Diagnosticul psihic provizoriu


Dezordinile mintale la adulţi



Yüklə 191,69 Kb.
səhifə5/6
tarix13.04.2017
ölçüsü191,69 Kb.
#13828
1   2   3   4   5   6

Dezordinile mintale la adulţi


Studiu de sinteză efectuat de Arnold M. Rose şi Holger R. Stubs în incidenţa dezordinilor mintale: incidenţa schizofreniilor, psihozelor, mania depresivă, paranoia, psihozele senile…

Interesează şi debilităţile mintale. Termenul a început să circule după 1909, a fost pus în circulaţie de Dupre şi Vermeylen. Debilitatea mintală = nedezvoltarea intelectuală ce permite autonomie socială dar nu şi de conduite. Adulţi – vârsta mintală de maximum 9 ani, I. Q. 60-70. debilitate lejeră, medie, profundă.


Testele de investigare a capacităţii de creaţie


Pun în evidenţă capacităţi de creaţie. Elisabeth Andreus în 1930 a găsit coeficienţi de corelaţie cu IQ de 0,15; 0,02 şi 0,03 utilizând e teste de imaginaţie.

Dintre bateriile de creativitate: testul F de R. B. Cattell; Testul ECM; testul de fluiditate verbală.



Bateria G. Meunier – 4 jocuri cu figuri. Se cere subiecţilor să descrie figurile, să le interpreteze şi să realizeze compoziţii prin asamblare.

Bateria lui Tourance – 1972 – 7 subteste. Cotaţia pe puncte în timp limită. Utilizabil pe studenţi.

Bateria Omiz de Jean Jonis Sellier – 3 secţiuni: 1. se compun figuri geometrice folosindu-se ca puncte de plecare modelele din desen. 2. 12 mici desene figurative ambigue şi schematice. Se cere interpretares lor. 3. asociaţii de cuvinte. Se degajă factori de: facilitate, varietate, originalitate.



TESTE DE APTITUDINI


Aptitudinile sunt instrumente ale personalităţii. Se manifestă spontan antrenând randamente calitative şi cantitative crescute în condiţii egale de educaţie şi exerciţii. Aptitudinile au fost studiate de specialişti în analiza factorială – suplimente ale testelor de inteligenţă sub denumirea de aptitudini speciale, testele profesionale, baterii privind aptitudinile multiple.

Psihoprofesiograma este rezultanta convertirii profesiogramei într-o fişă sintactică de cerinţe psihice în vedere exercitării unei anumite profesii. Două căi de alătuire: analitică; sintetică. Elaborarea de teste şi baterii profesionale prin metoda analitică e extinsă.

Testele şi bateriile de aptitudini sunt utilizate din ce în ce mai mult în orientarea şcolară şi profesională.

Testele de investigare a capacităţii de muncă

Testele de atenţie pot solicita concentrarea subiectului pe o singură sarcină de rezolvare sau pe mai multe. Lahy a testat caracteristici ale atenţiei, Rîbakev, Rossolimo.
1)Testul de baraj - cel mai utilizat. Materiale – litere, figuri geometrice, imagini. Se înregistrează viteza şi cantitatea de activitate. Evidenţiază fluctuaţiile capacităţii de muncă şi randamentul.
Testul Bourdon – barajul unor litere în texte imprimate.

Touluse – Pieron – barajul unor figuri geometrice, mici careuri egale, cu câte o bară dispusă pe una din cele 8 direcţii ale rozei vânturilor. Se cere subiecţilor să bareze anumit careuri într-un timp limitat.

2) Caietele Kraepelin – coloane de 35 cifre ce trebuie adunate sau scăzute 2 câte 2 în funcţie de anumit criterii.

3) testul T-K de atenţie – 20 de rânduri de pagină cu câte 2 coloane de semne litere şi cifre a câte 17 semne fiecare. Solicită corecţia greşelilo dintre coloana dată ca model şi coloana cu greşeli.

4) testul psihomotor al lui Ricossay – porneşte de la ipoteza că se poate stabili o paralelă între ritm şi atenţie.


Testele de dexteritate


Bateria Bonnardel de reacţii complexe RCB - exammenele de selecţie în profesiile cu potenţial mare de accidente. Încorporează: aspecte şi niveluri ale inhibiţiei retroactive, niveluri de plasticitate funcţională a mişcărilor, aspecte ale învăţării şi inteligenţă concretă.

Stomberg Dexterity Test – sarcina - solicitarea unei alte organizări a dedcupajelor în forme.

Teste ce au în atenţie coordonarea mişcărilor - Two Hands Coordonation Test, coordonarea ochi – mână = testul de dexteritate Crawford, testul Bennett…

Bateria Oseretki – motricitatea generală; 6 secţiuni: rapiditatea mişcărilor, prezenţa sau absenţa sincineziilor…

Teste de mozaic – Leiberg sau Nihl – permit să se stabilească aspecte şi caracteristici funcţionale împortante ale mâinii ca organ al muncii şi activităţilor complexe.

Diagnosticarea capacităţilor senzoriale: acuitatea senzorială; discriminarea senzorială, influenţa unor factori asupra sensibilităţii. – teste de acuitate vizuală = bateria Protemeter Test.

Testul de cecitate a culorilor – Farnsworth = testare a capacităţii cromatice.

Testul ISH – pt simţ cromatic

Testul Grace Arthur - de desen, cuprinde 20 desene. Se aplică la surdomuţi.

Testul de vizualitate spaţială – aptitudinea pt desen geometric.

Testul de vizualitate ABC – măsurarea dominanţei oculare, antrenează vederea inconştientă.

Testele de aptitudini artistice

Testul de talent muzical C. E. Seashore – 6 secţiuni ce probează: simţul înălţimii tonale, al forţei sonore, al timpului, al timbrului, al ritmului, memoria tonală.

Testul standardizat de inteligenţă muzicală al lui Wing – 7 aspecte ale percepţiei muzicale: analiza acordului, schimbarea înălţimii, memoria auditivă, armonia, intensitatea…

The Farnum Music Notation Test – test de aptitudini muzicale diagnostic.

Testele de diagnoză psihică a aptitudinilor artistice plastice

The Horn Art Aptitude Inventory 3 părţi: exerciţii de schiţe, de compoziţie, test de desen.

Testul de judecată a desenelor Graves – măsoară gradul în care subiectul recunoaşte principii de ordin estetic.

Testul de apreciere artistică al lui Meier – constă din 100 perechi desene sau obiecte de artă.

Testele de reprezentării spaţiale

Pot solicita reprezentării constructive geometrice (testele de numărare de cutii sau de cuburi) sau îmbinări lineare (testul Moede).


Testele de aptitudini tehnice speciale

Includ factori spaţiali, probleme de înţelegere şi judecată tehnică, …: bateriile DAT, FACT, GABT…



Testul de comprehensiune mecanică al lui Bennett – se dau perechi de obiecte şi se întreabă care are o mai bună utilizare.

Testul mecanic P. Rennes MECA - saturaţie în factori spaţiali şi inteligenţă practică.

Testul de aptitudini mecanice Mecquarrie – 7 subiecte bazate pe analiza factorială. Test creion – hârtie.

Testele de selecţie profesională

Test de colaţionare – pune probleme de conflict între viteza şi corectitudinea execuţiei.

Test de descifrare de texte scrise de mână – Pierre Reines – texte manuscris de dificultăţi crescânde , subiectul trebuie să transcrie.

Aptitudini medicină – Aptitude test for Medical Students.

Aptitudini pt legislaţie, ştiinţă şi ingineri..

Testul RAPA – pt profesiile ce angajează securitatea publică.

Bateria standardizată GATB – factori: g, V, N, F, O.
TESTE DE PERSONALITATE
Testele de personalitate au o orientare evidentă spre aspectele deformate sau deteriorate ale personalităţii deoarece acestea sunt mult mai uşor depistabile decât trăsăturile morale şi operative ale personalităţii sau caracterului.

