Suport de curs

Poziţia de lucru ortostatică
Chiar dacă este o poziţie obositoare şi considerată neergonomică, aceasta este adoptată în momentul lucrului la aparate. Ţinând seama că operaţiile acestea nu cer o perioadă prea mare de timp, alternarea poziţiei ortostatice cu cea şezândă ar putea fi considerată o măsură profilactică împotriva sedentarismului.

Plasarea aparatelor pe mese trebuie să se facă la o înălţime corespunzătoare, astfel încât zona maximă de lucru să se găsească la o distanţă de privire normală faţă de aparat, cu braţul uşor îndoit de cot, în poziţie ortostatică, funcţiile articulaţiei umărului fiind complet degajate. Ambele picioare sunt bine sprijinite de sol, astfel încât poziţia corpului să fie stabilă. Modelul sau proteza sunt susţinute cu o mână sau cu ambele, în funcţie de operaţia de executat (soclare, sablare, finisare, lustruire). Este necesar un bun sprijin al mâinii sau antebraţului pe aparat, iar priza modelului sau piesei protetice să fie perfect realizată pentru stabilitate şi pentru siguranţa execuţiei.

Exemple de operaţii realizate în poziţie ortostatică:

• 
  Prepararea şi turnarea gipsului;
  
• 
  Soclare;
  
• 
  Sablare;
  
• 
  Poziţia la motorul orizontal, pentru finisare, lustruire.
  

Miniaturizarea, design-ul modern şi computerizarea au făcut ca majoritatea acestor aparate să aibă dimensiuni reduse, iar lucrul cu acestea să se reducă doar la urmărirea funcţionării lor, ceea ce se poate realiza şi prin simpla deplasare cu ajutorul scaunului pe rotile. Semnale luminoase sau sonore anunţă terminarea operaţiei. Se evită astfel poziţia ortostatică, acomodările vizuale repetate, iar realizarea operaţiilor este mult facilitată.

DOTAREA LABORATORULUI DE TEHNICĂ DENTARĂ
Dotarea laboratorului de tehnică dentară se referă la un inventar strict de mobilier, echipament, instrumentar static şi dinamic, aparate şi materiale absolut obligatorii pentru desfăşurarea unei activităţi optime, în funcţie de specificul activităţii şi de puterea economică a laboratorului respectiv.

Această bază materială se poate diversifica şi moderniza cu scopul de a face mai uşoară munca tehnicianului dentar şi a creşte calitatea lucrărilor realizate. Totodată, firmele producătoare sunt preocupate ca echipamentul, mobilierul să prezinte un design, proporţii şi o cromatică care să se integreze în ansamblul laboratorului şi să contribuie la realizarea confortului tehnicianului dentar. Materialele din care sunt realizate aceste piese de mobiler moderne, care de obicei sunt modulare, trebuie să permită o curăţire şi dezinfecţie facilă prin metode uzuale:

• 
  Detergenţi;
  
• 
  Soluţii dezinfectante;
  
• 
  Ultrasunete;
  
• 
  Radiaţii ultraviolete.
  

LABORATORUL DE BAZĂ
Reprezintă locul în care tehnicianul dentar îşi petrece marea majoritate a timpului, fiind prevăzut cu:

• 
  Mese de lucru dotate corespunzător;
  
• 
  Dulapuri şi rafturi pentru materiale;
  
• 
  Instrumente;
  
• 
  Dispozitive.
  

MASA DE LUCRU A TEHNICIANULUI DENTAR
Aici se desfăşoară cea mai mare parte a activităţii tehnicianului dentar pe parcursul unei zile. Este proiectată după criterii ergonomice privind înălţimea, lăţimea, profunzimea, poziţia dulapului lateral, a sertarelor (în funcţie de criteriul antropometric). Astfel:

• 
  Înălţimea trebuie să fie de 72 – 75 cm, adaptată activităţii şezânde;
  
• 
  Spaţiu liber pentru picioare;
  
• 
  Poate prezenta un sprijin înclinat pentru picioare, care oferă o poziţie ergonomică;
  
• 
  Lăţime suficientă pentru amplasarea accesoriilor şi pentru asigurarea unui spaţiu de lucru neîngrădit;
  
• 
  Suprafaţă mată, cu un grad mic de reflexie.
  

Poate fi confecţionată din diferite materiale (lemn melaminat, material plastic) uşor de întreţinut, în culori pastelate, în armonie cu restul laboratorului şi cu o strălucire redusă. În zona de lucru se poate aplica o folie de cauciuc (sau alt material absorbant al zgomotului), cu rolul de a reduce zgomotul determinat de repunerea unui instrument static pe masa de lucru. La culori, se preferă tonurile neutre de gri sau maro, iar suprafaţa trebuie să fie rezistentă la acţiunea acizilor şi a agenţilor de curăţire.

Masa poate prezenta un sertar (corespunzător întregii suprafeţe de lucru) în care tehnicianul are la îndemână ceară, garnituri de dinţi, instrumentar static. Sub aceasta se mai pot afla încă 1-2 sertare similare, până la o înălţime care să nu jeneze genunchii tehnicianului.

Dacă masa prezintă suport pentru picioare, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• 
  Să fie reglabil pe înălţime;
  
• 
  Să aibă unghi de înclinare reglabil;
  
• 
  Să fie nealunecos;
  
• 
  Conductibilitate termică redusă.
  

Deasupra sertarelor, pe linia mediană, în prelungirea nivelului mesei, se găseşte extremitatea absorbantă a sistemului de aspiraţie individual, prevăzut cu un ecran transparent de protecţie susţinut de un suport pentru modelul de gips.