Vector european

Referințe bibliografice: 
 
1.
 
CATAN,
 
P.,
 
TIMOFTI,
   
E.,
 
TIMOFTI,
 
G.,
 
COJOCARU,
 
M.  Eficiență  și  risc  în  gestiunea  afacerilor.  -- 
Chișinău: UASM, 2008. 291 p. 
 
2.  ПАРКИНСОН   СИРИЛ  НОРТКОТ,  РУСТОМДЖИ  М.К.  Искусство  управления.  --  Москва:  ФАПР-
ПРЕСС, 1999. 272p. 
 
3.http://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2018/3_AS.pdf 
(accesat 
04.11.2019) 
 
Asigurarea furnizării informațiilor fiabile și complete 
 
Asigurarea concreteței și eficienței în activitate 
 
Studierea și înțelegerea esenței problemei 
 
Elaborarea soluțiilor alternative a deciziilor 
 
Discutarea problemelor posibile în mediul informal 
 
Elaborarea unei hotărâri preliminare 
 
Aprobarea deciziei 
 
Identificarea domeniului de influență a deciziei 
 
Realizarea deciziei 
 
Coordonarea deciziei 
 

44 
 
CZU: 314.7  
 
MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ A FORȚEI DE MUNCĂ SCHIMBĂ LUMEA 
 
COJOCARU Virginia,  
lector, USM 
 
REZUMAT 
Procesele  mondiale  globale  au  condus  la  liberalizarea  restricțiilor  de  călătorii,  redresarea  în  câmpul  muncii, 
unificarea  piețelor,  libera  circulație  a  persoanelor  (UE),  libertatea  religiei,  gândirii,  optimizarea  angajării  pe  piața 
muncii, valorificarea potențialului uman. Cauzele migrației sunt multiple, dar în majoritatea cazurilor sunt asociate de 
căutarea  unui mod  de  viață  mai  decent,  cu  infrastructură  bună  și  salarizare  mai  mare  ca  în  țara  de  reședință.  Exodul 
creierilor conduce la sărăcirea țărilor de idei novatorii, creativitate, activitatea competitivă pe domenii. În același timp, 
se poate susține că emigrarea specialiștilor calificați conduce, în final, la o creștere a remitențelor, care este mai mult 
decât  o  recompensă  a  pierderilor  nete.  Scopul  acestui  studiu  constă  în  determinarea  cauzelor  și  impactului  migrației 
internaționale  a  resurselor  umane  asupra  dezvoltării  socio-economice  a  țării,  pentru  a  fundamenta  instrucțiunile  de 
reglementare eficiente a acestui fenomen. Rezultatele obținute au permis a face unele concluzii, care pot fi utilizate cu 
succes pentru a redresa situația din țările emitente. 
Cuvinte-cheie:resurse umane, exodul creierilor,beneficii, transferuri financiare, remitențe, nivel de trai. 
 
INTERNATIONAL LABOR MIGRATION CHANGES THE WORLD 
 
Virginia COJOCARU,  
lecturer,   
Moldova State University 
 
SUMMARY 
 Global processes have led to the liberalization of travel restrictions, employment, and unification of markets, free 
movement of persons (EU), and freedom of religion, thinking, optimizing employment and harnessing human potential. 
The causes of migration are multiple, but in most cases it is related to the pursuit of a more decent way of living, with 
good infrastructure and higher salary than in the country of residence. Exodus of brains leads to the impoverishment of 
innovative  countries,  creativity,  and  competitive  activity  on  the  domains.  At  the  same  time,  it  can  be  argued  that  the 
emigration of qualified specialists ultimately leads to an increase in remittances, which more than compensates for net 
losses.  The  aim  of  this  study is  to  determine  the  causes  and  the  impact of  international labor  migration on  the  socio-
economic development of the country in order to base the instructions for the effective regulation of this phenomenon. 
The results obtained have allowed drawing some conclusions, which can be successfully used to redress the situation in 
the issuing countries. 
Key words: human resources, brain drain, benefits, financial transfers, remittances, living standards. 
 
Introducere.  Populația  Terrei  este  în  continuă 
creștere,  actualmente  pe  glob  locuiesc  circa  7,5 
miliarde. Populația cu vârsta de 0-14 ani constituie 28% 
din total, iar rata avansării anuale constituie 1,4%. Rata 
șomajului  din  totalul  populației  este  7,4%,  iar  șomajul 
printre tineret – 16,4%. Către anul 2050 este de aşteptat 
ca  populația  de  pe  glob  să  atingă  9,7  miliarde  de 
persoane.  
Specialiștii  în  diverse  domenii,  cu  profesii  de 
constructori,  bancheri,  sportivi,  muzicieni,  economiști, 
agricultori, șoferi de taxi completează armata globală a 
muncitorilor  migranți.  Valul  migrației  se  extinde  și  a 
depășit deja 260 milioane de persoane, dintre care două 
treimi  au  plecat  în  țările  bogate,  iar,  în  prezent,  la 
fiecare  al  cincilea  lucrător  revine  un  străin.  Antrenarea 
forței  de  muncă  în  rândul  migranților  crește  odată  cu 
șomajul,  respectiv  și  nemulțumirea  populației  locale. 
Drept răspuns la această situație, autoritățile intensifică 
politica privind migrația.  
Totodată, contrar celor expuse, revoluția tehnologică 
reduce nevoia de muncă vie. În economiile avansate, în 
consecință,  rata  de  aflux  a  migranților  de  muncă 
încetinește  treptat,  iar  țările  cu  venituri  medii  sunt 
interceptate de migranții potențiali. Acest grup, pe lângă 
China  și  Brazilia,  include  Rusia,  Belarus,  Kazahstan, 
Azerbaidjan și Turkmenistan. 
Gradul  de  cunoaștere  a  problemei.  Problemele 
aferente  procesului  de  exod  a  forței  de  producție  și 
ocuparea  resurselor  umane  au  atras  atenția 
renumiților  savanți,  ca:  Aristotel  [1],  N.  McCiavelli 
[17],  Plato,  T.  Mor  [13],  S.  Montesquieu  [2]  și  alți 
filosofi[11],  care  au  meditat  asupra  necesității  de  a 
reglementa  fluxul  de  migranți,  inclusiv  pentru  a 
menține  stabilitatea  statului  și  prosperitatea 
acestuia, evidențiată de C. Anghelache. Conceptul și 
factorii  motivaționali  au  fost  investigați  și  de  către 
cercetătorii:  N. Branaşco [4], A. Gribincea [12], N.P. 
Sheveleva [28]. 
Scopul  acestui  studiu  constă  în  determinarea 
cauzelor  și  impactului  migrației  internaționale  a  forței 
de  muncă  asupra  dezvoltării  socio-economice  a  țării, 
pentru  a  fundamenta  instrucțiunile  de  reglementare 
eficiente ale acestui fenomen. 
Metoda  de  cercetare.  Pentru  realizarea  obiectivelor 
trasate  în  acest  studiu  a  fost  utilizată  cercetarea 
teoretică, date practice din următoarele documente: teze 

