Fs reputation ron

Mustafa Erdoğan și alții împotriva Turciei

 

27 mai 2014 

Această cauză privea plângerea unui profesor de drept, a unui redactor-șef și a unui editor 

despre faptul că au fost condamnați de instanțele din Turcia pentru insultă la adresa la trei 

judecători  ai  Curții  Constituționale  și  plata  de  despăgubiri  într-un  articol  dintr-o  revistă 

care relata decizia de dizolvare a unui partid politic. Articolul a fost publicat într-o revistă 

de drept trimestrială, în 2001. Reclamanții s-au plâns că deciziile instanțelor naționale le-

au încălcat dreptul la libertatea de exprimare, în special, în măsura în care criticile aduse 

judecătorilor  aveau  o  bază  faptică,  erau  conforme  cu  legea  și  se  încadrau  în  limitele 

admisibile criticii aduse judecătorilor într-o societate democratică. 

Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție. A 

constatat,  în  special,  că  membrii  sistemului  judiciar  care  acționează  în  calitate  oficială 

trebuie să se aștepte să facă obiectul unei critici într-o limită admisibilă mai mare decât în 

cazul cetățenilor obișnuiți. Atât contextul (o dezbatere publică virulentă privind hotărârile 

Curții  Constituționale)  în  care  a  fost  redactat  articolul,  cât  și  forma  (o  revistă 

cvasiacademică,  nu  un  ziar  pentru  publicul  larg)  utilizată  nu  au  fost  suficient  luate  în 

considerare  de  instanțele  naționale  în  cadrul  procesului  de  calomnie  împotriva 

reclamanților. Curtea a subliniat importanța libertății academice și, în special, posibilitatea 

cadrelor universitare de a-și exprima liber opiniile, fie și controversate sau nepopulare, în 

domeniile  lor  de  cercetare,  expertiză  profesională  și  competență.  În  ceea  ce  privește 

conținutul articolului, deși unele dintre observațiile făcute erau dure, era vorba în mare 

parte de judecăți de valoare, exprimate în termeni generali, cu o bază faptică suficientă. 

Acestea nu puteau fi considerate atacuri gratuite personale la adresa celor trei judecători. 

În consecință, Curtea a hotărât că motivele invocate, respectiv dreptul judecătorilor de a 

fi protejați împotriva insultei personale, pentru a justifica ingerința în dreptul reclamanților 

de a dea glas criticilor, pe o temă de interes general, nu erau suficiente pentru a demonstra 

că această ingerință era necesară într-o societate democratică.