Md). 



o

 

între  segmentul  principal  şi  postsegmentul  zgomotului  II  se  află  perioada  de  



relaxarea  izovolumetrică.  La  copii

,  acest  zgomot  e  mai  intens 

în

  focarul 



pulmonarei, iar la vârstnici în

 focarul aortei.  

 

Între zgomotul I ş



i II este pauza mic

ă

 



 sau sistola ventricular

ă

, iar 


între zgomotu

l II 


ş

i urm


ă

torul zgomot I 

 pauza mare sau diastola



 

Zgomotul III  

 



e

ste  un  zgomot  produs  în  diastola  ventriculară,  faza  de  umplere  rapidă

,  fiind 

generat de 

relaxarea musculară şi componenta hemică

;  


 

apare la 0,13 sec. 



după zgomotul II;

 



 

dur


ată de

 0,04 


0,06 sec.; 

 

frecvenţa de 25–



50 Hz; 

 



se aude sau se înregistrează

 la copii, tineri cu perete 

toracic subţire sau

 la gravide, 

spre sfârşitul sarcinii;

 


 



p

este vârsta de 40 de ani, apariţia lui are semnificaţie patologică

.  A

pariţia 


acestui 

zgomot 


va adăuga încă un

 

zgomot în ritmul sonor normal al inimii, dând impresia de 



“galop” (galop ventricular). 

 

Zgomotul IV  

 

se  produce  la  finalul  umplerii  ventricular



e,  când  atriile  sunt în  sistolă,  dar 

nu  este 

generat de contracţia atrială, care este prea slabă pentru a genera

 un zgomot; 

 



este generat de componenta hemic

ă

, prin ciocnirea dintre o mas



ă

 

de sânge aflată



 

în miş


care 

şi sângele aflat în repaus în ventricul



 



apare la 0,02

0,04 



sec. după 

debutul undei P de pe ECG; 

 

frecvenţă



 

joasă


 

de 20 Hz, intensitate slabă;

 



 



este considerat fiziologic numai la tineri, 

până la 20 ani.

 

 

 



 

Figura  X3.  Zgomotele  cardiace  şi  relaţia  lor  cu  electrocardiograma.  Legendă:  M  –

  valva 

mitrală:  T  –

 

valva  tricuspidă;  P  –



 

valva  pulmonară;  A  –

 

valva  aortică; 



  unda  R  din 



complexul QRS. 

 

X3. METODE DE 



ASCULTAŢIE A ZGOMOTELOR CARDIACE

 



directă –

 

punând urechea pe torace



 

 



indirectă –

 cu stetoscopul 



Stetoscopul.  

Este  un  instrument  care 

preia  şi  amplifică  sunetele  produse  de  diverse  organe  (inimă, 

plămâni, 

vase

, inima fătului în uterul matern



). 

 



clasic,  un  stetoscop  este 

alcătuit  dintr

-

un  clopot  şi  o



 

diafragmă  (membrană 

sensibilă)

 

care, împreună



, forme

ază piesa de ascultaţie;

 



 



s

unetele  produse  de  diverse  organe  produc  vibraţii  ale  diafra

gmei,  care  sunt 

transmise printr-

un tub către urechile celui care ascultă;

 



 

piesa de asculta

ţ

ie se continu



ă

 cu un tub de cauciuc care, d

upă un traiect mai lung 

sau  mai 

scurt  se  împarte  în  două  şi  se  continuă  cu  două  braţe  metalice,  care  se 

termină cu piesele auriculare, câte una

 pentru fiecare ureche.  

 



Clopotul şi

 diafragma au ro

luri diferite în

 transmiterea sunetelor, astfel: 



o

  clopotul  este  folosit  apl



icâ

nd  o  presiune  mic

ă

 

de  ap



ă

sare  pentru  a  asculta  sunetele  cu 

frecven

ţ

a joas



ă;

 

o



  diafragma  este  folosit

ă

 



aplicâ

nd  presiune 

crescută

 de ap


ă

sare  pentru  a asculta  sunetele 

cu frecvenţă

 

î



nalt

ă

.  



o

 

există diafragme r



eglabile care alterneaz

ă î


ntre 

modurile  de  operare  - 

clopot  ş

i  diafragm

ă

 

printr-o  simpl



ă

  modificare  de  presiune  asupra 

piesei de ascultaţ

ie.  


  se aplic

ă presiune mică

 pentru a asculta 

sunetele cu frecven

ţe joase;

 



  se aplic



ă

 presiune mare pentru a asculta sunetele cu frecven

ţ



înalte.



