tactica atacului frontal presupune apariţia riscul compromiterii totale a credibilităţii celuilalt negociator. Drept consecinţă, apelarea sa poate fi justificabilă doar în acele situaţii în care deţineţi o poziţie dominantă, comparativ cu ceilalţi interlocutori;
tactica folosirii coerciţiei presupune adoptarea unor măsuri deosebite, cu caracter chiar impopular, în cazul în care adversarii (oficial numiţi, însă, „parteneri”) nu se supun... Atenţie maximă însă, deoarece, de regulă, coerciţia exclude orice „cale de mijloc”!…
Dostları ilə paylaş: |
