Referințe bibliografice:
1.
CATAN,
P.,
TIMOFTI,
E.,
TIMOFTI,
G.,
COJOCARU,
M. Eficiență și risc în gestiunea afacerilor. --
Chișinău: UASM, 2008. 291 p.
2. ПАРКИНСОН СИРИЛ НОРТКОТ, РУСТОМДЖИ М.К. Искусство управления. -- Москва: ФАПР-
ПРЕСС, 1999. 272p.
3.http://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2018/3_AS.pdf
(accesat
04.11.2019)
Asigurarea furnizării informațiilor fiabile și complete
Asigurarea concreteței și eficienței în activitate
Studierea și înțelegerea esenței problemei
Elaborarea soluțiilor alternative a deciziilor
Discutarea problemelor posibile în mediul informal
Elaborarea unei hotărâri preliminare
Aprobarea deciziei
Identificarea domeniului de influență a deciziei
Realizarea deciziei
Coordonarea deciziei
44
CZU: 314.7
MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ A FORȚEI DE MUNCĂ SCHIMBĂ LUMEA
COJOCARU Virginia,
lector, USM
REZUMAT
Procesele mondiale globale au condus la liberalizarea restricțiilor de călătorii, redresarea în câmpul muncii,
unificarea piețelor, libera circulație a persoanelor (UE), libertatea religiei, gândirii, optimizarea angajării pe piața
muncii, valorificarea potențialului uman. Cauzele migrației sunt multiple, dar în majoritatea cazurilor sunt asociate de
căutarea unui mod de viață mai decent, cu infrastructură bună și salarizare mai mare ca în țara de reședință. Exodul
creierilor conduce la sărăcirea țărilor de idei novatorii, creativitate, activitatea competitivă pe domenii. În același timp,
se poate susține că emigrarea specialiștilor calificați conduce, în final, la o creștere a remitențelor, care este mai mult
decât o recompensă a pierderilor nete. Scopul acestui studiu constă în determinarea cauzelor și impactului migrației
internaționale a resurselor umane asupra dezvoltării socio-economice a țării, pentru a fundamenta instrucțiunile de
reglementare eficiente a acestui fenomen. Rezultatele obținute au permis a face unele concluzii, care pot fi utilizate cu
succes pentru a redresa situația din țările emitente.
Cuvinte-cheie:resurse umane, exodul creierilor,beneficii, transferuri financiare, remitențe, nivel de trai.
INTERNATIONAL LABOR MIGRATION CHANGES THE WORLD
Virginia COJOCARU,
lecturer,
Moldova State University
SUMMARY
Global processes have led to the liberalization of travel restrictions, employment, and unification of markets, free
movement of persons (EU), and freedom of religion, thinking, optimizing employment and harnessing human potential.
The causes of migration are multiple, but in most cases it is related to the pursuit of a more decent way of living, with
good infrastructure and higher salary than in the country of residence. Exodus of brains leads to the impoverishment of
innovative countries, creativity, and competitive activity on the domains. At the same time, it can be argued that the
emigration of qualified specialists ultimately leads to an increase in remittances, which more than compensates for net
losses. The aim of this study is to determine the causes and the impact of international labor migration on the socio-
economic development of the country in order to base the instructions for the effective regulation of this phenomenon.
The results obtained have allowed drawing some conclusions, which can be successfully used to redress the situation in
the issuing countries.
Key words: human resources, brain drain, benefits, financial transfers, remittances, living standards.
Introducere. Populația Terrei este în continuă
creștere, actualmente pe glob locuiesc circa 7,5
miliarde. Populația cu vârsta de 0-14 ani constituie 28%
din total, iar rata avansării anuale constituie 1,4%. Rata
șomajului din totalul populației este 7,4%, iar șomajul
printre tineret – 16,4%. Către anul 2050 este de aşteptat
ca populația de pe glob să atingă 9,7 miliarde de
persoane.
Specialiștii în diverse domenii, cu profesii de
constructori, bancheri, sportivi, muzicieni, economiști,
agricultori, șoferi de taxi completează armata globală a
muncitorilor migranți. Valul migrației se extinde și a
depășit deja 260 milioane de persoane, dintre care două
treimi au plecat în țările bogate, iar, în prezent, la
fiecare al cincilea lucrător revine un străin. Antrenarea
forței de muncă în rândul migranților crește odată cu
șomajul, respectiv și nemulțumirea populației locale.
Drept răspuns la această situație, autoritățile intensifică
politica privind migrația.
Totodată, contrar celor expuse, revoluția tehnologică
reduce nevoia de muncă vie. În economiile avansate, în
consecință, rata de aflux a migranților de muncă
încetinește treptat, iar țările cu venituri medii sunt
interceptate de migranții potențiali. Acest grup, pe lângă
China și Brazilia, include Rusia, Belarus, Kazahstan,
Azerbaidjan și Turkmenistan.
Gradul de cunoaștere a problemei. Problemele
aferente procesului de exod a forței de producție și
ocuparea resurselor umane au atras atenția
renumiților savanți, ca: Aristotel [1], N. McCiavelli
[17], Plato, T. Mor [13], S. Montesquieu [2] și alți
filosofi[11], care au meditat asupra necesității de a
reglementa fluxul de migranți, inclusiv pentru a
menține stabilitatea statului și prosperitatea
acestuia, evidențiată de C. Anghelache. Conceptul și
factorii motivaționali au fost investigați și de către
cercetătorii: N. Branaşco [4], A. Gribincea [12], N.P.
Sheveleva [28].
Scopul acestui studiu constă în determinarea
cauzelor și impactului migrației internaționale a forței
de muncă asupra dezvoltării socio-economice a țării,
pentru a fundamenta instrucțiunile de reglementare
eficiente ale acestui fenomen.
Metoda de cercetare. Pentru realizarea obiectivelor
trasate în acest studiu a fost utilizată cercetarea
teoretică, date practice din următoarele documente: teze
45
de doctor, articole, cercetări științifice, rapoarte ale
organizațiilor din domeniul economiei mondiale,
călătoriilor, migrației, sociologiei, demografiei etc. S-a
realizat o analiză calitativă a datelor empirice din
materialele statistice. În această cercetare a fost aplicată
abordarea sistematică, care a implicat un studiu
cuprinzător materialelor statistice în contextul
schimbărilor economice, politice, climatice, culturale
globale, ceea ce a făcut posibilă determinarea, într-un
complex, a unei întregi game de consecințe economice,
sociale și politice, apărute în legătură cu migrația.
Folosirea metodei comparațiilor între țări a permis
stabilirea condițiilor în care migrația devine cel mai
important factor al dezvoltării, iar altele, dimpotrivă, o
inhibă. Autorul a apelat la metodologia utilizată de
structurile internaționale, ca:Organizația Națiunilor
Unite (ONU), Organizația Internațională pentru
Migrație (IOM); Organizația Internațională a Muncii
(ILO); Institutul Muncii din Germania (IZA); Centrul de
studiu Migration Sussex, Politica internațională în
materie de migrație (IMP) și altele.
Rezultate și analiză. Organizația Internațională
pentru Migrație (OIM) prezintă următoarea definiție: un
migrant este orice persoană care se deplasează sau care
deja a trecut printr-o frontieră internațională sau într-un
stat și a părăsit locul de reședință obișnuit indiferent de:
(1) statutul juridic al persoanei; (2) deplasări voluntare
sau involuntare; (3) motivele relocării; sau (4) durata
șederii.
Investigațiile bazelor de date OECD[7], efectuate de
către autor, prezintă că 20-30% dintre toți medicii din
SUA, Canada și Marea Britanie au obținut diplome în
străinătate, mai frecvent din țările slab dezvoltate sau în
curs de dezvoltare. Unele documente [9] precizează că
„populația străină este alcătuită din oameni care încă
mai au cetățenia țării lor de proveniență. Poate include
persoane născute în țara gazdă”. Cercetările autorului
denotă că aceste țări „livrează” mai mult de 50% din toți
medicii migranți, primind în schimb un pic mai mult de
10%, datorită migrației înapoiate a foștilor studenți
medicali, care au primit educație în Europa și America
de Nord. O analiză, realizată de Banca Mondială[14]
arată, de asemenea, că, până în 2015, aproximativ 60%
din populația adultă care locuia în Statele Unite,
studiază la un colegiu sau o universitate din țara lor de
origine. Aceasta poate fi considerată ca o subvenție
substanțială (fig. 1, 2).