 

 



 

Lungimea  tubulaturii  stetoscopului  trebuie  s

ă  fie

:  suficient  de  scurt



ă

 

pentru a transmite bine frecven



ţele înalte, dar şi suficient de 

lung


ă

 pentru 


a  oferi  o  pozi

ţ

ie  asculatatorie  comod



ă,  atâ

t  examinatorului  c

â

t  si 


pacientului.  Î

n  general,  aceast

ă

  caracteristic



ă

  a  stetoscopului  trebuie  s

ă

 

aib



ă

 

în  vedere  înalţ



im

ea  examinatorului,  lungimea  braţului  acestuia

precum 


şi gradul să

u de mobilizare. 

 

Calitatea  pieselor  auriculare:  acestea  trebuie  s



ă

  nu  provoace 

suferinţă

 

examinatorului, 



î

n  acela


ş

i  timp  s

ă

  fie  fixe  pe  orificiul  extern  auditiv.  De 



evitat piesele auriculare care p

ă

trund prea ad



ânc î

n canalul auditiv! 

 

Arii de ascultaţie a zgomotelor cardiace

 

Zgomotele  cardiace  se  ascultă  în  aria  precordială  cu  ajutorul  unui  stetoscop  plasat  în 

anumite puncte numite 

focare de ascultaţie sau arii de ascultaţie.

 

Tradiţional 



se descriu 

patru focare de ascultaţie

 (figura 

X5



corespunzătoare celor patru 

orificii valvulare. În principiu

în aceste focare ar trebui să se audă 



cu intensitate 

maximă


 

sau  exclusiv,  diferitele  fenomene  acustice  care 

iau  naştere  la  orificiul  valvular 

corespunzător.

 

Zgomotele se propagă de la orificiile valvulare în



 

sensul de curgere al sângelui.

  

Focarele sau ariile de ascultaţie



 clasice sunt: 

 



Focarul  mitral 

 



localizat  în  spaţiul 

intercostal  stâng,  la  întâ



lnirea  cu  linia 

medioclavicular

ă

.  


 

Focarul tricuspidian - 

spaţi

ul 4 intercostal, parasternal dreapta sau mediosternal, 



la baza apendicelui xifoid 

 



Focarul aortic - 

spaţiul 


2 parasternal drept 

 



Focarul pulmonar - 

spaţ


iul 2 

parasternal stâ

ng  



 



Focarul Erb - 

î

n spa



ţ

iile 3


4 intercostal, 

parasternal stâ

nga 


 

pentru valva mitrală



 

 

În  focarele  de  la  vârful  inimii,  mitral  ş



i  tricuspidian  se  aude  mai  bine 

zgomotul I, iar în cele de la baza inimii se au

de mai bine zgomotul II. 

 

 



Figura 

X4.


 Stetoscopul 

Ascultaţia  corectă  a  cordului  nu  trebuie  să  se 

limiteze  doar  la  cele  patru,  cinci  focare  clasice, 

deoarece  există  zgomote  patologice,  ca  de 

exemplu  suflurile  care  pot iradia la  distanţă  mai 

mare  de  cord.  Din  acest  motiv,  este  i

ndicată 

lărgirea  ariei  de  ascultaţie  la  nivelul  axilei, 

arterelor  carotide

  (


î

ntre  marginea  anterioara  a 

muşchiului  sternocleidomastoidian  şi  cartilajul 

cricoid


),  pe  cele  două  margini  ale  sternului  sau 

interscapulovertebral. 

