Keller împotriva Ungariei
4 aprilie 2006 (decizie privind admisibilitatea)
Această cauză privea condamnarea reclamantului, membru al Parlamentului, pentru că l-
a acuzat pe un ministru că își neglijează îndatoririle de loialitate față de tatăl său. În cursul
unei sesiuni parlamentare, în timp ce adresa întrebări prim-ministrului, reclamantul a
susținut că lipsa unei anchete privind o problemă de securitate națională, și anume
practicile grupurilor de extremă dreaptă, ar putea fi rezultatul faptului că tatăl ministrului
competent în materie era membrul unei mișcări de extremă dreapta care avea legătură cu
naziștii.
Curtea a declarat cererea inadmisibilă ca fiind în mod vădit nefondată, constatând că
ingerința în exercitarea de către reclamant a dreptului său la libertatea de exprimare putea
în mod rezonabil să fie considerată de autoritățile maghiare drept necesară într-o societate
democratică pentru protejarea reputației și a drepturilor altora. A reamintit, în special, că
protecția reputației altora prevăzută de art. 10 § 2 din Convenție se extinde și asupra
politicienilor, cu atât mai mult într-o situație în care un politician este criticat de un altul,
în special, în cazul în care critica este exprimată în arena privilegiată a Parlamentului. Cu
toate acestea, reclamantul nu s-a limitat la a-și ataca adversarul în Parlament. Identitatea
țintei reclamantului a devenit evidentă ulterior, odată cu explicațiile suplimentare date în
cadrul unei emisiuni televizate. Astfel de insinuări publice nu mai beneficiau de privilegiul
acordat dezbaterii parlamentare. În plus, reclamantul a fost acționat în justiție în fața
instanțelor civile (nu în fața instanțelor penale) și i s-a cerut să dea o rectificare în presă
și să plătească despăgubiri într-un cuantum mai mic de două ori decât salariul brut lunar
la care avea dreptul la momentul respectiv. Curtea nu a considerat aceste sancțiuni
excesive în circumstanțele cauzei.
A se vedea, de asemenea, recent:
Dostları ilə paylaş: |