Fig. 1. Creșterea migrației internaționale [22]
Fig. 2. Structura migrației
internaționale, 2017[19]
Investigațiile autorului au evidențiat că „factorii,
care impun cetățenii să-și părăsească patria, prietenii,
rudele și activitatea, pot fi grupate în 3 tipuri: 1.
economici – venituri reduse, locuri de muncă limitate,
dificultăți în activitatea antreprenorială etc.; 2. sociali –
obscuritatea vizând viitorul, inclusiv pentru copii, relații
interetnice, tradiții, cultură, limba de comunicare etc.; 3.
politici – conflicte politice, persecutare, intoleranță
politică, rasială, naţională. Printre aceste motivații
putem evidenția pe cea economică, salarizarea muncii”
[10].
Vectorul fluxului migrațional, actualmente, este
direcționat spre țările cu un nivel de trai mai înalt. În
prezent, marea majoritate a fluxului își are destinația
spre Vestul dezvoltat. Pentru Europa și America de
Nord revin 50% din fluxul migranților. Întreprinzătorii
sunt atrași de climatul antreprenorial, științific,
financiar, dotarea tehnică etc. Muncitorii și persoanele
fără studii și profesii sunt atrași de salarii mari,
oportunități de angajare și posibilități de creștere în
carieră [29]. La rândul său, țara recipientă și angajatorii
locali caută talente și își pot permite să cheltuiască mult
pentru a racola specialişti de anumite profesii și de
calitate înaltă. Printre cerințele generală față de
imigranți invocăm experiența de lucru, studiile
superioare calitative, recunoscute sau confirmate (WES,
ICAS), posedarea limbii de stat. De asemenea, sunt
încurajate persoanele cu experiența de Top-management
(Type 0), muncitori de calificare înaltă (Level A),
profesii tehnice (Level B), profesii fără deprinderi mari
(Level C) – chelneri, șoferi, vânzători etc.,muncitori cu
profesii tehnice necalificate (Level D) – muncitori
agricoli, dereticătoare etc. Țările cu cea mai mare
pondere a migranților sunt: SUA – 49,5%, Arabia
Saudită, Germania – 13%, Rusia – 12,5%, Marea
Britanie – 8,5%, EAU – 8%, Franța, Canada – 7%,
Australia – 6,5%, Spania – 6% [16].
Investigațiile autorului atestă că nu există o definiție
46
statistică acceptată la nivel internațional a migrației
forței de muncă. Mai mult decât atât, principalii actori
în procesul migrației forței de muncă sunt lucrătorii
migranți, pe care OIM îi definește ca fiind: „...toți
migranții internaționali care sunt în prezent angajați sau
șomeri și care sunt în căutarea unui loc de muncă în țara
lor de reședință” [15].
Conform investigațiilor autorului, salariile medii ale
savanților sunt variate de la țară la țară. Dar, în același
timp, putem evidenția unele cote medii.
1.Venitul mediu lunar al savanților din majoritatea
țărilor constituie 4,05 mii USD.
2.Cu salarii decente se pot lăuda: Africa de Sud,
Malaiezia, Argentina și Columbia. Cele mai mici salarii
se remarcă în China.
3. În perioada incipientă de activitate profesională
tinerii specialiști primesc 2,8 mii USD/lună. În partea
inferioară se regăsește Arabia Saudită.
4.Salariul mediu lunar al unui profesor universitar
este de 5,3 mii USD/lună. Rata superioară revine
Arabiei Saudite, Canadei și SUA [27].
Tabelul 1. Salariul mediu în unele țări, 2019, USD [3]
Rat
ing
Țara
Salariul
mediu
anual, USD
Salar
iul
mediu
lunar,
USD
Rat
ing
Țara
Salariul
mediu
anual, USD
Salari
ul mediu
lunar,
USD
1.
Monaco
186.080
15.50
7
11.
Danemarca
55.220
4.602
2.
Liechtenstein
116.300
9,692
12.
Singapore
54.530
4.544
3.
Bermude
106.140
8.845
14
Australia
51.360
4.280
4.
Elveția
80.560
6.713
26.
Franța
37.970
3.164
5.
Norvegia
75.990
6.333
27.
Israel
37.270
3.106
6.
Macao
72.050
6.004
28.
Italia
31.020
2.585
7.
Luxemburg
70.260
5.855
37
Ungaria
12.870
1.073
8.
Islanda
60.830
5.069
42.
Turcia
10.940
912
9.
SUA
58.270
4.856
43.
România
10.000
833
10.
Irlanda
55.290
4.608
R. Moldova
3.350,4
279,2
Țările bogate, dezvoltate economic, atrag circa 68%
din migrația forței de muncă, fapt ce se datorează în
special atractivității acestora pentru lucrătorii din țările
sărace. Liberalizarea pieței muncii și deschiderea
frontierelor, în principal în Uniunea Europeană, unde
aproape jumătate de miliard de oameni sunt liberi să se
deplaseze între cele 28 de țări ale blocului și se folosesc
în mod activ de aceasta. Forța de muncă a țărilor
dezvoltate, cu 18,5% este constituită din migranți,
atunci la scară mondială fiecare al 20 sau 5% din 3,5
miliarde este migrant. Unul din cinci migranți locuiește
în SUA, ponderea secundă după numărul de migranți
revine Germaniei, urmată de Rusia și Arabia Saudită.
Cu toate acestea, statele arabe din Golful Persic numără
cel mai mare număr de imigranți în comparație cu
populația totală a acestora. Există mai mult de 65 de
milioane persoane migrante, dintre care 22,5 milioane
sunt refugiați, 40 de milioane sunt persoane strămutate
și 3 milioane sunt solicitanți de azil, care așteaptă să fie
examinați. Numai o țară europeană, Germania, se
regăsește printre top-10 țări din lume care găzduiesc cei
mai mulți solicitanți de azil. Primele trei țări-gazdă sunt:
Turcia, Pakistan și Liban. România se remarcă prin cele
mai mici salarii din cadrul UE. Pe lângă problema
demografică,marcată de sporul natural negativ, se
adaugă creșterea imigrației și diminuarea populației din
România. În mare parte, migrația românilor poartă o
amprentă economică. În primul an după integrarea în
spațiul unic European, circa 544 mii de persoane și-au
ales drept destinație Spania și Italia. Către 2020,
populația din România se va reduce până la 19 milioane,
iar către 2080 – 14,5 milioane [8]. Din persoanele
imigrate, 60% sunt persoane apte de muncă, în floarea
vieții, 90% au vârsta de 25-64 ani. Țările emitente pierd
un factor de producție – resursele umane, care aduce
prejudicii țărilor emitente [ILO]. Din alt punct de
vedere, migranții transferă remitențe [18] și alte sume
financiare prietenilor și rudelor, ajutând țările sărace de
a depăși lipsa cronică a finanțelor pentru hrană, surse
energetice, produse de uz casnic. Diaspora moldovenilor
peste hotare cifrează circa 805509 persoane.
47
Fig. 3. Țările cu cea mai numeroasă diasporă peste hotare [25]
Pentru țările recipiente de migranți, afluxul de
persoane tinere active,eficiente, inteligente și talentate
este un beneficiu economic. Pe de altă parte – creșterea
treptată a nemulțumirii populației locale față de
dominația străinilor, de cultura (frecvent) joasă și tradiții
diferite. În acest sens, persoanele indigene din țările
dezvoltate se revoltă adesea. În țările cu venituri
avansate, migranții reprezintă 18,5% din forța de
muncă, pe când cota altor grupuri variază de la 1,4% la
2,2%. Concomitent, migranții au mai multe oportunități
de a găsi un loc de muncă: peste 70% dintre cei care
sosesc sunt activi din punct de vedere economic, în timp
ce în rândul populației indigene această cifră este sub
60%.