Se  recomandă  ca  ascultaţia  inimii  să  se  facă 

într


-

o  anumită  ordine,  existând  mai  multe 

recomandări  în  acest  sens,  cea  mai  cunoscută 

fiind 


“ secvenţa de ascultaţie Braunwald”

:  


  sp


aţiul 2 ic. d

rept 


 

carotida dreaptă



 

  carotida st



â

ng

ă



 

  sp



aţiul

 2 ic. st

â

ng 


  m


arginea stâ

ng

ă



 /dreapt

ă

 a sternului 



  apendice xifoid 

  apex 


  linia axilar

ă

 st


â

ng

ă



 

Fonocardiograma 

 

Î

nregistrarea  zgomotelor  cardiace  se  face  prin  fonocardiografie,  iar  graficul  ob



ţinut  se 

numeşte fonocardiogramă.

  

Acestă  metodă  clasică  aprofundează  ascultaţia  inimii  şi  permite  evidenţierea  unor 



fenomene sonore care pot să scape urechii examinatorului. Actualmente este considerată 

o  metodă  depăşită,  zgomotele  cardiace  fiind  explorate  în  timpul  efectuării  unei 

echocardiografii.  

Modificări ale zgomotelor cardiace. 

 

Zgomotele cardiace pot fi accentuate (se aud mai intense), diminuate (se aud mai slab) 



sau  dedublate. 

În plus, datorită unor boli se pot produce zgomote care se adaugă celor 

normale (supraadăugate), astfel de zgomote fiind clicurile şi suflurile.

 



 

Accentuarea  

o

 



fiziologică

:  apare  la  tinerii 

cu perete  toracic subţ

ire, 


î

n  tahicardia  din  efortul 

fizic sau 

în 


st

ări emoţ


ionale;  

o

  patologic



ă: î

hipertensiunea arterială şi hipertensiunea pulmonară



 



Diminuarea  

o

  fiziologic



ă

: la obezi, 

în somn, la bă

tr

â



ni, 

datorită 

emfizemului pulmonar; 

o

  patologic



ă

:  hipotensiune,  insuficien

ţă

  cardiac



ă,  colecţii  pleurale  ş

pericardice. 



 

Dedublă



ri: 

o

  fiziologice - dedublarea zgomotului II. Atunci cand decalajul dintre 



î

nchiderea 

aortei  si  pulmonarei  este  de 

n



ă

  la  0,02  sec,  se  aude  un  singur  zgomot. 

nd  acest  decalaj  este  mai  mare  de  0,02  sec.  se  aud  distinct: 



î

nchiderea 

aortei ş

î



nchiderea pulmonarei.  

 



acest

ă dedublare apare în inspir ş

i dispare 

î

n expir 



şi se datorează

 

cre



şterii afluxului venos î

n timpul inspirului.  

Figura 

X5.


  Focarele  sau  ariile  de 

asculta


ţ

ie ale inimii: A.A. 

 aria aortic



ă

A.P. 



  aria  pulmonarei;  A.T. 

  aria 


tricuspidei;  A.M. 

  aria  mitral



ă

  (dup


ă

 

Ganong, 2006) 



 

 



din  acest  motiv,  timpul  de  ejectie  al  VD  cre

şte,  mă


rind  intervalul 

dintre Aî si Pî.

 

o

  patologice - 



dedublă

rile zgomotelor I, II se percep at

â



î



n inspir c

â



ş

î



n expir, 

chiar dac

ă î

n inspir dedublarea este mai accentuat



ă.

 



 

Fenomene sonore supraadaugate - clicuri si sufluri. 

o

  Clicurile sunt fenomene sonore cu durata sub 0,04 sec.  



Se percep ca ş

i componente dis

tincte ale zgomotelor I sau II ş

i se produc la 

deschiderea unor valve sclerozate, de exem

plu deschiderea valvei mitrale în 

stenoza mitrală sau a valvei aortice î

n stenoza aortic

ă



o



  Suflurile sunt fenomene sonore cu durata de peste 0,12 sec. (figura 

X6

.) 



