Kuliś și Różycki împotriva Poloniei
6 octombrie 2009
Primul reclamant din această cauză deținea o editură care publica o revistă săptămânală
și un supliment pentru copii. Al doilea reclamant era redactorul-șef al revistei. Cazul privea
publicarea în supliment a unui articol ce conținea benzi desenate umoristice care făceau
aluzie la o campanie publicitară pentru chipsuri comercializate de un producător de
alimente și care erau destinate copiilor. Reclamanții s-au plâns că sancțiunea impusă
pentru publicarea benzilor desenate nu a fost justificată.
Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție,
constatând că motivele invocate de instanțele poloneze nu puteau fi considerate relevante
și suficiente pentru a justifica ingerința, care a fost disproporționată în raport cu scopul
legitim urmărit, și anume protecția reputației sau drepturilor altora. A observat, în special,
că scopul principal al reclamanților nu fusese de a denigra calitatea chipsurilor, ci de a
sensibiliza cu privire la tipul sloganurilor folosite de producător și caracterul inacceptabil
al unor astfel de tactici pentru a genera vânzări. În plus, în îndeplinirea obligației sale de
a comunica informații și idei privind aspecte de interes public, presa era îndreptățită să
recurgă la o anumită doză de exagerare sau chiar provocare. Chiar dacă formularea
utilizată de reclamanți a fost exagerată, aceasta s-a întâmplat doar ca reacție la o
campanie publicitară care demonstrase lipsă de sensibilitate și înțelegere pentru vârsta și
Fișă tematică – Protecția reputației
11
vulnerabilitatea copiilor. Stilul de exprimare al reclamanților a fost așadar motivat de tipul
de sloganuri la care au reacționat și, în acest context, nu au depășit limitele permise pentru
o presă liberă.
Dostları ilə paylaş: |