Microsoft Word Apel de lansare doc

mai târziu pentru educaţie specială, infracţiuni, asistenţă socială şi 

alte costuri asociate”. 

În România, în anul 2000, ca urmare a primelor preocupări faţă de te-

rapia surdităţii prin implantare cohleară, a apărut programul naţional al 

Ministerului Sănătăţii prin care se puteau achiziţiona implanturile 

cohleare necesare şi se deconta manopera de specialitate. Abia în ul-

timii 2 ani programul a luat o amploare semnificativă, asigurându-se 

necesităţile majorităţii copiilor născuţi surzi. 

Din păcate, faza chirurgicală (în ciuda complexităţii şi a costului ridicat, de circa 21.000 EUR, a 

dispozitivului bionic implantat) nu rezolvă problema, pentru simplul motiv că etapa chirurgicală 

nu face altceva decât să restaureze auzul, nu şi înţelegerea. Prin analogie, un român îl poate auzi 

perfect pe un vietnamez vorbind, dar nu va fi capabil să înţeleagă mare lucru. Perioada optimă de 

implantare (care creează premisele unei recuperări totale şi rapide a persoanei născute surde) este 

cuprinsă între vârstele de 1–3 ani. Chiar şi în aceste cazuri este necesară o reabilitare de mini-

mum 3 ani până când pacientul implantat va atinge nivelul dezvoltării intelectualităţii şi comuni-

cării verbale al persoanelor cu auz normal de aceeaşi vârstă. Această perioadă se poate prelungi 

cu alţi 3–5 ani da-

că implantarea se 

face la vârste mai 

mari sau dacă pa-

cientul prezintă  şi 

alte afecţiuni aso-

ciate surdităţii. În 

lipsa acestei im-

portante activităţi 

de reabilitare, in-

vestiţia uriaşă, din 

fonduri publice, pentru implementarea etapei chirurgicale, este complet inutilă, şansele de reabi-

litare prin modele naturale (adică de la sine) fiind extrem de scăzute. 

---

 

Programul Ministerului Sănătăţii Publice referitor la terapia surdităţii prin implant cohlear nu 

acoperă componenta de reabilitare, cea mai laborioasă şi cea mai cronofagă componentă a terapi-

ei surdităţii. Regre-

tabil este şi faptul că 

problema nu este 

nici măcar cunoscută 

la nivelul Ministeru-

lui Educaţiei, Cerce-

tării  şi Tineretului şi 

nici la nivelul Minis-

terului Muncii, Fa-

miliei şi Egalităţii de 

Şanse. Mai mult, cu excepţia câtorva voluntari entuziaşti, nu există nici specialişti capabili a se 

ocupa de reabilitarea corectă a copiilor implantaţi cohlear. Ca atare, obiectivul mai sus menţionat 

(Florida Starting Points, 1997) nu poate fi atins, iar sumele cheltuite de către Ministerul Sănătăţii 

Publice nu vor substitui cheltuielile sociale ulterioare ale persoanelor născute surde, ci se vor 

adăuga la acestea.  

Prin urmare, acest proiect vine să acopere insuficienţa majoră a specialiştilor din domeniu, pro-

punând crearea celulelor de intervenţie necesare prin formarea profesională a specialiştilor, prin 

elaborarea unei metodologii standardizate de lucru şi acreditarea acesteia, prin specificarea clară 

a interdependenţelor dintre domeniile implicate (inclusiv cu cel medical) şi prezentarea unei so-

luţii viabile, validată experimental, Guvernului României spre instituţionalizare  şi extindere în 

teritoriu.