Ele  apar  apar  datorit

ă

  modific



ă

rii 


regimului de curgere în cavităţ

ile  cardiace 

sau în vasele emergente

 

(curgere turbulentă)



  la 



copii  şi  tineri  se  pot  î

nt

â



lni  curgeri  turbulente  la  nivelul  aortei 

ascendente  în

 

perioada  ejectiei  rapide,  câ



nd  se  produc  suflurile 

sistolice  funcţ

ionale.  Acestea  se  aud  inconstant,  sunt  variabile  cu 

poziţia şi cu mişcările respiratorii. Mai apar în efort, în sarcină sau în 

hipertiroidism. 

  suflurile  patologie 



apar  cel  mai  frecvent  î

n  bolile  valvelor 

atrioventriculare  sau  sigmoidiene,  care  pot  fi  de  tip  stenoz

ă  sau 

insuficienţă

 valvular

ă

.  

  pentru localizarea precisa 



a suflurilor î

n sistol


ă sau

 diastol


ă, clinicienii 

au împărţit cele două faze ale ciclului cardiac în trei

 p

ă

r



ţ

i egale  

  sistola  clinic



ă

  (pauza  mic

ă)  între  zgomotul  I  si  II:  cuprinde 

proto, mezo 

şi telesistola;

 



  diastola clinic

ă (pauza mare) î

ntre zgomotele II si III:  cuprinde 

proto, mezo si telediastola. 

 

Figura 


X.6

. Reprezentarea 

schematică 

a suflurilor din 

valvulopatii (dup

ă

 Netter, 



1969). 

10 

 

Studiu individual 

 

1. 



Utilizând  un  dicţionar  medical  sau  alte  materiale  de  documentare  explicaţi 

înţelesul  următorilor  termeni:

 

izometric,  izovolumetric,  heterometric,  ejecţie, 



expulzie,  insuficienţă  valvulară,  stenoză  valvulară,  insuficienţă

  mitral


ă

,  stenoz

ă

 

mitral



ă

,  in


suficienţă 

aortic


ă,  stenoză

  aortic


ă

,  infuficient

ă

  tricuspidian



ă

,  stenoz

ă

 

tricuspidian



ă

, diastola general

ă

 a inimii. 



2. 

După modelul oferit de figura 

X1

., desenaţi şi explicaţi modificările de presiune 



şi volum de la nivelul inimii drepte (VD, arteră pulmonară, atriu drept) în timpul 

ciclului cardiac. 

3. 

Numiţi modificările care apar pe o electrocardiogramă într



-

o stenoză mitrală.

 

 

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR



 

 

1. 



În tabelul de mai jos notaţ

i durata fiec

ărei 

componente a ciclului cardiac 



şi precizaţi 

faza major

ă

 din care acestea fac parte. Indi



caţi prin I sau D

 

care valve sunt închise 



sau deschise. 

Faza 

Contracţia 

izometrică

 

Expulzie 

rapidă

 

Expulzie 

lentă

 

Protodiastola 

fiziologică

 

Relaxarea 

izometrica 

Umplerea 

rapida 

Umplerea 

lenta 

Sistola 

atriala 

Durata 

 

 



 

 

 



 

 

 



Valvele 

AV 

 

 



 

 

 



 

 

 



Valvele 

sigmoide 

 

 



 

 

 



 

 

 



Faza  

 

 



................................................................................................................................................ 

2. 


Precizaţi ce fază a ciclului cardiac se desfăşoară între momentele valvulare

 

Mî 



Ad 

şi identificaţi cavitatea

………………………………………………………………………………………………..............



 

3. 


Precizaţi ce fază a ciclului cardiac se desfăşoară între momentele valvulare

 



Td 

şi 


identificaţi cavitatea

................................................................................................................................................ 



4. 

Precizaţi ce fază a ciclului cardiac se desfăşoară între momentele valvulare

 

AdAî şi 


PdPî şi identificaţi cavităţile

………………………………………………………………………………………………..............



 

5.  Preciza

ţ

i care 


sunt factorii care generează zgomotul I.

 

.............................................................................................................................................. 



6. 

Precizaţi care sunt factorii care generează zgomotul II.

 

………………………………………………………………………………………………..............



 

7.  Preciza

ţ

i care sunt factorii care genereaz



ă

 zgomot


ele III şi 

IV. 


 

………………………………………………………………………………………………..............

 

8. 


Precizaţi care sunt focarele în care zgomotul I se aude cel mai bine. Dar zgomotul II 



 



................................................................................................................................................ 

Yüklə 189,06 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin