5
OBSTETRICĂ ŞI GINECOLOGIE
UTILIZAREA MARCHERILOR BIOCHIMICI ÎN PROGNOZAREA
PREECLAMPSIEI RECURENTE: REVISTA LITERATURII
Olga Cerneţchi*, Stelian Hodorogea**, Oleg Potacevschi***
*Catedra Obstetrică şi Ginecologie FECMF USMF „Nicolae Testemiţanu”,
** Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu”,
***Centrul Perinatologic al Spitalului Clinic Municipal Nr1
Summary
Use of biochemical markers in prognosis of recurrent
preeclampsia: review of literature
This article presents literature review on the use of biometrical and biochemical markers
in the screening of preeclampsia in early stages of pregnancy. Many different potential markers
for prognosis of preeclampsia have been studied during last decade. Unfortunately, the predictive
value of these markers for prognosis of preeclampsia is low and these methods can not be
proposed as routine tests for everyday clinical practice. High quality, large scale multi-center
trials should be planned in order to assess the predictive value of different markers and finally
propose the best marker combination for a routine use in clinical settings.
Rezumat
Acest articol prezintă datele recente de literatură privind utilizarea marcherilor biofizici şi
biochimici din primul trimestru în prognozarea preeclampsiei. Deși există multipli marcheri care
ar putea fi folosiţi în diagnosticul şi prognozarea instalării preeclampsiei, datele existente sunt
inconsistente şi insuficiente pentru a recomanda utilizarea lor în practica clinică cotidiană.
Astfel, sunt necesare studii clinice suplimentare de înaltă calitate şi suficient de largi, pentru a
determina valoarea predictivă a diferitor marcheri a preeclampsiei înainte de a fi propuşi pentru
activitatea clinică de rutină.
Actualitatea
Preeclampsia, una din cele mai frecvente şi severe complicaţii ale sarcinii, continuă să
rămână o cauză majoră a mortalităţii materne şi perinatale. Până la momentul actual nu există
metode eficiente de tratament a acestei maladii şi unica opţiune de conduită este naşterea şi
eliminarea placentei atunci când există riscuri semnificative pentru viaţa mamei sau a fătului.
Din aceste considerente, una din rezervele promiţătoare de a micşora incidenţa şi consecinţele
preeclampsiei asupra mamei şi nou-născutului este implementarea în practica obstetricală a unor
strategii eficiente de identificare a femeilor cu risc, în special în termene precoce de gestaţie.
Identificarea precoce a sarcinii cu risc înalt de dezvoltare a preeclamsiei poate facilita elaborarea
unor noi strategii de supraveghere antenatală sau de profilaxie, prin aceasta ameliorând
pronosticul matern şi perinatal.
Este bine cunoscut faptul că, unul din factorii principali de risc a preeclampsiei este
existenţa acestei maladii în sarcina precedentă. Astfel, s-a determinat că, riscul de reapariţie a
maladiei (aşa numita preclampsie recurentă) este substanţial mărit şi variază de la 14% la femeile
care au avut preeclampsie în o sarcină până la 32% la femeile cu preeclampsie în două sarcini
consecutive. În anumite grupe de femei (cele cu trombofilii sau istoric de preeclampsie precoce,
6
apărută în trimestrul II de sarcină), riscul preeclampsiei recurente poate ajunge până la 65%. [3,
5, 15, 16]
In ultimele decenii, în scopul prognozării riscului de dezvoltare a preeclampsiei au fost
propuşi un şir întreg de marcheri biofizici şi biochimici. [12, 14, 25, 38, 47, 57] Aceşti marcheri
au fost aleşi luând în consideraţie procesele patofiziologice care sunt asociate cu preeclampsia,
aşa ca disfuncţia placentară şi endotelială, activarea coagulării şi răspunsul inflamator sistemic,
procese care se dezvoltă mult mai devreme decât manifestările clinice ale acestei maladii.
Obiectivele
Scopul acestui reviu este de a prezenta datele recente de literatură privind eficacitatea
marcherilor biochimici şi a velocimetriei Doppler a arterei uterine din primul trimestru în
prognozare preeclampsiei.
Material și metode
Utilizând o serie de cuvinte cheie (biochemical markers, prognosis, preeclampsia,
recurrent preeclampsia, Doppler velocimetry ș.a.), am cercetat bazele electronice de date
(Medline, Elsevir) pentru a găsi publicaţiile consacrate evaluării eficacităţii marcherilor
biochimici şi a velocităţii Doppler în prognozarea preeclampsiei.
Rezultate
Marcherii biofizici: Ulrasonografia Doppler este o metodă frecvent utilizată pentru
evaluarea circulaţiei sanguine în artera uterină în timpul sarcinii.[8] Dereglarea velocităţii
Doppler în artera uterină (indicele pulsatil mărit) în primul şi al doilea trimestru al sarcinii au
fost propuse ca teste screening pentru prognozarea preeclampsiei, cât şi altor complicaţii ale
procesului de gestaţie.[9, 11, 27, 28, 56] Eficacitatea ultrasonografiei Doppler în determinarea
riscului preeclampsiei a fost testată atât separat, cât şi în combinaţie cu un şir de marcheri
biochimici.[11, 28, 57]
S-a determinat că, în sarcinile asociate cu valori patologice a velocităţii Doppler în
arterele uterine în trimestrul doi de gestaţie riscul de dezvoltare a preeclampsiei este de 6 ori mai
mare comparative cu populaţia generală. Totuşi, conform mai multor autori [11, 27, 38],
sensibilitatea velocităţii Doppler în prezicerea preeclampsiei este relativ mică, variind între 20 și
60%, cu o valoare predictivă pozitivă de 6-40%. Chien şi coaut. au evaluat 27 de studii clinice
consacrate acestei probleme și au ajuns la concluzia că ultrasonografia Doppler separat are o
valoare limitată ca test de screening al preeclampsiei.[11] În rezultat, mai mulţi autori au sugerat
de a combina velocimetria Doppler cu marcherii biochimici obţinuţi în trimestrul întâi sau doi al
sarcinii pentru a îmbunătăţi precizia prognozării preeclampsiei. [13, 19, 25, 29, 38, 41, 47]
Factori angiogeni: Un şir întreg de publicaţii au sugerat că în preeclampsie se produce
un dezechilibru substanţial în nivelul plasmatic al mai multor factori angiogeni circulanţi.[23, 24,
32, 36, 39, 54] Astfel, s-a confirmat că atât înainte, cât ţi după dezvoltarea preeclampsiei are loc
o diminuare substanţială a conţinutului plasmatic a factorului de creştere placentar (placental
growth factor (PlGF)) în paralel cu mărirea nivelului endoglobinei și a tirozin kinazei (sFLt)-
1.[50, 51] Mai mult ca atât, s-a constatat că magnitudinea dezechilibrului dintre nivelurile
plasmatice ale sFLt-1 şi PlGF (sFLt-1:PlGF ratio) corelează cu formele severe şi precoce ale
preeclampsiei.
Un reviu sistematic a 10 studii clinice ce au analizat sFLt-1 şi 14 studii clinice consacrate
evaluării PlGF în prognozarea preeclampsiei, a arătat că mărirea în trimestrul III al sarcinii a
nivelului sFLt-1 şi diminuarea conţinutului PlGF sunt asociate cu preeclampsia, în special cu
formele severe ale acestei maladii.[56] Totuşi, se face concluzia că dovezile existente sunt
insuficiente pentru a recomanda aceste teste pentru screening-ul preeclampsiei din cauza
7
heterogenităţii aceste studii (privind termenul de gestaţie, metodele de laborator utilizate,
populaţia inclusă şi modul de prezentare a rezultatelor), cât şi a faptului că modificarea nivelului
acestor marcheri biochimici se produce la termene tardive ale sarcinii.
ADAM12 (disintegrina and metalloproteasa 12) este o proteină membranară din familia
ADAM, un grup de proteine implicate în procesul de interacţiune intercelulară în fertilizare,
proliferare a muşchilor şi neurogeneză. [55] O alterare pronunţată a concentraţiei plasmatice a
ADAM12 a fost determinată în mai multe complicaţii ale procesului de gestaţie.[10, 30, 45]
Câteva studii au demonstrat că nivelul plasmatic al ADAM12 este scăzut semnificativ în
sarcinile cu feţi cu trisomie 21 şi trisomie 18.[20, 46] De asemenea, a fost arătat că concentraţia
ADAM12 scade şi la femeile cu alte aneuploidii şi în sarcinile complicate cu feţi cu masă mică la
naştere.[22, 45]
Prima asociere a nivelului plasmatic al ADAM12 cu preeclampsia a fost demonstrată de
Laigaard și coaut. în un studiu în care au fost incluse 160 de femei cu preeclampsie și 324 de
gravide sănătoase ce au servit ca grup de control.[21] Concentraţia plasmatică aADAM12 în
primul trimestru a fost semnificativ mai mică la femeile care ulterior au dezvoltat preeclampsie.
Aceste rezultate au fost confirmate de Spencer şi coaut. în 2008.[44] Alte studii, însă, nu au
reușit să confirme aceste date promiţătoare, ajungând la concluzia că determinarea nivelului
ADAM12 nu este eficientă în prezicerea preeclampsiei, a masei mici la naştere ori a naşterii
premature. [38, 57]
Pentraxina 3 (PTX3, tumor necrosis factor stimulated gene – 14) aparţine grupei de
proteine în care este inclusă şi bine cunoscuta proteina C-reactivă (PCR). [1, 31] Ca şi PCR,
PTC3 este produsă în cantităţi mari de diferite ţesuturi ale corpului ca răspuns la stimulii pro-
inflamatori. În timpul sarcinii, PTX3 este secretată de epiteliul amniotic, mezoderma corionică,
vilozităţile terminale ale trofoblastului și stroma perivasculară a placentei. Cetin și coaut. și
Rovere-Querini şi coaut. au demonstrat că nivelul PTX3 creşte semnificativ la femeile la care
sarcina se complică cu preeclampsie și retenţie de creştere intrauterină a fătului (RCIUF).[6, 35]
Până la momentul actual nu au fost efectuate studii privind valoarea diagnostică a combinaţiei
PTX3 cu alţi marcheri biochimici sau biofizici. [38]
Endoglina (Eng) este un co-receptor implicat în tranformarea factorului de creştere
(TGF)-β1 şi TGF-β3 care este prezent în cantităţi mari pe membranele celulare ale endoteliului
vascular şi al sinciţiotrofoblastului, fiind implicată în angiogeneză și reglarea tonusului vascular.
[53] O formă circulantă a endoglobinei (sEng), care constă din partea extracelulară a moleculei,
a fost identificată atât în sarcina normală, cât şi la femeile cu preeclampsie.[33, 52] Nivelul Eng
solubile este substanţial mai înalt la femeile preeclamptice comparativ cu cele din sarcina
normală, şi concentraţia acestui marcher creşte proporţional cu severitatea maladiei, fiind cea
mai înaltă în preeclampsia complicată cu sindromul HELLP.[49, 52] Mai mult ca atât, un studiu
pilot a sugerat că sEng poate fi utilă în diferenţierea preeclampsiei de alte stări hipertensive
asociate sarcinii, aşa ca hipertensiunea gestaţională sau cronică. [58] Ceia ce este mai important,
mărirea semnificativă a nivelului plasmatic al sEng se produce cu 9-11 săptămâni înainte de
apariţia simptomelor clinice a preeclampsiei și este mai pronunţată în preeclampsia complicată
cu RCIUF.[18] Totuşi, mai mulţi autori consideră că sunt necesare mai multe studii largi pentru a
determina nivelurile discriminante ale sEng în diagnosticul preeclampsiei, înainte de a
recomanda utilizarea acestui marcher în practica clinică cotidiană. [33, 46, 59].
Există multiple cercetări a eficacităţii altor marcheri biochimici în prognozarea
preeclampsiei, cele mai multe fiind concentrate asupra evaluării Inhibinei A, Activinei A, și P-
Selectinei.[2, 12, 14, 19, 48, 57] Datele existente, însă, sunt insuficiente sau inconcludente
8
pentru a recomanda aceste metode ca teste de rutină de screening a preeclampsiei sau a altor
complicaţii a sarcinii.
Doi dintre marcherii care, în viitorul apropiat, ar putea fi introduşi în practica clinică
pentru a pronostica dezvoltarea atât a preeclampsiei, cât şi a altor complicaţii ale procesului de
gestaţie, sunt proteina placentară 13 (PP-13) şi proteina plasmatică asociată sarcinii A (PAPP-A).
Proteina placentară 13 (PP-13, galectin-13) pentru prima dată a fost izolată în 1983 by
Bohn și coaut. PP-13 este o proteină relativ mică, alcătuită din doar 139 de aminoacizi.[4]
Nivelul plasmatic al PP-13 creşte încet pe parcursul sarcinii fiziologice. Niveluri foarte scăzute
ale PP-13 au fost determinate în primul trimestru în serul femeilor gravide la care sarcina ulterior
s-a complicat cu RCIUF şi preeclampsie.[12, 14, 34, 37] Totodată, valori înalte ale concentraţiei
PP-13 s-au depistat în al doilea şi al treilea trimestru al sarcinii la femeile cu preeclampsie, RCIU
şi naştere prematură.[7] Un alt studiu a ajuns la concluzia că nivelul plasmatic al PP-13 din
primul trimestru poate servi ca un marcher sensibil şi potrivit pentru diagnosticul preeclampsiei
precoce, instalate în sarcina prematură, dar nu este util pentru screening-ul preeclampsiei tardive,
din sarcina matură.[17] Determinarea concomitentă a nivelului PP-13 în primul trimestru şi a
indicelui pulsatil (PI) în artera uterină, a permis de a mări substanţial valoarea predictivă de
diagnostic a preeclampsiei.[13, 14, 25] Folosind această combinaţie de teste, Spencer K. și coaut.
(2007) a ajuns la o rată de detectare a preeclampsiei de 90% la un nivel de 6% de valori fals
pozitive.[41] Tot odată, trebuie de menţionat că, combinaţia PP-3 cu PI în artera uterină îşi
pierde valoarea pronostică atunci când măsurările sunt efectuate în trimestrul doi al sarcinii, la
termene de 22-24 săptămâni de gestaţie. Actualmente, setul diagnostic comercial pentru
determinarea PP-13 în primul trimestru pentru screening-ul preeclampsiei este produs de
Diagnostic Technologies, Haifa, Israel. Acest test a fosr deja aprobat în Uniunea Europeană şi va
fi aprobat în viitorul apropiat in SUA.
Proteina plasmatică asociată sarcinii - A (PAPP-A (pregnancy-associated plasma
protein A, pappalysin 1, insulin-like growth factor binding protein-4 protease, EC 3.4.24.79) este
o glicoproteină produsă de placentă, care se determină în sângele femeii gravide de la debutul
sarcinii cu creşterea concentraţiei odată cu avansarea termenului de gestaţie. PAPP-A
funcţionează ca o proteină reglatorie în sistemul de factori de creştere insulin-like, care are o
importanţă majoră în procesul de formare a placentei şi de creştere a fătului. Actualmente, există
multiple dovezi că nivelurile scăzute ale PAPP-A in primul trimestru al sarcinii sunt asociate cu
un şir întreg de complicaţii ale procesului de gestaţie aşa ca naşterea prematura, RCIUF,
preeclampsie și sarcina oprită in evoluţie.[12, 14, 42, 43]
Ca şi în cazul PP-13, valoarea predictivă a PAPP-A creşte substanţial dacă ea este
utilizată în combinaţie cu alţi marcheri biochimici sau cu velocimetria Doppler a arterei uterine
din primul sau al doilea trimestru al sarcinii. Vasta majoritate a studiilor efectuate s-au focusat
asupra determinării eficacităţii indicelui pulsatil în trimestrul doi al sarcinii în combinaţie cu
diferiţi marcheri biochimici.[13, 26, 47, 48] Un reviu sistematic recent (Giguère Y. și coaut.,
2011) a determinat, că în lipsa factorilor de risc, combinaţiile care includ PP-13. PAPP-A,
ADAM12, activina A ori inhibina A determinate în primul trimestru şi indicele pulsatil în artera
uterină din al doilea trimestru au o sensibilitate între 60-80% şi specificitate mai mare de 80% în
prognozarea preeclampsiei.[13]
Mult mai eficientă ar fi posibilitatea aprecierii riscului înalt de dezvoltarea a
preeclampsiei nu în trimestrul doi, dar în primul. [19, 29] Aceasta pentru a avea timp suficient de
a administra tratament profilactic (mini-doze de aspirină sau supliment de calciu) sau de a
implementa alte măsuri potenţial efective de prevenire a preeclampsiei. Din aceste considerente,
în scopul determinării riscului de dezvoltare a preeclampsiei, inclusiv a celei recurente, pare
9
promiţătoare evaluarea combinată a PAPP-A și a indicelui pulsatil în artera uterină in primul
trimestru al sarcinii. Una din cauze este că PAPP-A e pe largă utilizată in calitate de marcher
serologic al aberaţiilor cromozomiale în practica clinică. PAPP-A este o parte componentă a
screening-ul de rutina a sindromului Down intre 11 si 13/6 săptămâni de gestaţie, implementat în
programul de asistenţă antenatală in multe ţari industrial dezvoltate (SUA, Germania, Marea
Britanie). La momentul actual, însă, sunt necesare studii prospective largi, care ar aprecia
eficacitatea diagnostică a determinării combinaţiei PAPP-A şi a indicelui pulsatil în artera
uterină în primul trimestru al sarcinii în prognozarea preeclampsiei.
Discuţii şi concluzii
La momentul actual sunt descrişi şi pe larg studiaţi un şir întreg de marcheri biofizici şi
biochimici asociaţi cu dezvoltarea preeclamsiei. Datele existente privind eficacitatea acestor
metode în prezicerea preeclamspiei sunt contradictorii şi inconsistente şi, de aceia, nici una din
metodele descrise mai sus nu este recomandată pentru implementarea în practica clinică
cotidiană. Tot odată, pare promiţătoare utilizarea combinată a velocimetriei Doppler cu marcherii
biochimici pentru a mări precizia prognozării dezvoltării preeclampsiei atât în populaţia
generală, cât şi, în special, la femeile din grupele de risc. Datele preliminare a mai multor studii
recente au confirmat această presupunere, arătând ca combinarea testelor de diagnostic măreşte
substanţial valoarea predictivă.
Majoritatea cercetărilor au fost consacrate evaluării eficacităţii testelor efectuate în
trimestrul doi al sarcinii. Mult mai eficientă din punct de vedere practic ar fi fost posibilitatea
determinării riscului înalt de dezvoltarea a preeclampsiei in primul trimestru de gestaţie, pentru a
avea suficient timp de a implementa măsuri de profilaxie şi tratament. Cele mai cu perspectivă
metode, la momentul actual, se consideră determinarea concomitentă a indicelui pulsatil în
arterele uterine şi a PP-13 sau PAPP-A în trimestrul întâi al sarcinii. Sunt, însă, necesare studii
clinice suplimentare de înaltă calitate şi suficient de largi, pentru a determina valoarea predictivă
a acestor teste în trimestrul I al sarcinii şi, pentru a evalua oportunitatea implementării lor în
practica clinică cotidiană.
Bibliografie
1.
Alles VV, Bottazzi B, Peri G, Golay J, Introna M, Mantovani A. Inducible expression of
PTX3, a new member of the pentraxin family, in human mononuclear phagocytes. Blood.
1994;84:3483–3493.
2.
Aquilina J, Thompson O, Thilaganathan B, Harrington K. Improved early prediction of
preeclampsia by combining second-trimester maternal serum inhibin-A and uterine artery
Doppler. Ultrasound Obstet Gynecol 2001;17:477–84.
3.
Barton JR, Sibai BM. Prediction and prevention of recurrent preeclampsia. Obstet Gynecol.
2008 Aug;112(2 Pt 1):359-72.
4.
Bohn H, Kraus W, Winckler W. Purification and characterization of two new soluble
placental tissue proteins (PP13 and PP17) Oncodev Biol Med. 1983;4:343–350.
5.
Brown MA, Mackenzie C, Dunsmuir W, Roberts L, Ikin K, Matthews J, Mangos G, Davis G.
Can we predict recurrence of pre-eclampsia or gestational hypertension? BJOG. 2007
Aug;114(8):984-93.
6.
Cetin I, Cozzi V, Pasqualini F, Nebuloni M, Garlanda C, Vago L, Pardi G, Mantovani A.
Elevated maternal levels of the long pentraxin 3 (PTX3) in preeclampsia and intrauterine
growth restriction. Am J Obstet Gynecol. 2006;194:1347–1353.
7.
Chafetz I, Kuhnreich I, Sammer M, Tal Y, Gibor Y, Meiri H, et al. First-trimester placental
protein 13 screening for preeclampsia and intrauterine growth restriction. Am J Obstet
Gynecol 2007;197:35.e1–7.
10
8.
Chien PF, Arnott N, Gordon A, Owen P, Khan KS. How useful is uterine artery Doppler flow
velocimetry in the prediction of preeclampsia, intrauterine growth retardation and prenatal
death? An overview. BJOG 2000;107:196–208.
9.
Cnossen JS, Morris RK, ter Riet G, Mol BW, van der Post JA, Coomarasamy A, et al. Use of
uterine artery Doppler ultrasonography to predict pre-eclampsia and intrauterine growth
restriction: a systematic review and bivariable meta-analysis. CMAJ. 2008 Mar
11;178(6):701-11.
10.
Cowans NJ, Spencer K. First-trimester ADAM12 and PAPP-A as markers for intrauterine
fetal growth restriction through their roles in the insulin-like growth factor system. Prenat
Diagn. 2007;27:264–271.
11.
Chien PF, Arnott N, Gordon A, Owen P, Khan KS. How useful is uterine artery Doppler
flow velocimetry in the prediction of pre-eclampsia, intrauterine growth retardation and
perinatal death? An overview. BJOG. 2000 Feb;107(2):196-208.
12.
Gagnon A, Wilson RD, Audibert F, Allen VM, Blight C, Brock JA, Désilets VA, et al.n
Obstetrical complications associated with abnormal maternal serum markers analytes. J
Obstet Gynaecol Can. 2008 Oct;30(10):918-49.
13.
Giguère Y, Charland M, Bujold E, Bernard N, Grenier S, Rousseau F, Lafond J, et al.
Combining biochemical and ultrasonographic markers in predicting preeclampsia: a
systematic review. Am J Obstet Gynecol. 2010 Oct;203(4):383; 1-8.
14.
Giguère Y, Charland M, Bujold E, Bernard N, Grenier S, Rousseau F, et al. Combining
biochemical and ultrasonographic markers in predicting preeclampsia: a systematic review.
Ann Biol Clin (Paris). 2011 May-Jun;69(3):257-71.
15.
Hernández-Díaz S, Toh S, Cnattingius S. Risk of pre-eclampsia in first and subsequent
pregnancies: prospective cohort study. BMJ. 2009 Jun 18;338:b2255.
16.
Herraiz I, Arbués J, Camaño I, Gómez-Montes E, Grañeras A, Galindo A. Application of a
first-trimester prediction model for pre-eclampsia based on uterine arteries and maternal
history in high-risk pregnancies. Obstet Gynecol Surv. 2011 Apr;66(4):225-39.
17.
Huppertz B, Sammar M, Chefetz I, Neumaier-Wagner P, Bartz C, Meiri H. Longitudinal
determination of serum placental protein 13 during development of preeclampsia. Fetal
Diagn Ther. 2008;24:230–236.
18.
Jeyabalan A, McGonigal S, Gilmour C, Hubel CA, Rajakumar A. Circulating and placental
endoglobin concentrations in pregnancies complicated by intrauterine growth restriction and
preeclampsia. Placenta. 2008;29:555–563.
19.
Kuc S, Wortelboer EJ, van Rijn BB, Franx A, Visser GH, Schielen PC. Evaluation of 7
serum biomarkers and uterine artery Doppler ultrasound for first-trimester prediction of
preeclampsia: a systematic review. Ann Biol Clin (Paris). 2011 May-Jun;69(3):257-71.
20.
Laigaard J, Christiansen M, Frohlich C, Pedersen BN, Ottesen B, Wewer UM. The level of
ADAM12-S in maternal serum is an early first-trimester marker of fetal trisomy 18. Prenat
Diagn. 2005;25:45–46.
21.
Laigaard J, Sorensen T, Placing S, Holck P, Frohlich C, Wojdemann KR, Sundberg K,
Shalmi AC, Tabor A, Norgaard-Pedersen B, Ottesen B, Christiansen M, Wewer UM.
Reduction of the disintegrin and metalloprotease ADAM12 in preeclampsia. Obstet
Gynecol. 2005;106:144–149.
22.
Laigaard J, Spencer K, Christiansen M, Cowans NJ, Larsen SO, Pedersen BN, Wewer UM.
ADAM 12 as a first-trimester maternal serum marker in screening for Down syndrome.
Prenat Diagn. 2006;26:973–979.
23.
Levine RJ, Maynard SE, Qian C, Lim KH, England LJ, Yu KF, et al. Circulating angiogenic
factors and the risk of preeclampsia. N Engl J Med 2004;350:672–83.
11
24.
Moore Simas TA, Crawford SL, Solitro MJ, Frost SC, Meyer BA, Maynard SE. Angiogenic
factors for the prediction of preeclampsia in high-risk women. Am J Obstet Gynecol
2007;197:244.e1–8.
25.
Nicolaides KH, Bindra R, Turan OM, Chefetz I, Sammar M, Meiri H, Tal J, Cuckle HS. A
novel approach to first-trimester screening for early pre-eclampsia combining serum PP-13
and Doppler ultrasound. Ultrasound Obstet Gynecol. 2006;27:13–17.
26.
Odibo AO, Zhong Y, Goetzinger KR, Odibo L, Bick JL, Bower CR, Nelson DM. First-
trimester placental protein 13, PAPP-A, uterine artery Doppler and maternal characteristics
in the prediction of pre-eclampsia. Placenta. 2011 Aug;32(8):598-602.
27.
Papageorghiou AT, Leslie K. Uterine artery Doppler in the prediction of adverse pregnancy
outcome. Curr Opin Obstet Gynecol 2007;19:103–9.
28.
Pilalis A, Souka AP, Antsaklis P, Basayiannis K, Benardis P, Haidopoulos D, et al.
Screening for pre-eclampsia and small for gestational age fetuses at the 11–14 weeks scan
by uterine artery Dopplers. Acta Obstet Gynecol Scand 2007;86:530–4.
29.
Pilalis A, Souka AP, Antsaklis P, Daskalakis G, Papantoniou N, Mesogitis S, Antsaklis A.
Screening for pre-eclampsia and fetal growth restriction by uterine artery Doppler and
PAPP-A at 11-14 weeks' gestation. Ultrasound Obstet Gynecol. 2007 Feb;29(2):135-40.
30.
Poon LC, Chelemen T, Granvillano O, Pandeva I, Nicolaides KH. First-trimester maternal
serum a disintegrin and metalloprotease 12 (ADAM12) and adverse pregnancy outcome.
Obstet Gynecol. 2008;112:1082–1090.
31.
Popovici RM, Krause MS, Jauckus J, Germeyer A, Brum IS, Garlanda C, Strowitzki T, von
WM. The long pentraxin PTX3 in human endometrium: regulation by steroids and
trophoblast products. Endocrinology. 2008;149:1136–1143.
32.
Rana S, Karumanchi A, Levine RJ, Venkatesha S, Rauh-Hain JA, Tamez H, et al. Sequential
changes in antiangiogenic factors in early pregnancy and risk of developing preeclampsia.
Hypertension 2007;50:137–42.
33.
Robinson CJ, Johnson DD. Soluble endoglin as a second trimester marker for preeclampsia.
Am J Obstet Gynecol 2007;197:174.e1–5.
34.
Romero R, Kusanovic JP, Than NG, Erez O, Gotsch F, Espinoza J, Edwin S, Chefetz I,
Gomez R, Nien JK, Sammar M, Pineles B, Hassan SS, Meiri H, Tal Y, Kuhnreich I, Papp Z,
Cuckle HS. First-trimester maternal serum PP13 in the risk assessment for preeclampsia.
Am J Obstet Gynecol. 2008;199((2)):122.
35.
Rovere-Querini P, Antonacci S, Dell'Antonio G, Angeli A, Almirante G, Cin ED, Valsecchi
L, Lanzani C, Sabbadini MG, Doglioni C, Manfredi AA, Castiglioni MT. Plasma and tissue
expression of the long pentraxin 3 during normal pregnancy and preeclampsia. Obstet
Gynecol. 2006;108:148–155.
36.
Salahuddin S, Lee Y, Vadnais M, Sachs BP, Karumanchi SA, Lim KH. Diagnostic utility of
soluble fms-like tyrosine kinase 1 and soluble endoglin in hypertensive diseases of
pregnancy. Am J Obstet Gynecol. 2007;197:28–6.
37.
Sekizawa A, Purwosunu Y, Yoshimura S, Nakamura M, Shimizu H, Okai T, Rizzo N,
Farina A. PP13 mRNA expression in trophoblasts from preeclamptic placentas. Reprod Sci.
2009;16:408–413.
38.
Sibai B, Dekker G, Kupferminc M. Pre-eclampsia. Lancet 2005;365:785–99.
39.
Smith GC, Crossley JA, Aitken DA, Jenkins N, Lyall F, Cameron AD, et al. Circulating
angiogenic factors in early pregnancy and the risk of preeclampsia, intrauterine growth
restriction, spontaneous preterm birth, and stillbirth. Obstet Gynecol 2007;109:1316–24.
40.
Spencer K, Cowans NJ, Chefetz I, Tal J, Kuhnreich I, Meiri H. Second- trimester uterine
artery Doppler pulsatility index and maternal serum PP13 as markers of pre-eclampsia.
Prenat Diagn. 2007;27:258–263.
12
41.
Spencer K, Cowans NJ, Chefetz I, Tal J, Meiri H. First trimester maternal serum PP-13,
PAPP-A and second-trimester uterine artery Doppler pulsatility index as markers of
preeclampsia. Ultrasound Obstet Gynecol. 2007;29:128–134.
42.
Spencer K, Cowans NJ, Molina F, Kagan KO, Nicolaides KH. First trimester ultrasound and
biochemical markers of aneuploidy and the prediction of preterm or early preterm delivery.
Ultrasound Obstet Gynecol. 2008;31:147–152.
43.
Spencer K, Cowans NJ, Nicolaides KH. Low levels of maternal serum PAPP-A in the first
trimester and the risk of preeclampsia. Prenat Diagn. 2008;28:7–10.
44.
Spencer K, Cowans NJ, Stamatopoulou A. ADAM12s in maternal serum as a potential
marker of preeclampsia. Prenat Diagn. 2008;28:212–216.
45.
Spencer K, Cowans NJ, Stamatopoulou A. Maternal serum ADAM12s as a marker of rare
aneuploidies in the first or second trimester of pregnancy. Prenat Diagn. 2007;27:1233–
1237.
46.
Spencer K, Cowans NJ. ADAM12 as a marker of trisomy 18 in the first and second
trimester of pregnancy. J Matern Fetal Neonatal Med. 2007;20:645–650.
47.
Spencer K, Yu CK, Cowans NJ, Otigbah C, Nicolaides KH. Prediction of pregnancy
complications by first-trimester maternal serum PAPP-A and free beta-hCG and with
second-trimester uterine artery Doppler. Prenat Diagn. 2005 Oct;25(10):949-53.
48.
Spencer K, Yu CK, Savvidou M, Papageorghiou AT, Nicolaides KH. Prediction of pre-
eclampsia by uterine artery Doppler ultrasonography and maternal serum pregnancy-
associated plasma protein-A, free beta-human chorionic gonadotropin, activin A and inhibin
A at 22 + 0 to 24 + 6 weeks' gestation. Ultrasound Obstet Gynecol. 2006 Jun;27(6):658-63.
49.
Stepan H, Geipel A, Schwarz F, Kramer T, Wessel N, Faber R. Circulatory soluble endoglin
and its predictive value for preeclampsia in second-trimester pregnancies with abnormal
uterine perfusion. Am J Obstet Gynecol. 2008;198:175–176.
50.
Unal ER, Robinson CJ, Johnson DD, Chang EY. Second trimester angiogenic factors as
biomarkers for future-onset preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2007;197:211.e1–4.
51.
Vatten LJ, Eskild A, Nilsen TI, Jeansson S, Jenum PA, Staff AC. Changes in circulating
level of angiogenic factors from the first to second trimester as predictors of preeclampsia.
Am J Obstet Gynecol 2007;196:239.e1–6.
52.
Venkatesha S, Toporsian M, Lam C, Hanai J, Mammoto T, Kim YM, Bdolah Y, Lim KH,
Yuan HT, Libermann TA. Soluble endoglin contributes to the pathogenesis of preeclampsia.
Nat Med. 2006;12:642–64.
53.
Visegrady B, Than NG, Kilar F, Sumegi B, Than GN, Bohn H. Homology modelling and
molecular dynamics studies of human placental tissue protein 13 (galectin-13) Protein Eng.
2001;14:875–88.
54.
Widmer M, Villar J, Benigni A, Conde-Agudelo A, Karumanchi A, Lindheimer M.
Mapping the theories of preeclampsia and the role of angiogenic factors: A systemic review.
Obstet Gynecol 2007;109:168–80.
55.
Yang P, Baker KA, Hagg T. A disintegrin and metalloprotease 21 (ADAM21) is associated
with neuro genesis and axonal growth in developing and adult rodent CNS. J Comp Neurol.
2005;490:163–179.
56.
Yu CK, Papageorghiou AT, Boli A, Cacho AM, Nicholaides KH. Screening for
preeclampsia and fetal growth restriction in twin pregnancies at 23 weeks of gestation by
transvaginal uterine artery Doppler ultrasound. Ultrasound Obstet Gynecol 2002;20:535–40.
57.
Yves Giguère Charland, Emmanuel Bujold, Nathalie Bernard, Sonya Grenier, Francǫis
Rousseau, Julie Lafond, France Forest. Combining Biochemical and Ultrasonographic
Markers in Predicting Preeclampsia: A Systematic Review. Clinical Chemistry.
2010;56(3):361–374.
13
58.
Salahuddin S, Lee Y, Vadnais M, Sachs BP, Karumanchi SA, Lim KH. Diagnostic utility of
soluble fms-like tyrosine kinase 1 and soluble endoglin in hypertensive diseases of
pregnancy. Am J Obstet Gynecol. 2007;197:28–6
59.
Romero R, Nien JK, Espinoza J, Todem D, Fu W, Chung H, Kusanovic JP, Gotsch F, Erez
O, Mazaki-Tovi S, Gomez R, Edwin S, Chaiworapongsa T, Levine RJ, Karumanchi SA. A
longitudinal study of angiogenic (placental growth factor) and anti-angiogenic (soluble
endoglin and soluble vascular endothelial growth factor receptor-1) factors in normal
pregnancy and patients destined to develop preeclampsia and deliver a small for gestational
age neonate. J Matern Fetal Neonatal Med. 2008;21:9–23.
Dostları ilə paylaş: |