Introducere Definiţia np. Unele date epidemiologice. Frecvenţa. Clasificarea np

Prematuritatea ca problemă medico-socială. Naşterea prematură: asistenţa medicală în sarcină şi naştere.

PLANUL PRELEGERII

• Introducere

• Definiţia NP. Unele date epidemiologice . Frecvenţa. Clasificarea NP.

• Etiologia NP.

• Diagnosticul iminenţei de naştere prematură.

• Diagnosticul naşterii premature declanşate.

• Conduita în iminenţa de naştere prematură.

• Conduita în NP declanşată.

• Conduita naşterilor premature în caz de rupere prematură a membranelor amniotice.

• Nou-născutul prematur. Date antropometrice, clinice, fiziopatologice. Îngrijirea prematurului.

• Prognosticul naşterilor premature.

• Profilaxia naşterilor premature

Definiţie

• NP reprezintă naşterea care se produce între 22 şi 37 săptămâni complete de gestaţie şi în rezultatul căreia se naşte un copil prematur cu semne de imaturitate, cu masa corpului 500-2499gr şi talia 25-45cm.

• Definiţia dată este în concordanţă cu recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în The International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems, care pune limita inferioară de vârstă a naşterilor premature 22 săptămâni de amenoree şi 500gr pentru greutate.

În Republica Moldova

• în indicii mortalităţii perinatale se includ feţii şi nou-născuţii de la vârsta de 28 săptămâni împlinite de gestaţie, cu masa de la 1000 gr şi talia de la 35 cm, precum şi nou-născuţii de la vârsta de gestaţie între 22 şi 28 săpt. cu greutatea 500-999gr şi talia 25-34 cm, care au supravieţuit 7 zile.

Incidenţa

• Variază între 4% şi 12% (media 8-10%), dar poate ajunge până la 22% în funcţie de calitatea asistenţei obstetricale, a identificări gravidelor cu risc şi a posibilităţilor de tratament a iminenţei de naştere prematură.

Clasificarea naşterilor premature:

• I. Naştere prematură spontană

• II. Naştere prematură provocată – impusă de anumite condiţii materne sau fetale

• III. Naştere prematură iatrogenă – prin calcularea eronată a vârstei gestaţionale

Clasificarea naşterilor premature în raport cu prognosticul obstetrical al femeilor cu naşteri premature în antecedente:

• NP accidentală – survenită la paciente care au avut una sau mai multe naşteri la termen în antecedente

• b. NP recidivantă - survenită la femei, care au mai avut în antecedente atât NP, cât şi naşteri la termen

• c. NP în repetiţie – în cazul pacientelor la care naşterea are loc întotdeauna prematur.

Etiologie. Cauze materne.

• CAUZE GENERALE

• boli infecţioase (gripă, rubeolă, listerioză, toxoplazmoză, salmoneloze)

• infecţiile tractului urinar

• infecţiile cervico-vaginale (cu streptococul beta-hemolitic, trichomonas vaginalis, gonococ)

• hipertensiunea arterială preexistentă sarcinii sau cea indusă de sarcină

• izoimunizarea Rh

• boli cronice cardiace şi pulmonare

• icterul de sarcină

• patologii endocrine (diabet zaharat, sindrom adrenogenital, hipertireoza, hipotireoza, sindromul ovarelor polichistice).

• anemiile

Etiologie. Cauze materne.

• CAUZE LOCO-REGIONALE

• malformaţii uterine congenitale (uter septat, uter bicorn, hipoplazia uterină)

• malformaţii uterine dobândite (sinechiile corporale)

• incompetenţa cervico-istmică

• fibroame uterine submucoase sau cavitare

• microtraumatisme locale: raporturi sexuale, transport, explorări genitale.

Etiologie. Cauze materne.

• CAUZE FAVORIZANTE SOCIO-ECONOMICE

• mame necăsătorite

• sarcini nedorite

• vârsta sub 18 ani sau mai mare de 35 ani

• nivel cultural scăzut

• prezenţa unui copil mic la domiciliu

• absenţa sau insuficienţa unui control medical

• eforturi fizice mari la serviciu

• intoxicaţiile cronice, fumatul, alcoolismul.

Etiologie. Cauze materne.

• ANTECEDENTE OBSTETRICALE

• NP şi/sau avorturi spontane;

• numeroase întreruperi voluntare de sarcină;

• sarcini succedate la intervale prea apropiate.