Estimarea populație din Republica Moldova de la
începutul anului 2019 a cifrat 2 681,8 mii de cetățeni.
Cu regret populația rezidentă diminuează cu 48,6
mii de persoane (atingând 1,8%),comparativ cu anul
2018. Reducerea populației are loc din cauza
sporului migratoriu negativ [24].
Migrația masivă a populației Republicii Moldova
depășește sporul natural. Dacă sporul natural până în
2016 era pozitiv, în perioada ulterioară a diminuat,
atingând -2,5 în anul 2018. Cota migrației a evoluat de
la -24,6, în 2014, la -46,2, în anul 2018.
Fig. 4. Structura populației Republicii Moldova, 2014-2018, mii persoane [24]
Conform estimărilor autorului, dacă se va menține
această tendință, către 2050, populația Republicii
Moldova va constitui 1500 mii de persoane. Migrația
populației în vârstă aptă de muncă (25-44 ani) conduce
la procese nefaste în societate. Natalitatea joasă
condiționează închiderea și reducerea numărului de
școli (preponderent în zonele rurale) [26]. „Comasarea,
redresarea și optimizarea în filiale (26 de instituții) nu
semnifică lichidare”, ci „management de optimizare”
[6].Reducerea absolvenților plus migrația educațională
în alte țări (România, Rusia, Ucraina, Italia, Germania,
SUA, Olanda etc.) conduce la reducerea abiturienților la
instituțiile din Republica Moldova. Candidații pot alege
orice specialitate, orice instituție de învățământ superior,
în cazul abiturienților din Republica Moldova, în cadrul
extensiunilor deschise de universitățile românești la
Chișinău, Cahul și Bălți [5]. Oferte de produse
educaționale noi, cu stagii peste hotare (ASEM, REI –
la București),(USMF–în Norvegia) [23]. Speranță este
mică (10%) că absolvenții universitari vor reveni în țară,
deoarece tentația economică (tab. 1), socială, culturală,
infrastructură din alte țări sunt mai convingătoare. O
situație similară se referă și la spitalele în zona rurală.
Studiile autorului denotă că „instituțiile medicale din
țară au vacante 249 de posturi de medici” [20]. Vectorul
migrației din Republica Moldova cuprinde: Rusia,
Ucraina, SUA, Germania, Israel, Austria, Olanda etc.
Coeficientul de îmbătrânire al populației Republicii
Moldova a atins cifra 20,8 persoane de 60+ ani la 100
de locuitori [30]. Nivelul de viață în UE este superior
Republicii Moldova. Speranța de viață este cu 10-13 ani
redusă față de UE [21]. Numărul redus al populației apte
48
muncă reduce șansele pensionarilor la un trai decent.
Concluzii. Dualitatea politicii migraționale este o
tendință caracteristică dezvoltării moderne a migrației
internaționale a populației, care, în mare parte,
reprezintă rezultatul tuturor tendințelor. În stadiul actual
de dezvoltare există trei niveluri de politică
migrațională: internațională, regională și națională. În
același timp, natura dublă a politicii migraționale se
manifestă în mod clar la toate cele trei nivele: atât la
nivel internațional (ca urmare a contradicțiilor dintre
interesele organizațiilor internaționale și intereselor
naționale ale statelor individuale), cât și la nivel
regional și interstatal (ca existența unor tendințe opuse
în liberalizarea regimurilor de migrație în cadrul
uniunilor regionale de integrare a politicilor lor de
migrațiune,vizând resortisanții țărilor terțe care nu sunt
membri ai acestei asociații, țări) și la nivel național (ca o
contradicție între interesele demografice și economice,
pe de o parte, și considerațiile de securitate politică și
socială – pe de altă parte).
Procesul migrațional va continua să persiste până
există decalaje între nivelul de trai, conținutul și
calitatea studiilor, tratamentului medical, condiții
geografice, viziuni politice, religioase, conflicte militare
etc.
Referințe bibliografice:
1.
Alescovski I. Trends in international migration in a globalizing world. [citat 07.07.2019]. Disponibil: https
://www. socionauki. ru/ journal/ articles/ 129862/ .
Dostları ilə paylaş: |