G. Allport şi Odbert au decelat 17.953 denumiri de trăsături psihice care diferenţiază comportamentele umane. Klages a evaluat la 4.000 numărul acestor trăsături, iar Fr. Baumgarten a găsit 1.093. Se consideră că există unele variabile caracteristici constituţionale ale personalităţii (temperamentul) şi unele aptitudini implicate în structura temperamentului, precum şi numeroase variabile structurale dobândite, consolidate sau nu. Se poate spune că în efectuarea diagnozei psihice a personalităţii există o serie de dificultăţi: mecanismele evolutive de bază ale conduitelor nu sunt pe deplin elucidate; elementele ce exprimă unicitatea personalităţii sunt mai greu de surprins decât caracteristicile ponderale ale personalităţii; subiectivitatea ce se controlează şi se autocontrolează în permanenţă este greu accesibilă.

Testele de personalitate reprezintă aportul cel mai important al psihologiei moderne, dar trebuie să se ţină cont întotdeauna de factorul uman – în cazul diagnosticării inteligenţei sau a aptitudinilor subiectul cooperează activ, pe când în cazul diagnosticării personalităţii subiectul are în mod spontan tendinţa de mascare. Apar astfel numeroase tipuri de deformări ale rezultatelor, dintre care cele mai frecvente sunt: efectul de faţadă – tendinţa subiectului de a se prezenta într-o lumină bună; efectul de reputaţie bună – răspunsurile sunt toate la fel de bune la toţi itemii testului; efectul de originalitate – răspunsurile atrag ostentativ atenţia prin originalitate; efectul de frondă – apar frecvent răspunsuri negative, obscure, cu cheie, ambigue etc.; efectul de convenienţă – subiectul consideră că răspunsurile intră în vederile unei autorităţi; tendinţa generală a subiecţilor de a exagera sau de a minimaliza rezultatele.

Testele de pesonalitate se împart în :teste analitice – cuprind itemi ce sondează caracteristici delimitate ale personalitţii (chestionare); teste sintetice – sondează structuri complexe ale personalităţii (teste proiective, teste clinice).


Chestionarul

A. Binet, pionier al chestionarului ca metodă de cercetare în psihologie, a alcătuit un chestionar de sondare a caracteristicilor personalităţii foarte mult folosit în S.U.A., dar mai puţin în Europa. R.S.Woodworth este primul reprezentant de seamă al diagnosticării personalităţii prin chestionar. Important de menţionat este şi chestionarul elaborat de Shiply, în acesta subiectul trebuind să aleagă între două alternative relativ defavorabile.

Chestionarele de personalitate pot fi îîmpărţite în două mari categorii: cele care sondează o trăsătură de personalitate şi cele multifazice, care sondează mai multe trăsături. După criteriul obiectivelor psihologice, chestionarele sunt: de adaptare; de atitudini; de interese; de personalitate propriu-zise.
Chestionarele care măsoară gradul de adaptare la mediu

Există aspecte ale adaptării ce ţin de solicitările şi condiţiile exterioare şi aspecte ce ţin de cerinţele interioare, iar uneori chestionarele de adaptare pun în evidenţă astfel de diferenţe. Unele deteriorări ale adaptării au la bază fragilizări ale sistemului hormonal sau al balanţelor biologice (şocul traumatic, maladiile postoperatorii, toxicozele etc.), altele apar din cauza excesului de mineralo-corticoizi, hiperactivităţii fenomenelor alergice, excesului de alimente excitante etc., sunt provocate de infirmităţi.Există trei feluri de adaptare: adaptare prin asimilarea mediului organizat şi optimizat în consecinţă, prin acomodare (dorinţele se restructurează în funcţie de condiţiile mediului) şi prin deplasare şi înlocuire (în cazul în care există eşec se caută alt mediu şi câmp de acţiune). Chestionarele de adaptare fac de cele mai multe ori evaluări ale acesteia pe sectoare privind adaptarea în familie, în mediul profesional, în cel social etc. Cel mai vechi chestionar de adaptare este chestionarul multifazic al lui R.S.WOODWORTH sau inventarul psihonevrotic P.D.S. - acesta a fost elaborat în timpul primului război mondial (1917) şi avea în vedere eliminarea din armată a subiecţilor anormali psihic. Se solicită răspunsuri la 76 itemi ce se referă la 200 simptome, vizând tendinţe ale personalităţii, tendinţe schizoide, tendinţe paranoide, ipohondrice, impulsive, epiloptoidale, instabile, antisociale. Deşi nu mai este folosit, acest chestionar a constituit punctul de plecare pentru foarte multe alte chestionare de adaptare.

