Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

Fig.nr.10.5: Strategia gestionării eficiente a situaţiilor

În fig.nr.10.5 este prezentată strategia cea mai performantă, respectiv cea recurentă (care integrează rezultatele procesului de învăţare din experienţele trăite).

În cazul invers, respectiv în cel în care construirea reuşitei se face doar pe baze teoretice, întâlnim o strategie lineară (nonrecurentă), dovedit a fi deficitară, deoarece nu ia în considerare rezultatele şi/sau învăţămintele experienţelor trăite (fig.nr.10.6):




Fig.nr.10.6: Strategia gestionării deficitare (ineficiente) a situaţiilor

Din considerentele expuse se poate concluziona faptul că strategia gestionării eficiente (stăpânirii) a situaţiilor se bazează pe trei elemente fundamentale, şi anume:

a) a învăţa din eşecuri. În acest context, să ne reamintim că „… este cu mult mai uşor să trecem printr-un succes, decât printr-un eşec”³⁹. Şi, de asemenea, să ţinem cont de ceea ce afirmau, cu mult timp în urmă, unele personalităţi: „Nu există eşecuri, ci numai lecţii” (Nietzsche); „Noroc că mai există şi eşecuri, pentru că numai astfel putem progresa” (Frederic cel Mare); „Eroarea nu este gravă, în condiţiile în care ea este irepetabilă” (Alexandru cel Mare); etc.

Pentru a putea exploata, la maximum, erorile generate de propriile eşecuri, un adevărat învingător va trebui să apeleze la diferite tehnici personale ca, spre exemplu:

• 
  analiza clară şi detaliată a dimensiunilor eşecului;
  
• 
  relevarea cauzelor reale ale eşecului:
  

• 
  cauze intenţionale (subiectul îşi controlează acţiunea);
  
• 
  cauze neintenţionale (subiectul nu îşi controlează acţiunea);
  
• 
  cauze stabile (cunoscute şi precizate);
  
• 
  cauze instabile (fluctuante);
  
• 
  cauze interne (legate de propria persoană);
  
• 
  cauze externe (legate de mediul ambiant psihosocioeconomic şi sau de cel politic);
  

• 
  identificarea precisă a erorilor comise, reperând ceea ce trebuie schimbat, pentru a putea transforma eşecul în succes;
  
• 
  identificarea a ceea ce a funcţionat bine şi, deci, poate fi reutilizat într-o situaţie viitoare, în scopul de a garanta succesul.
  

A învăţa din propriile eşecuri (dar, eventual, şi din ale altora) poate fi rezumat într-o succintă şi percutantă afirmaţie: Să nu comitem, niciodată, aceeaşi eroare!…

b) a stăpâni consecinţele eşecului şi situaţiile-limită. Aceasta presupune a nu demobiliza niciodată şi, de asemenea, a avea convingerea că, întotdeauna, mai există cel puţin o şansă! Este, evident, o problemă de echilibru psihologic, pentru că a putea trece peste cele mai (uneori) „înfiorătoare” situaţii implică tărie de caracter, voinţă, încredere în propriile forţe, convingerea că vom fi capabili de reuşită. Sau, după cum formula Nietzsche, „...tot ce nu mă omoară mă face mai capabil, mai puternic…”;

c) a învăţa din succese. Cât de greu ne este, uneori, să învăţăm din propriile reuşite!… Şi, mai mult, de câte ori nu suntem tentaţi să ne „culcăm” pe „laurii victoriei” intrând, astfel, într-o stare de latenţă cel puţin primejdioasă, mai primejdioasă chiar decât eşecul?!… Practic, a învăţa din propriile succese (dar şi din cele ale altora) presupune parcurgerea aceloraşi etape (faze) ca şi în cazul învăţării din eşecuri, cu o serie de mici particularităţi:

• 
  analiza riguroasă a dimensiunilor succesului;
  
• 
  relevarea cauzelor stricte ce au generat succesul;
  
• 
  identificarea tuturor aspectelor favorabile, potenţial reutilizabile în situaţii ulterioare, în scopul realizării a noi succese;
  
• 
  identificarea, post factum, a tot ceea ce poate fi ameliorat şi amplificat din punct de vedere al eficacităţii succesului.
  

Practic, aflat în faţa unei situaţii, un învingător poate gândi (evident, exprimat într-o formă sintetică) în maniera următoare:

- dacă am înregistrat un eşec:

• 
  îmi identific erorile;
  
• 
  descopăr ce trebuie să fac pentru a-mi corecta propriile erori, astfel încât să nu le mai repet;
  

- dacă am înregistrat un succes:

• 
  identific ceea ce „merge”;
  
• 
  asimilez ceea ce am învăţat pentru a putea reproduce faptele favorabile, încercând să devin propriul meu model;
  
• 
  reţin faptul că a stăpâni situaţiile înseamnă a învăţa, după cum a învăţa înseamnă a şti să îţi îndrepţi propriile erori şi să reproduci succesul.