45 
 
de  doctor,  articole,  cercetări  științifice,  rapoarte  ale 
organizațiilor  din  domeniul  economiei  mondiale, 
călătoriilor,  migrației,  sociologiei,  demografiei  etc.  S-a 
realizat  o  analiză  calitativă  a  datelor  empirice  din 
materialele statistice. În această cercetare a fost aplicată 
abordarea  sistematică,  care  a  implicat  un  studiu 
cuprinzător  materialelor  statistice  în  contextul 
schimbărilor  economice,  politice,  climatice,  culturale 
globale,  ceea  ce  a  făcut  posibilă  determinarea,  într-un 
complex, a unei întregi game de consecințe economice, 
sociale  și  politice,  apărute  în  legătură  cu  migrația. 
Folosirea  metodei  comparațiilor  între  țări  a  permis 
stabilirea  condițiilor  în  care  migrația  devine  cel  mai 
important  factor  al  dezvoltării,  iar  altele,  dimpotrivă, o 
inhibă.  Autorul  a  apelat  la  metodologia  utilizată  de 
structurile  internaționale,  ca:Organizația  Națiunilor 
Unite  (ONU),  Organizația  Internațională  pentru 
Migrație  (IOM);  Organizația  Internațională  a  Muncii 
(ILO); Institutul Muncii din Germania (IZA); Centrul de 
studiu  Migration  Sussex,  Politica  internațională  în 
materie de migrație (IMP) și altele. 
Rezultate  și  analiză.  Organizația  Internațională 
pentru Migrație (OIM) prezintă următoarea definiție: un 
migrant este orice persoană care se deplasează sau care 
deja a trecut printr-o frontieră internațională sau într-un 
stat și a părăsit locul de reședință obișnuit indiferent de: 
(1)  statutul  juridic  al  persoanei;  (2)  deplasări  voluntare 
sau  involuntare;  (3)  motivele  relocării;  sau  (4)  durata 
șederii.  
Investigațiile bazelor de date OECD[7], efectuate de 
către  autor,  prezintă  că  20-30%  dintre  toți  medicii  din 
SUA,  Canada  și  Marea  Britanie  au  obținut  diplome  în 
străinătate, mai frecvent din țările slab dezvoltate sau în 
curs  de  dezvoltare.  Unele  documente  [9] precizează  că 
„populația  străină  este  alcătuită  din  oameni  care  încă 
mai  au cetățenia  țării lor de proveniență. Poate  include 
persoane  născute  în  țara  gazdă”.  Cercetările  autorului 
denotă că aceste țări „livrează” mai mult de 50% din toți 
medicii migranți, primind în schimb un pic mai mult de 
10%,  datorită  migrației  înapoiate  a  foștilor  studenți 
medicali, care au primit educație  în Europa și America 
de  Nord.  O  analiză,  realizată  de  Banca  Mondială[14] 
arată, de asemenea, că, până în 2015, aproximativ 60% 
din  populația  adultă  care  locuia  în  Statele  Unite, 
studiază la un colegiu sau o universitate din țara lor de 
origine.  Aceasta  poate  fi  considerată  ca  o  subvenție 
substanțială (fig. 1, 2). 
 
 
Fig. 1. Creșterea migrației internaționale [22] 
Fig. 2. Structura migrației 
internaționale, 2017[19] 
 
Investigațiile  autorului  au  evidențiat  că  „factorii, 
care  impun  cetățenii  să-și  părăsească  patria,  prietenii, 
rudele  și  activitatea,  pot  fi  grupate  în  3  tipuri:  1. 
economici  –  venituri  reduse,  locuri  de  muncă  limitate, 
dificultăți în activitatea antreprenorială etc.; 2. sociali – 
obscuritatea vizând viitorul, inclusiv pentru copii, relații 
interetnice, tradiții, cultură, limba de comunicare etc.; 3. 
politici  –  conflicte  politice,  persecutare,  intoleranță 
politică,  rasială,  naţională.  Printre  aceste  motivații 
putem evidenția pe  cea  economică, salarizarea muncii” 
[10]. 
Vectorul  fluxului  migrațional,  actualmente, este 
direcționat  spre  țările  cu  un  nivel  de  trai  mai  înalt.  În 
prezent,  marea  majoritate  a  fluxului  își  are  destinația 
spre  Vestul  dezvoltat.  Pentru  Europa  și  America  de 
Nord  revin  50%  din  fluxul  migranților.  Întreprinzătorii 
sunt  atrași  de  climatul  antreprenorial,  științific, 
financiar,  dotarea  tehnică  etc.  Muncitorii  și  persoanele 
fără  studii  și  profesii  sunt  atrași  de  salarii  mari, 
oportunități  de  angajare  și  posibilități  de  creștere  în 
carieră [29]. La rândul său, țara recipientă și angajatorii 
locali caută talente și își pot permite să cheltuiască mult 
pentru  a  racola  specialişti  de  anumite  profesii  și  de 
calitate  înaltă.  Printre  cerințele  generală  față  de 
imigranți  invocăm  experiența  de  lucru,  studiile 
superioare calitative, recunoscute sau confirmate (WES, 
ICAS),  posedarea  limbii  de  stat.  De  asemenea,  sunt 
încurajate persoanele cu experiența de Top-management 
(Type  0),  muncitori  de  calificare  înaltă  (Level  A), 
profesii tehnice (Level B), profesii fără deprinderi mari 
(Level C)  – chelneri, șoferi, vânzători etc.,muncitori cu 
profesii  tehnice  necalificate  (Level  D)  –  muncitori 
agricoli,  dereticătoare  etc.  Țările  cu  cea  mai  mare 
pondere  a  migranților  sunt:  SUA  –  49,5%,  Arabia 
Saudită,  Germania  –  13%,  Rusia  –  12,5%,  Marea 
Britanie  –  8,5%,  EAU  –  8%,  Franța,  Canada  –  7%, 
Australia – 6,5%, Spania – 6% [16]. 
Investigațiile autorului atestă că nu există o definiție 

46 
 
statistică  acceptată  la  nivel  internațional  a  migrației 
forței  de  muncă.  Mai  mult  decât  atât,  principalii  actori 
în  procesul  migrației  forței  de  muncă  sunt  lucrătorii 
migranți,  pe  care  OIM  îi  definește  ca  fiind:  „...toți 
migranții internaționali care sunt în prezent angajați sau 
șomeri și care sunt în căutarea unui loc de muncă în țara 
lor de reședință” [15]. 
Conform investigațiilor autorului, salariile medii ale 
savanților sunt variate de la țară la țară. Dar, în același 
timp, putem evidenția unele cote medii.   
1.Venitul  mediu  lunar  al  savanților  din  majoritatea 
țărilor constituie 4,05 mii USD.  
2.Cu  salarii  decente  se  pot  lăuda:  Africa  de  Sud, 
Malaiezia, Argentina și Columbia. Cele mai mici salarii 
se remarcă în China. 
3.  În  perioada  incipientă  de  activitate  profesională 
tinerii  specialiști  primesc  2,8  mii  USD/lună.  În  partea 
inferioară se regăsește Arabia Saudită.  
4.Salariul  mediu  lunar  al  unui  profesor  universitar 
este  de  5,3  mii  USD/lună.  Rata  superioară  revine 
Arabiei Saudite, Canadei și SUA [27]. 
Tabelul 1. Salariul mediu în unele țări, 2019, USD [3] 
Rat
ing 
Țara 
Salariul 
mediu 
anual, USD 
Salar
iul 
mediu 
lunar, 
USD 
Rat
ing 
Țara 
Salariul 
mediu 
anual, USD 
Salari
ul mediu 
lunar, 
USD 
1. 
Monaco  
186.080 
15.50
7 
11. 
Danemarca  
55.220 
4.602 
2. 
Liechtenstein 
116.300 
9,692 
12. 
Singapore 
54.530 
4.544 
3. 
Bermude 
106.140 
8.845 
14 
Australia  
51.360 
4.280 
4.  
Elveția 
80.560 
6.713 
26. 
Franța  
37.970 
3.164 
5. 
Norvegia  
75.990 
6.333 
27. 
Israel  
37.270 
3.106 
6. 
Macao  
72.050 
6.004 
28. 
Italia  
31.020 
2.585 
7. 
Luxemburg  
70.260 
5.855 
37 
Ungaria  
12.870 
1.073 
8. 
Islanda  
60.830 
5.069 
42. 
Turcia  
10.940 
912 
9. 
SUA 
58.270 
4.856 
43. 
România  
10.000 
833 
10. 
Irlanda  
55.290 
4.608 
 
