Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

a) reţeaua centralizată (fig.nr.8.2.a şi 8.2.b)

Această formă de organizare a comunicării se caracterizează prin existenţa inegalităţii schimburilor de informaţii. Cel care conduce şedinţa se află într-o relaţie mai intensă cu toţi membrii grupului, comunicarea fiind efectuată, centralizat, prin intermediul său. Este exemplul unei clase „tradiţionale”, în care toate informaţiile trec pe la profesor.

Avantajul acestei structuri (mai ales în situaţia prezentată în fig.nr.8.2.b), constă în faptul că ea este foarte eficace în cazul în care trebuie realizate obiective simple.

Dezavantajul principal este generat de faptul că în acest tip de structură persistă erorile de comprehensiune. Spre exemplu, în fig.nr.8.2a, dacă D nu a înţeles, nimeni în afara lui A nu îl va face să înţeleagă, deoarece schimburile se fac cu acesta.

A