Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

Etapa a 5-a: Determinarea obiectivelor

Apropierii funcţionale a faptelor îi urmează determinarea scopurilor şi/sau obiectivelor. Alegerea va depinde de strategia fiecărei organizaţii, decizia aparţinând conducerii acesteia. Iar întreprinzătorul poate juca un rol primordial în facilitarea procesului decizional. În acest sens, este recomandabilă elaborarea „matricei de diversificare”, care constă în a „clasa” cele mai recente afaceri considerând eficienţa lor prin prisma cuplului „tehnologie x piaţă”, astfel:

Tehnologii Pieţe	Cunoscute şi încercate	Modificate	Noi
Cunoscute	1	2	3
Derivate	4	5	6
Noi	7	8	9

Pornind de la datele înscrise în matrice, se pot determina direcţiile prioritare de prospectare a noilor afaceri, având în vedere faptul că:

• 
  în caseta 1 se află date reprezentând continuarea trecutului;
  
• 
  casetele 2 şi 4 conţin date referitoare la dezvoltarea organizaţiei în condiţii normale;
  
• 
  casetele 3, 5 şi 7 sunt cele care conţin date privind dezvoltarea în condiţii de risc şi incertitudine;
  
• 
  casetele 6, 8 şi 9 reprezintă „zone periculoase”, preferabil a fi evitate pentru afaceri de mică importanţă, existând posibilitatea de a claca.
  

Dezvoltarea pe „orizontală” solicită specialişti cu o pregătire foarte bună în domeniul tehnic, iar cea pe „verticală” necesită acţiunea unor excelenţi economişti (îndeosebi comercianţi).

Un examen detaliat al afacerilor (câştigate sau pierdute) „clasate” pe baza matricei prezentate ne va permite:

• 
  explicarea reuşitelor şi/sau a eşecurilor înregistrate în afaceri;
  
• 
  determinarea domeniilor în care există şanse sporite de a reuşi;
  
• 
  propunerea priorităţilor de acţiune.