R. Moldova 
3.350,4 
279,2 
 
Țările bogate, dezvoltate economic, atrag circa 68% 
din  migrația  forței  de  muncă,  fapt  ce  se  datorează  în 
special  atractivității  acestora  pentru  lucrătorii  din  țările 
sărace.  Liberalizarea  pieței  muncii  și  deschiderea 
frontierelor,  în  principal  în  Uniunea  Europeană,  unde 
aproape jumătate de miliard de oameni sunt liberi să se 
deplaseze între cele 28 de țări ale blocului și se folosesc 
în  mod  activ  de  aceasta.  Forța  de  muncă  a  țărilor 
dezvoltate,  cu  18,5%  este  constituită  din  migranți, 
atunci  la  scară  mondială  fiecare  al  20  sau  5%  din  3,5 
miliarde este migrant. Unul din cinci migranți locuiește 
în  SUA,  ponderea  secundă  după  numărul  de  migranți 
revine  Germaniei,  urmată  de  Rusia  și  Arabia  Saudită. 
Cu toate acestea, statele arabe din Golful Persic numără 
cel  mai  mare  număr  de  imigranți  în  comparație  cu 
populația  totală  a  acestora.  Există  mai  mult  de  65  de 
milioane  persoane  migrante,  dintre  care  22,5  milioane 
sunt refugiați,  40 de  milioane sunt persoane  strămutate 
și 3 milioane sunt solicitanți de azil, care așteaptă să fie 
examinați.  Numai  o  țară  europeană,  Germania,  se 
regăsește printre top-10 țări din lume care găzduiesc cei 
mai mulți solicitanți de azil. Primele trei țări-gazdă sunt: 
Turcia, Pakistan și Liban. România se remarcă prin cele 
mai  mici  salarii  din  cadrul  UE.  Pe  lângă  problema 
demografică,marcată  de  sporul  natural  negativ,  se 
adaugă creșterea imigrației și diminuarea populației din 
România.  În  mare  parte,  migrația  românilor  poartă  o 
amprentă  economică.  În  primul  an  după  integrarea  în 
spațiul  unic  European,  circa 544  mii  de  persoane  și-au 
ales  drept  destinație  Spania  și  Italia.  Către  2020, 
populația din România se va reduce până la 19 milioane, 
iar  către  2080  –  14,5  milioane  [8].  Din  persoanele 
imigrate,  60%  sunt  persoane  apte  de  muncă,  în  floarea 
vieții, 90% au vârsta de 25-64 ani. Țările emitente pierd 
un  factor  de  producție  –  resursele  umane,  care  aduce 
prejudicii  țărilor  emitente  [ILO].  Din  alt  punct  de 
vedere,  migranții  transferă  remitențe  [18] și  alte  sume 
financiare prietenilor și rudelor, ajutând țările sărace de 
a  depăși  lipsa  cronică  a  finanțelor  pentru  hrană,  surse 
energetice, produse de uz casnic. Diaspora moldovenilor 
peste hotare cifrează circa 805509 persoane. 

47 
 
 
Fig. 3. Țările cu cea mai numeroasă diasporă peste hotare [25] 
 
Pentru  țările  recipiente  de  migranți,  afluxul  de 
persoane  tinere  active,eficiente,  inteligente  și  talentate 
este un beneficiu economic. Pe de altă parte – creșterea 
treptată  a  nemulțumirii  populației  locale  față  de 
dominația străinilor, de cultura (frecvent) joasă și tradiții 
diferite.  În  acest  sens,  persoanele  indigene  din  țările 
dezvoltate  se  revoltă  adesea.  În  țările  cu  venituri 
avansate,  migranții  reprezintă  18,5%  din  forța  de 
muncă, pe când cota altor grupuri variază de la 1,4% la 
2,2%. Concomitent, migranții au mai multe oportunități 
de  a  găsi  un  loc  de  muncă:  peste  70%  dintre  cei  care 
sosesc sunt activi din punct de vedere economic, în timp 
ce  în  rândul  populației  indigene  această  cifră  este  sub 
60%. 
Estimarea populație din Republica Moldova de la 
începutul anului 2019 a cifrat 2 681,8 mii de cetățeni. 
Cu  regret  populația  rezidentă  diminuează  cu  48,6 
mii de persoane (atingând 1,8%),comparativ cu anul 
2018.  Reducerea  populației  are  loc  din  cauza 
sporului migratoriu negativ [24]. 
Migrația  masivă  a  populației  Republicii  Moldova 
depășește  sporul  natural.  Dacă  sporul  natural  până  în 
2016  era  pozitiv,  în  perioada  ulterioară  a  diminuat, 
atingând -2,5 în  anul 2018. Cota migrației a evoluat de 
la -24,6, în 2014, la -46,2, în anul 2018. 
 
 
Fig. 4. Structura populației Republicii Moldova, 2014-2018, mii persoane [24] 
 
Conform  estimărilor  autorului,  dacă  se  va  menține 
această  tendință,  către  2050,  populația  Republicii 
Moldova  va  constitui  1500  mii  de  persoane.  Migrația 
populației în vârstă aptă de muncă (25-44 ani) conduce 
la  procese  nefaste  în  societate.  Natalitatea  joasă 
condiționează  închiderea  și  reducerea  numărului  de 
școli (preponderent în zonele rurale) [26]. „Comasarea, 
redresarea  și  optimizarea  în  filiale  (26  de  instituții)  nu 
semnifică  lichidare”,  ci  „management  de  optimizare” 
[6].Reducerea  absolvenților  plus  migrația  educațională 
în alte  țări (România,  Rusia, Ucraina, Italia, Germania, 
SUA, Olanda etc.) conduce la reducerea abiturienților la 
instituțiile din Republica Moldova. Candidații pot alege 
orice specialitate, orice instituție de învățământ superior, 
în cazul abiturienților din Republica Moldova, în cadrul 
extensiunilor  deschise  de  universitățile  românești  la 
Chișinău,  Cahul  și  Bălți  [5].  Oferte  de  produse 
educaționale noi, cu stagii peste hotare  (ASEM, REI  –
la  București),(USMF–în  Norvegia)  [23].  Speranță  este 
mică (10%) că absolvenții universitari vor reveni în țară, 
deoarece  tentația  economică  (tab.  1),  socială,  culturală, 
infrastructură  din  alte  țări  sunt  mai  convingătoare.  O 
situație  similară  se  referă  și  la  spitalele  în  zona  rurală. 
Studiile  autorului  denotă  că  „instituțiile  medicale  din 
țară au vacante 249 de posturi de medici” [20]. Vectorul 
migrației  din  Republica  Moldova  cuprinde:  Rusia, 
Ucraina,  SUA,  Germania,  Israel,  Austria,  Olanda  etc. 
Coeficientul  de  îmbătrânire  al  populației  Republicii 
Moldova  a  atins  cifra  20,8  persoane  de  60+  ani  la  100 
de    locuitori  [30].  Nivelul  de  viață  în  UE  este  superior 
Republicii Moldova. Speranța de viață este cu 10-13 ani 
redusă față de UE [21]. Numărul redus al populației apte 

48 
 
muncă reduce șansele pensionarilor la un trai decent. 
Concluzii.  Dualitatea  politicii  migraționale  este  o 
tendință  caracteristică  dezvoltării  moderne  a  migrației 
internaționale  a  populației,  care,  în  mare  parte, 
reprezintă rezultatul tuturor tendințelor. În stadiul actual 
de  dezvoltare  există  trei  niveluri  de  politică 
migrațională:  internațională,  regională  și  națională.  În 
același  timp,  natura  dublă  a  politicii  migraționale  se 
manifestă  în  mod  clar  la  toate  cele  trei  nivele:  atât  la 
nivel  internațional  (ca  urmare  a  contradicțiilor  dintre 
interesele  organizațiilor  internaționale  și  intereselor 
naționale  ale  statelor  individuale),  cât  și  la  nivel 
regional  și  interstatal  (ca  existența  unor  tendințe  opuse 
în  liberalizarea  regimurilor  de  migrație  în  cadrul 
uniunilor  regionale  de  integrare  a  politicilor  lor  de 
migrațiune,vizând resortisanții țărilor terțe  care  nu sunt 
membri ai acestei asociații, țări) și la nivel național (ca o 
contradicție  între  interesele  demografice  și  economice, 
pe  de  o  parte,  și  considerațiile  de  securitate  politică  și 
socială – pe de altă parte). 
Procesul  migrațional  va  continua  să  persiste  până 
există  decalaje  între  nivelul  de  trai,  conținutul  și 
calitatea  studiilor,  tratamentului  medical,  condiții 
geografice, viziuni politice, religioase, conflicte militare 
etc. 
 
Referințe bibliografice: 
1. 
Alescovski  I.  Trends  in  international  migration  in  a  globalizing  world.  [citat  07.07.2019].  Disponibil:  https 
://www. socionauki. ru/ journal/ articles/ 129862/ .