Morfologia funcţională a arcadelor dentare

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A ARCADELOR DENTARE

Totalitatea dinţilor implantaţi în procesele alveolare ale maxilarului şi mandibulei unul după altul, sub formă de şir, alcătuiesc o arcadă dentară. în cadrul arcadelor dentare naturale integre, dinţii de găsesc într-o stare de echilibru fiind dispuşi într-un spaţiu neutru în care forţele funcţionale ocluzale, reacţionale, proximale, labiale, jugale şi linguale se anulează două câte două. Acest spaţiu poartă numeie de culoar dentar . Dinţii sunt expuşi la mai multe categorii de forţe dintre care cele ocluzale sunt cele mai importante.

Unităţile dentare nu recepţionează aceste forţe separat una de alta. Şirul dentar acţionează ca un ansamblu datorită existenţei ariilor de contact proximal, prin intermediul cărora fiecare dinte realizează contacte meziale şi distale (acestea din urmă cu excepţia molarilor trei) cu vecinii săi.

Ariile de contact pot fi comparate cu rulmenţii unei roţi. Ele permit mobilitatea dentară fiziologică, proprie fiecărui dinte, dar funcţionează şi ca dispersori de forţe realizând un ansamblu morfofuncţiona cunoscut sub numele de arcadă dentară.

Aşadar, arcadele dentare se află în culoarul dentar întocmai ca într-un tunel muscular format de limbă în porţiunea internă şi de funda musculară labio-geniană în zona externă. Poziţia de implantare a dinţilor şi chiar poziţia arcadelor dentare sunt rezultatul acţiunilor antagoniste labio-genio-linguale. In timp ce limba tinde să vestibularizeze dinţii, funda labio-geniană tinde să-l lingualizeze.

Armonia morfologică şi funcţională a arcadelor dentare este realizată de particularităţile individuale ale reliefului coronar, completat de o anumită modalitate de implantare a fiecărui dinte (care nu este întâmplătoare). Dezvoltarea ontogenetică a arcadelor dentare are la bază formarea mugurilor dentari, apoi calcificarea şi erupţia dinţilor în cavitatea bucală. Nu putem vorbi despre arcade dentare naturale şi integre decât după erupţia dinţilor. Arcadele dentare umane au un caracter heterodont (grupuri dentare cu forme şi funcţii diferite).

Există două arcade: maxilară (superioară) şi mandibulară (inferioară). Fiecare dintre cele două arcade se compune dintr-o