Contractul este un acord de voinţă între două sau mai multe persoane, stabilit în condiţii legale.
Acordul produce efecte juridice, constând în obligaţii şi drepturi contractuale ale părţilor semnatare.
Contractul este constituit dintr-o succesiune de clauze, într-o ordine asupra căreia părţile semnatare au convenit, de comun acord. Este preferabil ca această succesiune să urmărească derularea, în practică, a operaţiunilor comerciale.
Pentru ca un contract să fie valabil şi să producă efecte juridice (drepturi şi obligaţii) între părţi, el trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, şi anume:
să exprime capacitatea părţilor de a contracta;
să exprime consimţământul valabil al părţilor ce îşi asumă diverse obligaţii;
să aibă un obiect determinat;
să includă o cauză licită (o motivaţie, un interes şi/sau un drept pe care legea le recunoaşte în mod expres sau le tolerează.
Contractele stabilite prin liberul consimţământ al părţilor se pot clasifica în funcţie de:
formă: formale (cu conţinut standard) şi neformale (clauzele fiind, în acest caz stabilite, în mod convenţional, prin acordul părţilor, cu respectarea condiţiilor de validitate;
modul de exprimare a consimţământului:scrise (acordul este consemnat fie în mod expres, în scris, fie printr-un contract propriu-zis - ,,înscris unic” - , fie prin transmiterea de documente ) şi nescrise (încheiate verbal, telefonic, printr-o strângere de mână etc.);
modul de participare a contractanţilor la încheierea înţelegerii: convenţii în care părţile se află în contact nemijlocit şi convenţii în care acordul intervine prin corespondenţă;
obiectul contractului: varietatea convenţiilor este foarte mare, contractele putând fi de: închiriere; leasing; arendare; vânzare-cumpărare; împrumut; donaţie; gaj; ipotecă; prestări servicii; muncă; management; societate; etc.
Cea mai eficace modalitate de încheiere a unei convenţii este contractul sub formă de înscris unic, în prezenţa şi sub semnăturile ambelor părţi. În această formulă pot fi stabilite, fără nicio urmă de dubiu, toate obligaţiile şi drepturile contractuale, legate de cele mai mici detalii care pot avea semnificaţie în contextul înţelegerii intervenite.
Structura unui contract cuprinde:
identitatea părţilor contractante (numele societăţilor contractante, sediile şi alte elemente care să înlăture orice posibilitate de confuzie a acestora, numărul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului etc. Se consemnează, totodată, numele persoanelor care reprezintă respectivele societăţi şi calitatea lor de reprezentanţi legali sau împuterniciţi);
obiectul contractului (acesta trebuie descris în detalii tehnice şi calitative, cantitative, preţ etc., astfel încât să nu rămână loc pentru detalii nelămurite);
durata de valabilitate a contractului (este foarte importantă, mai ales atunci când acesta se referă la o relaţie curentă, permanentă sau periodică – spre exemplu, contractul de prestări pentru întreţinerea reţelei IT&C);
obligaţiile ofertantului (vânzătorului). În cazul unui contract de vânzare-cumpărare (cel mai frecvent utilizat), obligaţiile vânzătorului sunt, în esenţă, următoarele: să transmită cumpărătorului dreptul de proprietate asupra produselor vândute (la livrare sau în momentul achitării preţului); să livreze, cumpărătorului, produsele la locul, la termenul şi în condiţiile de calitate şi de securitate prevăzute în contract; să garanteze calitatea produselor, în caz contrar fiind obligat să le înlocuiască, să restituie contravaloarea acestora, să remedieze viciile apărute sau să suporte cheltuielile făcute de cumpărător cu remedierea lor; etc.;
obligaţiile cumpărătorului: să achite preţul mărfii cumpărate la data, locul şi în condiţiile stipulate în contract, în caz contrar, vânzătorul având posibilitatea de a pretinde taxa de depozitare;
modalităţile de plată (termenele de plată, banca în contul căreia va fi virată suma. În cazul în care plata este eşalonată, trebuie menţionate termenele ratelor scadente);
condiţiile de livrare: termenele de livrare, ambalajul, marcajul, expedierea, transportul şi recepţia mărfii, montajul, probele şi punerea în funcţiune, asistenţa tehnică, şcolarizarea personalului etc.;
clauza penală (vizează neîndeplinirea obligaţiilor, la termen, de către una din părţile contractante şi acoperirea prejudiciilor de către partea care se face responsabilă de producerea acestora);