Cauze ovulare

• malformaţiile

• sarcinile gemelare

• hipotrofia fetală

• hidramniosul

• anomaliile în morfologia, inserţia şi funcţionarea placentei (placenta praevia, hematomul retroplacentar, insuficienţa placentară)

• infecţia ovulară

Coeficientul de risc de naştere prematură (CRNP) propus de Papiernik < 5p – nu este risc de NP; 5-10 puncte – risc potenţial de NP; > 10p risc cert de NP.

Stadiile clinice ale NP

• iminenţa de naştere prematură (INP)
• naşterea prematură declanşată

Diagnostic

• Simptomele premonitorii

• contractilitate uterină excesivă ;
• crampe suprasimfizare asemănătoare celor menstruale;
• crampe abdominale;
• dureri lombare constante sau cu caracter colicativ;
• senzaţie de presiune perineală;
• secreţie vaginală abundentă;
• poliurie

Diagnosticul iminenţei NP

• SEMNE FUNCŢIONALE

• contracţii uterine anormale, dureroase şi frecvente, mai mult sau mai puţin regulate, cu discretă creştere a tonusului uterin;

• dureri lombare, abdominale ce pot fi însoţite de senzaţie de presiune abdominală;

• eliminarea dopului gelatinos;

• dacă membranele sunt rupte, scurgerea lichidului amniotic;

• scurgere sanguinolentă (uneori). Examenul cu speculul va preciza originea;

• existenţa unor semne funcţionale urinare;

Diagnosticul iminenţei NP

• EXAMENUL OBSTETRICAL

• palparea uterină este utilă pentru:
• - a constata contracţiile uterine
• - a măsura înălţimea fundului uterin
• - a preciza prezentaţia fetală
• examenul în valve poate pune în evidenţă:
• - existenţa unei hemoragii
• - scurgerea lichidului amniotic
• - leucoree (se va preleva o probă pentru
• examenul bacteriologic)
• - eliminarea dopului gelatinos.
• tuşeul vaginal precizează:
• - starea colului uterin (închis, de lungime normală, întredeschis cu tendinţă la ştergere, cu început de dilataţie sub 2cm.)

Sistem de scor pentru evaluarea gravidei cu risc de travaliu prematur sau în travaliu prematur (după Fernando Arias, 1984) > 6 puncte – modificări cervicale importante

Examinări complementare

• examen ecografic cu biometrie fetală, care precizează cantitatea de lichid amniotic, localizarea placentei, absenţa malformaţiilor fetale, greutatea fătului

• Înregistrare cardiotocografică care permite supravegherea ritmului cardiac fetal, frecvenţei contracţiilor uterine.

• investigaţii pentru depistarea etiologiei infecţioase:

• tabloul hematologic complet, proteina C-reactivă
• amniocenteza urmată de culturi a LA în caz de suspiciune de corioamniotită
• examenul cito-bacteriologic al urinei
• bacteriologie vaginală.

Examinări complementare

• teste pentru diagnosticul RPM

• testarea maturităţii pulmonare:

• raportul lecitină /sfingomielină (N≥2,0)
• dozarea fosfatidilglicerolului
• măsurarea concentraţiei lecitinei în surfactant (normal ≥3,5mg/100ml).

• prezenţa fibronectinei fetale în secreţia vaginală este limitată în aprecierea INP, faptul că această fibronectină lipseşte este mult mai semnificativ în a interpreta că acest risc al NP este absent.

Diagnosticul naşterii premature declanşate

• Depistarea contracţiilor uterine care se face pe baza :

• - anamnezei (senzaţia de întărire a uterului, care atinge pragul dureros);

• - palpării care găseşte un uter cu tonusul periodic crescut : contracţii uterine ritmice şi dureroase, cu frecvenţa, durata şi intensitatea crescând progresiv

• - înregistrării tocografice, determinând intensitatea şi frecvenţa contracţiilor.

Diagnosticul naşterii premature declanşate

• Modificări locale apreciate prin tuşeul vaginal :

• - modificări cervicale (ştergere > 80%, dilatare >2cm) concomitent cu o contractilitate uterină susţinută şi sistematică

• - ruptura de membrane

Profilaxia NP

• Supraveghere perinatală cu monitorizarea pacientelor cu risc crescut de NP

• Indepărtarea factorilor care au un rol in declanşarea prematura a naşterii, înainte de apariţia unei noi sarcini.

• Programele specifice de educatie ale femeilor gravide

• Evitarea actului sexual între săptămânile 20-36 de sarcină la gravidele cu risc crescut pentru NP.

• repaus prelungit la pat şi evitarea eforturilor fizice.

• Cerclaj profilactic, aplicat intre 14 şi 18 săptămâni de sarcină, sub tratament antispastic sustinut.

• Tratarea infectiilor cervico-vaginale

• Amniocenteză terapeutică cu evacuarea a aprox.500ml LA, dacă hidramniosul cauzează supradistensie şi contracţii uterine

• Corectarea deficienţelor nutriţionale

Conduita naşterilor premature depinde de:

• Integritatea pungii amniotice

• Starea intrauterină a fătului

• Starea generală a mamei

• Vârsta de gestaţie

• Prezenţa sau absenţa semnelor de infecţie

• Prezenţa hemoragiei si caracterul ei.

Conduita în iminenţa de naştere prematură

• Repaus la pat

• Hidratarea venoasa si sedarea

• Agenţi tocolitici:

• - β-adrenomimetice (Partusisten, Terbutalină, Gynipral)

• - sulfat de magneziu

• - inhibitori de prostaglandin-sintetază (Indometacin)

• Progesteron natural sau progestative (Utrogestan, Duphaston.)

• Antispastice (Papaverina fiole sau comprimate de 3-4 ori\zi – 3-4 f\zi. )

• Blocante a canalelor de Ca (Nifedipina)

• Metilxantine (Aminofilina)

• Terapia antibacteriană (Ampicilina, Penicilina G ş.a)

Protocol de administrare a corticosteroizilor

• Între 24 şi 34 s.a. se vor administra corticoizi pentru accelerarea maturizării plămânilor fetali:

• - betametazonă: 12 mg. la 24 ore interval

• (2 administrari)

• - dexametazonă: 12 mg. la 12 ore interval

• (2 administrari)

Conduita în NP declanşată

• Alegerea căii de naştere

• Indicaţii pentru operaţia cezariană în NP

• Prezentaţii distocice:craniene deflectate, transversă

• Prezentaţia pelviană

• Suferinţa fetală documentată CTG.

• Nedeclanşarea medicamentoasă a travaliului.

• Condiţii obstetricale - placenta praevia, vicieri de bazin.

Conduita în travaliu şi expulsie :

• 1. Conducerea travaliului şi asistenţa la naştere vor fi asigurate doar de către medicul obstetrician.

• 2. Prezenţa neonatologului la naştere este obligatorie.

• 3. Supravegherea cardiotocografică continuă: apariţia alterărilor BCF indică operaţia cezariană.

• 4. Decubitul lateral stâng pe tot timpul travaliului.

• 5. „Reanimarea intrauterină” (perfuzie glucoză, vitamine), oxigenoterapia maternă

• 6. Supraveghere acido-bazică fetală prin microanalize ale sângelui recoltat din scalpul

• 7. Analgezie (anestezia peridurală).

Conduita în travaliu şi expulsie :

• 8. Antibiotice (în cazul membranelor rupte). Ampicilina 2gr i/v la fiecare 6 ore.

• 9. Membranele vor fi menţinute intacte cât mai mult posibil.

• 11. Se preferă naşterea spontană aplicaţiei de forceps în expulsie.

• 12. Epiziotomia profilactică sub anestezie pudendală.

• 14. Pensarea cordonului se efectuează după un interval de 45-60 sec. după expulsie, permiţând astfel trecerea unei cantităţi suplimentare de sânge dinspre placentă spre făt.

• 15. Acordarea primelor îngrijiri şi practicarea corectă a măsurilor de reanimare a nou-născutului de către echipa de medici obstetrician-neonatolog-reanimatolog.

Conduita naşterilor premature în caz de RPM

• Dacă sarcina are peste 34 săpt. = declanşarea travaliului

• Dacă sarcina este mai mică de 34 săpt. - după excluderea semnelor de suferinţă fetală sau infecţie, tactica de conduită include următoarele:

• - Spitalizarea urgentă în secţia de patologie;

• - Regim strict la pat;

• - Folosirea scutecelor sterile;

• - Alimentaţia raţională bogată în vitamine,

• proteine, glucide

Conduita naşterilor premature în caz de RPM

• Monitorizarea strictă a stării gravidei:

• - Acuze

• - T corpului, puls, TA
• - IFU şi CA
• - Leucocitoza la fiecare 12 ore, formula leucocitară
• - Recoltări repetate pentru bacteriologie a conţinutului canalului cervical
• - Proteina C-reactivă
• - Monitorizarea cardiotocografică
• - Monitorizarea ecografică a fătului
• - Eco-Doppler în artera ombilicală.

• Examenele vaginale repetate vor fi evitate

• Se va administra un antibiotic cu spectru larg

• Terapia tocolitică se indică pentru 2-3 zile pentru a se efectua profilaxia detresei respiratorii la nou-născut.

Nou-născutul prematur

• Definiţie

• OMS recomandă noţiunea de prematur pentru toţi nou-născuţii vii cu o greutate la naştere sub 2500 gr, dacă vârsta gestaţională este mai mică de 37 săpt. (259 zile) sau dacă există semne clare de prematuritate.

Clasificare

• Există 4 categorii de prematuri:

• Gradul I - 2500-2000gr

• Gradul II0 - 2000 –1500gr

• Gradul III – 1500-1000gr

• Gradul IV – mai puţin de 1000gr.

Diagnosticul de prematuritate. Date antropometrice.

• greutatea la naştere (sub 2500gr)
• lungimea vertex – călcâi ( ≤ 45cm)
• diametrul occipito-frontal /sub 11,5cm)
• circumferinţa craniană (sub 33 cm)
• diferenţa dintre perimetrul cranian şi perimetrul toracic (peste 3cm).

Diagnosticul de prematuritate. Date clinice.

• Cronologia apariţiei vernix caseosa (apare în 24 –25 săpt., acoperă în întregime tegumentele până la săptămâna a 39 şi dispare în săptămâna a 41 –a).

• Cronologia evoluţiei lanugo-ului (apare în a 20 săpt., diminuă treptat dispare după 37 săpt).

Diagnosticul de prematuritate. Semne morfologice.

• Structura tegumentelor (subţiri, gelatinoase, catifelate)
• Tegumente roşii, acoperite de lanugo
• Corp neproporţional, extremităţi scurte
• Faţa mică, triunghiulară, cu riduri, gura mare şi bărbia ascuţită
• Pavilioanele auriculare moi, deformate
• Oasele bolţii slab osificate, suturi şi fontanele larg deschise
• Ochii prezintă uneori vestigii ale membranei pupilare
• Gâtul prematurului este subţire şi toracele îngust
• Unghii subţiri
• Ţesut adipos foarte redus sau absent
• Cordonul ombilical inserat în etajul inferior al abdomenului
• La nivelul organelor genitale: la băieţi testiculele nu sunt coborâte în scrot, iar la fetiţe labiile mari nu le acoperă pe cele mici.

Fiziologia şi fiziopatologia prematurului

• Funcţia pulmonară nu permite un schimb de gaze adecvate fără un efort apreciabil. Respiraţia la prematur este de tip abdominal, neregulată, cu crize de apnee. Frecvenţa 48-52 /min.

• Sistemul nervos este incapabil să asigure un control al activităţii respiratorii, prezentând riscul hemoragiilor de cauză hipoxică şi traumatică.

• Imaturitatea sistemului nervos central explică şi deficienţa funcţiei de termoreglare.

• Funcţia gastrointestinală este incapabilă să asigure nevoile funcţionale ale copilului prematur.

• Imaturitatea hepatică duce la icter prin deficit de glucurono-conjugare.

• Imaturitatea mecanismelor imune explică rezistenţa slabă a prematurilor la infecţii.

• Imaturitatea metabolică duce la tulburări de glicoreglare cu hipoglicemie şi tulburări hidroelectrolitice, manifestate mai ales prin hipocalcemie.

Îngrijirea prematurului

• În sala de naştere:

• Naşterea are loc în prezenţa medicului obstetrician şi neonatolog.
• Resuscitarea şi echilibrarea nou-născutului prematur necesită intervenţie imediată.
• Principalele măsuri postnatale imediate:
• Aport adecvat de O2 la naştere
• aspirarea secreţiilor nazofaringiene
• menţinerea unei temperaturi constante

Îngrijirea prematurului în secţia de nou-născuţi

• Menţinerea unei temperaturi constante, prin asigurarea neutralităţii termice în timpul perioadei de adaptare la viaţa extrauterină, ţinând copilul în incubator la t0 35,50C

• Monitorizarea temperaturii nou-născutului prematur în scopul evitării hiper- sau hipotermiei

• Adaptarea O2 la necesităţile prematurului

• Evitarea traumatismelor

• Supravegherea atentă a prematurului în primele zile, pentru depistarea sindromului de detresă respiratorie

• Echilibrare hidroelectrolitică

• Alimentaţia precoce la 4-8 ore de la naştere scade riscul de hipoglicemie, hiperbilirubinemie şi catabolism excesiv. Prematurii cu greutatea > 2250gr, care nu au dificultăţi respiratorii, se pot alimenta la sân. Uneori poate fi necesar gavajul sau alimentaţia parenterală.

• În caz de suspiciune la infecţie, se administrează antibiotice cu spectru larg de acţiune.

.

• .