|
7. Să ştiţi să simplificaţi!…
Paradoxal, se pare că am fost educaţi, dacă nu chiar „îndemnaţi” să complicăm lucrurile şi/sau să ne complicăm, cât mai mult!…
De regulă, cu cât o situaţie este mai simplă, cu atât ea devine mai „dubioasă” şi ne determină să ne… complicăm, în maniera: „… Da’ de ce este aşa de simplu?... Dacă vrea să mă păcălească?”… „Practic, ce interes are să mă ajute?”…
De asemenea, nu puţine sunt situaţiile în care, cu cât interlocutorii apar mai „sofisticaţi”, blazaţi şi „incomprehensibili şi abscons cumulativ organic nonpersuasivi”, cu atât devin mai „apreciaţi” şi mai „interesanţi” prin „pregătirea multifuncţională” de care dispun.
Dorinţa noastră de complicare este satisfăcută inclusiv de „specialiştii” pe care îi întâlnim, din ce în ce mai des: oameni cu un „look” nou, conferit de cei mai celebri hair-stilişti, care îşi dovedesc, din plin, „skills”-urile, „abilities”-urile şi „background”-ul „cool” şi „marfă de marfă” de care dispun, oameni cu o înaltă capacitate de a utiliza „know how”-l „job”-ului dobândit ca rezultat al „training”-urilor „trăznet” (de preferinţă, „team building”-uri cu şpriţuri şi grătare „cât cuprinde”), la care au participat numai „fete de fete”, „adevărate” şi „băieţi de băieţi”, „beton”, toate şi toţi demne şi demni de invidie în „brand”-ul lor…
Dostları ilə paylaş: |
