În 2000, soțul reclamantei a depus o plângere la poliție susținând că aceasta l-a bătut și
i-a produs răni. Cazul a fost, cu toate acestea, închis ulterior pentru că soțul nu a fost de
acord cu declanșarea acțiunii penale împotriva acesteia. Reclamanta s-a plâns despre
decizia luată de poliție care preciza că, deși ancheta a arătat că a săvârșit o infracțiune,
urmărirea penală a încetat, întrucât partea vătămată nu a fost de acord să continue
procedura. Reclamanta nu a aflat despre această decizie decât după un an și jumătate,
atunci când o companie de asigurări de sănătate i-a menționat numele în cererea prin care
i se solicita să plătească cheltuielile pentru tratamentul medical al soțului, în urma rănilor
Fișă tematică – Protecția reputației
30
Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea vieții private) din
Convenție, constatând că autoritățile slovace nu au păstrat un echilibru just între drepturile
reclamantei în temeiul art. 8 și orice interese invocate de Guvern pentru a justifica
condițiile termenii deciziei poliției și dezvăluirea acesteia unei terțe părți. Curtea a
observat, în special, că decizia poliției fusese formulată ca o constatare de fapt, indicând
astfel faptul că poliția o considera pe reclamantă vinovată de săvârșirea infracțiunii în
cauză. Deși aceasta nu a fost niciodată acuzată de o infracțiune, reclamanta a fost totuși
consemnată drept autoarea unei infracțiuni posibil pentru o perioadă nedeterminată, ceea
ce a cauzat prejudicii reputației acesteia. În plus, Curtea nu ar putea decât să ia act de
lipsa unor garanții procedurale pe care reclamanta nu le-a avut la dispoziție pentru a obține
o retractare ulterioară sau o clarificare a deciziei în litigiu a poliției.
Dostları ilə paylaş: