Fs reputation ron

Hoon împotriva Regatului Unit

 

13 noiembrie 2014 (decizie privind admisibilitatea) 

Această cauză privea anchetarea de către autoritățile parlamentare a reclamantului, fost 

ministru  din  guvern,  după  ce  acesta  a  fost  implicat  într-o  operațiune  sub  acoperire  de 

„prindere  în  flagrant”  realizată  de  un  jurnalist  care  poza  în  potențial  om  de  afaceri.  În 

cursul flagrantului, reclamantul a fost înregistrat declarând că era dispus să se folosească 

de cunoștințele și contactele obținute în timpul mandatului său de ministru și de consilier 

special al Secretarului General al NATO în schimbul unei recompense financiare. Detalii au 

fost publicate ulterior de un ziar și difuzate într-un documentar televizat. În urma unei 

plângeri formale din partea unui membru al opoziției parlamentare, Comisarul parlamentar 

pentru standarde a emis un raport în care a constatat că reclamantul a încălcat codul de 

conduită al membrilor Parlamentului și a discreditat Parlamentul. Reclamantul s-a plâns, 

în  special,  despre  deciziile  larg  mediatizate  luate  de  comisar  împotriva  sa,  astfel  cum 

fuseseră ele aprobate de Comitetul pentru standarde și privilegii și de Camera Comunelor. 

Curtea a declarat cererea inadmisibilă. În ceea ce privește critica reclamantului în temeiul 

art. 8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenție, a fost convinsă că ingerința în 

viața  privată  a  reclamantului,  adică  prejudiciul  cauzat  reputației  sale  de  anchetă  și  de 

raport, au fost proporționale cu interesul publicului de a fi la curent cu această procedură 

și cu soluționarea acesteia. În special, Curtea a constatat, în speță, că nivelul redus de 

protecție juridică al dreptului la reputație  rezultat din norma imunității parlamentare în 

temeiul dreptului britanic este similar și reflectă normele general recunoscute din statele 

contractante, Consiliul Europei și Uniunea Europeană și nu poate fi privit, în principiu, ca 

o restricție disproporționată a dreptului la respectarea vieții private. În orice caz, faptele 

privind  ingerința  erau  deja  în  domeniul  public  ca  urmare  a  articolului  din  ziar  și  a 

programului televizat, iar reclamantul putea contesta susținerile de fapt prin introducerea 

unei  acțiuni  împotriva  ziarului  sau  companiei  de  televiziune.  Curtea  a  respins  totodată 

plângerea reclamantului în temeiul art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenție, 

---

Fișă tematică – Protecția reputației 

 

 

 

 

 

38 

constatând  că  dezbaterile  parlamentare  în  cauză  nu  atrăgeau  aplicarea  dreptului  la 

apărare, întrucât nu au determinat și nici nu au dat naștere unui litigiu în ceea ce privește 

drepturile civile ale reclamantului.