Chestionarele multifazice se utilizează mai ales în mediul universitar şi în cel industrial (BALL).

Un chestionar de adaptare şcolară este cel realizat în 1966 de Remmers şi Schimberg – a cesta conţine 296 itemi clasaţi în 8 secţiuni, pentru copiii de 15-18 ani. Secţiunile sondează: aspecte ale adaptării şcolare, relaţiile cu profesorii, atitudinea faţă de metodele de lucru, faţă de examene;. aspiraţiile profesionale şi atitudinea faţă de propriile aptitudini; caracteristicile personale; conduita în grup; adaptarea în familie; raporturile cu celălalt sex; sănătatea, atitudinea faţă de eventualele aspecte proprii vârstei; atitudinea faţă de lume şi viaţă, morală, filozofie, religie etc.


Chestionare care sondează atitudini şi aspiraţii

În constituirea scărilor de atitudini au adus importante contribuţii scrierile lui THURSTONE, LICKERT, GUTTMAN, LAZARSFELD, GREEN etc.

Atitudinile se pot sonda şi prin testele de situaţii care constau în prezentarea de mici istorioare, subiectul trebuind să precizeze reacţiile personajelor. Chestinarele de atitudini folosesc o aparatură matematică specială. Scara lui THURSTONE, reprezentativă pentru acest tip de chestionare, se referă la probleme privind căsătoria, divorţul, libertatea presei, problema negrilor etc. Scara lui BOGARDUA măsoară “distanţa socială” – atitudinile unui subiect dat faţă de probleme ce se referă la rasă,religie, naţiune etc.

Chestionarul lui CARMEN CAMILLERI constă în răspunsuri deschise ce trebuie date la mici istorioare ce solicită atitudini în o serie de probleme referitoare la emanciparea femeii în societăţile aflate în curs de dezvoltare. Chestionarul cuprinde 10 povestiri şi permite un grad de proiecţie.

După H.Pieron, atitudinile sunt reacţii dobândite faţă de situaţii şi stimuli, iar după Osgood ele au o geneză socială şi permit evaluări.

KLINEBERG deosebeşte 5 caracteristici ale atitudinilor:


  1. direcţie – însuşirea de a opta pentru o opinie sau alta;

  2. gradul – caracteristicile generalizării atitudinii respective;

  3. intensitatea – nivelul până la care respectiva atitudine este importantă pentru subiect;

  4. coerenţa – corelaţia dintre atitudinea exprimată şi conduita zilnică;

  5. eficacitatea – spontaneitatea atitudinii de a se pune în evidenţă în conduitele corespunzătoare.

Alain Sarton - a reunit un chestionar de întrebări cu răspunsuri multiple (3) la alegere, un chestionar de obstacole (6) cu câte 2 răspunsuri la alegere şi 6 chestionare (de câte 3 itemi fiecare, din răspunsuri la alegere din 5 alternative). Itemii chestionarului se referă la :aprecierea propriei sănătăţi; atitudinea faţă de sănătatea proprie; sănătatea altora şi conceptul de sănătate; atitudinea faţă de satisfacţiile imediate ; atitudinea faţă de bani; faţă de prestigiul moral; atitudinea faţă de muncă.

Aspiraţiile , ca şi atitudinile, reprezintă motive ale activităţii organizate în structuri ce constituie un nivel mai mult sau mai puţin tensional în procesul proiectării temporare a personalităţii.

Nivelul de aspiraţii se constituie sub influenţa:


  1. caracteristicilor randamentului şi performanţelor anterioare, ale unui anumit moment dat;

  2. conştientizarea posibilităţilor cuprinse în performanţele obţinute;

  3. conştientizarea posibilităţilor şi aspiraţiilor reale.

Diferenţele dintre performanţele obţinute şi conştientizarea nivelului posibilităţilor constituie diferenţa denumită de realizare. Ea poate fi pozitivă sau negativă şi are ecouri psihologice complexe.

Dembo a realizat un experiment-test ce constă în prezentarea unei sarcini pe care subiectul trebuie să o execute în prealabil dând referinţe cu privire la modul în care va putea să execute sarcina respectivă şi timpul în care o va duce la bun sfârşit. În etapa a doua, subiectul este lăsat să execute sarcina. I se aduce la cunoştinţă după ce a terminat care sunt performanţele de timp şi calitatea obţinută şi astfel acesta poate aprecia diferenţa dintre nivelul de aspiraţii şi cel de posibilităţi. Urmează noi interogări de acelaşi tip. Schema experimentală cuprinde deci: analiza performanţelor efective; analiza performanţelor exprimate prin aspiraţii; efectele de ajustare ale aspiraţiilor prin cunoaşterea succesivă a evoluţiei performanţelor.

Dellay şi Pichot au utilizat o schemă asemănătoare de psihodiagnosticare a relaţiei dintre aspiraţii şi autoaprecieri care cuprinde tot 10 foi de sarcini. După ce se citeşte subiectului primul exerciţiu, se cere să se aprecieze prin notă rezultatul pe care îl va obţine şi pe cel pe care îl doreşte. În final se obţin 3 note: o notă de aspiraţii – media celor 10 note de aspiraţii; o notă de reuşite – media celor 10 note de reuşită; o notă de autoapreciere.

Diferenţa dintre nota de aspiraţie pentru o încercare şi nota de reuşită la încercarea precedentă reprezintă nota de diferenţă de scop; diferenţa dintre nota de aspiraţie pentru o încercare şi nota de reuşită la aceeaşi încercare constituie nota diferenţei de estimare; diferenţa dintre nota de apreciere şi nota de reuşită la aceeaşi încercare constituie nota de diferenţă aspiraţii-posibilităţi.


Chestionarele de interese

Interesul este un intermediar între individ şi mediu. Există o dinamică a intereselor, ponderea acestora având caracteristici şi evoluţii ample în copilărie şi adolescenţă. Ele se pot clasifica astfel: temporare – rezolvarea unei probleme,reuşita la un examen etc.; direct – a dormi atunci când îţi este somn; indirect – studierea unei limbi stăine pentru a ocupa un anumit loc de muncă.

Interesul presupune atenţie, efort, mobilizare generală a capacităţilor.

Fonteigne este printre primii care au întocmit un chestionar de interese profesionale pentru tinerii de 12-13 ani cu 12 itemi. Acesta cuprinde şi întrebări cu privire la opinia părinţilor privind interesele profesionale ale tânărului.

Pentru domeniul profesiunilor există trei tipuri de chestionare de interese: se abordează empiric problema vocaţiilor şi a profesiilor ; se abordează problema intereselor prin prisma analizei factoriale ; chestionare de structură logică .



Chestionarul lui Strong cuprinde 400 de itemi vocaţionali şi avocaţionali pentru diferite profesii şi activităţi şi solicită adolescenţilor răspunsuri la alegere din trei (“îmi place”, “îmi este indiferent”, “nu-mi place”). Au fost inventariate 24 de ocupaţii feminine şi 47 masculine.

Chestionarul realizat de Kuder cuprinde itemi grupaţi în scale descriptive, iar interesele decelate au fost ocupaţionale, persuasive, artistice, literare, muzicale, servicii sociale, clericale etc. pentru fiecare item s-au făcut alegeri gradate din trei variante cu o structură diverisficată.

Chestionarul Lee - Thorpe conţine scurte descrieri de diferite perechi de profesii, iar subiectul trebuie să indice acela sau acele ocupaţii şi profesii pe care le preferă din cele şase grupe de profesii prezentate în chestionar, şi anume profesii sociale, naturale, mecanice, afaceri, ştiinţă.

Chestionarul Edwards conţine 240 de itemi cu răspunsuri perechi (alegere forţată). După un timp, întrebările se repetă, fapt ce permite compararea rezultatelor. Pot apărea rezistenţe la răspunsuri, neglijenţe, confuzii, erori involuntare şi voluntare.

Chestionarul s-a construit prin stabilirea situaţiei statistice a fiecărui răspuns privind diferite activităţi vocaţionale şi avocaţionale.



Chestionarul lui Lacerbeau (1965) dispune de 72 itemi, având sensibiliate pentru subiecţii de 10-12 ani. Pe fiecare din cele 4 pagini ale testului se află 18 ocupaţii evocate, iar subiecţii trebuie să aleagă 6 ca preferate şi 6 ca respinse, celelalte rămânând neutre. Sunt conţinute ocupaţii tehnice, intelectuale, sociale, sportive, legate de natură, de comerţ, artistice, manuale şi imaginative. În cadrul fiecărei grupe se prezintă activităţi teoretice şi practice. În cotaţie s-au acordat 2 puncte pentru răspunsurile preferenţiale, un punct la cele nealese şi nerespinse şi 0 puncte pentru cele respinse.

Chestionarul Martin Irle cuprinde referiri la 9 activităţi profesionale printr-un labirint cu sisteme de răspunsuri la alegere din patru.

Chestionarul de interese Baumgarten presupune alegerea unui catalog de cărţi, repartizate pe domenii.

În psihodiagnosticarea intereselor se utilizează şi metoda completării de fraze ( metodă proiectivă).



Testul Twenty Statement Test (TST), elaborat de McPartland, este sensibil la conturarea concepţiei despre sine, punând în evidenţă în mod proiectiv dimensiuni ale intereselor şi poziţiei pe care acestea le ocupă în preocupările subiectului. Testul cuprinde propoziţii ce încep cu “Eu sunt...”.

Chestionarele şi testele de personalitate multidimensionate
Acestea diagnostichează una sau mai mute trăsături de personalitate, având în atenţie aspecte ale temperamentului sau ale caracterului.

Chestionarele de personalitate pentru copii ESDO, aplicabile de la 6 la 10 ani, cel al lui Porter şi Cattell (HSPQ), aplicabil de la 12 la 17 ani, şi chestionarul 16 P.F. au toate structură de analiză factorială şi acoperă studiul unor aspecte ale personalităţii de la 6 ani la vârsta adultă. CPQ cuprinde variante paralele A şi B, fiecare având câte 70 itemi. HSPQ cuprinde 140 de itemi, iar CPQ – 14 factori.Factorii implicaţi sunt:

A= ciclotimic, schizotimic;

B= inteligenţă generală (g);

C= stabilitate emoţională, nevrosism general;

E= dominanţă-supunere;

F= caracter deschis-închis;

G= caracter pozitiv, caracter afirmat;

H= ciclotimic, schizotimic (diferit faţă de factorul A);

I= sensibilitate emoţională, maturitate;

L= tendinţă paranoică, încrederea;

M= boemism, spirit practic;

N= satisfacţie,simplicitate;

O= neîncredere neliniştită, încredere calmă;

Q1= radicalism, conservatorism;

Q2= înfumurare, lipsă de hotărâre;

Q3= control al voinţei, instabilitate de caracter;

Q4= tensiune nervoasă sau lipsă de tensiune nervoasă;

D= temperament flegmatic;

Y= introvertit, extrovertit.

Răspunsurile la chestionar s-au structurat ca răspunsuri forţate (da sau nu).

Tot un chestionar pentru copii (9-13 ani) este chestionarul Carl Rogers (APR). Chestionarul are 6 părţi în care se cer subiectului:


  1. opţiune profesională (răspuns la alegere cu trei preferinţe);

  2. alegerea unor aspecte relative la viaţa personală (cum ar prefera să fie – mai puternic, mai liniştit etc.);

  3. indicarea a trei persoane pe care le-ar alege dacă ar trebui să meargă într-un deşert;

  4. să spună în ce măsură seamănă cu o serie de copii a căror prezentare de calităţi se face în propoziţii şi în ce măsură ar dori să le semene;

  5. să răspundă la întrebări cu alegeri multiple privind probleme ale vieţii sociale;

  6. să claseze în ordine de preferinţă membrii familiei sale.

Rezultatele celor şase subteste sunt combinate pentru a obţine patru note diferite şi anume: note ale sentimentului de inferioritate personală, note ale inadaptării sociale, note de adaptare familiară, note de reverie trează etc. pentru fiecare există trei grupuri (superior, mediu, inferior).

Chestionare pentru copii au realizat şi Raynolds (1928), Justin (1933) – cauzele care îi fac pe preşcolari să râdă, Valentine (1930) şi Ellesor (1933) au studiat caracteristicile fricii şi cauzele fricii la copii, Serara şi Sears (1940) au efectuat experimente de frustrare alimentară la sugarii de 6 luni, Dembo, Barker, Lewin (1940) au pus în evidenţă o serie de aspecte ale personalităţii copiilor prin deprivarea de jucării, Yarrow (1940) a studiat reacţiile globale la dificultăţi ale preşcolarilor, Kost a studiat reacţiile la sarcini complicate şi grele, Zeigarnik a dat sarcini de memorare dificile, dar a adăugat în cadrul situaţiilor dificile sugestii pozitive şi negative, urmărind efectul lor, ce şi cât a fost reţinut din situaţiile consumate de către copii de diferite vârste.

La Universitatea din Bucureşti s-a efectuat un test de sugestibilitate. Testul S.B.U. se compune din 12 pagini cu câte 15 serii (itemi) de câte trei figuri sau imagini aşezate în succesiune verticală. Cele trei imagini sau figuri geometrice din seriile fiecărei pagini sunt identice, dar aşezate în poziţii diferite. Menţionându-se faptul că nu are importanţă poziţia imaginilor, se cere subiecţilor să determine care imagine din cele 3 este diferită (elementul indicator) de celelalte două. Răspunsurile existente şi abţinerile s-au considerat ca fiind supuse sugestiei (latente), în timp ce răspunsurile prin care se identifică o imagine dintrei ca fiind diferită se consideră ca fiind o expresie a sugestiei de fond. Pentru fiecare 2 pagini (3 itemi) se modifică instructajul după o pauză în care desenarea din memorie a setului de imagini văzute. Cele 6 tipuri de instructaj au permis să se pună în evidenţă dominanţa relativă a sugestibilităţii direcţionată spre autoritatea faţă de aceea ce este implantată în condiţiile competivităţii şi relaţiilor sociale curente.

Testele de personalitate ale lui A. Descoendres sunt teste de raţionamente morale, teste ce constau dintr-o serie de cartonaşe pe care se scriu o serie de texte scurte, ce cuprind momente de solicitare a aprecierii morale şi sunt gradate în ceea ce priveşte complexitatea şi caracteristicile actelor morale incluse în povestirile date spre apreciere. Subiecţii trebuie să aranjeze cartonaşele după gravitatea ce le-o confermă.

Pentru afectivitatea socială şi familială se utilizează test-filmul lui R. Gille care cuprinde 69 de secţiuni cu imagini. Subiectul trebuie să se plaseze el însuşi în desen în poziţia pe care ar dori-o personal şi pe care o notează printr-un semn convenţional (o mică cruce). Cele 69 de întrebări se referă la atitudini cu privire la familie, la colegi, profesori şi munca şcolară.

Testul lui Rosenzweig şi Smith au studiat efectele recompenselor. Hurloch a utilizat lauda şi blamul (1952).

Au fost efectuate chestionare de personalitate şi pentru adolescenţi, pentru investigarea surselor de anxietate (Ortin, 1952), ori pentru investigarea caracteristicilor reacţiilor emoţionale (Finger, 1947).



