Prematuritatea ca problemă medico-socială. Naşterea prematură: asistenţa medicală în sarcină şi naştere.
PLANUL PRELEGERII
Introducere
Definiţia NP. Unele date epidemiologice . Frecvenţa. Clasificarea NP.
Etiologia NP.
Diagnosticul iminenţei de naştere prematură.
Diagnosticul naşterii premature declanşate.
Conduita în iminenţa de naştere prematură.
Conduita în NP declanşată.
Conduita naşterilor premature în caz de rupere prematură a membranelor amniotice.
Nou-născutul prematur. Date antropometrice, clinice, fiziopatologice. Îngrijirea prematurului.
Prognosticul naşterilor premature.
Profilaxia naşterilor premature
Definiţie
NP reprezintă naşterea care se produce între 22 şi 37 săptămâni complete de gestaţie şi în rezultatul căreia se naşte un copil prematur cu semne de imaturitate, cu masa corpului 500-2499gr şi talia 25-45cm.
Definiţia dată este în concordanţă cu recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în The International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems, care pune limita inferioară de vârstă a naşterilor premature 22 săptămâni de amenoree şi 500gr pentru greutate.
În Republica Moldova
în indicii mortalităţii perinatale se includ feţii şi nou-născuţii de la vârsta de 28 săptămâni împlinite de gestaţie, cu masa de la 1000 gr şi talia de la 35 cm, precum şi nou-născuţii de la vârsta de gestaţie între 22 şi 28 săpt. cu greutatea 500-999gr şi talia 25-34 cm, care au supravieţuit 7 zile.
Incidenţa
Variază între 4% şi 12% (media 8-10%), dar poate ajunge până la 22% în funcţie de calitatea asistenţei obstetricale, a identificări gravidelor cu risc şi a posibilităţilor de tratament a iminenţei de naştere prematură.
Clasificarea naşterilor premature:
I. Naştere prematură spontană
II. Naştere prematură provocată – impusă de anumite condiţii materne sau fetale
III. Naştere prematură iatrogenă – prin calcularea eronată a vârstei gestaţionale
Clasificarea naşterilor premature în raport cu prognosticul obstetrical al femeilor cu naşteri premature în antecedente:
NP accidentală – survenită la paciente care au avut una sau mai multe naşteri la termen în antecedente
b. NP recidivantă - survenită la femei, care au mai avut în antecedente atât NP, cât şi naşteri la termen
c. NP în repetiţie – în cazul pacientelor la care naşterea are loc întotdeauna prematur.
Etiologie. Cauze materne.
CAUZE GENERALE
boli infecţioase (gripă, rubeolă, listerioză, toxoplazmoză, salmoneloze)
infecţiile tractului urinar
infecţiile cervico-vaginale (cu streptococul beta-hemolitic, trichomonas vaginalis, gonococ)
hipertensiunea arterială preexistentă sarcinii sau cea indusă de sarcină
anomaliile în morfologia, inserţia şi funcţionarea placentei (placenta praevia, hematomul retroplacentar, insuficienţa placentară)
infecţia ovulară
Coeficientul de risc de naştere prematură (CRNP) propus de Papiernik< 5p – nu este risc de NP; 5-10 puncte – risc potenţial de NP; > 10p risc cert de NP.
Stadiile clinice ale NP
iminenţa de naştere prematură (INP)
naşterea prematură declanşată
Diagnostic
Simptomele premonitorii
contractilitate uterină excesivă ;
crampe suprasimfizare asemănătoare celor menstruale;
crampe abdominale;
dureri lombare constante sau cu caracter colicativ;
senzaţie de presiune perineală;
secreţie vaginală abundentă;
poliurie
Diagnosticul iminenţei NP
SEMNE FUNCŢIONALE
contracţii uterine anormale, dureroase şi frecvente, mai mult sau mai puţin regulate, cu discretă creştere a tonusului uterin;
dureri lombare, abdominale ce pot fi însoţite de senzaţie de presiune abdominală;
eliminarea dopului gelatinos;
dacă membranele sunt rupte, scurgerea lichidului amniotic;
scurgere sanguinolentă (uneori). Examenul cu speculul va preciza originea;
existenţa unor semne funcţionale urinare;
Diagnosticul iminenţei NP
EXAMENUL OBSTETRICAL
palparea uterină este utilă pentru:
- a constata contracţiile uterine
- a măsura înălţimea fundului uterin
- a preciza prezentaţia fetală
examenul în valve poate pune în evidenţă:
- existenţa unei hemoragii
- scurgerea lichidului amniotic
- leucoree (se va preleva o probă pentru
examenul bacteriologic)
- eliminarea dopului gelatinos.
tuşeul vaginal precizează:
- starea colului uterin (închis, de lungime normală, întredeschis cu tendinţă la ştergere, cu început de dilataţie sub 2cm.)
Sistem de scor pentru evaluarea gravidei cu risc de travaliu prematur sau în travaliu prematur (după Fernando Arias, 1984)> 6 puncte – modificări cervicale importante
Examinări complementare
examen ecografic cu biometrie fetală, care precizează cantitatea de lichid amniotic, localizarea placentei, absenţa malformaţiilor fetale, greutatea fătului
Înregistrare cardiotocografică care permite supravegherea ritmului cardiac fetal, frecvenţei contracţiilor uterine.
investigaţii pentru depistarea etiologiei infecţioase:
tabloul hematologic complet, proteina C-reactivă
amniocenteza urmată de culturi a LA în caz de suspiciune de corioamniotită
examenul cito-bacteriologic al urinei
bacteriologie vaginală.
Examinări complementare
teste pentru diagnosticul RPM
testarea maturităţii pulmonare:
raportul lecitină /sfingomielină (N≥2,0)
dozarea fosfatidilglicerolului
măsurarea concentraţiei lecitinei în surfactant (normal ≥3,5mg/100ml).
prezenţa fibronectinei fetale în secreţia vaginală este limitată în aprecierea INP, faptul că această fibronectină lipseşte este mult mai semnificativ în a interpreta că acest risc al NP este absent.
Depistarea contracţiilor uterine care se face pe baza :
- anamnezei (senzaţia de întărire a uterului, care atinge pragul dureros);
- palpării care găseşte un uter cu tonusul periodic crescut : contracţii uterine ritmice şi dureroase, cu frecvenţa, durata şi intensitatea crescând progresiv
- înregistrării tocografice, determinând intensitatea şi frecvenţa contracţiilor.
Diagnosticul naşterii premature declanşate
Modificări locale apreciate prin tuşeul vaginal :
- modificări cervicale (ştergere > 80%, dilatare >2cm) concomitent cu o contractilitate uterină susţinută şi sistematică
- ruptura de membrane
Profilaxia NP
Supraveghere perinatală cu monitorizarea pacientelor cu risc crescut de NP
Indepărtarea factorilor care au un rol in declanşarea prematura a naşterii, înainte de apariţia unei noi sarcini.
Programele specifice de educatie ale femeilor gravide
Evitarea actului sexual între săptămânile 20-36 de sarcină la gravidele cu risc crescut pentru NP.
repaus prelungit la pat şi evitarea eforturilor fizice.
Cerclaj profilactic, aplicat intre 14 şi 18 săptămâni de sarcină, sub tratament antispastic sustinut.
Tratarea infectiilor cervico-vaginale
Amniocenteză terapeutică cu evacuarea a aprox.500ml LA, dacă hidramniosul cauzează supradistensie şi contracţii uterine
6. Supraveghere acido-bazică fetală prin microanalize ale sângelui recoltat din scalpul
7. Analgezie (anestezia peridurală).
Conduita în travaliu şi expulsie :
8. Antibiotice (în cazul membranelor rupte). Ampicilina 2gr i/v la fiecare 6 ore.
9. Membranele vor fi menţinute intacte cât mai mult posibil.
11. Se preferă naşterea spontană aplicaţiei de forceps în expulsie.
12. Epiziotomia profilactică sub anestezie pudendală.
14. Pensarea cordonului se efectuează după un interval de 45-60 sec. după expulsie, permiţând astfel trecerea unei cantităţi suplimentare de sânge dinspre placentă spre făt.
15. Acordarea primelor îngrijiri şi practicarea corectă a măsurilor de reanimare a nou-născutului de către echipa de medici obstetrician-neonatolog-reanimatolog.
Conduita naşterilor premature în caz de RPM
Dacă sarcina are peste 34 săpt. = declanşarea travaliului
Dacă sarcina este mai mică de 34 săpt. - după excluderea semnelor de suferinţă fetală sau infecţie, tactica de conduită include următoarele:
- Spitalizarea urgentă în secţia de patologie;
- Regim strict la pat;
- Folosirea scutecelor sterile;
- Alimentaţia raţională bogată în vitamine,
proteine, glucide
Conduita naşterilor premature în caz de RPM
Monitorizarea strictă a stării gravidei:
- Acuze
- T corpului, puls, TA
- IFU şi CA
- Leucocitoza la fiecare 12 ore, formula leucocitară
- Recoltări repetate pentru bacteriologie a conţinutului canalului cervical
- Proteina C-reactivă
- Monitorizarea cardiotocografică
- Monitorizarea ecografică a fătului
- Eco-Doppler în artera ombilicală.
Examenele vaginale repetate vor fi evitate
Se va administra un antibiotic cu spectru larg
Terapia tocolitică se indică pentru 2-3 zile pentru a se efectua profilaxia detresei respiratorii la nou-născut.
Nou-născutul prematur
Definiţie
OMS recomandă noţiunea de prematur pentru toţi nou-născuţii vii cu o greutate la naştere sub 2500 gr, dacă vârsta gestaţională este mai mică de 37 săpt. (259 zile) sau dacă există semne clare de prematuritate.
Clasificare
Există 4 categorii de prematuri:
Gradul I - 2500-2000gr
Gradul II0 - 2000 –1500gr
Gradul III – 1500-1000gr
Gradul IV – mai puţin de 1000gr.
Diagnosticul de prematuritate. Date antropometrice.
greutatea la naştere (sub 2500gr)
lungimea vertex – călcâi ( ≤ 45cm)
diametrul occipito-frontal /sub 11,5cm)
circumferinţa craniană (sub 33 cm)
diferenţa dintre perimetrul cranian şi perimetrul toracic (peste 3cm).
Diagnosticul de prematuritate. Date clinice.
Cronologia apariţiei vernix caseosa (apare în 24 –25 săpt., acoperă în întregime tegumentele până la săptămâna a 39 şi dispare în săptămâna a 41 –a).
Cronologia evoluţiei lanugo-ului (apare în a 20 săpt., diminuă treptat dispare după 37 săpt).
Funcţia pulmonară nu permite un schimb de gaze adecvate fără un efort apreciabil. Respiraţia la prematur este de tip abdominal, neregulată, cu crize de apnee. Frecvenţa 48-52 /min.
Sistemul nervos este incapabil să asigure un control al activităţii respiratorii, prezentând riscul hemoragiilor de cauză hipoxică şi traumatică.
Imaturitatea sistemului nervos central explică şi deficienţa funcţiei de termoreglare.
Funcţia gastrointestinală este incapabilă să asigure nevoile funcţionale ale copilului prematur.
Imaturitatea hepatică duce la icter prin deficit de glucurono-conjugare.
Imaturitatea mecanismelor imune explică rezistenţa slabă a prematurilor la infecţii.
Imaturitatea metabolică duce la tulburări de glicoreglare cu hipoglicemie şi tulburări hidroelectrolitice, manifestate mai ales prin hipocalcemie.
Îngrijirea prematurului
În sala de naştere:
Naşterea are loc în prezenţa medicului obstetrician şi neonatolog.
Resuscitarea şi echilibrarea nou-născutului prematur necesită intervenţie imediată.
Principalele măsuri postnatale imediate:
Aport adecvat de O2 la naştere
aspirarea secreţiilor nazofaringiene
menţinerea unei temperaturi constante
Îngrijirea prematurului în secţia de nou-născuţi
Menţinerea unei temperaturi constante, prin asigurarea neutralităţii termice în timpul perioadei de adaptare la viaţa extrauterină, ţinând copilul în incubator la t0 35,50C
Monitorizarea temperaturii nou-născutului prematur în scopul evitării hiper- sau hipotermiei
Adaptarea O2 la necesităţile prematurului
Evitarea traumatismelor
Supravegherea atentă a prematurului în primele zile, pentru depistarea sindromului de detresă respiratorie
Echilibrare hidroelectrolitică
Alimentaţia precoce la 4-8 ore de la naştere scade riscul de hipoglicemie, hiperbilirubinemie şi catabolism excesiv. Prematurii cu greutatea > 2250gr, care nu au dificultăţi respiratorii, se pot alimenta la sân. Uneori poate fi necesar gavajul sau alimentaţia parenterală.
În caz de suspiciune la infecţie, se administrează antibiotice cu spectru larg de acţiune.