Jersild şi Tach (1949) au studiat pe copiii între 6-18 ani, evoluţia cauzelor şi atributelor fericirii printr-un chestionar ce se referea la cea mai fericită zi din viaţă.

Chestionarul pentru adulţi elaborat de Hugh M. Bell are menirea de a pune în evidenţă trăsături de personalitate, deficite de adaptare a subiecţilor la diferite aspecte şi structuri ale mediului în care evoluează.

Chestionarul lui ROBERT G. BERNREUTER (1931) cuprinde 125 întrebări. Răspunsurile obţinute (da sau nu) pot fi utilizate în diferite tipuri de calcule. Permite să se diagnosticheze tendinţele nevrotice, trăsăturile de autosatisfacţie, autosuficienţa, trăsături de intro şi extroversiune, caracteristici de dominanţă-supunere, încredere în sine şi sociabilitate.

cuprinde 101 itemi împărţiţi în 10 secţiuni Chestionarul CORNELL INDEX, elaborat de WEIDER, WOLF, BREDMANN, MITTELMANN, WECHSLER, ce corespund unor zone speciale de conduită. Există două variante pentru militari şi o formă pentru civili. Este aplicabil la subiecţii de cultură medie.



Chestionarul de temperament al lui JOY P. GUIFORD şi W.S. ZIMMERMANN (GZ) grupează sub forma unui chestionar multifazic factorii mai bine stabiliţi. El cuprinde 300 itemi cu răspuns la alegere şi acoperă 10 trăsături de personalitate şi implicit de temperament, stabilitate emoţională, obiectivitate, bunăvoinţă, tendinţe de reflexie, relaţii personale, masculinitate.

Chestionarul lui JOY P. GUILFORD (1934) identifică factori de bază şi factori de grup ai personalităţii. Chestionarul are trei direcţii de investigatie în care sunt cuprinse următoarele aspecte:

1)S= tendinţe sociale de introversie;

T= tendinţe ideative de introversie;

D= depresie;

C= tendinţe cicloide;

2)G= activitatea generală;

A= submisie ascendentă;

M= masculinitate/feminitate;

I= inferioritate;

N= nervozitate;

3)O= obiectate;

Co= cooperativitate;

Ag= agresivitate.

Inventarul de personalitate al lui L.L. THURSTONE (1951) are în atenţie 7 trăsături de personalitate de bază evidenţiaţi prin cei 140 itemi:

A= activism, rapiditate în activităţi lucrative; V= vigurozitatea; I= impulsivitatea; D= dominanţa; E= stabilitatea emoţională; S= sociabilitatea; R= reflexibilitatea.



Inventarul multifazic de personalitate THE MINNESOTA MULIPHASIC PERSONALITY INVENTORY, elaborat de STARKE, HATHWAY şi McKINLEY, are la ora actuală cea mai mare răspândire printre inventarele şi chestionarele de personalitate. Cuprinde 550 itemi cu referire la 20 domenii (sănătate generală, simptome neurologice, psihosomatice, relaţii familiale, atitudini morale etc.). Întrebările se află pe cartonaşe pe care subiectul este pus să le claseze în trei grămezi corespunzătoare pentru “adevărat”, “fals” şi “nu ştiu”. Această metodă este acceptată şi de subiecţii mai dificili. Trei scale ale chestionarului permit să se determine dacă subiectul tinde să se prezinte conştient sau nu, sub o lumină favorabilă. Dacă subiectul tinde să se subestimeze sau să se supraestimeze, faptul se pune în evidenţă prin scala K, dacă dă răspunsuri neobişnuite, fie ca răspunsuri la întâmplare, fie ca răspunsuri realmente patologice ori răspunsuri care arată că nu a înţeles întrebările, faptul este depistabil prin scala F. combinaţii ale scalei F şi K permit să se determine dacă subiectul a trecut într-un sens sau altul în categoriile de deformări de răspunsuri specifice uneia sau alteia dintre cele două scale cu dominanţă.

Yüklə 191,69 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin